Fritz Haber

(1868-1934)

Haber a fost un chimist german a cărui activitate a încrucișat deopotrivă minunile și

ororile științei. Cercetătorul și-a împrumutat numele unui proces industrial de sinteză a amoniacului,
componentă importantă folosită în fertilizările agricole moderne. Contribuția lui a determinat producția
intensivă de hrană ce caracterizează lumea de astăzi și care a făcut posibilă creșterea masivă a populoației din
secolul XX.

Haber și-a pus talentul și în slujba dezvoltării armelor chimice, precum iperita, folosită de germani în
Primul Război Mondial ca STL (substanță toxică de luptă). Haber este considerat de unii părintele războiului
chimic și tot el a ajutat la obținerea gazului Cyclon B, pe bază de cianură, folosit de naziști în cadrul unora dintre
marile atrocități istorice.

După încheierea primului război mondial, Fritz Haber a continuat colaborarea în proiecte de cercetare
militară,[19] ca și munca de cercetare în chimie pentru scopuri civile, sub conducerea lui cercetătorii de la
Institutul de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin obținând un produs comercial („Ziklon A”) utilizat pe scară
largă în Europa occidentală și America de nord ca insecticid și dezinfectant[19], dar care era derivat din acidul
cianhidric ("cianură de hidrogen", care este în același timp substanța biologic activă din „Ziklon B”, alt insecticid
și el comercializat de industria chimică germană, și care a fost mai târziu folosit de către naziști ca mijloc de
exterminare în lagăre). Unii biografi ai savantului (Thomas Hager) subliniază că nici azi, folosind chiar cele mai
avansate metode agricole, întreaga suprafața cultivabilă a planetei nu poate hrăni mai mult de patru miliarde
de oameni din cele aproximativ șapte cât numără în 2013 umanitatea, explicația pentru supraviețuirea celor
mai bine de trei miliarde de oameni peste cât poate hrăni planeta datorându-se exclusiv metodei de sinteză a
amoniacului din aer (azot inert, molecular) și hidrogen, descoperită la începutul secolului trecut de către Fritz
Haber, și adusă prima dată în fază de exploatare industrială de către Carl Bosch. De asemenea se consideră că
jumătate dintre atomii de azot în componența celulelor din organismul unui individ trăitor la începutul celui de-
al treilea mileniu provine nu din sinteza bacteriană, naturală, a azotului, ci rezultă dintr-o fabrică Haber-Bosch.

Fără fabricile de amoniac cu care Germania și-a hrănit populația și a produs armamentul (explozibilii)
necesar după ce marina militară britanică a distrus, la data de 8 decembrie 1914, flota amiralului german
Maximilian Graf von Spee în Atlanticul de sud, interzicând astfel importul german de nitrați naturali din
America de sud, primul război mondial s-ar fi terminat cu un an sau doi mai înainte, la fel cum și fără fabrica de
amoniac și benzină sintetică (produsă și ea printr-un proces de chimie de înaltă presiune, ramură a chimiei
industriale inaugurată de Haber cu procesul Haber-Bosch) de la Leuna, cel de-al doilea război mondial ar fi fost
scurtat cu mai mulți ani (la începutul războiului, în 1939, Germania nazistă importa două treimi din benzina de
care avea nevoie, în timp ce în 1944, după extinderea graduală a producției de către I. G. Farben la Leuna, își
asigura necesarul din producție internă în proporție de trei sferturi):[19] Albert Speer a declarat aliaților că
dacă aceștia ar fi distrus doar fabrica de la Leuna și alte fabrici mai mici de amoniac sau benzină sintetică,
războiul s-ar fi încheat în doar două luni.