Curs 3.

Introducere în problematica prețurilor de transfer

Introducere

Accelerarea procesului de globalizare stimulează crearea de societăţi multinaţionale, care, prin

activitatea firmelor naţionale asociate, îşi exercită influenţa asupra costurilor de producţie.
Adaptarea structurii corporaţiilor la obligaţiile impuse de legile concurenţiale ale pieţei
liberalizate de protectie, este considerată necesară deoarece protejarea economiilor naţionale permite
realizarea fuziunilor, absorbţiilor prin crearea de filiale şi, implicit, a holdingurilor. În prezent, firmele
catalogate ca multinaţionale în ţara noastră, fie acestea exclusiv europene - cele mai numeroase, sau
chiar internaţionale îşi exercită influenţa asupra rentabilităţii comerciale, economice şi, pe cale de
consecinţă, financiare, asupra întregii activităţi a firmelor corporatiste ce funcţionează pe teritoriul
naţional şi se declară persoane juridice rezidente.
Deşi privită cu reticenţă, creşterea economică şi financiară a societăţilor multinaţionale ridică
probleme din ce în ce mai controversate atât administraţiilor fiscale naţionale, cât şi chiar acestor
societăţi, deoarece dezvoltarea şi implicit impozitarea rezultatelor pe care le obţin nu poate fi
considerată separat, în funcţie exclusiv de sediul declarat central care poate fi plasat, din considerente
de optimizare fiscale, într-un paradis fiscal.
În procesul globalizării, transferurile comerciale şi, în contrapartidă, cele financiare, se
confruntă cu constrângerile pe care le introduce suveranitatea fiscală a jurisdicţiilor naţionale.
Deoarece politicile fiscale naţionale urmăresc obiective bine precizate, reglementările impuse agenţilor
economici rezidenţi sunt diferite de la un stat la altul iar armonizarea fiscală, chiar în interiorul Uniunii
Europene, este limitată la câteva domenii bine precizate prin legislaţie comunitară.
În acest contex al globalizării economice, preţurile de transfer au devenit instrumentul
strategic prin care societăţile multinaţionale îşi analizează şi influenţează, uneori de o manieră
decisivă, produsele şi activele ce fac obiectul tranzacţiilor cu terţe părţi şi datorită cărora obţin
beneficiile financiare.
Termenul “preţuri de transfer” denumeşte relaţiile dintre entităţile instituţionale ce fac
parte dintr-un grup şi sunt localizate în state diferite, în ce priveşte preţurile şi condiţiile de
tranzacţionare a mărfurilor, serviciilor sau activelor. În mod normal, astfel de tranzacţii între
întreprinderi independente sunt realizate potrivit principiului concurenţei depline, dar între entităţi ce
fac parte dintr-un grup, preţurile de transfer vor fi stabilite în funcţie de interesele societăţii
multinaţionale.
Orice societate urmăreşte optimizarea fiscală, ceea ce înseamnă să plătească, respectând
legislaţia în vigoare, un impozit cât mai mic, iar în acest sens preţurile de transfer reprezintă un
instrument ideal. Diminuarea sarcinii fiscale constituie, însă, o ameninţare pentru finanţele publice ale
statelor în care sunt localizate societăţile componente ale grupului şi de aceea a fost stipulat în modelul
de convenţie fiscală elaborat de OECD ca beneficiile create prin preţurile de transfer să fie adăugate la
beneficiile grupului şi impozitate în consecinţă.
În companiile multinaţionale, entităţile instituţionale localizate în diferite state care îşi exercită
autoritatea fiscală suverană, realizează schimburi de bunuri şi servicii, ale căror preţuri sunt cunoscute
sub denumirea de preţuri de transfer sau preţuri de cesiune internă, preţuri care nu respectă întotdeauna
legea concurenţei de pe piaţa liberă.
 Preţurile de transfer au un rol important pentru rentabilitatea grupului corporatist internaţional,
deoarece prin manevrarea acestora, baza fiscală şi/sau prelevările fiscale obligatorii sunt mai mici.
Astfel, potrivit jurisdicţiilor fiscale unde societăţile componente sunt localizate:
- preţurile de transfer reprezintă un adevărat instrument de gestiune financiară pentru firma care
le utilizează, deoarece permit evaluarea performanţei managementului firmei, prin influenţarea majoră
a rentabilităţii comerciale, economice şi financiare;
- preţurile de transfer pot permite transferul beneficiilor transfrontaliere ce se datorează
performanţelor economice reale, cât și condiţiilor de politică economică impuse în procesul
globalizării şi intereselor regionale dezbătute şi acceptate de statele membre.

Noţiuni generale privind preţurile de transfer

Din cauza adâncirii aspectelor negative privind funcţionarea societãţilor multinaţionale, OECD
a formulat principiile ce ar fi trebuit aplicate preţurilor de transfer şi tratarea reglementãrilor fiscale în
legãturã cu acestea, care au fost ulterior îmbunãtãţite şi completate cu metode de control a tranzacţiilor
comerciale şi financiare transnaţionale, fiind, totodatã, precizate sancţiunile ce urmeazã sã fie aplicate
în cazul nerespectãrii acestor reguli.
Pentru a putea impune respectarea principiilor enunţate, OECD a întocmit o listã exhaustivã
cuprinzând informaţiile necesare administraţiilor fiscale pentru ca acestea sã poatã urmãri preţurile
aplicate asupra transferurilor, precum şi entităţile, inclusiv localizarea acestora, care le efectuează.
În acest scop, informaţiile se referă la:
- contribuabil, respectiv societatea care e implicată într-un preţ de transfer. Informaţiile se referă
la sectorul de activitate, rolul pe care îl are respectiva societate în mediul economico-social,
caracteristicile mediului economic, riscurile cu care se poate confrunta contribuabilul … ;
- întreprinderile asociate - în legătură cu care vor trebui precizate tipul de activitate, structura
organizatorică, relaţiile şi ponderea acestora în cadrul multinaţionalei, structura şi nivelul veniturilor
din ultimii ani.
- tranzacțiile cu firme independente care efectuează operațiuni similare;
- operaţiuni care vizează stabilirea preţului: strategia adoptată, metoda de calcul ....
- etc.
Tipul şi caracteristicile informaţiilor propuse de OECD pentru a monitoriza preţurile de transfer
se regăsesc, în general, între informaţiile pe care contribuabilii trebuie să le furnizeze administraţiilor
fiscale naţionale, ceea ce înseamnă că o colaborare mai strânsă între acestea poate să sprijine atât
evitarea dublei impuneri internaţionale, cât şi evaziunea şi frauda fiscală produse de tranzacţiile
internaţionale.
Într-o companie multinațională, între societăţile ce compun grupul, există numeroase tranzacţii
şi relații patrimoniale, financiare, economice, cum ar fi: vânzarea sau achiziționarea de bunuri, prestări
de servicii, cesiunea sau concesiunea de licențe, brevete sau mărci comerciale, împrumuturi ... -
evident că prețurile acestor operațiuni nu reflectă jocul liber al forțelor pieței, fiind dictate, în principal,
de politica grupului. Astfel, aceste prețuri, respectiv preţurile desemnate sub apelativul de « lungimea
braţului»1, sunt posibil să difere considerabil faţă de preţurile aplicate în tranzacţiile cu produse/servicii
similare dintre întreprinderi independente pe piața deschisă.
Cu toate că întreprinderile ce compun o societate multinaţională sunt legate între ele prin mai
multe funcţiuni, ele trebuie să se comporte din punct de vedere fiscal ca și când ar fi societăţi
independente, care trebuie să respecte principiul deplinei concurențe. Aceasta înseamnă că preţurile pe
care le vor utiliza în tranzacţiile dintre ele, respectiv preţurile de transfer, vor fi determinate potrivit
unor metode speciale explicate şi recomandate de OECD şi acceptate de statele implicate în comerţul
internaţional.
Comerțul exterior este o parte importantă a economiei tuturor ţărilor şi, implicit, a economiei
mondiale. În acest sens, este de subliniat volumul exporturilor de mărfuri şi de servicii, care la nivelul
anului 2014 s-a ridicat la 18.001 miliarde dolari, potrivit informaţiilor statistice difuzate de Organizaţia
Mondială a Comerţului (OMC)2.
Din totalul acestui volum uriaş de schimburi, OCDE a estimat că tranzacțiile intragrup au
reprezentat aproximativ 60%, ceea ce înseamnă că mai mult de 13.700 miliarde dolari sunt rezultatul
transferurilor din cadrul societăţilor multinaţionale. Dată fiind dimensiunea impresionantă a acestor
tranzacţii, se impune analiza derulării lor în conformitate cu principiile enunţate de OECD şi acceptate
de jurisdicţiile fiscale naţionale şi, pe cale de consecinţă, urmărirea stabilirii corecte a preţurilor de
transfer.
Prețurile de transfer reprezintă o sursă importantă de putere a companiilor multinaţionale,
deoarece acestea dispun de informații despre tranzacțiile internaţionale din diverse domenii de
activitate, pe care alţi actori economici nu le cunosc. Această asimetrie a informațiilor poate fi folosită
de multinaţionale ca instrument pentru optimizarea fiscală şi financiară şi, de aceea, administrațiile
fiscale și instituțiile internaționale trebuie ca, împreună, să introducă reglementări privind fluxurile
financiare aferente transferurilor intragrup şi să urmărească respectarea acestora.
Deşi punerea în aplicare a principiului concurenţei depline pare relativ uşoară, identificarea
caracteristicilor economice ale unei astfel de concurenţe este o activitate ce se dovedeşte, adesea, greu
de realizat. Dificultatea derivă din faptul că, dacă membrii unui grup multinaţional sunt consideraţi
entități independente, pentru a determina corect preţurile de transfer trebuie ţinut seama de sinergiile,
economiile de scară și tranzacții unice care sunt generate ca efect al existenţei grupului.
În consecinţă, OECD, inclusiv jurisdicţiile fiscale cu care colaborează în acest domeniu, au
elaborat şi propus mai multe metode de determinare a preţurilor de transfer, astfel încât să se apropie
cât mai mult de principiul liberei concurenţe.
Totodată trebuie subliniat că politicile de stabilire a prețurilor de transfer nu au nicio influenţă
asupra situațiilor financiare ale societăţilor multinaţionale deoarece efectele tranzacțiilor între
companiile membre ale aceluiași grup sunt anulate la consolidare.

1
Principiul de bază în teoria preţurilor de transfer, consacrat prin Directivele OCDE este cel cunoscut sub denumirea
de ”arm’s length : pentru ca afacerile să fie corecte, între doi parteneri trebuie să se stabilească raporturi ca între
două persoane care nu se cunosc, sunt independente, adică între ei să rămână … un braţ distanţă.
Sursa : http://www.transferpricing.ro/am-nevoie-de-transfer-pricing-services/tps-o-oferta-flexibila#tpdoc
2
OMC Statistique du Commerce international 2015,
https://www.wto.org/french/res_f/statis_f/its2015_f/its2015_f.pdfhttps://www.wto.org/french/res_f/statis_f/
its2015_f/its2015_f.pdf
 Pe de altă parte, însă, deşi prețurile de transfer nu afectează situațiile financiare consolidate ale
unui grup, conturile individuale ale companiilor vor fi afectate. În aceste conturi se vor înregistra
intrările şi ieşirile potrivit schimburilor efective şi a valorificării acestora utilizând preţurile de transfer,
ceea ce se va reflecta în situaţiile financiare ale companiilor individuale.