Теmа 5.

Elemente de statistică

In scopul determinării legităților, conform cărora se dezvoltă diferite fenomene din viața și
activitatea cotidiană se selectează și apoi se studiază diverse informații numite date statistice.
Obiectul statisticii este selectarea și gruparea informației despre diverse fenomene în masă
și analiza lor cu ajutorul aparatului matematic al teoriei probabilităților și elaborarea
pronosticurilor privind dezvoltarea acestor fenomene în viitor.
Problemele principale ale statisticii sunt:
- determinarea metodelor de selectare și grupare a informației despre fenomenul studiat;
- elaborarea metodelor de analiză a informației obținute;
- elaborarea metodelor de prognozare a fenomenelor studiate în baza datelor obținute
anterior.

I. Totalitatea și selecția. Tipuri de selecție

Definiția 1. Totalitate se numește o mulțime de obiecte ce se studiază dintr-un anumit
aspect. Numărul tuturor obiectelor studiate formează volumul totalității.
Definiția 2. Selecție se numește o parte a obiectelor totalității alese în mod aleatoriu pentru
un studiu ulterior. Numărul tuturor obiectelor selecției formează volumul ei.
Exemplull 1. Pe parcursul unei zile la uzină s-au confecționat 1200 de piese. În scopul
verificării corespunderii la standard înmod aleatoriu se iau 60 de piese. Aici volumul totalității
N = 1200, iar volumul selecției n = 60.
În funcție de posibilitățile de a selecta și scopul studierii unui fenomen în masă selecțiiloe
se subdivizează în repetate și nerepetate.
Definiția 3. Selecția se numește repetată, dacă după examinare fiecare obiect al ei revine
în totalitate. Dacă însă după examinare obiectul nu este returnat în totalitate, atunci selecția se
numește nerepetată.
Exemplul 2. Magazinul a primit o partidă de telefoane, fabricate de un anumit
producător. În mod aleatoriu se iau căteva telefoane pentru verificare. După verificare acestea
sunt returnate în partidă. O astfel de selecție este nerepetată.
Exemplul 3. Se efectuează un sondaj al populației unui oraș pentru determinarea opiniei
publice privind un anumit subiect. Cu acest scop în diferite sectoare ale orașului se află opinia
trecătorilor referitor la acest subiect. Evident, această selecție este repetată.
Pentru ca datele selecției să poată fi de încredere în evaluarea întregii totalități, este
necesar ca selecția să fie reprezentativă, adică obiectele totalității să fie alese în mod aleatoriu și
ca volumul selecției să fie proporțional volumului totalității (dacă volumul totalității este mare,
iar volumul selecției este foarte mic, atunci nu putem face concluzii sigure în baza acestei
selecții.
Să examinăm principalele tipuri de selecții ce se aplică în practică.
1 . Selecția simplă aleatorie, în cazul căreia obiectele se selectează din totalitate cîte unul în
0

mod aleatoriu fără o anumită regulă.

20. Selecția tipică, în cazul căreia obiectele se selectează proporțional din fiecare parte tipică a
totalității.
30. Selcția mecanică, în cazul căreia totalitatea se divizează într-un număr de grupe, ce
corespunde numărului de obiecte care trebuie să participe în selecție, iar din fiecare grup se ia în
mod aleatoriu câte un obiect.
40. Selecția în serie, în cazul căreia obiectele se selectează din totalitate nu câte unul, ci în serii
de câteva obiecte.
Exemplul 4. Să examinăm câte un exemplu pentru fiecare tip de selecție.
1) În exemplul 2 s-a examinat o selecția simplă aleatorie.
2) Fie că se efectuează un sondaj al opiniei publice referitor la o un anumit subiect, la care vor
participa 2000 de persoane. Se cunoaște numărul aproximativ al elevilor și studenților, al
profesorilor, muncitorilor, funcționarilor și altor categorii de cetățeni din localitatea dată.
Proporțional numărului de persoane se aleg în mod aleatoriu câțiva reprezentanți din fiecare
categorie socială. Volumul selecției va fi 2000 de persoane. Acesta este un exemplu de
selecție tipică.
3) La o uzina se confecționează in fiecare zi câte 1000 de piese. Trebue de verificat la
standardizare 10% din piese. Atunci se alege fiecare a 10-a piesă. Acesta este un exemplu
de selecție mecanică.
4) Secția unei uzini produce bile metalice de același fel în partied mari. Pentru verificare se
extrag câte 20 de bile în fiecare oră pe parcursul zile. Acesta este un exemplu de selecție în
serie.
În practică deseori se combină câteva tipuri de selecție.

II. Legea de repartiție a unei selecții și caracteristicile ei

Să remarcăm mai întâi două caracteristici principale ce constituie scopul studiului
oricărei selecții. Acestea sunt caracteristici cantitative și calitative.
Definiția 4. O caracteristică se numește cantitativă, dacă ea poate fi caracterizată prin
anumite măsurări. În caz contrar caracteristica se numește calitativă.
Exemplul 5. Se studiază elevii claselor liceale a unei școli după înălțime, greutate,
culoarea ochilor și a părului. Primele două caracteristici sunt cantitative (înălțimea se măsoară în
centimetri, iar greutatea – în kilograme). Ultimele două caracteristici sunt calitative.
Fie că volumul selecției este egal cu n, și anume: varianta х1, s-a manifestat de n1 ori,
varianta х2 – de n2 ori, ș.a.m.d. хк – de nk ori. E clar că n1 + n2 + …nk = n.
Aici х1, х2, ..., хк se numesc varianele selecției, iar n1, n2,.., nk – frecvențele acestor
n1 n2 nk
, , .. . ,
variante. Rapoartele n n n se numesc frecvențe relative ale variantelor selecției.
Definiția 5. Tabelul ce conține în prima linie toate variantele unei selecții, iar în linia a
doua frecvențele acestor variante, se numește lege de repartiție a selecției:

xi x1 x2 … xk
ni n1 n2 … nk

Exemplul 6. După examenul la matematică din cei 26 de elevi prezenți 1 elev a primit nota
"2", 3 elevi – nota "4", 6 – nota "5", 8 – nota "6", 4 – nota "7", 2 – nota "8", 1 – nota "9", și 1 –
nota "10".
În acest exemplu variantele selecției sunt notele, iar frecvențele acestor variante sunt
numărul de elevi ce au primit notele corespunzătoare. Alcătuim legea de repartiție a selecției,
introducând datele în următorul tabel:
xi 2 3 4 5 6 7 8 9 10
ni 1 0 3 6 8 4 2 1 1
 Pentru a evidenția datele unei selecții se aplică următoarele reprezentări geometrice.
Definiția 6. Se numește poligon de frecvențe o linie frântă, vârfurile căreia reprezintă
puncte în planul de coordonate XON cu coordonatele (x1; n1), (x2;n2),…,(xk;nk).
Histograma frecvențelor se numește figura, ce constă din dreptunghiuri, bazele cărora
sunt intervale de pe axa OX de lungime h ( h – pasul măsurării), iar înălțimile acestor
dreptungiuri sunt egale cu valorile frecvențelor i
n , i=1,2,..,k .
Exemplul 7. Desenăm poligon frecvențelor pentru legea de repartiție a selecției din
exemplul 6.

1
n
8

O 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
x

Exemplul 8. Histograma frecvențelor se aplică în cazurile în care măsurările se efectuează

în intervale de aceeași lungime dată. De exemplu, într-o grădiniță de copii se măsoară înălțimea
copiilor. În total au fost examinați 40 de copii. Datele se conțin în tabelul de mai jos (în acest caz
pasul, adică intervalul măsurărilor este h =5):

Înălțimea
xi 110-115 115-120 120-125 125-130 130-135 135-140
(cm)
Numărul
ni 8 12 11 6 2 1
de copii

ni

12
11

8
6

1
O 1,1 1,15 1,2 1,25 1,3 1,35 1,4 xi
 Să examinăm în continuare cele mai utile caracteristici ale legii de repartiție a unei
selecții:
10. Valoarea medie este raportul dintre suma produselor variantelor selecției și frecvențele lor
x ⋅n + x ⋅n +. ..+ x k⋅nk
X m= 1 1 2 2
către volumul selecției: n ,
unde x1, x2, …, xk sunt variantele selecției, n1, n2, … , nk – frecvențele acestor variante, iar n –
volumul selecției
20. Dispersia este pătratul abaterii selecției de la valoarea medie:
( x 1 −x c )2⋅n1 +( x2 −x c )2⋅n 2 +. ..+( x k −x c )2⋅nk
D=
n .
O caracterstică ce descrie mai exact selecția abaterea pătratică medie:
30. Abaterea pătratică medie este radical din dispersia selecției: σ =√ D .
40. Moda este varianta ce corespunde celei mai mari frecvențe:
M=x i , unde n i >n s , s=1,2 , .. . , k .
Dacă câteva variante corespund unei și aceleiași frecvențe maxime, atunci toate aceste variante
reprezintă moda.
50. Mediana este varianta, care împarte în jumătate seria variantelor selecției date. Dacă numărul
variantelor este par, atunci în calitate de mediană se ia media aritmetică a variantelor aflate la
mijlocul seriei acestor variante. Mediana se notează m.
60. Raza de variație este egală cu diferența dintre cea mai mare și cea mai mică variantă:
R=x max −x min .
70. Coeficientul de variație este raportul dintre abaterea pătratică medie și valoarea medie a
σ
K B = ⋅100 %.
selecției calculată în procente:
xc
Coeficientul de variație se aplică pentru a determina cât de mult diferă valriantele
selecției de valoarea ei medie. Cu cât este mai mic acest coeficient, cu atât variantele selecției
sunt situate mai aproape de valoarea ei medie.
Exemplul 9. Într-un market s-au monitorizat cantitățile de paltoane Ionel vândute pe
parcursul a 10 zile: în ziua 1 – 8 un., în ziua 2 –12 un., în ziua 3 –18 un., în ziua 4 – 26 un., în
ziua 5 – 20 un., în ziua 6 – 12 un., în ziua 7 – 20 ., în ziua 8 – 14 un., în ziua 9 – 18 un., în ziua
10 – 12 un.
De alcătuit legea de repartiție a numărului de paltoane vândute în zilele date și de calculat
pentru această repartiție caracteristicile 10 – 70.
Rezolvare. x1 = 8, n1 = 1; x2 = 12, n2 = 3; x3 = 14, n3 = 1; x4 = 18, n4 = 2;
x5 = 20, n5 = 2; x6 = 26, n6 =1. Alcătuim tabelul:

xi 8 12 14 18 20 26
ni 1 3 1 2 2 1

8⋅1+ 12⋅3+14⋅1+ 18⋅2+20⋅2+26⋅1

X m= =16
Calculăm valoarea medie: 10
(numărul mediu de paltoane vândute pe zi).
Calculăm dispersia:
 2 2 2 2 2 2
(8−16 ) ⋅1+(12−16) ⋅3+(14−16 ) ⋅1+( 18−16 ) ⋅2+( 20−16) ⋅2+( 26−16 ) ⋅1
D= =28 . 6 .
10

Abaterea pătratică medie este

σ =√ D≈5,3
14+18
m= =16 .
(adică abaterea pătratică medie constituie 5,3 unități). Mediana este 2
Ușor determinăm moda М = 12 (12 unități au fost vândute într-un număr maxim de zile).
Raza de variație este R = 26 - 8 = 18 (diferența dintre varianta maximă și cea minimă).
5,3
KB= ⋅100 %≈33 %
Coeficientul de variație 16 (acest rezultat denotă că abaterea valorilor
variantelor selecției de la valoarea ei medie este destul de mare..

Probleme
1. În tabelul de mai jos sunt datele temperaturilor medii ale aerului în decursul lunii
aprilie:
Data 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Temp. 8° 8° 10° 12° 11° 7° 14° 15° 14° 12° 10° 10° 15° 18° 16°
Data 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Temp. 10° 18° 20° 18° 17° 16° 14° 16° 18° 20° 18° 19° 20° 20° 19°
De scris variantele legii de repartiție ale temperaturii în funcție de numărul zilelor cu
aceeași temperatură. De desenat poligonul de repartiție. De calculat caracteristicile 10 – 70 .

2. Din elevii claselor a XII-a au fost selectați în mod aleatoriu 50 de personae, care au
fost examinate după greutate. Rezultatele cu interval de 3 kg. sunt date în tabelul de mai jos:
Kg 44-47 47-50 50-53 53-56 56-59 59-62 62-65 65-68 68-72
Nr. de
3 4 8 10 8 8 5 3 2
elevi
De desenat histograma de repartiție și de calculat caracteristicile 1 0 – 70 , luând în calitate
de variantă mijlocul fiecărui interval.

3. Pe parcursul unui an s-au înregistrat zilele ploioase în fiecare lună: ianuari – 10 zile,
februarie – 12, martie – 8, aprilie – 10, mai – 8, iunie – 12, iulie – 6, august – 8, septembrie – 10,
octombrie – 12, noiembrie – 14, decembrie – 12 zile.
De scris variantele selecției și de calculat caracteristicile 10 – 70 .

A elaborat conf. univ., dr. Iu. Baltag