Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova

Centru de Excelentă în Energetică și Electronică

Studiu individual

Tema : Rutarea dinamică folosind OSPF

A efectuat eleva RC-0219: Vasilcan Nicoleta

A verificat: Domenti Tudor

Chisinau 2022
Rutare dinamica are loc atunci când router-ele discuta cu router-ele
adiacente informându-se reciproc asupra retelelor la care este
conectat fiecare dintre ele. Router-ele trebuie sa comunice folosind un
protocol de rutare. Într-un sistem cum este Internetul sunt folosite
diverse protocoale de rutare. Internetul este organizat sub forma unei
colectii de sisteme autonome , fiecare fiind administrat de catre o
singura organizatie. De multe ori, o corporatie sau un campus
universitar definesc un sistem autonom. De exemplu, backbone-ul
NSFNET formeaza un sistem autonom, deoarece toate rutele din acest
backbone se afla sub un control administrativ unic. În cadrul fiecarui
sistem autonom poate fi selectat propriul protocol de rutare ce asigura
comunicatia între router-ele din cadrul respectivului AS. Acesta este
numit "interior gateway protocol" sau "intradomain routing protocol".
Cel mai popular IGP a fost "Routing Information Protocol" . Un protocol
de tip IGP mai nou este "Open Shortest Path First" . Acesta a fost
dezvoltat cu intentia de a înlocui protocolul RIP. În prezent, în Internet
sunt utilizate ambele protocoale în functie de conditiile specifice ale
fiecarui ASO alta categorie de protocoale de rutare este "Exterior
Gateway Protocols" sau "Interdomain Routing Protocol". Aceste
protocoale sunt utilizate pentru comunicatia între router-e apartinând
unor AS-uri diferite. Din punct de vedere istoric, protocolul de tip EGP
predominant a fost protocolul cu acelasi nume: EGP . Un protocol de
tip EGP mai nou este "Border Gateway Protocol" ce a fost dezvoltat cu
intentia de a înlocui EGP.Succesul unei rutari dinamice depinde de 2
functii de baza ale unui router:

actualizarea tabelei de rutare,

distribuirea periodica a cunostintelor catre alte router-e sub forma

informatiilor de rutare actualizate.

Rutarea dinamica se bazeaza pe un protocol de rutare în vederea

partajarii informatiilor între router-e. Un protocol de rutare defineste
un set de reguli folosit de un router pentru a comunica cu router-ele
vecine. De exemplu, un protocol de rutare descrie:
 cum sa se transmita actualizarile,

ce informatie este continuta în aceste actualizari,

când sa se transmita aceasta informatie,

cum sa fie localizati destinatarii actualizarilor.

Atunci când un algoritm de rutare actualizeaza o tabela de rutare,

obiectivul principal este de a determina cea mai buna informatie ce
trebuie inclusa în tabela de rutare. Fiecare algoritm de rutare
interpreteaza acest lucru în mod propriu. Algoritmul genereaza un
numar, numit metrica, pentru fiecare cale prin retea. De obicei, cu cât
valoarea metricei este mai mica cu atât calea corespunzatoare este
mai buna. Algoritmii de rutare folosesc diverse metrici în vederea
determinarii rutei optime. Algoritmii de rutare complecsi pot utiliza
mai multe metrici în vederea selectarii rutei optime, combinând aceste
metrici într-o metrica hibrida. Lungimea caii este metrica cea mai des
folosita. Unii algoritmi de rutare permit administratorilor de retea sa
asigneze costuri arbitrare fiecarei conexiuni din retea. În acest caz,
lungimea caii este suma costurilor asociate fiecarei conexiuni ce este
traversata. Alte protocoale de rutare definesc metrica "hop count" ce
specifica numarul de treceri prin echipamente de intreconectare de
retele pe care un pachet trebuie sa le realizeze în drumul sau de la
sursa pâna la destinatie.Fiabilitatea, în contextul algoritmilor de rutare
se refera la rata de biti eronati a fiecarei conexiuni de retea. Unele
conexiuni pot avea întreruperi mai des decât altele. Dupa o
întrerupere a unei conexiuni, timpul de repunere în functiune a
acesteia poate fi mai mic decât în cazul altei conexiuni. În vederea
asignarii valorii corespunzatoare fiabilitatii fiecarei conexiuni, pot fi
luati în calcul orice factori ce influenteaza fiabilitatea. Aceste valori
sunt de tip numeric si sunt asignate de catre administratorii de retea.
Întârzierea se refera la perioada de timp necesara pentru transferul
unui pachet de la sursa la destinatie. Întârzierea depinde de multi
factori, incluzând capacitatea de trafic a conexiunilor intremediare,
cozile de asteptare la fiecare router prin care trec pachetele, congestia
unor conexiuni intermediare si distanta fizica ce trebuie parcursa.
Deoarece întârzierea cumuleaza câteva variabile importante, este o
metrica foarte utilizata si utila.O caracteristica a oricarei conexiuni o
reprezinta capacitatea de trafic disponibila. Daca ceilalti factori sunt
echivalenti, atunci o conexiune Ethernet de 10Mbps este de preferat
unei conexiuni pe linie telefonica închiriata de 64Kbps. Desi
capacitatea de trafic depinde de debitul maxim al unei conexiuni,
rutele prin conexiuni cu capacitate de trafic mai mare nu sunt neaparat
mai bune decât rutele prin conexiuni mai lente. De exemplu, în cazul
în care o conexiune mai rapida este foarte încarcata, timpul necesar
pentru transmiterea unui pachet prin acesta conexiune poate fi mai
mare decât în cazul utilizarii unei conexiuni cu o capacitate de trafic
mai mica, dar lipsita de încarcare. Încarcarea reprezinta gradul de
ocupare a unei resurse de retea .Încarcarea poate fi calculata în diverse
moduri, cum ar fi gradul de utilizare al CPU sau numarul de pachete
prelucrate pe secunda. Monitorizarea continua a acestor parametrii poate
duce ea însasi la cresterea încarcarii.

Costul comunicatiei este o alta metrica importanta, în special din cauza

faptului ca unele companii acorda mai putina importanta performantelor
decât costurilor de operare. Cu toate ca întârzierile pot fi mai mari, acestia
prefera sa utilizeze propriile linii de comunicatii în locul liniilor publice pentru
care se plateste în functie de durata utilizarii acestora.

Majoritatea algoritmilor de rutare pot fi încadrati într-una din urmatoarele

categorii:

"distance vector" ,

"link state" .

Algoritmii de rutare de tip "distance vector" determina directia si distanta

catre oricare conexiune din retea. Algoritmii de tip "link state" recreeaza
topologia exacta a întregii retele.