Credinţe şi practici magice (descântece, obiceiuri, vrăji)

Descântec pentru dureri de cap

Şopârlaiţa, plantă care creşte în locuri mlăştinoase se spală şi se pune în apă neîncepută.
Apa se ia dintr-un pârâu curat sau izvor, cu ulcica spre mersul apei, de trei ori. După ce s-
a pus planta în apă, se face semnul crucii deasupra ulcicăi cu un cuţit şi se descântă:
„Şapte babe, şapte fete, şapte şopârlaiţe. Nici o babă, nici o fată, nici o şopârlaiţă ! Ptiu
(se scuipă) descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu". Se repetă de trei ori.
Bolnavul bea de trei ori apă din ulcică, dar de fiecare dată pe altă parte, nu din acelaşi loc.
Ia apă din apa descântată în palme se spală pe faţă, pune şi pe creştetul capului.

Descântec pentru beşică (oriunde s-ar afla)

De ziua Crucii (14 sept.) se culege măturiţa Maicii Domnului şi busuioc. Tot în acea zi,
mergi dimineaţa în grajd înainte de răsăritul soarelui, iei o bucată de baligă de vită şi o
lipeşti de un perete, undeva, sus, la loc ferit şi o laşi să se usuce s-o ai pentru vreo
trebuinţă. Păstrezi şi cârpa cu care s-au şters ouăle de ceară la Paşti. Pentru beşică se pun
câteva fire de busuioc, de măturiţa Maicii Domnului şi puţină baligă uscată, strânsă în
ziua Crucii, în cârpa cu care s-au şters ouăle se aprinde şi se afumă bolnavul cu
descântecul:
Beşică de 99 feluri
Ieşi din cap de la ....Catrina...Măria...
Din păr, de sub păr
Din creier, de sub creier,
Din frunte, de sub frunte
Din ochi, de sub ochi,
Din dinţi, de sub dinţi,
Din măsele, de sub măsele,
Din barbă, de sub barbă,
Din gât, de sub gât
Din piept, de sub piept
Şi din toate ciolanele
Din toate mădularele
Beşică roşie
Beşică neagră
Beşică verde
Beşică albastră
Beşică galbenă
Beşică mohorâtă, de 99 feluri
Ieşi din cap de la ...Catrina ...
(Se descântă de trei ori şi se afumă). Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.

Descântec pentru muşcătură de helgie

Se ia într-o ulcică apă neîncepută, se face semnul crucii de trei ori cu cuţitul şi se
descântă:
Sus tună, fulgeră
Jos cade negură
Negură pestriţă
Chele de iagariţă
Iagariţa-i de os
Osu-i de folos
Deasupra vasului cu apă, se toarnă apa pe beţişorul învelit în piele de helgie. Se repetă de
trei ori. Cu apa descântată se spală locul cu umflătura.

Descântec pentru oase moi

Se descântă copiii până la 5 ani.
O bătrână a satului care n-a avut copii, la miezul nopţii, dezbracă copilul bolnav şi-1
spală într-o covată cu apă neîncepută zicând:
Duceţi-vă reli
Din oasele... lui cutare
Pe apa sâmbetei
Duceţi-vă la vali
Tot mai la vali
Şi vă prăpădiţi
Iar apoi nu mai viniţi
Că... Ionică... al nostru
E numai al nostru
(scuipă de trei ori)
Ieşiţi din ciolane
Amestecaţi-vă cu bolovanii
Să vă poarte apa
De-a lungul şi de-a latul
Să vă izarâţi, să vă prăpădiţi
(scuipă de trei ori)
După ce este descântat şi spălat, copilul e dat pe fereastră unei fete tinere, curate, până la
13 ani, de către o bătrână care spune: „Îţi dau ciolane moi, să nu le mai aduci înapoi, să
ne aduci un fecioraş drăgălaş."
Fata ţine cu o mână cociorba pe care stă călare, iar cu mâna cealaltă ia copilul şi-1 ţine în
braţe. Înconjoară casa de trei ori, apoi îl dă înapoi tot pe fereastră spunând: „Eu n-aduc
înapoi ciolanele moi, vă aduc un fecioraş/o fată drăgălaş(ă)." Bătrâna ia copilul şi-1 dă
mamei spunând aceleaşi vorbe.

Descântec pentru deochi

Descântă numai o femeie bătrână.
Se pune într-un vas apă neîncepută, se iau câţiva cărbuni aprinşi şi se sting în apă. Se face
cruce cu cuţitul deasupra apei de trei ori şi numai în gând spune că dacă copilul este
deochiat să-i fie de leac. Îl şterge pe faţă cu palma muiată în apă şi-i dă un strop să bea.
După ce s-au pus cărbuni în apă până se termină descântecul nimeni nu vorbeşte nimic.
După ce i-a dat să bea de trei ori, cu faţa spre răsărit femeia scuipă de trei ori şi dă apa
peste cap, într-un loc ferit.

Descântec pentru bube

Se aprinde un petec din cârpa cu care s-au şters ouăle închistrite de ceară şi cu un fir de
busuioc şi câteva fire de lână laie se afumă buba de trei ori şi se descântă:
De Sfânta Maria Mare
S-a făcut o masă mare
Toate bubele au fost chemate
 Numai buba cea mare n-a fost chemată
Ea s-a mâniat şi s-o îmbujorat
Şi s-a umflat până o crăpat
I-a rămas rădăcina
Care s-o despicat în patru părţi
Apoi s-o uscat Ptiu! (scuipă) să fie de leac!
De trei ori se zice descântecul. Altă variantă:
Beşică roşie, galbenă, verde (se pun toate culorile de pe ouă)
De Sfântă Marie Mare am făcut o masă mare
Şi degrabă l-am chemat (numele bolnavului)
Şi-a venit şi-a mâncat
Si beşica a secat
Şi cutare... A rămas curat, luminat.
Poartă ciuciuleţul de pânză cu fum de trei ori împrejurul capului repetându-se
descântecul.

Obiceiuri
Picioarele mortului se leagă pentru a sta drepte. Nu trebuie uitat mortul cu picioarele
legate ca să nu rămână împiedecat la trecerea celor douăsprezece vămi.
Legătoarea picioarelor de la mort era furată de anumite femei care ştiau să facă vrăji.
Câte-o frântură tăiată mărunt din această legătoare era strecurată în mâncarea vreunui
bărbat şi acesta rămânea împiedicat de a avea legături de dragoste cu alta.
Funia spânzuratului era folosită în acelaşi scop. Fata care purta la ea un căpăţel din
această funie avea puterea să atragă atenţia tuturor, să se adune flăcăii în jurul ei aşa cum
se adună oamenii la mort.

Din funia de la clopotul bisericii dacă se taie o bucăţică se poate descoperi un furt sau
orice pagubă. Bucăţica din acestă funie se descântă: „Aşa cum sunetul clopotului răsună
până departe şi zvonul cu fapta... cutare să se audă printre oameni." Se zice de trei ori şi
după fiecare se face semnul crucii.

Sub capul mortului se pune un săculeţ de mălai din care apoi se face mămăliga
bărbatului, care, dacă mănâncă, tace ca mortul înaintea femeii şi aceasta poate face ce
vrea. Sub capul mortului se pune un ac şi o aţă cu care se coase cămaşa bărbatului care nu
va mai putea avea nici o putere asupra nevestei, va sta ca mortul când ar vrea să-i facă un
reproş ori s-o bată.
Fata care poartă un asemenea ac în tivul de la capătul catrinţei poate merge cu un flăcău
la un drum cât de lung, şi în miezul nopţii, fără ca acesta să-i poată face vreun rău.
O mână de ţărână de pe mormânt, pusă sub aşternutul bărbatului face ca acesta să nu se
poată mişca atunci când îl supără nevasta şi ar vrea să o bată.
Ca să se afle o hoţie se ungeau clopotele de la biserică cu usturoi să se descopere hoţul şi
să se ducă vestea cum se duce sunetul clopotului.
Aţa de la picioarele mortului se foloseşte şi la judecată. Un fir din această aţă, ţinut în
mână sau în buzunar în timpul judecăţii, face ca martorii acuzatori să tacă precum mortul.
Să nu poată vorbi, să li se lege limba.

O bucăţică din funia spânzuratului se leagă de coada vacii pe care o duci la vânzare, ca să
se strângă oamenii ca la mort şi să o cumpere.

Sub mort, dacă se pune un pachet de tutun să stea în zilele cât stă mortul în casă, şi se dă
bărbatului să fumeze, acesta se lasă de fumat.

Vrăji
Ursita. Undeva, în adâncul pădurii, la miezul nopţii, se caută o rădăcină de copac tăiat de
curând, se încercuieşte bine cu o funie sau cu un lanţ de jur împrejur. Două femei iau
parte la înfăptuirea vrăjii. Se pregătesc mai multe pene de lemn ascuţite bine la un capăt.
Rădăcina copacului este sorocită să fie trupul feciorului iubit. Una dintre femei bate cu
toporul câte o pană până le termină pe toate şi după fiecare cealaltă strigă: „văleu"!
Ultima pană este bătută cu toată puterea la mijloc, adică în inimă. Feciorul respectiv
suferă, îl dor toate mădularele şi nu-şi poate găsi alinare decât la casa fetei care i-a făcut
de ursită.

Unele femei se pricep să desfacă ursita. Unul din descântecele folosite în acest scop este
descântecul cu coasa: cu un ulcior de apă într-o mână şi coasa în cealaltă mână se
înconjoară casa şi se dă ursitului pe geam să bea apa turnată pe coasă. Se repetă de trei
ori. Descântecul trebuie să aibă loc seara după apusul soarelui. Apa turnată pe coasă
trebuie să fie dintr-un pârâu curat.

Altă variantă la Ursită

O buturugă din adâncul pădurii se îmbroboadă cu o basma şi i se zice de trei ori pe
numele celei ce trebuie să moară. Începe să bată câte-o pană şi zice: „Eu nu bat în
buturugă eu bat în măsele, eu nu bat în buturugă, eu bat în cap, eu nu bat în buturugă, eu
bat în picioare" etc. Ultima e bătută la mijloc şi se zice: „Eu nu bat în buturugă, eu bat în
inimă..." Bate cu putere, repetă de trei ori şi în momentul acela respectiva, unde s-ar găsi,
moare pe loc.
Despre toate femeile care mor subit se crede că le-a vrăjit cineva.

Spre Anul Nou se pun pe masă trei străchini de pământ. In una din ele se pune un inel, în
a doua o basma şi în a treia o cârpă de spălat vasele. Fata cu ochii legaţi este adusă şi
pune mâna pe care strachină nimereşte. Dacă a nimerit pe cea cu inelul se mărită în cursul
anului; cea cu basmaua e semn că trebuie să mai aştepte; iar cea cu cârpa arată că rămâne
nemăritată.
În noaptea de Anul Nou, fata îmbrăcată numai în cămaşă, aşterne jos brâul cu care a fost
încinsă, calcă pe el de câteva ori, face 12 mătănii şi în somn îl va vedea pe cel ursit.
De Sf. Andrei, la miezul nopţii, fata îmbrăcată în cămaşă, încinsă numai cu brâul, cu
ochii legaţi este condusă de cineva până la o punte care trece peste o apă. La capătul
punţii fata este lăsată singură, tot cu ochii legaţi, să treacă puntea până de partea cealaltă.
Când a reuşit să treacă puntea până la capăt, îşi dezleagă ochii şi vede pe cel ursit.