Parlamentul României: Publicarea Din Monitorul Oficial, Partea I

Parlamentul României
Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale

comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea
reglementă rilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor
În vigoare de la 31 decembrie 2007
Consolidarea din data de 06 iunie 2022 are la bază publicarea din Monitorul Oficial,
Partea I nr. 899 din 28 decembrie 2007
Include modificările aduse prin următoarele acte: L 130/2010; L 33/2015; OG 37/2015; OG 2/2018; OUG 58/2022.
Ultimul amendament în 28 mai 2022.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Definirea şi interzicerea unor practici comerciale incorecte
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt
de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere
intereselor economice ale consumatorilor.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;
b) comerciant - orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul
prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama
acesteia;
c) produs - orice bun sau serviciu, inclusiv bunuri imobile, servicii digitale şi conţinut digital, precum
şi drepturi şi obligaţii;
d) practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale -
orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi
comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau
furnizarea unui produs consumatorilor;
e) deformarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor - folosirea unei practici
comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie
în cunoştinţă de cauză, determinându-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o;
f) cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie sau dispoziţii
administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu
privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate;
g) responsabil de cod - orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi,
responsabilă cu întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu supravegherea respectării
acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;
h) diligenţă profesională - competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din
partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al
bunei-credinţe, în domeniul de activitate al acestora;
i) invitaţie de a cumpăra - prezentarea comercială prin care se menţionează caracteristicile şi preţul
produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru aceasta şi care, prin urmare,
permite consumatorului achiziţionarea de produse;
j) influenţă nejustificată - folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite
presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a ameninţa cu recurgerea la forţă fizică, într-un
mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de
cauză;
k) decizie de tranzacţionare - orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalităţile
şi condiţiile de achiziţionare a produsului, modalitatea de plată - integrală sau parţială -, păstrarea ori
renunţarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acţiunea
consumatorului ori la abţinerea de a acţiona;
l) profesie reglementată - activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale pentru care accesul sau
exercitarea este condiţionată, direct ori indirect, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de deţinerea
unui document care să ateste nivelul de formare profesională;
m) consumator mediu - consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând
seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici.
n) ierarhie - vizibilitatea relativă conferită produselor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate
sau comunicate de către comerciant, indiferent de mijloacele tehnologice utilizate pentru o astfel de
prezentare, organizare sau comunicare;
o) piaţă online - un serviciu care utilizează software, inclusiv un site de internet sau o parte a unui
site de internet sau o aplicaţie gestionată de către comerciant sau în numele acestuia, care le
permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu alţi comercianţi sau consumatori.
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii,
astfel cum sunt definite la art. 4, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială referitoare la un
produs.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispoziţiilor legale ce reglementează contractele şi, în special, prevederilor referitoare la
validitatea, întocmirea sau efectele contractelor;
b) dispoziţiilor comunitare sau naţionale privind aspectele de sănătate şi securitate a produselor;
c) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor de judecată;
d) condiţiilor de intrare într-o profesie sau de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea acesteia,
codurilor deontologice sau altor dispoziţii legale specifice ce guvernează profesiunile, în scopul
menţinerii unui înalt nivel de probitate al acestora;
e) dispoziţiilor referitoare la serviciile financiare, astfel cum sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr.
85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind
serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004, şi nici dispoziţiilor referitoare la bunurile
imobile, în cazul în care aceste dispoziţii sunt mai restrictive sau mai riguroase decât cele din
prezenta lege.
(3) Prezenta lege nu se aplică dispoziţiilor ce reglementează certificarea şi indicarea mărcilor
titlurilor în cazul metalelor preţioase.
CAPITOLUL II
Practici comerciale incorecte
Art. 4. - (1) O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ,
următoarele condiţii:
a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale;
b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al
consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup,
atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
(2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al
unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva
membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva
practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de
vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut
de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce
constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
(3) Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele:
a) înşelătoare, în sensul prevederilor art. 6 şi 7;
b) agresive, în sensul prevederilor art. 8 şi 9.
(4) Lista practicilor comerciale care, în orice situaţie, se consideră incorecte este prevăzută în anexa
nr. 1.
SECŢIUNEA 1
Practici comerciale înşelătoare
Art. 5. - Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
Art. 6. - (1) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine
informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este
susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl
determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe
care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe
dintre următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea,
compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi
data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea,
specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa,
rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura
desfăşurării vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între
produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect;
d) preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului;
e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării;
f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi:
identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile
de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense şi distincţii primite;
g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de
restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr.
449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sau riscurile pe care
consumatorul le poate întâmpina.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în
contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele,
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare
pe care altfel nu ar fi luat-o. În acest caz, acţiunea înşelătoare este determinată de:
a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o
confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a
angajat să îl respecte, dacă:
(i) angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat;
(ii) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.
c) orice activitate de comercializare a unui bun, ca fiind identic cu un bun comercializat în alte state
membre ale Uniunii Europene, deşi bunul respectiv are o compoziţie sau caracteristici semnificativ
diferite, cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de factori legitimi şi obiectivi probat cu
documente concludente.
Art. 61. - În cazul unei activităţi de comercializare a unui bun pe teritoriul României ca fiind identic cu
un bun comercializat în alte state membre ale Uniunii Europene, deşi bunul respectiv are o
compoziţie sau caracteristici semnificativ diferite, justificată de factori legitimi şi obiectivi, printre care
cerinţe juridice naţionale, disponibilitatea sau caracterul sezonier al materiilor prime, strategiile
voluntare menite să îmbunătăţească accesul la alimente sănătoase şi nutritive, precum şi dreptul
comerciantului de a oferi bunuri de aceeaşi marcă în ambalaje cu o greutate sau un volum diferit pe
pieţe geografice diferite, comercianţii au obligaţia de a pune la dispoziţia consumatorilor informaţii cu
privire la aceste situaţii, într-un mod care să le permită accesul la acestea, cu privire la diferenţierea
bunurilor ca urmare a unor factori legitimi şi obiectivi, astfel încât această diferenţiere să poată fi
identificată de către consumatori.
Art. 7. - (1) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul
prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi
de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie
esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de
tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine
luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când,
ţinând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar,
neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a
practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri,
consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(3) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale
impun limite în spaţiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu omisiune
înşelătoare, se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în
vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.
(4) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, următoarele informaţii sunt considerate esenţiale, dacă nu
rezultă deja din context:
a) caracteristicile principale ale produsului, ţinând cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de
produs;
b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care acţionează pe seama
altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
c) preţul cu toate taxele incluse sau, dacă preţul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans,
ţinând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul,
toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste
cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiţionale ce
trebuie suportate de consumator;
d) modalităţile de plată, livrare şi executare, dacă acestea diferă de condiţiile cerute de diligenţa
profesională;
e) pentru produsele şi tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea
acestui drept.
f) pentru produsele oferite pe pieţele online, informaţia dacă partea terţă care oferă produsele este
sau nu un comerciant, pe baza declaraţiei respectivei părţi terţe faţă de furnizorul de piaţă online.
(41) În situaţia în care se oferă consumatorilor posibilitatea de a căuta produse oferite de diferiţi
comercianţi sau de consumatori pe baza unei căutări sub formă de cuvinte-cheie, fraze sau alte date
de intrare, indiferent de locul în care se încheie tranzacţiile în cele din urmă, sunt considerate
esenţiale informaţiile generale, puse la dispoziţie într-o secţiune specifică a interfeţei online care
este direct şi uşor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate rezultatele căutării, privind
principalii parametri de stabilire a ierarhiei produselor prezentate consumatorului ca urmare a
căutării efectuate şi privind importanţa relativă a acestor parametri, prin raportare la alţi parametri,
reprezentând criterii generale sau procese sau orice semnale specifice încorporate în algoritmi ori în
orice alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu ierarhia rezultatelor.
(42) Prevederile alin. (41) nu se aplică furnizorilor de motoare de căutare online, astfel cum sunt
definiţi la art. 2 pct. 6 din Regulamentul (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 20 iunie 2019 privind promovarea echităţii şi a transparenţei pentru întreprinderile utilizatoare de
servicii de intermediere online.
(5) Informaţiile prevăzute în legislaţie, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate
sau comercializare, sunt esenţiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă în anexa nr. 2.
(6) Comerciantul oferă acces consumatorilor la toate recenziile privind produsele şi indică dacă şi
modul în care acesta garantează faptul că recenziile publicate provin de la consumatorii care au
utilizat sau au achiziţionat efectiv produsul, acestea fiind considerate informaţii esenţiale.
SECŢIUNEA a 2-a
Practici comerciale agresive
Art. 8. - O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de
fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să
limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu
privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa
nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o
decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 9. - Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la
forţa fizică sau la influenţa nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente:
a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia;
b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de către comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o
asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de care comerciantul
este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs;
d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci
când consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta
contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.
CAPITOLUL III
Competenţă, sesizare şi control
SECŢIUNEA 1
Competenţă şi sesizare
Art. 10. - (1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau
organizaţiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă
asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau
sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.
(2) Operatorii economici concurenţi pot informa Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte.
Art. 11. - (1) Comercianţii trebuie să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu
practica comercială întreprinsă şi sunt obligaţi, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor sau a instanţelor judecătoreşti, să le pună acestora la dispoziţie documente care să
probeze cele afirmate.
(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanţi sau dacă sunt
considerate insuficiente, afirmaţiile în cauză se consideră inexacte.
SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 12. - (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform
prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.
(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în
condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse.
Art. 121. - (1) Consumatorii afectaţi de practicile comerciale incorecte au dreptul la măsuri de
remediere pentru a se elimina toate efectele respectivelor practici incorecte, fără costuri, după cum
urmează:
a) înlocuirea, reducerea preţului sau încetarea contractului şi restituirea contravalorii produsului sau
serviciului, după caz;
b) despăgubiri pentru prejudiciul suferit de consumator;
c) în cazul în care se constată deficienţe în primele 30 de zile de la achiziţia produsului sau
serviciului, se dispune direct înlocuirea acestora.
(2) Următoarele circumstanţe exemplificative sunt luate în considerare pentru stabilirea măsurilor de
remediere prevăzute la alin. (1):
a) gravitatea şi natura practicii comerciale incorecte;
b) prejudiciul suferit de consumator.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) nu înlătură aplicarea altor măsuri de remediere aflate la dispoziţia
consumatorilor, cum ar fi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 140/2021 privind anumite aspecte
referitoare la contractele de vânzare de bunuri şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2021
privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii
digitale.
Art. 13. - (1) În măsura în care se consideră necesar, ţinând cont de toate interesele implicate şi, în
special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei
pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre
următoarele măsuri:
a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor
comerciale incorecte;
b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor
comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este
iminent;
c) transmiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la
primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea
publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi o copie a
materialului publicitar difuzat.
(2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus
încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această
măsură a rămas definitivă şi irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu
a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanţa care a emis hotărârea definitivă şi irevocabilă,
respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita:
a) publicarea acesteia, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată;
b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul şi
celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârşită, data la care a fost
săvârşită, precum şi măsurile dispuse.
(3) Publicarea, în condiţiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă
circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.
Art. 131. - (1) Măsurile dispuse potrivit dispoziţiilor art. 13 se realizează de către preşedintele
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de către conducătorii unităţilor cu
personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la
propunerea agentului constatator, în termen de maximum 5 zile lucrătoare.
(2) Ordinul emis de către preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor potrivit
art. 13 produce efecte asupra tuturor sediilor/punctelor de lucru ale comercianţilor.
Art. 14. - (1) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii codurilor de conduită îl pot
efectua, în conformitate cu prevederile din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să
le respecte.
(2) Efectuarea controlului prevăzut la alin. (1) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al
asociaţiilor sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de cod şi nici dreptul consumatorilor sau al
asociaţiilor de a se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei
judecătoreşti competente.
Art. 15. - (1) Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte este interzisă,
constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte
definite la art. 4 alin. (1) şi (2);
b) cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare
definite la art. 6 şi 7, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1
la paragraful «Practici comerciale înşelătoare»;
c) cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiei comercianţilor de a
informa într-un mod facil consumatorii cu privire la diferenţierea bunurilor ca urmare a unor factori
legitimi si obiectivi, conform art. 61;
d) cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale agresive definite
la art. 8 şi 9, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la
paragraful «Practici comerciale agresive».
(2) În cazul utilizării de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte care afectează un
număr mai mare de 100 de consumatori, limita minimă şi limita maximă a sancţiunilor prevăzute la
alin. (1) se dublează.
(3) Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul sau decizia prevăzute la art. 12 alin. (1) se
sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
(4) Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se constată la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor
care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(5) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune în
cadrul documentului de control ca sancţiune complementară suspendarea prestării serviciilor,
furnizării bunurilor sau activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte sau până la ducerea
la îndeplinire a măsurilor dispuse potrivit art. 13.
Art. 151. - Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate dispune
ca sancţiune complementară una dintre măsurile de remediere prevăzute la art. 12 1 alin. (1) lit. a) şi
c), după caz.
Art. 152. - Nerespectarea măsurii prevăzute la art. 151 se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei
la 100.000 lei.
Art. 153. - Măsura de remediere prevăzută la art. 12 1 alin. (1) lit. b) se poate solicita de către
consumatorul prejudiciat direct instanţei de judecată în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa acesta.
Art. 154. - (1) În cazul în care se impune aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu dispoziţiilor art.
21 din Regulamentul (UE) 2017/2.394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie
2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în
materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, cu
amendă de la 0,1% până la inclusiv 4% din cifra de afaceri anuală a profesionistului realizată în anul
financiar anterior sancţionării, realizată pe teritoriul României, pentru încălcările pe scară largă şi
încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii Europene astfel cum sunt definite la art.
3 pct. 3 şi 4 din Regulamentul (UE) 2017/2.394.
(2) În cazul în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alin. (1), însă informaţiile
privind cifra de afaceri anuală a profesionistului realizată în anul financiar anterior sancţionării nu
sunt disponibile, se sancţionează cu amendă cuprinsă între 200.000 euro şi 2 milioane euro,
echivalent în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României.
Art. 155. - Nerespectarea dispoziţiilor legale care, potrivit art. 15 alin. (1), constituie contravenţie,
dacă fapta are caracter repetat în două acţiuni distincte, se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei
la 200.000 lei.
Art. 16. - (1) Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 8 alin.
(2) şi a art. 28 alin. (1).
(2) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru
contravenţiile prevăzute la art. 154, termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii
contravenţionale este de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
Art. 17. - (1) Sancţiunile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) şi d) se aplică după cum urmează:
a) între 10.000 lei şi 50.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de la 1 milion de euro până la 2 milioane
euro, echivalent în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României;
b) între 15.000 lei şi 70.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de la 2 milioane euro până la 50 milioane
c) între 25.000 lei şi 100.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de peste 50 milioane euro, echivalent în
lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României.
(2) Sancţiunile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b) şi c) se aplică după cum urmează:
a) între 20.000 lei şi 60.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de la 1 milion de euro până la 2 milioane
b) între 40.000 lei şi 80.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de la 2 milioane euro până la 50 milioane
c) între 50.000 lei şi 100.000 lei, pentru comercianţi care au realizat pe teritoriul României în anul
financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de peste 50 milioane euro, echivalent în
lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României.
(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 15 săvârşite de către comercianţii care au realizat pe teritoriul
României în anul financiar anterior sancţionării o cifră de afaceri anuală netă de până la 1 milion de
euro, echivalent în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, le sunt
aplicabile prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Următoarele criterii exemplificative şi orientative sunt luate în considerare pentru aplicarea de
sancţiuni:
a) natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;
b) orice acţiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a repara prejudiciul suferit de
consumatori;
c) orice încălcare anterioară săvârşită de comerciant, ce se regăseşte în mod obligatoriu în cadrul
cazierului comercial;
d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt
disponibile datele relevante;
e) sancţiunile aplicate comerciantului pentru aceeaşi încălcare în alte state membre ale Uniunii
Europene, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informaţii cu privire la astfel de
sancţiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2.394 al Parlamentului European şi
al Consiliului;
f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanţelor cazului.
(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor notifică Comisiei Europene măsurile
prevăzute la art. 15-17 şi îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
TITLUL II
Modificarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor
Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi

executarea contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2
septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, se modifică şi se
completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1), literele b) şi c) vor avea următorul cuprins:
"
b) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
executarea contractelor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în scopuri din afara
activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;
c) comerciant - orice persoană fizică sau juridică care, în executarea contractelor care intră sub
incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de
producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în
numele sau pe seama acesteia;".
2. La articolul 6, litera a) va avea următorul cuprins:
"
a) contractelor la distanţă privind serviciile financiare, reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.
85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind
serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004;".
3. Articolul 14 va avea următorul cuprins:
"
Art. 14. - În cazul livrărilor pentru care nu există o comandă prealabilă, consumatorul este exonerat
de orice contraprestaţie, lipsa răspunsului neavând valoare de consimţământ."
"
Art. 231. - Anexa nr. 1 va fi actualizată prin hotărâre a Guvernului."

5. După articolul 231 se introduc două noi articole, articolele 232 şi 233, cu următorul cuprins:
"
Art. 232. - Consumatorul nu poate fi lipsit de drepturile sale conferite prin prezenta ordonanţă.
Art. 233. - În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea
unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul
României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta ordonanţă
are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
6. După articolul 24 se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
"
Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 4 iunie 1997, cu modificările
ulterioare."
7. Anexa nr. 2 se abrogă.
Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, se modifică şi se
1. La articolul 3, litera d) va avea următorul cuprins:
"
d) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţă, acţionează în scopuri din afara activităţii
sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;".
"
Art. 15. - În cazul livrărilor pentru care nu există o comandă prealabilă, consumatorul este exonerat
de orice contraprestaţie, lipsa răspunsului neavând valoare de consimţământ."
3. La articolul 21, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
"
(2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea unui stat
ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României
sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi, în cazul în care prezenta ordonanţă are
prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
4. La articolul 23, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"
(3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea procedurilor de despăgubire în materie de contracte pentru

furnizarea de servicii financiare la distanţă pot fi rezolvate şi pe cale extrajudiciară, în baza
dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator."
Art. III. - Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de
produsele cu defecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004,
se modifică după cum urmează:
- La articolul 7, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
"
Art. 7. - (1) Producătorul este exonerat de răspundere, conform prevederilor prezentei legi, dacă
dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:".
Art. IV. - Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6
iulie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează:
"
cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii
2. După articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 13 1, cu următorul cuprins:
"
Art. 131. - Prevederile contractului de credit nu vor afecta în niciun fel drepturile consumatorului faţă
de vânzătorul produselor sau de prestatorul de servicii, în cazul în care produsele sau serviciile
prevăzute în contractul de credit nu au fost furnizate sau nu sunt în conformitate cu contractul pentru
furnizarea lor."
Art. V. - Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de
servicii turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, punctul 4 va avea următorul cuprins:
"
4. consumator - orice persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care cumpără sau
se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - contractant principal - sau orice persoană în
numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - alţi
beneficiari - sau orice persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi beneficiari cedează
pachetul de servicii turistice - cesionarul."
2. La articolul 20 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:
"
b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de forţă majoră precum cele definite la
art. 18 lit. b) sau unui eveniment pe care nici agenţia de turism, nici furnizorul sau prestatorul de
servicii, cu tot efortul depus, nu îl puteau prevedea sau evita;".
3. La articolul 20 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:
"
c) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unui terţ care nu are legătură cu furnizarea serviciilor
prevăzute în contract, iar cauzele care au determinat neîndeplinirea obligaţiilor au un caracter
imprevizibil şi inevitabil."
"
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) agenţia de turism parte în contract este obligată să acorde
prompt asistenţă consumatorului aflat în dificultate."
"
Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990
privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOCE) nr. L 158 din 23 iunie 1990."
Art. VI. - Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006,
se modifică şi se completează după cum urmează:
"
Art. 2. - (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite
în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în
scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
(2) Prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui
contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale,
industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în
acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia."
2. La articolul 4, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul
cuprins:
"
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează
în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al
contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu
produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt
exprimate într-un limbaj uşor inteligibil."
"
Art. 141. - În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat
care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul
României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are
prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
"
Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993."
5. În anexă, literele a), p) şi t) vor avea următorul cuprins:
"
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv
întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi
rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din
urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o
motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând
posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia
imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă
dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care
comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în
termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;
.....................................................................................................................
p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de
produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde
consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu
preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu
condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;
.....................................................................................................................
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o
notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă
dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată
şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să
informeze imediat celelalte părţi contractante."
6. În anexă, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în
care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de
schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată
internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale."
Art. VII. - Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003, se modifică şi se
"
cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii
2. La articolul 14, alineatul (2) se abrogă.
3. La articolul 25, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"
(2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu
face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu
al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai
favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
"
Art. 251. - Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare a prezentei legi."

"
Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile
conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie 1999."
Art. VIII. - Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 1, partea introductivă a alineatului (2) va avea următorul cuprins:
"
(2) În cazul în care unele produse sunt supuse unor cerinţe specifice de securitate impuse de
legislaţia comunitară, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de
riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:".
"
(4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa
de securitate generală a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:".
3. La articolul 4, litera a) a alineatului (3) va avea următorul cuprins:
"
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind
producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din
care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată;".
"
Art. 8. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amendă de la 700 lei la
7.000 lei;
d) încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei."
"
Art. 10. - (1) În sensul prezentei legi, în special al art. 6, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să
ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare:".
"
(7) Ca urmare a notificărilor primite prin sistemul RAPEX, punctul naţional de contact va transmite
Comisiei Europene măsurile adoptate cu privire la produsele depistate pe piaţa din România."
"
(3) În termen de o lună, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea
produselor cu cerinţele generale de securitate, responsabilă pentru realizarea măsurilor prevăzute la
art. 10 alin.(1) lit. b) - f), trebuie să dea părţilor implicate posibilitatea de a-şi exprima punctul de
vedere, informând Comisia Europeană despre acestea."
"
(4) Exportul din Comunitatea Europeană de produse periculoase care au reprezentat subiectul unei
hotărâri prevăzute la alin. (2) este interzis în măsura în care hotărârea nu specifică altfel."
9. În anexa nr. 2, punctul 7 va avea următorul cuprins:
"
7. În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, România a informat Comisia
Europeană înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri despre un risc grav, trebuie să indice Comisiei
Europene, în termen de 45 de zile, dacă se confirmă sau se modifică aceste informaţii."
Art. IX. - Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
- La articolul 1, litera c) va avea următorul cuprins:
"
c) condiţionarea vânzării unor mărfuri sau prestării unor servicii de cumpărarea altor mărfuri sau de
prestarea de servicii;".
Art. X. - Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor
comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 60/2002, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 2, literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
"
a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care, în
cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în scopuri din afara
activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;
b) comerciant - orice persoană fizică sau juridică autorizată, care acţionează în cadrul activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, în cadrul tranzacţiilor care intră sub
incidenţa prezentei ordonanţe, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele
sau pe seama acesteia;".
"
Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie

1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 372 din 31 decembrie 1985."
Art. XI. - Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 2, punctele 2 şi 23 vor avea următorul cuprins:
"
2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori
liberale;
.....................................................................................................................
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un
produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării."
2. La articolul 3, litera e) va avea următorul cuprins:
"
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor."

3. La articolul 7, prima liniuţă a literei a) se abrogă.
4. La articolul 7, liniuţa a 4-a a literei c) va avea următorul cuprins:
"
- să asigure, la prestarea serviciilor, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele

normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;".
5. La articolul 7, liniuţa a 5-a a literei c) se abrogă.
6. La articolul 10, litera g) va avea următorul cuprins:
"
g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării

drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la
îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;".
"
Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau
marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data
durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative,
compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare,
depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii."
8. Titlul capitolului VI va avea următorul cuprins:
"
CAPITOLUL VI
Asociaţiile de consumatori"

"
Art. 30. - În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii
neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit
pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau
ale consumatorilor, în general."
"
Art. 31. - Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile
consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt
reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe."
11. La articolul 32, partea introductivă va avea următorul cuprins:
"
Art. 32. - Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor,
în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă,
dacă:".
"
Art. 33. - Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale
membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol
în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate,
numai dacă au cel puţin 800 de membri."
"
Art. 34. - După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către
organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz."
"
Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice,
precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a
deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori."
15. La articolul 36, partea introductivă va avea următorul cuprins:
"
Art. 36. - Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei
publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu
caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:".
16. La articolul 37, partea introductivă şi litera c) vor avea următorul cuprins:
"
Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:

.....................................................................................................................
c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme
sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în
contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;".
17. La articolul 37, literele f) şi j) se abrogă.
"
Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri
în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul
acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de
achiziţionarea unui produs sau serviciu."
"
Art. 39. - (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi
informare a consumatorilor, respectiv pentru:".
"
Art. 391. - (1) Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
cofinanţează Centrul European al Consumatorilor.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume
destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor.
(3) Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele
acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor."
"
Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a

consumatorilor din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al
Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de
către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor."
"
Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor

economici."
"
Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al

Consumatorilor pot beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop."
24. La articolul 45, litera c) va avea următorul cuprins:
"
c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;".

"
Art. 47. - Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile
prevăzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele
legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru."
26. La articolul 50, litera c) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
"
c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art.
9, art. 10 lit. a) -f) şi h) şi art. 11, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 4.000 lei;".
27. La articolul 55, litera d) a punctului 2 va avea următorul cuprins:
"
d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele
economice ale consumatorilor;".
"
Art. 60. - (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face
parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit
contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei
activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată."
29. La articolul 66, litera f) va avea următorul cuprins:
"
f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali
cu drept de reprezentare;".
30. La articolul 66, litera h) se abrogă.
"
Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de
evaluare şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează
centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art.
40 alin. (1)."
Art. XII. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei,
circulaţiei şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349
din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, se modifică după cum
urmează:
- La articolul 34, litera d) va avea următorul cuprins:
"
d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în
eroare, precum şi interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite prezentări
grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;".
Art. XIII. - Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum
urmează:
- În anexă, punctul 13 va avea următorul cuprins:
"
13. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori
liberale;".
TITLUL III
Dispoziţii finale
Art. I. - În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în aplicarea dispoziţiilor
titlului I, Guvernul, prin organismele sale specializate, va elabora norme şi reglementări specifice,
care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba
prin hotărâre regulamentul privind înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare ale
consumatorilor, precum şi modul de constituire a surselor de finanţare ale acestora.
Art. III. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va informa prin mass-media consumatorii în legătură cu
dispoziţiile titlului I.
(2) La solicitarea operatorilor economici, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va
oferi acestora consultanţă în realizarea unor coduri de conduită.
Art. IV. - (1) Până la data de 12 iunie 2013 pot fi aplicate dispoziţii mai restrictive decât cele din
prezenta lege, dispoziţii apărute ca urmare a transpunerii unor directive cu clauze minime de
armonizare.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va notifica Comisiei Europene dispoziţiile
legale la care se face referire la alin. (1).
Art. V. - Următoarele acte normative se vor republica, dându-se textelor o nouă numerotare:
a) Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea
contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie
2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege;
b) Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă prin prezenta lege;
c) Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 60/2002, precum şi cu modificările şi completările aduse prin
prezenta lege;
d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi
comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, precum şi cu modificarea adusă
prin prezenta lege;
e) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 593 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă
prin prezenta lege;
f) Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi
sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 16 noiembrie 1994,
cu modificările şi completările ulterioare;
g) Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) Legea pomiculturii nr. 348/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din
28 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
i) Legea nr. 30/2006 privind regulile de sănătate publică la folosirea ciupercilor din flora spontană,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, cu modificările
ulterioare;
j) Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea
contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, cu modificările şi completările
aduse prin prezenta lege;
k) Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu
defecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004, cu
modificarea adusă prin prezenta lege;
l) Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6
iulie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
m) Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006,
cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
n) Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003, cu modificările şi completările
aduse prin prezenta lege;
o) Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta
lege;
p) Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii
turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
r) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta
lege;
s) Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, cu modificările ulterioare;
ş) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 593 din 22 noiembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
t) Ordonanţa Guvernului nr. 42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate
comercializării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1 septembrie 1995,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 123/1995, cu modificările şi completările
ulterioare;
ţ) Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie
2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 364/2006;
u) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 21 aprilie 2000, aprobată prin Legea
nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. VI. - Titlul I din prezenta lege transpune prevederile Directivei 2005/29/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de
pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a
Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi a
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului ("Directiva privind
practicile comerciale neloiale"), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 149 din
11 iunie 2005.
Art. VII. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art.
76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI PREŞEDINTELE

DEPUTAŢILOR SENATULUI
BOGDAN OLTEANU NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 21 decembrie 2007.
Nr. 363.
ANEXA Nr. 1
PRACTICI COMERCIALE
considerate incorecte în orice situaţie
Practici comerciale înşelătoare

1. Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care
nu este.
2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia
necesară.
3. Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt organism,
în cazul în care aceasta nu a fost primită.
4. Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat,
aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevărat, ori
afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condiţiile de agreare, aprobare sau
autorizare.
5. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu
dezvăluie existenţa unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el
însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ,
pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei şi
preţul oferit.
6. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi, în scopul
promovării unui produs diferit, comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte:
a) refuzul prezentării articolului care a făcut obiectul publicităţii;
b) refuzul luării comenzii privind respectivul articol sau al livrării în cadrul unui termen rezonabil;
c) prezentarea unui eşantion cu defecte.
7. Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau
că nu va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii
unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru
a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză.
8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, atunci când
comerciantul a comunicat cu aceştia, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba
oficială a statului membru în care acesta este stabilit şi, ulterior, a furnizat respectivul serviciu numai
în altă limbă, fără însă a informa în mod clar consumatorii cu privire la aceasta, înainte de angajarea
în tranzacţie.
9. Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care
acest lucru nu este posibil.
10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei
comerciantului.
11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui
reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini
sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această dispoziţie nu
aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
12. Lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea
personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu
achiziţionează produsul.
13. Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă
cu un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul
este fabricat de acest producător.
14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, în care consumatorul
oferă o contraprestaţie, inclusiv în produse, servicii sau bani, în schimbul posibilităţii de a primi
compensaţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca
urmare a vânzării sau consumului produselor.
15. Afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte,
atunci când acest lucru nu este adevărat.
16. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc.
17. Falsa afirmaţie că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii.
18. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea
achiziţionării produsului, cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii
mai puţin favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei.
19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un
premiu în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil.
20. Descrierea unui produs ca fiind "gratis", "fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care
consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul
la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.
21. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată,
prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de
fapt, acesta nu l-a comandat.
22. Afirmarea falsă sau crearea impresiei că acţiunile comerciantului nu sunt legate de activităţile
sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a calităţii
sale de consumator.
23. Crearea impresiei false că service-ul postvânzare cu privire la un produs este disponibil într-un
stat membru, altul decât cel în care produsul este vândut.
24. Furnizarea de rezultate ca răspuns la o căutare efectuată online de către un consumator, fără a
menţiona în mod clar existenţa oricărei publicităţi plătite sau a oricărei plăţi specifice pentru
asigurarea unei încadrări pe o poziţie mai bună în ierarhie a produselor în cadrul rezultatelor căutării.
25. Revânzarea de bilete către consumatori, în cazul în care comerciantul le-a achiziţionat utilizând
mijloace automate pentru a eluda orice limitare impusă privind numărul de bilete pe care o persoană
le poate cumpăra sau orice altă regulă aplicabilă achiziţionării de bilete.
26. Afirmarea faptului că recenziile privind un produs provin de la consumatori care au utilizat sau au
achiziţionat efectiv produsul, fără a lua măsuri rezonabile şi proporţionale pentru a verifica dacă
aceste recenzii provin de la consumatorii respectivi.
27. Prezentarea sau însărcinarea unei alte persoane juridice sau fizice cu prezentarea de recenzii
sau recomandări false ca venind din partea unor consumatori ori prezentarea înşelătoare a
recenziilor sau a recomandărilor unor consumatori pe platformele de comunicare socială pentru a
promova anumite produse.
Practici comerciale agresive
1. Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se
întocmeşte un contract.
2. Efectuarea personală de vizite la locuinţa consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca
sau de a nu se întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei
naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale.
3. Solicitarea persistentă şi nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte
mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform
legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. Dispoziţiile prezentului
punct se pun în aplicare fără a încălca prevederile art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr.
130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr.
677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 alin. (1) - (3) din Legea
nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul
comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare.
4. Solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce
documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenţia este
validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa pertinentă, cu scopul de a determina un
consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale.
5. Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate
sau să îşi convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile acestui punct
se aplică fără a încălca prevederile art. 33 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
6. Solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a
produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepţia cazului în care
produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 130/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003.
7. Informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau
serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul ori mijloacele de trai.
8. Crearea falsei impresii consumatorului că a câştigat deja, va câştiga sau că, dacă va face un
anumit lucru, va câştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă
una dintre următoarele situaţii:
a) nu există niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;
b) orice acţiune întreprinsă în vederea solicitării premiului sau a altui beneficiu echivalent este
condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.
ANEXA Nr. 2
DISPOZIŢII DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

ce stabilesc reguli în materie de publicitate şi de comunicare comercială
1. Art. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2
septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003
2. Art. 6-10 din Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor
de servicii turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007
3. Art. 4 alin. (5) din Legea nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte
ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri
imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004
4. Art. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor
produselor oferite consumatorilor spre vânzare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 524 din 25 octombrie 2000
5. Art. 5 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum
destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
611 din 6 iulie 2004
6. Art. 4-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004
7. Art. 5 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006
8. Art. 73, art. 184, art. 185 alin. (1), art. 187 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare
9. Art. 12 alin. (16) - (19) şi art. 241 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie
2000, cu modificările şi completările ulterioare
10. Art. 1-6 şi art. 8 alin. (1) şi (2) din anexa la Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care
asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.243 din 23 decembrie 2004
11. Art. 401 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările
ulterioare
12. Art. 21 şi 93 din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare,
aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 312 şi 312 bis din 6 aprilie 2006
13. Art. 792-811 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Parlamentul României: Publicarea Din Monitorul Oficial, Partea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parlamentul României: Publicarea Din Monitorul Oficial, Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parlamentul României

Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi

Art. 231. - Anexa nr. 1 va fi actualizată prin hotărâre a Guvernului."

Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a

(3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea procedurilor de despăgubire în materie de contracte pentru

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

Art. 251. - Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare a prezentei legi."

Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a

Art. 8. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie

e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor."

- să asigure, la prestarea serviciilor, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele

g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării

9. Articolul 30 va avea următorul cuprins:

Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:

Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a

Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor

Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al

c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;".

PREŞEDINTELE CAMEREI PREŞEDINTELE

BOGDAN OLTEANU NICOLAE VĂCĂROIU

Practici comerciale înşelătoare

DISPOZIŢII DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

S-ar putea să vă placă și