Note de curs

Administrare rețele de calculatoare

(titular curs, prof.univ. Ion Bolun)

1 ADMINISTRAREA REȚELELOR DE CALCULATOARE – GENERALITĂȚI

2 CALITATEA SERVICIILOR - PERFORMANȚA REȚELELOR
3 TEHNICI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CALITĂȚII SERVICIILOR
4 IMPLEMENTAREA QoS
5 MECANISMUL SERVICII INTEGRATE
5.1 Aspecte generale IntServ
5.1.1 Esența, inclusiv cele trei modele de servicii IntServ
ISDN  ISO Ethernet (ISDN-Ethernet), IP-ISDN.
Mecanismul Servicii integrate – IntServ (Integrated Services) este orientat la integrarea
serviciilor de timp real (voce, video, etc.) cu cele de date ordinare în cadrul rețelelor TCP/IP. Din
acest punct de vedere, acesta poate fi privit ca o extensie a serviciilor de date Best Effort
tradiționale ale Internet.
Modelul IntServ este descris în RFC-urile 1633 (a. 1994), 2205, 2210-2112, 2215 ș.a. și poate
fi folosit pentru aplicații de date, voce și video, inclusiv cu trimitere multiadresat. Trimiterea
multiadresat este îndeosebi folosită de TV IP și videoconferințele multipunct.
IntServ este orientat pe flux, integrând mai multe tehnici/algoritmi de îmbunătățire a calității
serviciilor. În acest scop el necesită gestiunea fluxului (la noduri: rutere, stații) pentru orice salt
(hop) de la un nod la altul. Pentru a le gestiona, IntServ trebuie să cunoască anumite
caracteristici ale fiecărui flux.
Fiind orientat pe flux, IntServ este unidirecțional (sursă  destinație). Bineînțeles, pot fi
gestionate mai multe fluxuri, dar fiecare – aparte.
IntServ descrie trei modele de servicii:
 Serviciul Garantat (Guaranteed Service);
 Serviciul Încărcare controlată (Controlled Load Service);
 Serviciul Cel mai bun efort (Best Effort).
Serviciul Garantat (RFC 2212) asigură garantarea absolută a reținerii maxime a pachetelor, în
baza gestionării stricte a admisiei și planificării adecvate a cozilor de așteptare.
Serviciul Încărcare controlată (RFC 2211) asigură, în condiții de congestie, o tratare
preferențială a fluxului respectiv, în comparație cu fluxurile Best Effort, dar nu garantează QoS
în orice condiții.
Serviciul Best Effort nu oferă garanții de serviciu de niciun tip.
Primele două modele de servicii (Garantat și Încărcare controlată) sunt orientate la trafic în
timp real.
Pentru fluxurile în timp real, IntServ rezervează și monitorizează resurse pe întreg traseul
fiecăruia din acestea între sursă și destinație, folosind protocolul RSVP (Resourse reSerVation
Protocol).
1
 La solicitarea de către o aplicație a transmisiei unui flux în timp real, rețeua folosind RSVP
încearcă rezervarea de resurse pe un traseu între sursă și destinație. Dacă se reușește, atunci
începe transmisia, altfel refuză solicitării în deservire.

5.1.2 Cerințe QoS IntServ

Fiind orientat pe flux, IntServ trebuie să cunoască anumite caracteristici ale fiecărui flux. În
acest scop aplicația, care solicită serviciul, definește o specificație a fluxului (Flow Specification).
Aceasta include caracteristicile traficului ce urmează a fi transmis și cerințele serviciului.
Un flux poate fi caracterizat prin parametrii:
 rata de vârf (peak rate);
 rata medie (average rate);
 dimensiunea rafalei (burst rate).
Traficul în IntServ este descris în termenii găleții găurite (leuky bucket):
r – rata de sosire a jetoanelor (token arrival rate);
b – dimensiunea găleții (bucket depth).
Parametrii folosiți pentru descrierea cerințelor QoS sunt:
 lățimea minimă a benzii (minimum bandwidth);
 reținerea (delay) – poate fi specificată mărimea medie sau cea maximă;
 variația reținerii (jitter);
 rata pierderii de pachete (packet loss).
5.1.3 Modelul arhitectural IntServ
Modelul arhitectural IntServ logic constă din două părți: Planul de gestiune (Control plan) și
Planul de date (Data plan).

2
 Planul de gestiune realizează gestiunea admisiei și rezervarea de resurse. Mai întâi aplicația
trebuie să caracterizeze fluxul și să specifice cerințele QoS, info ce se include în obiectul Flow
Specification. Acesta va fi transmis în rețea prin mesajul de cerere de rezervare.
După rezervarea cu succes a rezervării de resurse, informația privind fluxul în cauză este
introdusă în Tabelul de rezervare de resurse. Ulterior, această informație este folosită pentru
configurarea modulului de identificare a fluxului și a modulului Planificatorului de pachete din
Planul de date.
La sosirea pachetelor, modulul de identificare flux selectează pachetele fluxurilor rezervate,
le clasifică și le înregistrează în cozile de rezervare respective.
Planificatorul de pachete alocă pachetelor recepționate resurse în funcție de clasificarea
realizată în baza informațiilor de rezervare.
Schema generală a modelului IntServ:

5.2 Funcționarea IntServ

5.2.1 Rutarea pachetelor IntServ
În modelul Best Effort, rutarea pachetelor se efectuează pe calea „cea mai scurtă”. În cazul
IntServ, se poate întâmpla ca cea mai scurtă cale să nu dispună de resursele necesare fluxului
de timp real de rutat. Totodată, în rețea pot fi alte căi cu resurse suficiente în acest scop.
Pentru a ține cont de asemenea situații, IntServ folosește Rutarea bazată pe politici – PBR
(Policy Based Routing). Aceasta efectuează:
 clasificarea traficului;
 marcarea pachetelor, pentru tratarea lor diferențiată,
 rutarea pachetelor folosind ingineria traficului.
Politicile de rutare pot folosi adresele IP, numerele de porturi, dimensiunea pachetelor, etc.

3
Clasificarea permite identificarea traficului pentru fiecare clasă în Nodurile de Margine (Edge
Nodes) și apoi implementarea a QoS definit în Nodurile Intermediare (Core Nodes) respective.
5.2.2 Rezervarea de resurse IntServ
Rezervarea de resurse se efectuează conform protocolului RSVP. Cererea de rezervare de
resurse, cu obiectul Flow Specification inclus, se generează de către stația sursă și este
transmisă de la nod la nod, fiecare din care are implementat RSVP, pe traseul respectiv stație
sursă-stație destinație.
Rezervarea de resurse poate implica și tranzacții financiare, care impun acorduri privind
autorizarea, autentificarea și taxarea aferentă.
După acceptarea și realizarea rezervării în stația destinatar, aceasta transmite un mesaj, pe
calea urmată de cererea de rezervare, dar în direcție inversă, astfel încât fiecare nod al acestei
căi să asigure gestiunea admisiei și realizarea rezervării resurselor solicitate.
Conceptul RSVP privind rezervarea de resurse:

Conceptul RSVP – alocarea de resurse interfeței:

4
 Exemplu Cisco de alocare a resurselor interfeței și de compatibilitate a modelelor cu 4 și 11
clase QoS

5.2.3 Gestionarea admisiei IntServ

Garantarea resurselor, pentru fluxurile ce solicită rezervare, necesită monitorizarea utilizării
curente a resurselor rețelei. Rezervarea nu este acceptată, dacă nu există suficiente resurse
accesibile.
Gestionarea admisiei are două funcții de bază:
 monitorizarea resurselor accesibile;

5
  determinarea dacă o solicitare de rezervare de resurse poate fi acceptată și rezervarea de
resurse, în caz afirmativ.
Gestionarea admisiei poate fi bazată pe parametri sau pe măsurări.
Gestionarea admisiei bazată pe parametri folosește parametrii fluxului, în baza cărora se
determină rezervarea resurselor. Rezervarea se efectuează pentru cazul cel mai dificil (care
necesită mai multe resurse), ceea ce conduce la utilizarea redusă a resurselor rețelei.
Gestionarea admisiei bazată pe măsurări ia în considerare încărcarea reală a resurselor.
Deoarece traficul generat de aplicația stației sursă este, de obicei, unul dinamic, metoda nu
poate fi folosită pentru garantarea rezervării de resurse. În schimb, încărcarea cu trafic a
resurselor rețelei se îmbunătățește.
La acceptarea rezervării resurselor pentru un flux nou, nu se afectează garantările făcute
anterior.
Dacă un flux are o rată mai mare, decât cea rezervată, punând în pericol rezervările pentru
celelalte fluxuri, atunci i se vor arunca acele pachete care sosesc peste limita de rezervare.
5.2.4 Clasificatorul IntServ
Clasificatorul de pachete operează în fiecare nod al rețelei pe calea transmisiei pachetelor de
la stația sursă la stația destinație. Fiecare pachet este referit de către Clasificator la o anumită
clasă QoS, în funcție de caracteristicile pachetului specificate în antet. Parametrii QoS sunt
programabili pentru fiecare flux, în funcție de cerințele aplicației care l-a generat.
Toate pachetele, ce țin de aceeași clasă QoS, sunt tratate în mod similar de către
Planificatorul de pachete.
Pentru clasificarea pachetelor se pot folosi așa metode ca:
 identificarea în baza valorilor a cinci parametri: adresa IP sursă, adresa IP destinație,
numărul portului sursă, numărul portului destinație și identificatorul (ID) protocolului;
 identificarea bazată pe câmpul „IP Precedence” sau cel „DSCP”;
 identificarea bazată pe adresele MAC sursă și MAC destinație;
 identificarea aplicației bazată pe numerele de porturi sau adresa URL.
Clasificarea pachelor este urmată de marcarea lor respectivă în anumite câmpuri din
antetele de nivel 2 sau 3. Pin marcare se specifică clasa de trafic asociată fluxului în cauză.
IntServ folosește, de obicei, în acest scop antetul IP și anume câmpurile:
 ToS „Type of service” din antetul IPv4;
 „Priority” sau „Flow Label” din IPv6.
Câmpul ToS din antetul IPv4 este de 8 biți, din care primii trei (biții 0, 1 și 2) specifică ”IP
Precedence” (a fost descris mai sus), iar ceilalți au următoarea semnificație:
 Bit 3: 0 – Normal Delay; 1 – Low Delay;
 Bit 4: 0 – Normal Throughput; 1 – High Throughput;
 Bit 5: 0 – Normal Reliability; 1 – High Reliability;
 Biții 6 și 7: sunt nefolosiți și li se atribuie implicit valoarea 0.
Sunt și cazuri când bitul 6 este folosit (nu în IntServ).
Câmpul Priority din antetul IPv6 (RFC 1883) este de 4 biți și servește pentru definirea unor
priorități fluxurilor de pachete. Valorile acestuia, pentru traficul monitorizat la congestionare,
au următoarea semnificație:
6
 0 – uncharacterized traffic;
1 - „filler” traffic (e.g. netnews);
2 – unattended data transfer (e.g. email);
3 – reserved;
4 – attended bulk transfer (e.g. FTP, NFS);
5 – reserved;
6 - „interactive” traffic (e.g. Telnet);
7 – Internet control traffic (e.g. routing protocols, SNMP).
Valorile de la 8 până la 15 sunt utilizate pentru a specifica prioritatea traficului care nu se
oprește nici în caz de congestionare, de exemplu pachetele "în timp real" trimise cu o rată
constantă. Cea mai mică valoare prioritară (8) ar trebui utilizată pentru acele pachete, pe care
expeditorul este cel mai dispus să le elimine în condiții de congestie (de exemplu, trafic video
de înaltă fidelitate), iar cea mai mare valoare (15) expeditorul este cel mai puțin dispus să le
elimine (de exemplu, trafic audio redus).
Câmpul Flow Label din antetul IPv6 (RFC 1883) este de 20 biți și este folosit de o sursă
pentru a specifica un tratament special pentru fluxul de pachete, de exemplu, asigurarea QoS
pentru serviciile de timp real. Implicit câmpul are valoarea 0. Între o sursă și o destinație pot
exista mai multe fluxuri, acestea deosebindu-se prin valori diferite ale câmpului Flow Label.
5.2.5 Înregistrarea pachetelor în firele de așteptare
Fiecare pachet nou intrat este examinat de către ruter. Dacă pachetul ține de un flux
rezervat de RSVP (info respectivă se regăsește în Tabelul de rezervare), atunci pachetul este
clasificat, iar apoi înregistrat în firul de așteptare corespunzător QoS cerut pentru fluxul
rezervat aferent.
5.2.6 Planificatorul de pachete IntServ, inclusiv discipline
Planificarea este ultima etapă în tratarea diferențiată a pachetelor. Planificatorul de pachete
este responsabil de alocarea de resurse. La eliberarea canalului, acesta selectează următorul
pachet de transmis. Selectarea se face conform unor algoritmi specifici (discipline de
planificare), în funcție de caz.
La selectarea disciplinei de planificare se urmăresc așa obiective ca:
 asigurarea garanțiilor de rată (minimă și maximă);
 împărțirea rațională a ratei de transmisie disponibile conexiunilor concurente, surplusul
de rată fiind distribuite fluxurilor active proporțional rezervărilor lor);
 în cazurile limită, de exemplu de depășire de către sursă a traficului prevăzut în SLA,
asigurarea unei izolări a fluxurilor astfel, încât fluxurile, care respectă SLA, să nu fie
afectate de fluxurile perturbatoare;
 asigurarea garanțiilor privind rata de pierderi;
 asigurarea garanțiilor privind reținerea și variația reținerii;
 implementarea să fie simplă și eficientă.
Discipline de planificare IntServ. IntServ poate folosi diferite discipline de planificare în
funcție de necesități. Unele asemenea discipline au fost descrise mai sus. La cele mai folosite se
referă WFQ și CBWFQ.

7
 5.2.7 Eliminarea de pachete IntServ
Eliminarea de pachete (packet dropping) are loc în cazurile când rețeaua este în pericol de a
nu îndeplini angajamentele QoS definite în SLA.
Pachetele sunt eliminate doar în condițiile că nu se încalcă cerința de integritate a calității
serviciului.
Eliminarea pachetelor poate fi folosită pentru prevenirea congestiei. În acest scop se aplică
un algoritm de eliminare aleatorie a unor pachete, care va determina protocolul TCP să reducă
traficul de transmisie respectiv.

5.3 Caracteristici IntServ

IntServ se caracterizează prin:
 este focalizat, preponderent, pe aplicații sensibile la reținerea pachetelor și durate lungi;
 rezervarea de resurse pentru fiecare flux este adecvată sesiunilor cu durate mari, de
exemplu videoconferințe, dar nu este indicată pentru aplicațiile cu sesiuni de durate mici,
de exemplu Web);
 setarea rezervării este complexă și trebuie efectuată în prealabil;
 rezervarea pe flux necesită ca fiecare nod pe traseul transmiterii pachetelor fluxului să
aibă implementat RSVP, clasificarea și planificarea pe flux;
 aceste mecanisme pot să nu fie în stare să lucreze cu un număr mare de fluxuri, îndeosebi
la viteze mari;
 când sunt implicați mai mulți furnizori de servicii în rezervarea de resurse, sunt necesare
acorduri între furnizori, autorizarea, autentificarea și taxarea pentru cererile de rezervare;
Când numărul de furnizori este mare, este dificil de extins acordurile bilaterale respective.
IntServ se caracterizează, de asemenea, prin:
 este un cadru de lucru viabil pentru rețelele intranet de dimensiuni nu prea mari, acestea
având și un singur domeniu administrativ;
 poate suporta lățime de bandă garantată pentru telefonia IP și videoconferințe;
 RSVP poate fi folosit pentru alocarea de resurse și controlul admisiei pentru traficul către
WAN;
 conceptele și mecanismele CQS dezvoltate în IntServ au fost ulterior folosite la
dezvoltarea DiffServ (Differenciated Services);
 capabilitățile de rezervare de resurse au fost încorporate în MPLS (Multiprotocol Label
Switching) pentru garantarea lățimii de bandă pentru trunchiurile de trafic în rețelele
magistrale (backbone).
Beneficii generale IntServ:
 controlul explicit al admisiei (capăt-la-capăt);
 destul de automat – implementarea poate fi redusă la specificarea lățimii de bandă
pentru RSVP pe interfețe.
Neaunsuri generale IntServ:
 necesită semnalizare continuă din cauza arhitecturii pe caracteristicile fiecărui flux;
 orientarea pe flux nu este scalabilă pentru implementări de anvergură ca, de ex., Internet-
ul public. Totuși, poate fi mai scalabil în îmbinare cu elemente DifServ.