CUPRINS

INTRODUCERE -------------------------------------------------------------------------------2

1. Reţea inteligentă. Noţiuni generale---------------------------------------------------------2

2. Serviciul----------------------------------------------------------------------------------------3
3. Modelul conceptual abstract INCM – Intelligent Network Conceptual Model--4
4. Arhitectura generală a reţelei inteligente--------------------------------------------------5
5. Locul utilizatorului şi abonatului în RI-----------------------------------------------------9

6. Procesul standardizării în domeniul reţelelor inteligente(IN)--------------------------10

7. Serviciile reţelelor inteligente-------------------------------------------------------------12

Concluzie ------------------------------------------------------------------------------------------22

Bibliografie ----------------------------------------------------------------------------------------22

1
 Scopul lucrării: Familiarizarea cu principiile şi nivelele de organizare a reţelelor
inteligente.

INTRODUCERE

Conceptul de reţeauă inteligentă permite concentrarea anumitor misiuni (servicii

cu valoare adăugată) ale unei reţele –care depăşesc serviciile normale ale unei reţele
telefonice obişnuite –în noduri inteligente. Reţeaua inteligentă descrie nu atât o reţea,
cât o arhitectură. În special serviciile care necesită o transpunere şi un control la nivelul
întregii reţele nu trebuie realizate în fiecare nod, ci pot fi central constituite, pentru
întreaga reţea. În felul acesta se pot introduce (se pot folosi) simplu şi rapid noi servicii
în întreaga reţea. Condiţia prealabilă pentru punerea la dispoziţie a unei reţele
inteligente este un schimb performant de informaţii între nodurile reţelei, precum şi
existenţa unei mari bănci centrale de date, cu informaţii globale privind reţeaua, la care
să putem avem acces din orice punct al reţelei.

1. Reţea inteligentă. Noţiuni generale.

Conceptul reţelelor inteligente reprezintă astăzi unul din cele mai importante
concepte de dezvoltare a RI contemporane. În coformitate cu recomandarea ITU-T
1.312/Q.1201 definiţia de Reţea Inteligentă arată în felul următor:

Reţea inteligentă – concept arhitectural de prestare a unor servicii de comunicaţii

noi, avînd următoarele trăsături:

• Folosirea pe larg a metodelor contemporane de prelucrare a informaţiei;

• Folosirea eficientă a resurselor de reţea;
2
 • Modularitatea, funcţionalitatea şi eficienţa reţelelor;
• Posibilităţi de elaborare şi introducere a serviciilor cu ajutorul funcţiilor de reţea;
• Interacţiunea standartizată a funcţiilor de reţea prin intermediul interfeţei
reţelelor;
• Posibilitatea de dirijare cu unele atribute ale serviciilor de către abonaţi şi
utilizatori;
• Dirijarea standardizată cu logica serviciilor.
Principalele operaţiuni realizate de RI:
• Creează servicii şi permite operatorilor să ţină la zi configurările-tarif ale
clienţilor;
• Conţine toate datele reţelei şi logica de servicii dirijează reţeaua cu ajutorul unui
limbaj de comandă simplu;
• Comută apelurile în reţea sub controlul SCP.
În afară de aceasta, conceptul de reţea inteligentă este compatibil cu toate tipurile
de reţele cunoscute ca:

• reţeaua telefonică simplă PSTN(Public Switched Telephone Network);

• reţeaua de legătură mobilă PLMN(Public Land Mobile Network);
• reţea digitală de bandă îngustă şi de bandă largă cu integrarea serviciilor N(B) –
ISDN(Nerrowband (Broadband) Integrated Services Digital Network).

2. Serviciul.

Serviciul este un termen de bază folosit în RI, conform recomandărilor ITU-T

Q.1290. Serviciu(Service) – propunere comercială caracterizată prin una sau mai multe
proprietăţi de bază (Core features) şi cîteva proprietăţi suplimentare (proprietăţi
opţionale, opţional features).
La stabilirea regulilor de prestare a serviciilor sunt identificate 4 componente:
• Operatorul reţelei inteligente(furnizorul reţelei, network provider);

3
 • Furnizorul serviciilor(service provider) – persoană fizică sau juridică ce semnează
un contract cu operatorul RI de instalare şi prestare a serviciului, de exemplu de
instalare a mijloacelor de prestare a serviciului 800. Foarte des furnizorul serviciilor este
operatorul reţelei;
• Abonatul serviciului(Service Subscriber) – persoană fizică sau juridică ce
semnează un contract cu operatorul RI şi/sau cu furnizorul serviciilor pentru furnizarea
serviciilor(abonarea serviciului), de exemplu firma abonează Serviciul 800 pentru
publicitatea produselor proprii;
• Utizatorul serviciului (user) – persoană fizică sau un dispozitiv tehnic ce foloseşte
serviciul din numele abonatului serviciului.

3. Modelul conceptual abstract INCM – Intelligent Network Conceptual

Model.

Potrivit recomandărilor ITU-T 1.312/Q.1201, baza pentru standardizare în

domeniul reţelelor inteligente de comunicare este un model conceptual abstract(INCM –
Intelligent Network Conceptual Model). Modelul este compus din patru suprafeţe şi
reflectă apropierea abstractă despre descrierea reţelelor inteligente.

Primul nivel – planul de servicii (Service Plane), reprezintă privirea spre reţelele
inteligent exclusiv din punct de vedere al serviciilor. Aici lipseşte informaţia despre
cum anume se realizează punerea în funcţie a serviciilor reţelei. Al doilea nivel – planul
funcţional global GFP(Global Funcţional Plane), ce descrie posibilităţile reţelei, care
sunt necesare cercetărilor, pentru a implementa serviciile. Aici reţeau se examinează
global, se dau modele de prelucrare BCP şi independente de la serviciile blocurilor
constructive SIB. Al patrulea nivel – planul fizic PP (Physical Plane), descrie legăturile
reţelei care conţin elemente funcţionale şi protocoale de intercţiune reciprocă.

În figura 1 se folosesc următoarele abrevieri : SF(Service Feature) – caracteristica

serviciilor; BCP(Basic Call Process) – procesul de chemare de bază; FE(Funcţional
Entity) – unitate funcţională; FEA(FEAction) – acţiunea FE; PE(Physical Entity) –

4
unitate fizică; SIB(Service Independent Block) – bloc constructiv, independent de
servicii; IF(Information Flow) – curent informaţional; POI(Point Of Initiation) –
punctul iniţial; POR(Point Of Return) – punctul de întoarcere.

Fig. 1. Modelul conceptual al RI (conform recomandărilor Q.120T).

_____________ Legătură internă între nivele.

_________ Legătură între nivele.

4. Arhitectura generală a reţelei inteligente.

Arhitectura IN este organizată în trei nivele funcţionale principale:

• nivelul comutaţiei (Switching Layer) şi a resurselor speciale;

• nivelul inteligent de control al serviciilor (Intelligent Layer);
• nivelul de management(Management Layer).
5
 Entităţile funcţionale (Fes – Functional Entities) care alcătuiesc reţeaua inteligentă
sunt următoarele (acestea corespund şi funcţiilor RI):

SSF(Service Switching Function) – are funcţii privind setarea apelului, definirea

serviciului logic solicitat şi transferul controlului la serviciul logic de tratare a
serviciului. După procesarea serviciului, SSF recepţionează comenzile necesare privind
finalizarea tratării serviciului. Pentru fiecare apel transferat de centrala telefonică la SSF
se vor realiza următoarele proceduri:

• Centrala telefonică identifică cererea de serviciu de reţea inteligentă prin codul de

acces la serviciu şi contactează în acest scop SSF;
• SSF identifică tipul de serviciu solicitat şi determină care este SCF ce poate trata
acest serviciu;
• SSF transmite către SCF toate datele necesare acestuia pentru procesarea
serviciului;
• SSF acceptă şi interpretează ordinile primite de SCF;
• SSF interacţionează cu centrala telefonică atunci cînd este necesar.
SSF –Service Switching Function; SCF – Service Control Funnction; SDF –
Service Data Function; SRF – Service Resourse Function; IP – Intelligent Peripheral;
SMF – Service Management Function; SCEF –Service Creation Envoronment Function.

Fig. 2. Arhitectura funcţională a reţelei inteligente.

6
 SCF(Service Control Function) – execută acţiunile impuse pentru tratarea
serviciului. Procesarea serviciului este bazată pe informaţiile despre apel, utilizator şi
reţea, care sunt accesibile logicii serviciului prin SDF.

• SCF recepţionează de la SSF cererea de tratare a serviciului împreună cu datele

necesare procesării acestuia;
• SCF realizează procesarea serviciului. Atunci cînd este necesar, SCF solicită date
necesare tratării serviciului de la SDF;
• SCF transmite către SSF informaţii privind acţiunile de realizat(conexiune la SRF
sau IP, finalizarea conexiunii, etc.).
SDF (Service Data Function) – gestionează baza de date necesară reţelei
inteligente. SDF lucrează în timp real, memorează o cantitate mare de date şi trebuie să
fie uşor de gestionat pentru a facilita actualizările frecvente în IN.
SDF poate fi folosită în comun pentru acces la date de către mai multe aplicaţii şimai
multe SCF.

IP (Intelligent Peripheral) sau SRF(Special Resourse Function) este o funcţie care

permite interacţiunea utilizatorului serviciului logic cu reţeaua inteligentă în vederea
asistării apelului. Apelul poate fi ghidat de utilizator prin comunicare între utilizator şi
IN, comunicare controlată prin intermediul semnalizărilor DTMF. IP poate controla
transmiterea de mesaje înregistrate atît pentru chemător, cît şi pentru chemat şi poate
controla răspunsul utilizatorului prin monitorizarea cifrelor DTMF transmise de la
claviatura terminalului abonatului. Perifericul inteligent poate fi chair dotat cu funcţii de
recuoaştere vocală şi de sinteză a vocii pentru numerotarea comandată prin voce; poate
fi însărcinat şi cu alte servicii.

SMF – (Service Management Function) este o unitate funcţională folosită pentru

configurarea serviciilor şi a datelor abonaţilor, pentru generarea de statistici şi a
informaţiilor de taxare.

SCEF –(Service Creation Envoronment Function) este un mediu de dezvoltare de

nivel înalt care poate fi folosit pentru dezvoltarea de noi servicii pe baza unui set de
blocuri reutilizabile SIB(Service Independent Building Blocks).
7
 Funcţiile pentru managementul serviciilor sunt realizate de o platformă(UNIX) cu
software SMAS(Service Management Application System). SMAS interfaţează cu toate
nodurile IN care includ SCF şi SSF. Această interfaţă este realizată prin TMAS
(Telecommunication Management and Operation Support).

Taskurile principale realizate de SMAS sunt:

• Dezvoltarea serviciilor (Service Development);

• Furnizarea serviciilor(Service Provisioning);
• Monitorizarea serviciilor(Service Monitoring);
• Managementul traficului reţelei(Network Traffic Management);
• Controlul blocurilor de control reutilizabile necesare creerii de servicii IN
(Control SIB- Service Independent Building Block).
Conform recomandării ITU-T Q.1201, cerinţa fundamentală către arhitectura RI o
reprezintă separarea funcţiilor de acordarea serviciilor de funcţiile de comutaţie şi
distribuirea lor conform subsistemelor funcţionale. Funcţiile de comutaţie, ca şi pentru
reţelele tradiţionale, rămîn în reţeaua de bază a comunicaţiei, iar funcţiile de
administrare, creare şi introducere a serviciilor se extrag pe o suprastructură
„inteligentă” ce este realizată aparte de reţeaua de bază, şi care interacţionează cu
reţeaua de bază prin interfeţe standartizate.

Cerinţa standardizării protocoalelor de schimb între reţeaua de bază şi

suprastructura inteligentă îi eliberează pe operatorii reţelei de dependenţa ce exista
anterior de furnizorii utilajului de comutaţie. Interacţiunea dintre funcţiile de comutaţie
şi serviciile de dirijare se realizează prin intermediul protocolului aplicat al reţelei
inteligente INAP, standardizat de ITU-T în recomandarea Q.1205. Dirijarea creării şi
introducerii serviciilor se realizează prin intermediul interfeţei aplicată de programa
API(Application Programm Interface). Astfel, interfeţele standartizate RI fac reţeaua
deschisă pentru modificări independente, atît în suprastructura inteligentă, cît şi în
reţeaua de bază.

8
 Schema generalizată a arhitecturii funcţionale (fig.1.4) reflectă concret una din
ideile de bază de realizare a RI conform formulei:

REŢEAUA INTELIGENTĂ = COMUTATOR

+CALCULATOR

Pe parcursul a mai mulţi ani, spre această formulă

tind atît producătorii echipamentului de
comutaţie, cît şi producătorii mijloacelor tehnicii
de calcul. Primii, aveau posibilitatea de creare a unei
realizări flexibile şi operative şi introducerea
noilor servicii de legătură fără schimbări esenţiale
în cadrul echipamentului de comutaţie, iar cel de-al
doilea – ieşire la cele mai mari segmente ale pieţii
noilor tehnologii informaţionale

Fig. 3. Schema generalizată a arhitecturii funcţionale a RI.

5. Locul utilizatorului şi abonatului în RI.

Pe fig.4 este arătat locul utilizatorului şi abonatului serviciului în RI.

Fig. 4. Schema elementară a serviciilor prestate de RI.

9
 6. Procesul standardizării în domeniul reţelelor inteligente(IN).

În procesul de standardizare se definesc conceptele reţelei inteligente (IN) care să

fie aplicate în reţele existente. Pe baza experienţei în operare, a noilor tehnologii şi a
evoluţiei pieţii se va realiza o adaptare şi o completare a standardelor, care trebuie să
ofere o deschidere spre o viziune pe termen lung în acest domeniu.

Fig. 5. Relaţii între diferitele aspecte ale standardizării.

În procesul de standardizare IN se pot înregistra mai multe etape de definire de

capabilităţi ale reţelei inteligente. În fiecare etapă se parcurg trei faze:

• modelarea conceptelor IN;

• definirea setului de capabilităţi CS(Capability Set);
• recomandări ale CS.
În procesul de standartizare a IN au fost înregistrate mai multe etape, care au
condus la realizarea recomandărilor din seria Rec.Q.12xy ITU-T, referitoare la CS1,
CS2, CS3, etc..

10
 Fig. 6. Evoluţia recomandărilor ITU-T pentru serviciile de reţele inteligente.

Tabelul 1. Organizarea recomandărilor ITU-T din seria Q.12xy.

x y
0 - General
1 – CS-1 1 – Principale introduction
2 – CS-2 2 – Service plane(not include for CS-1)
3 – CS-3 3 – Global functional plane
4 – CS-4 4 – Ditributed functional plane
5 – CS-5 5 – Physical plane
6 – CS-6 6 – For future use
7 – CS-7 7 – For future use
8 – CS-8 8 – Interface Recommendation

Serviciile definite în aceste etape de standardizare a reţelei inteligente şi a

serviciilor sunt următoarele:

• IN CS 1 (Narrowband services): FPH – Freefone; UPN – Universal Personal

Number; VPN – Virtual Private Number; CCC – Credit Card Calling; PR – Premium
Rate; Televoting.

• IN CS 2 (Narrowband services): Voice mail; Various charging types; Inter

network call; Call rerouting in case of busy or no answer; Three-Way Calling; Time
depending routing; Call Wait; Call Forwarding; Call Transfer.

11
 • IN CS 3 şi 4 (IN/B - ISDN): Broadband Virtual Private Natwork; Broadband
Virtual Internet; Broadband Multimedia Retrieval; Broadband Videotelephony;
Broadband Video Conference; VoD – Video on Demand; Voice Mail; Voice Fax.

7. Serviciile reţelelor inteligente.

În recomandările ITU-T Q1211 se disting doi termeni „service” – serviciu şi

„service feature” – componentul serviciului. Conform Q.1211 – serviciul este o
propunere comercială independentă, care se caracterizează prin una sau mai multe
proprietăţi, deschise pentru completare. Componentul serviciului, este partea specifică a
lui, care la un loc cu alte servicii şi componente ale serviciilor, poate alcătui o
proprietate independentă a propunerii comerciale, determinînd aranjarea, care poate fi
distinsă de utilizator. Potrivit Q.1211 culegerea CS-1 include 25 tipuri de servicii, care
trebuie să fie menţinute de reţelele PSTN, ISDN şi PLMH. Trebuie de menţionat că
culegerea de servicii este una din primele etape în crearea reţelelor inteligente într-o
regiune concretă şi depinde de cerinţele care s-au creat pe piaţa locală a serviciilor de
legătură.
Cele mai răspîndite tipuri de servicii sunt prezentate mai jos:
 Serviciile culegerii CS-1:
AAB – Automing Alternative Billing(Billing alternativ automat) – posibilitatea
de a duce evidenţa costului convorbirii de la orice telefon automat cu ajutorul unei
sisteme speciale a bilingului, care nu are nici o atribuţie către liniile abonatului chemat
şi abonatului chemător;
ABD – Abbreviated Dialing (culegere prescurtată) – utilizatorul poate să
efectueze chemarea, folosind de exemplu un număr din 4 cifre chiar şi în cazul cînd
abonatul chemat şi abonatul chemător sunt deserviţi de comutatoare diferite;
ACC – Account Card Caling (chemare după cartelă) – oferă posibilitatea de a
plăti convorbirea din orice aparat de telefon automat cu ajutorul contului, care este
arătat formînd un număr adăugător;

12
 CCC – Credit Card Caling(chemare după carte de credit) – oferă posibilitate de a
face orice chemare din orice aparat de telefon, plătindule cu ajutorul cărţii de credit;
CD – Call Distribution (împărţirea chemărilor) – dă posibilitate de a îndrepta
chemările pe alte numere în corespundere cu programa redresată şi prioritară;
CF – Call for warding (chemare înaintată) – utilizatorul poate îndrepta chemările
venite la el către terminalul cu alt număr. Conectarea şi deconectarea serviciului se face
de însuşi utilizatorul;
CON – Conferencing (teleconferinţă) – mai mulţi utilizatori(abonaţi) pot lua parte
la convorbire;
CRD – Call Rerouting Distribution(redirecţionarea sunetului) – oferă posibilitatea
de a privi toate chemările de intrare, chiar dacă numărul este ocupat sau alte probleme
ce apar în timpul legăturii(toate chemările, poşta electronică, comunicarea de pe pager,
se transferă pe un alt număr, punîndu-se pe autorobot sau pe alt rînd);
FDM – Follow-me diversion (funcţia „urmează-mă pe mine”) – dă posibilitatea
de a păstra accesul la abonat chiar şi în timpul deplasării acestuia;
FPH – Freephone(chemare gratuită) – serviciul telefonic gratuit sau „telefonul
liber”. Convorbirea după acest tip de chemare va avea loc, dacă abonatul chemat va fi
de acord să plătească;
MAS – Mass Calling (sondarea opiniei publice) – reprezintă petrecerea unui
sondaj al populaţiei la telefon. Abonatul după chemare aude un anunţ de a forma una
din cîteva cifre la telefon pentru a-şi da părerea. Toate răspunsurile se înregistrează;
MCI – Malicious Call Identification (identificarea chemării răufăcătorilor) –
identificarea răufăcătorilor, înscriind codurile atît a abonaţilor chemaţi cît şi a celor
chemători în timpul apelului, reţinînd chemarea şi înştiinţînd operatorul;
OCS – Originating Call Screening (restricţia legăturii de ieşire) – dă posibilitatea
de a introduce o limită în legătura de ieşire la un timp anumit sau în concordanţă cu alte
condiţii;
PRM – Premium Rate(suplimentul de plată, transmiterea unei părţi din plată
abonatului chemat) – dă posibilitatea de a folosi serviciile informaţionale cu o plată
suplimentară (o parte din plata chemării o plăteşte abonatul chemător, care îşi i-a rolul

13
de furnizor a serviciilor adăugătoare utilizatorul achită serviciile telefonice standarte şi
serviciile adăugătoare).
SPL – Split charging (redistribuirea plăţii) – permite împărţirea plăţii pentru
convorbire între abonaţi;
VOT – Televoting(votare telefonică) – dă posibilitatea de a trimite un apel pe un
număr concret cu un mesaj vocal ulterior sau cu o culegere adăugătoare a unui cod
anumit;
UAN – Universal Access Number(număr universal) – utilizatorul care posedă
cîteva dispozitive terminale împărţite geografic, are posibilitatea să fie accesibil altor
utilizatori printr-un număr unic universal în concordanţă cu o anumită rută a chemărilor
de intrare incluse.
UPT – Universal Personal Telecomunication(legătură personală universală) –
abonatul are posibilitatea să se folosească de legătura de intrare şi ieşire printr-un număr
unic, prin schimbarea lui indiferent de infrastructura reţelei şi de locul ei de aflare;
VPN – Virtual Private Network (reţea virtuală privată) – o parte a liniilor de
legătură şi a comutatoarelor se unesc într-o reţea privată, funcţionarea căreea se
identifică de utilizator, totodată şi numerele utilizatorilor acestei reţele, drepturile şi
priorităţile lor, etc.
 Caracterizarea unor servicii ale completului CS-1:
Completul de servicii 1RI(CS-1, SC1) – aproximativ 25 de servicii şi 38 de
proprietăţi(de bază şi suplimentare), care au 2 caracteristici generale:
• serviciul se apelează de un singur utilizator(single ended);

• realizarea serviciului se controlează de un punct unic de control al

serviciului(single control).

Mai jos sunt caracterizate serviciile RI care sunt cel mai des utilizate, ce au intrat
în completul CS-1:

 Serviciul „800” (Freephone, FPH).

Istoria introducerii largi a serviciilor adăugătoare în conceptul modern al

Serviciilor Inteligente a început cu „Serviciile 800”. În anul 1967, compania Bell
14
System, care în acelaşi timp deţinea, practic, monopolul pieţii serviciilor de
telecomunicaţii în SUA, au introdus în planul numerotării Americii de Nord, codul de
acces la serviciul de stabilire a legăturii telefonice cu plata din contul abonatului
chemat- „800”. La început capacităţile „Serviciilor 800” cu acesta şi se limitau. Dar mai
tîrziu în procesul evaluării, algoritmul prestării „Serviciilor 800” s-a schimbat enorm.
Analogic acestui serviciu, astăzi sunt cunoscute în multe ţări ale lumii sub diverse
denumiri comerciale: Serviciul 300, Green Number, Numbero Vert, Linkline, 008,
Freephone ş.a.

Însuşi numărul de abonat „Serviciile 800” în sensul adevărat al cuvîntului nu este

un număr de telefon. El reprezintă un identificator logic al totalităţii de echipamente
terminale, ce aparţin abonatului serviciului. Numărul logic, după un algoritm bine
determinat se convertează într-un număr telefonic al reţelei fizice. Rezultatul acestei
convertări poate depinde de un şir întreg de atribute şi parametri, ce sunt determinate de
însăşi abonaţii serviciului – localizarea utilizatorului, numărul şi ora, traficul ect.

Algoritmul prestării „Serviciilor 800” :

• Abonatul A culege codul serviciului – 800;

• Codul „800” serveşte pentru CTA de ieşire drept indiciu de cerere la prestarea
serviciului RI şi transmiterea lui în nodul SSP;

• SSP întrerupe pentru un timp procesul de satisfacere a apelului telefonic şi

transmite codul serviciului în nodul SCP prin reţeaua SSnr.7;

• SCP, analizînd codul, dă comandă dispozitivului IP de a transmite un mesaj vacal

despre culegerea numărului abonatului chemat;

• IP transmite un mesaj vocal abonatului A despre necesitatea culegerii numărului

abonatului chemat în regimul culegerii tonale a numărului şi îl transmite prin SSP în
SCP;

15
 • SCP analizează numărul logic introdus al abonatului B, de exemplu 5555555, şi
realizează o cerere în nodul SOP pentru a determina numărul fizic al abonatului chemat
B;

• SDP transformă numărul logic 5555555 într-un număr concret, de exemplu

8888888, şi îl transmite în SCP;

• SCP realizează „schimbul” numărului cules pe 8888888 în memoria

dispozitivului de dirijare şi transmite acest număr în SSP prin reţeaua SSnr.7;

• SSP reînnoieşte procesul de satisfacere a apelului telefonic care a fost mai înainte
oprit, transmite numărul abonatului B în CTA de intrare şi se realizează tractul de
conexiune între abonatul A şi abonatul B.

După finisarea convorbirii telefonice, SCP realizează taxarea apelului conform

regulilor ce ţin de serviciul „800”. Trebuie de ţinut cont de faptul, că transformarea
numărului logic într-un număr concret, ultimul fiind pentru abonaţii reţelei telefonice de
utilizare largă şi pentru abonaţii comunicaţiei mobile, poate fi diferită.

 Serviciul „Apel cu cartelă preplătită”(Account Card Calling, ACC).

Prin serviciul ACC se subînţelege, că în cazul achitărilor reciproce cu abonaţii se

utilizează principiul de acont cu „anularea” dinamică a cheltuielilor. Depunînd pe contul
operatorului o sumă anumită, abonatul capătă acces la serviciu conform unei parole
individuale sau de grup. Asigurarea cu aparate specializate şi programete, ce este
instalată în nodul operatorului serviciului ACC, controlează automat balanţa abonatului
şi nu-i permite depăşirea sumei preplătite. Abonatul poate avea acces la serviciu de pe
orice număr al reţelei telefonice orăşeneşti.

În calitate de „purtător” fizic al serviciului, operatorii cel mai des utilizează

cartele telefonice din plastic de o anumită valoare nominală, Account Calling Card. Ele
conţin informaţia necesară abonatului: logotipul operatorului, numărul unical al cartelei,
care serveşte drept parolă de acces(uneori este necesară introducerea aşa-numitului PIN-
cod, care este tipărit pe cartelă), numerele de telefoane ale serviciului de întreţinere,

16
valoarea nominală a cartelei sub formă bănească sau în unităţi convenţionale, instrucţia
de utilizare a serviciului. În instrucţie, de obicei, se indică numerele de telefon la care e
posibil accesul la serviciu, succesivitatea operaţiilor ce trebuie efectuate, posibilităţi
accesibile de deservire(de exemplu, un şir de sisteme permite „ascultarea” ce sumă de
bani au mai rămas pe cartelă, efectuarea a cîtorva apeluri, neîntrerupînd legătura cu
sistema Account Calling, sau cererea unei informaţii vocale). Se utilizează atît cartele
Account cu o balanţă ce nu poate fi reînnoită, cît şi cu balanţă ce poate fi
reînnoită(Debit Cart).

Pentru realizarea Account Calling operatorul trebuie să asigure efectuarea unui şir
de operaţii, ce nu sunt susţinute de CTA standarde:

• Comunicarea vocală cu abonatul(meniu vocal cu multe niveluri);

• Autorizarea abonatului cu parole de diverse categorii(individuale, de grup,

priveligiate, cu balanţă ce poate fi reînnoită etc.);

• Gestiunea bazelor de date specializate.

Conform mesajelor vocale ale sistemei, abonatul introduce parola şi comandă

serviciul, de exemplu un apel interurban. Sistemul controlează automat dacă există o
astfel de parolă în baza de date, dacă nu este epuizată limita de bani legată de aceasta,
dacă este suficientă suma de bani rămasă pentru apelarea destinatarului. Numai după
aceasta, sistema Account Calling realizează conexiunea.

Pe parcursul convorbirii sistemul decontează dinamic banii de pe contul

abonatului, iar cînd atinge nivelul zero, automat(după un mesaj vocal respectiv)
deconectează legătura curentă şi stopează accesul după parola dată pînă cînd pe cont vor
fi depuşi bani. Realizarea scenariului dat este posibilă în cazul în care abonatul posedă
aparat telefon cu posibilitatea comutării în regimul completului tonal sau aşa-numitului
„bipper” generator autonom compact de transmisiuni tonale. În cazul lipsei la abonat a
ambelor dispozitive se prevede comutarea la „telefonistă”.

 Serviciul „Apel după cartelă de credit”(Credit Card Calling,CCC).

17
 Serviciul CCC cel mai des se prestează utilizatorilor corporativi şi este legat de
prestarea serviciilor de conexiuni telefonice în credit. Algoritmul prestării serviciului
CCC este analogic algoritmului prestării serviciului ACC. Baza de date controlează
capacitatea de acordare de credit a cartelei abonatului. Abonatul se achită periodic prin
intermediul contului său în bancă. Una din caracteristicile de bază ale acestui serviciu
reprezintă asigurarea nivelului înalt de securitate a accesului la serviciu cu ajotorul
parolelor şi PIN-codurilor.

În lume există cîteva tipuri de servicii CCC, în dependenţă de capacităţi

suplimentare prestate. Serviciile UCS sunt introduse din anul 1990 ca o combinaţie a
cartelei de credit bancar cu cartelă existentă de mai înainte AT&T pentru apeluri
telefonice internaţionale. Acest serviciu s-a dovedit a fi foarte reuşit. Deja în anul 1995
firma AT&T cu serviciile sale UCS era a doua după nivelul de deţinere a cartelelor de
credit bancar în SUA cu un număr de 15mln. de conturi.

 Serviciul „Reţea privată virtuală” (Virtual Private Network, VPN).

Pe parcursul ultimilor decenii, corporaţiile mari au investit mijloace importante în

constituirea reţelelor departamentale separate, pentru a-i întrece pe concurenţi(pe calea
unei conexiuni mai rapide, a unui control mai eficient al acţiunilor, a unei transmisiuni
mai rapide a datelor financiare etc.) sau pentru a micşora cheltuielile pentru
electrocomunicaţii. Serviciul VPN reprezintă o alternativă a atitudinii precedente faţă de
crearea reţelelor particulare.

Serviciul VPN prevede crearea în cadrul reţelelor deja existente corporative a

reţelelor virtuale private(VPN). Abonaţii reţelei virtuale se conectează unul cu altul pe
calea culegerii unor anumite numere(conform unui plan de numere stabilit) şi se
folosesc de serviciile reţelei locale.

În realitate, toate conexiunile se realizează cu ajutorul echipamentelor existente în

reţeaua de conexiune. Operatorul poate organiza în cadrul reţelei existente un şir de
reţele virtuale desprinse şi să le propună pe piaţă ca separate şi care satisfac diferite
necesităţi.

18
 Introducerea acestui serviciu este însoţită de una din cele mai răsunătoare reclame
internaţionale din lume, căci este vorba de crearea CTAIP virtuale pentru companii
internaţionale mari. Prin existenţa serviciului VPN toate diviziunile unei oarecare firme,
pot comunica fără probleme în urma unei culegeri prescurtate. Orice lucrător al firmei
poate să-şi modifice localizarea geografică, este necesar doar de anunţat despre această
bază de date a serviciului VPN.

 Serviciul „Televoting” (VOT).

Dacă în cadrul primelor servicii este vorba de numere de telefon reale, conform
cărora, pînă la urmă, utilizatorul serviciului „nimereşte” în firma de care are nevoie,
atunci serviciul VOT (cu numere de acces la el) – este doar o ieşire la logica RI. Să
analizăm esenţa acestui serviciu pe baza unui exemplu concret.

De exemplu, telespectatorilor unei programe de televiziune populare li se pune o

întrebare şi la care se propun mai multe variante de răspuns. Telespectatorilor li se
propune să aleagă răspunsul pe care îl consideră corect şi să culeagă numărul de telefon
care stă vizavi de varianta de răspuns aleasă.

Utilizatorul serviciului culege numărul de telefon, care conţine codul serviciului

şi numărul serviciului. Apelul de telefon primit se introduce în baza de date a
serviciului. La necesitate, nodul de dirijare a serviciilor cere prin perifia intelectuală IP
de la utilizator unele date suplimentare sau îl anunţă pe utilizator despre atribuirea lui
număr individual, a unei parole etc. În rezultat, de exemplu, utilizatorii care au sunat
primul şi a răspuns corect poate cîştiga un cadou stabilit de realizatorii programului
televizat.

Astfel se pot realiza diverse chestionare, victorine, se pot clarifica opiniile unui
număr mare de oameni la diverse întrebări.

 Serviciul „Plată suplimentară”(Premium Rate, PRM).

Serviciul „Plată suplimentară” presupune transmiterea unei părţi de achitare altei

persoane(de exemplu, abonatului chemat în cazul consultaţiei medicale sau juridice).

19
Serviciul PRM şi-a găsit o largă răspîndire în Marea Britanie. De exemplu, în anul
1995, timp de 6 luni au fost făcute 136 mln. de apeluri PRM. British Telecom acordă
cîteva tipuri ale acestui serviciu în diapazonul de la 39 pense pînă la 1,50 lire sterline
pentru un minut, care se deosebesc prin prefix(codul serviciului 0898, 0891, 0897 sau
0894). Alte prefixuri pentru acest serviciu PRM le are firma concurentă Mercury(0881,
0839, 0660, 0991) cu limita de jos a tarifelor puţin mai mică(începînd cu 25 pense). Cel
mai scump serviciu(1,50 lire sterline) este transmiterea unui mesaj faximil la comandă,
de exemplu, date meteo, cursul acţiunilor etc. Pentru serviciul PRM se intenţionează
introducerea unor tarife micşorate speciale pînă la 2,5 – 3 pense pe minut pentru jocurile
de calculator. În anul 1995 astfel de tarife au fost introduse pentru 1500 de utilizatori ai
jocurilor de calculator, împreună cu firma japoneză Nintendo, care comercializează
terminale pentru jocuri. În prezent, Oftel(Consiliul de Tarifare din Marea Britanie)
discută modificarea modului de plată pentru serviciile PRM.

 Proprietăţile serviciilor CS-1:

Potrivit Q.1211 vom caracteriza pe scurt proprietăţile serviciilor CS-1 rus:

• ABD( Abbreviated Dialing) – culegerea prescurtată a numărului. Această

proprietate ajută la realizarea serviciului VPN;

• AUTZ(Authorization Code) – codul autorizării, formînd de exemplu parola(PIN-

codul) utilizatorul priveşte accesul la reţea folosind cartela de credit, iar în reţeaua VPN
poate scoate restricţia la numerele accesibile utilizatorilor chemaţi. Diferite culegeri
priveligiate pot avea diferite coduri. Unul şi acelaşi cod poate să fie acordat mai multor
abonaţi VPN;

• AUT(Authentication) – identificarea utilizatorului chemător cu scopul de a-i da

acces la anumite resurse a reţelei telefonice;

• CD(Call Distribution) – împărţirea automată a chemărilor de intrare de doi sau

mai mulţi utilizatori în proporţia dată;

20
 • CFC(Call Forwarding on Busy/Don”t Answer) – readresarea, în cazul cînd nu
este acces sau nu răspunde utilizatorul chemat;

• GAP(Call Gapping) – întreruperea automată a chemărilor, îndreptate către

utilizator, îndeosebi pentru preîntîmpinarea supraîncărcării reţelei la anumite resurse a
reţelei telefonice;

• LIM(Call Limiter) – limitarea la maxim a numărului de chemări intrate în acelaşi

timp;

• LOG(Call Loging) – reţinerea chemărilor intrate către un anumit număr;

• QUE(Call Queuling) – rîndul chemărilor, formarea rîndului chemărilor intrate şi

acordarea legăturii în măsura eliberării utilizatorului chemat sau readresarea la un alt
număr. În timpul aşteptării se transmite un semnal special;

• CPM(Customer Profile Management) – dirijarea sau administrarea conţinutului

avizului în timpul aşteptării utilizatorului chemat, împărţirii chemărilor ş.a.;

• CRA(Customized Record Announement) – încheierea chemării prin transmiterea

informaţiei scrise, în locul legăturii cu utilizatorul chemat, chemarea se termină cu
informaţia scrisă de tipul: toate liniile sunt ocupate.

• RCRG(Customized Ringing) – abonatul serviciului poate să comande orice

semnal chemat pentru lista dată A – numerele;

• DUP(Distinating User Prompter) – propune utilizatorului chemat, să formeze

codul dat, dacă doreşte să prelungească fixarea chemării intrate;

• MAS(Mass Calling) – chemări masive. Prelucrarea unui număr mare de chemări

intrate, de exemplu, în cazul unui anunţ pe radio;

• ONE(One Number) – număr unic pe mai multe linii. Abonatului serviciului poate
să de-a care chemări cu care linie să fie legată;

21
 • ODR(Origine Dependent Routing) – permite abonatului serviciului să primească
sau să respingă chemarea în dependenţă de adresa geografică a chemării;

• OCS(Originating Call screening) – luminează pe indicator numărul chemării

intrate, dacă el este inclus în lista dată luînd în consideraţie adresa geografică A-
numărului şi timpul zilei;

• OUP(Originating User Prompter) – a şopti utilizatorului chemat despre

necesitatea culegerii numărului sau a cifrelor adăugătoare şi semnalelor;

• PRMC(Premium Charging) – transmiterea unei părţi din plata pentru convorbirea

abonatului chemat;

• REVC(Reverse Charging) – plata din contul abonatului chemat;

• TDR(Time Dependent Routing) – abonatul serviciului să primească sau să

respingă chemările în dependenţă de oră şi ziua săptămînii, iar cînd primeşte chemarea
să aleagă calea în dependenţă de timp.

Concluzie: Conceptul de reţeauă inteligentă permite concentrarea anumitor

misiuni (servicii cu valoare adăugată) ale unei reţele –care depăşesc serviciile normale
ale unei reţele telefonice obişnuite –în noduri inteligente. Reţeaua inteligentă descrie nu
atât o reţea, cât o arhitectură.

22
 Serviciile sunt activate cu ajutorul unor anumite numere (0800, 0900 etc.) sau
anumitor evenimente (de pildă ocuparea de la un anumit abonat sau de la o anumită
conexiune). Aceste numere de servicii nu se adresează vreunui anumit comutator sau
vreunui terminal din reţea; ele activează server-ul de servicii din reţea, cu alte cuvinte,
fiecare din numerele selecţionate face apel la un anumit serviciu. Eventualul numărul
următor este transmis unui computer exterior reţelei inteligente RI, pentru a pune în
valoare serviciul solicitat. Abia după aceea informaţiile de punere la punct sunt
transmise reţelei, iar partenerii respectivi ai comunicării vor fi conectaţi. Informaţiile
pentru punerea la dispoziţie a serviciului solicitat sunt memorate în banca de date a
reţelei inteligente pentru serviciul respectiv, şi în cea privind abonatul chemător. Datele
referitoare la utilizatorul respectiv pot fi modificate chiar de către utilizator. Într-o reţea
inteligentă sunt oferite însă şi servicii care nu utilizează comutarea, cum ar fi:
televoting, la care doar apelurile de intrare sunt numărate şi valorificate statistic.

Bibliografie:

• www.regielive.ro;

• www.bizcity.ro.

23