Scrisoare către violenţă

În ultimul timp,din ce în ce mai des văd şi aud fapte şi vorbe

agresive ,violente ,oameni care se ceartă ,copii care se bat şi animale chinuite.
Acum câteva zile ,eram în parc şi am asistat îngrozit la o faptă de mare cruzime.Un
bărbat prinsese cu un laţ un câine şi,pentru că urla şi se zbătea ,s-a gândit să-l aducă la
tăcere,lovindu-l.Cu privirea încruntată şi plin de furie,lovea câinele din ce în ce mai
tare.Pe măsură ce se enerva mai mult,se învăluia într-un abur cenuşiu care parcă îi
dădea mai multă forţă să facă rău.
Venise violenţa să-l ajute ,bucuroasă că poate deveni mai puternică.Doar aşa îşi
sporea forţa :prin fapte ,vorbe ,gesturi agresive spuse şi făcute de oameni.Se întinde şi
cuprinde tot ce se poate.De la bărbat ,aburul a ajuns la câine.I-a dat forţă să răspundă
la violenţă cu violenţă şi a muşcat.
M-am gândit o clipă că această energie negativă s-ar putea împrăştia peste tot şi ar
putea învălui toţi oamenii şi animalele,ar ajunge la cer şi totul s-ar întuneca.S-ar
distruge încet ,încet planeta întreagă.
Dar,dacă violenţa se dezvoltă alimentându-se cu faptele noastre rele,înseamnă că
vorbele bune ,gesturile frumoase ,faptele creştine i-ar putea slăbi puterea .Am sărit în
ajutorul câinelui ,împreună cu alţi oameni şi aburul a dispărut.
Ajuns acasă,m-am hotărât să-i scriu violenţei o scrisoare.Voiam să ştiu de unde vine
,când s-a născut şio de ce stârneşte oamenii la fapte agresive.Am rugat-o să plece
pentru totdeauna ,să nu se mai întoarcă ,să nu mai vadă în oameni şi acţiunile lor
hrana care îi dă forţă.Am întrebat-o ce ar vrea să fac,în afară de violenţe
bineînţeles,pentru a rămâne ascunsă în lumea ei.I-am spus că lumea mea ar fi perfectă
fără ea :nu ar mai fi războaie ,nu ar mai domni frica printre cei mai puţin puternici,ne-
am accepta mai uşor unii pe alţii,aşa cum suntem.Am vrut să ştie că sunt hotărât s-o
distrug ,având ca ajutoare de nădejde toleranţa şi bunătatea.
Scrisoarea i-am dat-o vântului s-o poarte peste mări şi ţări ,s-o ducă în ţara
furtunii ,a tunetelor şi fulgerelor,unde eu cred că locuieşte violenţa.

Alexandru
Cls.a III-a B
C.N.T.V.
 Scrisoare către violenţă

Ai pătruns în viaţa noastră printr-o simplă apăsare de buton a

telecomenzii. Ai năvălit în viaţa noastră fără pic de milă şi încerci să stai acolo şi să
ne faci răi din buni, visele să ni le transformi în coşmaruri, iar cuvintele ce ne ies din
gura din frumoase şi prietenoase în crude şi violente.
Deschid calculatorul şi observ că şi acolo încerci să te furişezi. Nu mă
laşi nici măcar să mă joc în voie pe laptopul mamei. Mereu îti faci simţită prezenţa
printr-un banner care mă anunţă că a apărut un nou joc interesant unde toată lumea se
bate cu toată lumea, unde toţi îşi aruncă cuvinte urâte şi se jignesc.
Merg la şcoală şi nici acolo nu mă laşi în pace. Încă de la poarta şcolii mă
anunţi că eşti prin zonă, că dai târcoale şi încerci să-ţi găseşti discipolii. Eşti atât de
urâtă şi crudă. Te înfăşori în jurul nostru şi ne adulmeci, ne citeşti să vezi care îţi
suntem pe plac şi care ne încadrăm în standardele tale.
Vrei să fii peste tot? Vrei să transformi totul în ură, bataie şi întuneric? Vrei să
ne înnegreşti tuturor sufletele?
Eu, una, n-am să te las. Nu vei reuşi niciodată să ajungi aproape de mine.
Pentru că pe mine mama şi tata m-au învăţat să fiu bună, să râd şi să zâmbesc, să nu
las nimic rău să fie în preajma mea, să ajut şi să am prieteni adevăraţi. M-au învăţat să
privesc la televizor desene animate şi emisiuni în care tu nu apari, să joc şi să
navighez pe net fără ca tu să-mi gaseşti urma, să merg la şcoală cu încredere pentru că
acolo sunt oameni care mă apără de tine.

Andreea
cls.a III-a B
C.N.T.V.
 Scrisoare către violenţă

Eu provin dintr-o familie liniştită. Mama şi tata se înţeleg bine, iar eu dau
dovadă de bună creştere. Oare cum ar fi să mă nasc într-o familie cu violenţă?
Chiar vecinii de lângă noi au astfel de comportamente urâte. Ţipetele lor îi
deranjează pe toţi. Acolo sunt doi copii. Ei sunt irascibili. Nu sunt liniştiţi la şcoală şi
nimeni nu le vorbeşte. Suferă foarte mult pentru asta.
Părinţii mei i-au invitat la un picnic în natură. Împreună am mers într-un loc
mirific. Râul suspina printre stânci. Apa limpede şi cristalină era ca o oglindă
magică.Spre mirarea noastră, aceea familie nu era atrasă de aceste minunăţi.
Când am ajuns acasă, m-am gândit cât de mult rău îţi poate provoca violenţa.

Eleva Bianca
Clasa a III-a B, CNTV
Instit. Tomescu Cristina