Puisorul galben de Octav Pancu-Iasi

E foarte trist sa-ti doresti de foarte mutla vreme un puisor galban si

toti cei din casa, de parca s-ar fi inteles intre ei, sa-ti spuna ca asta e cea mai mare prostie din
lume.
Tata:
- Cand ma vezi, imi ceri un puisor galben. Ai tren, ai cuburi, ai minge, ai un urs care bate din
toba, ce sa faci cu un puisor galben?
Mama:
- Puisor galben si iar puisor galben! Ti-am facut clatite, te-am lasat cu laterna sub pat, ti-am dat
o macaroana ca sa faci baloane, ce mai vrei?
Bunicul, bunica, tanti Elvira, da, pana si tanti Elvira care nu sta in casa, ci vine numai ca sa faca
baie, sa bea cafea si sa-l enerveze pe tata, ca vine sa faca baie si sa bea facea, pana si ea ii spune
mamei:
- Draga, dar pisalog mai e baiatul asta! Mereu imi cere un puisor galben. I-am adus ficateii de la
doua gaini, ce mai doreste?
- Asta doresc: un puisor galben, spuse baiatul, nimic altceva, decat un puisor galben.
Unul mic, cand, care sa piuie cand ii e foame, pe care sa-l tina in palma, sa-l culce in pat cu el,
sa-i dea apa din ceasca cu pitici, sa-i dea firimituri de paine din farfuria cu iepurele destept si
vanatorul tampit. E chiar asa de greu de priceput?
Da, se pare ca asta e lucrul cel mai greu de priceput. Nu-l pricep nici mama, nici tata, nici bunica,
nici bunicul, nici tanti Elvira, care nu sta in casa cu ei, ci vine numai sa faca baie si sa bea cafea.
E foarte trist. Atat de trist, ca intr-o buna zi, cand toti erau adunati la masa, baiatul spuse:
- Azi va dau o veste buna!
- Te-ai spalat pe dinti, spuse mama.
- Nu te-ai mai jucat cu lanterna mea, spuse tata.
- Nu mi-ai mazgalit cartile, spuse bunicul.
- Mi-ai gasit ochelarii, spuse bunica.
- Nu, altceva, spuse baiatul. Nu mai vreau un puisor galben!
Si se uita la mama, la tata, la bunicul si la bunica, se uita la toti ca sa-i vada cum se bucura.
Dar nu se bucura nimeni.
- Cine mai vrea supa? spune mama.
- Azi am avut o zi grea, spuse tata.
- Pilulele alea petru reumatism nu fac doi bani, spuse bunicul.
- Chiar daca nu-mi ajunge inca, ma descurc eu, spuse bunica. Si cu toate ca nu era nimic de
inteles, baiatul intelese ca ei se gandeau atunci la puisorul galben. De aceea se gandi un pic si
spuse:
- Am glumit! …
Si chiar glumise. Cand doresti de atata vreme un puisor galben nu poti sa renunti atat de usor la
el.
- Tu, din cand in cand, faci glume bune, spuse mama.
- E un baiat cu haz, seamana cu mine, spuse tata.
- Dintre toti nepotii mei, el are cel mai mare haz, spuse bunica.
- Asta pentru ca e nepotul meu, spuse bunicul.
Si totusi rasera – si baiatul simti ca ziua cand va avea puisorul galben nu era departe. Ba simti
chiar un fel de caldura in palma si i se paru ca aude un piuit. Vru sa intrebe pe mama daca o sa-i
dea voie sa ia de pe acum in camera lui ceasca cu pitici si farfuria cu iepurele destept si vanatorul
tampit, dar se razgandi. Era sigur ca o sa-i dea voie. Ii venea totusi sa intrebe ceva si atunci
intreba cand mai vine tanti Elvira sa faca baie si sa bea cafea.
- Vine, n-ai grija, nu scapam noi asa usor de ea, spuse tata. Dar de ce vrei sa stii? Ti s-a facut
dor?
Nu, altceva era. Voia s-o vada si pe tanti Elvira cum se gandea la puisorul galben. Sigur, si-o
putea inchipui, insa tot e mai bine cand vezi cu ochii tai.