Savu Popa - O Cameră Fără Prize

S-ar putea să vă placă și

Sunteți pe pagina 1din 82

O cameră fără prize

Savu Popa
Savu Popa - O cameră fără prize
Seria Poezie | Colecția Prezent | Ediții Sonore

© 2021 Casa de pariuri literare


www.cdpl.ro | editura@cdpl.ro

editor: un cristian
redactor: Maria Petricu
producție: Tudor Bogdan Alexandru
DTP | concepție copertă: Paul Burcia

Typefaces Warnock Pro, Designer Robert Slimbach, Adobe Systems Incorporated


Tipărit la Metropolis, Oradea

0 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


POPA, SAVU
O cameră fără prize / Savu Popa. - Bucureşti: Casa de pariuri literare,
2021
ISBN 978-606-990-271-4

821.135.1
O cameră fără prize

Savu Popa

casa de pariuri lit era re


Savu Popa (1991)

Ocupația: Profesor de Limba şi literatura română, student doctorand


în cadrul Școlii Doctorale de Litere, Științe, Umaniste și Aplicate a Uni-
versității de Medicină, Farmacie și Științe și Tehnologie „George Emil
Palade” din Târgu Mureș, cu o teză despre teatralitate și inaparent în
poezia optzecistă.

Activitate literară
Debut în poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu.
Debut în volum, în anul 2017: Ipostaze, Editura Paralela 45, din
Piteşti. În 2018 am publicat al doilea volum de versuri, la Editura Cartea
Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie.

Apariții în revistele: Euphorion, România literară, Banchetul, Ateneu,


Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul,
Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive,
Bucovina Literară, La Mongolu, Avalon, Argeș, Alternanțe, Literadura,
Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar, Ramuri.

Colaborări – cronici literare


Site-urile: „Kooperativa poetică” (Citește-mă) și „O mie de semne”.
Războiul de țesut

Când eram mic,


Credeam că
Realitatea
Era concepută la
Un uriaș război de țesut,

Materialele folosite,
Vreo câteva
Fire de in, cânepă, bumbac,

Nu foarte lungi.

Dar ce lucru măreț, durabil


Ieșea din ele,
Încât
Celor bătrâni,
Când se apropiau de lucrătura
Acestui război
Nemaiîntâlnit în viața lor,

Le dădeau lacrimi de copil.

7
1. Scrisul
Se desfășoară sub o zodie tumefiată
Dragoste
E atunci când
Liniile din palma mea
Se unesc
Cu cele din palma ta,
Devenind
Fire de înaltă tensiune.

11
Noaptea trecută,
Oraşul şi-a uitat în casa mea
Ziua aprinsă.

12
Să te îndrăgosteşti
Înseamnă
Să treci
Pe fusul orar
Al altei inimi.

13
Cerul atât de aproape
De pământ,
Încât îi pot auzi
Respiraţia.

14
În acel vis,
Creierul meu
Era
Suprafaţa unui câmp
Înflorit,
Luminat anemic,
Peste care
Cineva tăcut
Împrăştia
Cenuşa
Dintr-o urnă
Veche.

15
Poezia funcționează
Ca o perfuzie,
Când sunt deshidratat
De la atâta realitate.

16
Aș vrea să fiu
Spațiul alb
Dintre neliniștile tale.

17
Gravitația,
Cea mai frumoasă
Declarație de dragoste
A pământului
Pentru noi.

18
Din somnul nostru

Mama intră în cameră,


liniştită,

Noi dormim,

Din somnul nostru,


Mai multe perechi de ochi
O privesc,
Ca într-o pădure, noaptea,
Printre copaci,
prin beznă.

Ea nu se sperie,
Trece mai departe.

19
O creștere a pulsului peste limitele vieții

Scrisul,
O revărsare,
Atunci când din mine
Ca dintr-un subteran,
Cineva urcă la suprafață,
Împrăștie peste tot
Un sânge electrocutat
Din craniul de piatră.

Scrisul
Se desfășoară sub o zodie tumefiată,
E încordare a simțurilor în risipire,
Scrâșnire a oaselor devenite dinți
Care îți jupoaie interiorul.

În acele momente,
Din mine,
Cineva iese
Ca dintr-un crematoriu
Și-ndeamnă lumea de-afară
Să intre, să admire
Sculpturi de cenușă
Care uneori mai mișcă
Sau se pot prăbuși
La o creștere a pulsului
Peste limitele vieții.

20
Întunericul devine
Atât de puternic,
Încât becurile se sting singure.

Aerul trece deasupra noastră


cu picioruşe de omidă alungată de mirosul ploii.

Între noi un anotimp artificial,


Sunete uscate pe marginile unor boxe defecte,
Conturul unui joc
În care ni se cere să dăm un nume
Numelui nostru.

Uneori ne dedublăm
Doar ca să ne risipim.

Adesea ne vine
Să ne izbim craniile încărcate de amintiri,
Așa cum cei mici izbesc de pereți
Pușculițele pline vârf.

21
2. Un buton de dat realitatea la maximum
Poezia,
Un buton
De dat
Realitatea
La maximum.

25
Cred
Că m-am îndrăgostit
De partea geroasă
A frumuseţii tale.

26
Visele,
Atacuri de panică
Ale imaginaţiei.

27
Copilul din mine
Îmi redesenează
Zilnic
Inima.

28
A scrie poezie
Ca şi cum
Ai încerca
Să faci echilibristică
Pe liniile din palma
Lui Dumnezeu.

29
Din împreunarea
Mâinii tale
Cu o mână străină
Iese un fum castaniu
Ca prim semn
Că dragostea
A devenit
Un proces lent
De incinerare
A sufletelor.

30
Atâta linişte
În mine,

Sângele
Se poate apuca
Să-şi scrie
Memoriile.

31
Se face târziu

Rugina pândește
La încheieturile
Vârstelor

32
Frica ta,

O tablă de șah,

Nu știi care va fi următoarea mutare.

33
Iată, apăs butonul,
cum sclipesc beculeţele
unei instalaţii
de Crăciun
în care te înfăşori,

Nici nu
ne-am dat seama,
timpul a trecut repede,
din cutii, cioburile unor globuri,
în ele, albastră imaginea mea
la celălalt capăt al camerei.

Apropierea zăpezii ne înfioară,


parc-am atinge un obiect electrizat,
aerului îi cresc ţepi
în jurul mâinilor noastre,

De sărbători, stăm
în cel mai frumos loc,
mai e un pic şi începem
să ne zidim ferestrele
înainte de răsărit.

34
Cineva sapă o fântână,
În interiorul lui,
Altcineva
Sapă tot o fântână.

Se face cald în jur,


Singurătatea are colţurile îndoite.

În mine,
Cineva sapă o fântână
Până târziu în noapte,
Până când şi acest târziu
Se va surpa.

35
Din ape înghețate de spaime

Tata ducea într-un lighean un peşte uriaş,


un peşte lucios, umed,
un pește din ape înghețate de spaime,

un miros înţepător de noroi şi moarte,


un miros puternic de motorină,
în urma scrâșnirii din dinți a mamei,
un miros de mucegai,
În urma gândurilor mele goale,
un miros de alge uscate
avea tăcerea tatălui.

Ochii peștelui deschişi, vii, atât de vii,


mă hipnotizau privindu-mă,
ceva se mişca în albul lor,
ceva se mișca în aerul
căruia fisurile
îi desenau coroana unui arbore negru.

Am făcut un pas în spate,


eram cu picioarele goale,
podeaua rece,
podeaua de plumb,
podeaua tremura,

Tata l-a luat,


l-a pus jos pe nişte ziare,
mâinile sale arătau de parcă ar fi frământat
creierii tuturor morților,
mâinile sale care, după prima lovitură,
rămăseseră fără amprente

36
C-un cuţit,
am început să curățăm solzii,

mai întâi de pe ochii mei.

Senzaţia de ameţeală, greaţa, nasul înfundat,


mestecam în gol, palmele uscate,
ştiam că nimic nu va mai fi la fel,
ochii, albul lor care inunda
o cameră fără prize, singurătatea.

37
O încleștare de alge

În toată camera
Se auzeau bătăile inimii tale,
Speriați,
Pereții mai aveau puțin,
O luau la fugă,
Aerul s-a retras
Precum un melc în cochilia
Respirațiilor noastre,
Toată lumina a năvălit în sus,
Inundând, înecând soarele.
Timpul și-a dat peste cap
Ordinea orelor
Întocmai cum ai deranja piesele
Pe o tablă de șah.
Furnicile au părăsit mușuroaiele,
Pietrelor li s-a cutremurat carnea,
Veninul a început să îi neliniștească
Pe șerpi.

Ascultam cum în toată camera


Se auzeau bătăile inimii tale
Ca o încleștare de alge
În interiorul mărilor.

38
O radiografie

O radiografie
în care să se vadă
cum funcționează memoria.

Să se știe câtă suprafață ocupă trecutul


și, mai ales, cât gol există.

Iar dacă golul se-ntinde


până acolo unde
pot apărea părți din suflet,

cum de mai apare uitarea


ca o celulă canceroasă?

39
Buruienile, cele mai frumoase graffiti

Mai departe,
lanul de porumb
inundat,
mişcările tale dezordonate,
zarurile nu se mai opresc
din cădere,
zidurile de sticlă blindată
ale tăcerii.

Senzaţia că această dimensiune


a vieţii
a devenit neîncăpătoare,
privim în jur
de parcă am purta ochelari de eclipsă.

Aerul devine uscat,


mai uscat decât picătura
de apă căzută, singura pe zeci de metri pătraţi,
în mijlocul unui ţinut african.
Prilej de sărbătoare –
copiii africani desenează curcubeie în două, trei culori.

Percep condiţia noastră,


ca pe o periferie, noaptea
când se aprind brusc becurile pe stâlpi,

Mai întâi devin vizibile


zidurile cu tencuiala căzută,

Buruienile crescute în loc,


cele mai frumoase graffiti.

40
3. Pe viu
Autopsia
Să scrii poezie
Ca și când
Ți-ai face
Pe viu
Autopsia.

43
Cu cât scriu mai mult,
Aud hârtia
Trosnind precum lemnul
Din care a ieşit.

44
Între noi doi,
Aerul plin
De ferestre deschise
Are intimitatea unui lagăr.

45
Prieteniile
Ca hainele sunt.
Le alegi pe acelea
În care pulsul tău
Nu e doar
O alarmă de incendiu.

46
Poeții,
Niște infractori,
Încercând mereu
Să modifice
Codul penal
Al realității.

47
De la etajul cinci
Privesc
Cerul.

Când e senin
Seamănă cu un bandaj.

48
Un amortizor invizibil

Priveşte intervalul
De aer dintre linguriţa înfăşurată în miere
Şi suprafaţa cafelei,
Câtă linişte în acel moment!

Totul cuprins de o încremenire letargică,


Răul desfăşurându-se în cea mai mare surdină,
De parcă cineva ar fi înfiletat la capătul răbdărilor noastre
Un amortizor invizibil.

Cât de lin se lasă mierea fisurând zidul negru al băuturii,


Priveşte ce forţă distructivă
Se găseşte în culoarea ei aurie
Și gust de sânge în dulceaţa ei.
Cât de lent şi, totuşi, nu oboseşti privind.
Poate că toate ceasurile au stat în loc,
În interiorul lor timpul scurgându-se,
Un zaţ de cafea zaharisit.

Respiraţiile,
Locomotive cuplate la acelaşi ritm cardiac al haosului,
S-au oprit definitiv.
Ai vrea să fii măcar un atom
Din acel aer
Prin care mierea a curs
Ca la începuturi

49
Căutam un loc să ne adăpostim,
căldura insuportabilă
se târa în urma noastră,
o șopârlă sângerând.

Ne întrebam cât mai e până la destinaţie.

Privirea fixată într-un punct


ruginea treptat,
scrâșnirile dinților
deveneau împietriri.
Norii, bucăţi inegale,
aruncate din muşuroaie
după cutremur.

Migrena,
un fir de iarbă crescut prea mult
sub vechiul turn de apă.

Pe marginea drumului lada răsturnată


cu roşii, roiul de insecte incolor,
pe mal acea scoică,
cum stătea aşa,
părea că tot râul ieşise din ea
cu tot cu matcă.

Căldura insuportabilă
se târa în urma noastră
cu mişcări de nisip.

Un lan de floarea-soarelui, prea întins


pentru a simţi singurătatea locului.

50
4. Să ies din această stare agitată
ca dintr-o cameră
în care oxigenul frige
Semne de carte

Unii dintre noi


Rămân ca semne de carte
La o anumită perioadă
Din viaţa celorlalţi,
Alţii sunt
Ca o îndoire de colţuri
La anumite perioade
Din viaţa celorlalţi.

53
Cerul, un alt pământ
Unde vom locui
Cândva.

54
O linişte
În urma căreia
Au rămas
Ruine.

55
Trupul ei,
un cinematograf
în ruină,

Scaunele rupte,
podeaua plină de pământ,

Întunericul țâșnind ca un puroi


din crăpăturile pereţilor,

Ecranul,
singurul,
rămas luminat,

Pe el, pielea întinsă,


imaginea inimii
făcând valuri la suprafaţă.

56
Făceam echilibristică
Pe muchia tăcerilor noastre.

57
Cea mai frumoasă poveste de dragoste,
A micului păianjen verde
Cu micul păianjen negru,
Amândoi pe o perdea.

Am trecut cu aspiratorul,
I-am aspirat,
Împreună s-au rotit
Repede, repede
În aerul aspiratorului,
S-au iubit până la fundul sacului.

58
Puiul de urs*

Înainte de a fi ucis,
puiul de urs s-a uitat la noi
ca la o tristă fotografie
făcută într-o zi de bâlci,
developată prematur,

Mult timp,
Ochii de pe acoperişurile Sibiului,
Ne vor privi
Cu ochii puiului de urs,
Vom trece
Cu privirea în pământ.

Acum câțiva ani, am scris acest poem dedicat evenimentului prinderii unui pui de
*

urs scăpat pe străzile Sibiului.

59
Ca o mângâiere
A unor palme grele
În mănuși chirurgicale,
Pătate de sângele altora,

Timpul trece.

60
Oxigenul frige

E timpul să fac ceva,


măcar un gest de sprijin,
să ies din această stare agitată
ca dintr-o cameră
în care oxigenul frige,

să mă despart
de obişnuinţe
care la temperaturi înalte
scot zgomote
de coajă crăpată direct
între cerul gurii şi limbă,

E timpul pentru o gură de aer,


din acelaşi respirat mii de ani
în sens invers,

să facem cunoştinţă
ca şi cum s-ar întâlni,
stranie coincidenţă,
doi oameni
ce în locul oaselor
au o conductă de întuneric.

E timpul să mai dăm


timpului răgaz,
să ne ascultăm unul altuia
tâmplele,
să auzim la un moment dat
mişcarea ruginită a mării,
să ieşim odată
din această cameră

61
unde oxigenul
a devenit
un ritual de incinerare.

62
O linişte după tragerea unui glonţ imens

Trăiam într-o lume


unde nu existau insomniile,
lumea în sine,
o insomnie,
oamenii, obiectele
se mişcau hipnotic
în aerul îmbătrânit.
O linişte după tragerea unui glonţ imens
în golul din jur.
Mai atârnau
sub formă de stalactite,
fâşii din ameţeala orelor târzii ale nopţii.
Uneori, întâlneai doar ruinele somnului,
întinse pe câmpuri mari de clor.

Deasupra cimitirelor de vise,


Veghea un soare de forma ochiului de bufniţă polară.

63
Sub pielea mea apar noi organe

Aud prin mai multe simțuri,


Văd mai bine când irisul, corneea ard ca niște meteoriți care se consu-
mă înainte de a ajunge la sol.

Șirul stricat al furnicilor seamănă cu o venă spartă, simt sângele


împrăștiat în interior.
Îmi aştept geamănul să apară să văd ce mai face, cum mai e, ce se mai
întâmplă în galaxia lui.

Gândurile îmi vin cu viteza desprinderii unei bucăți din zidul în preaj-
ma căruia am crescut.

Nimic nou deasupra soarelui.

64
Mașina de cusut sufletele

Mă întrebam, dacă există vreo maşină de cusut sufletele, dacă Dum-


nezeu, acel croitor de modă veche, poartă încă degetar, căci nu ştii ni-
ciodată ce iese dintr-un suflet nepetecit. Şi cerul acesta de azi, trebuie
să fie şi el un imens petic ce-ar acoperi o ruptură semnificativă întinsă
până dincolo de univers. Maşina ar funcţiona şi după confecţionarea
sufletelor, de pildă, în timpul vieţii, fiecare îşi mai rupe sufletul, agă-
ţându-l în cuiul vreunei îndoieli, îl mai şifonează, uzează, purtându-l
neglijent printre ceilalţi, la vedere. Mai apar noduri, neregularităţi, as-
perităţi. Pentru asta, fire noi, culori aparte, mână sigură, ochi atent.
Maşina va merge încontinuu. Carnea, din ce în ce mai ușor de îmblân-
zit, ar lua imediat locul sufletului, lăsându-l pe el afară.

65
5. Singurătatea are parfumul unei plante carnivore
Pe fitilul lor se scurgea un început de întuneric

În visul acesta,
Se făcea
Că toţi deveniserăm
Obiectele
Unui muzeu
Necunoscut.

Ce era prin jurul nostru,


Firele de praf,
Singurătăţile,
Obsesiile
Deveniseră obiecte de muzeu,
Zilele, obiecte fragile de muzeu, arătau
Ca becurile arse
Pe care, în copilărie,
Tata le schimba şi, urcat pe scară, mi le dădea
Să le arunc,

Mai întâi, însă, le mai ţineam


În mâini câteva momente,
Cât să le simt
Căldura, deşi arse, stinse,
Pe fitilul lor se scurgea un început de întuneric.

Mi se părea atunci
Că acele becuri călduţe
Erau inimile unor animale
În momentul vânării,
Când spaima lor
Tocea ascuţişul glonţului.

69
Ochii, tâmplele îmi zvâcneau
precum pământul pe care căzuseră
acele animale.

70
Transparența privirii, lentilă de contact

Stăteam în preajma ta.


Ne atingeam palmele, ne electrocutam uşor.

Soarele orbise. O caniculă insuportabilă noaptea.


Crăpau pietrele în plină fierbere. Impresia că pământul ameţea de atâta
rotire.

Aşteptam sfârşitul zilei, să fim tot atât de uşori precum acele baloane
pe care le laşi să plutească într-un aer plin de regrete.

Intrarea în tunel începea acolo unde se înnora cel mai tare.

Locul palid ca un acoperiş pe care căzuse


Grindina unui cer îndoit de sine.

Ne priveam în ochi până când


Chipurile
Ni se cicatrizau.

Transparenţa privirii devenea lentilă de contact. Ne strângeam puter-


nic în braţe, strivind între trupuri orice urmă a timidității eșuate. Uşori
precum baloanele în aer, proiectate pe un cer de culoarea roșie a sema-
forului blocat între lumea de aici și cea de dincolo.

71
Anotimpuri lichide

Uneori,
Imaginea ta se răsfrânge
În imaginea celuilalt,
Așa cum într-o apă
Nu s-ar răsfrânge cerul,
Ci o altă apă,
Iar pământul ar fi format
Doar din ape,
Ar trece anotimpuri lichide,
Aerul salin,
Singurătatea
Perlei în imensitatea golului
Din scoică,
Decolorarea unor plante marine, necunoscute,
În interiorul cărora ar exista
O mișcare miriapodă.
Uneori,
Imaginea ta
E formată din ape neclare,
Ape care întâlnesc sau resping
Alte ape,
Ape îndepărtând teritorii,
Ape mișcătoare
Într-un deșert marin
Al apropierii de celălalt.

72
Pseudo-Autoportret

Sângele meu este


Opera unui sculptor care

A deprins arta şlefuirii

La sânge.

Creierul meu,
O cameră fără pereţi, tavan,
Înrădăcinată în aerul curat.

Îmi dau drumul mâinilor în gol,


Furnici cu aripi pierdute într-un întuneric
Vâscos,
Stoluri de păsări zburând în interiorul pământului,
Două planete recent descoperite se îndepărtează
Tot mai mult de această galaxie,

Vor forma galaxia lor.

Privesc, trecutul devine un pământ


Pe care iarba creşte într-un ritm alert,
Copacii, plantele, oamenii, cerul
Devin iarbă.

Aştrii vin cu mişcarea paşilor de insectă pe apă.

73
Poemele subliminale

În vis ascultam
la căștile din interiorul urechilor
poemele subliminale,
pulsul mi-era învăluit
în pânze de păianjen luminoase,
deschideam ochii, imaginile scânteiau,
îmi întindeam mâinile, treceam aerul înot,
palmele, două respirații încremenite,
două respirații de nisip umed,
dintr-o scrâșnire din dinți,
ca focuri de artificii izbucniseră atâtea renunțări
care purtau măștile nereușite ale unor certitudini,
pupilele ochilor mi se transformau
în timpane pulsând,
vedeam și auzeam în același timp,
umbrele înveșmântate în surâsuri cenușii,
umbrele se transformau în ceață, se depuneau peste obiectele
țipătului ieșit din corzile vocale
ale unui acvariu părăsit.

La final, vedeam cum între întuneric și lumină, granița era o scară ur-
cată de un cascador plin de funinginea remușcărilor, copleșit de povara
unui sac de aripi de plumb.

74
îmi acopeream cât mai bine carnea sfâșiată

În copilărie, credeam că somnul e un animal apărut în respirațiile noas-


tre, odată cu lăsarea întunericului, se trezea la viață, venea în jurul meu,
supraviețuia noaptea întreagă, hrănindu-se din mine. De atunci, visele
mele nu sunt altceva decât țipete de durere ale cărnii sfâșiate. Dacă
mă trezeam, priveam cerul nopții de un negru cirotic, care se mișca
precum o imensă caracatiță, cerul întunecat cât negrul de sub unghia
universului. Luna părea din lemn mucegăit, după ploaie. Aveam senza-
ţia că în ea supraviețuiau mici insule unde trăiau oameni şi alte fiinţe.
Exista o energie caldă, luminoasă, între privirile noastre. În timp ce îmi
acopeream cât mai bine carnea fragmentată.
Uneori, când îmi privesc
atent trupul,
văd că părțile lipsă din el
sunt înlocuite cu bucăți nedigerate
de vis

75
singurătatea are parfumul unei plante carnivore

La 27 de ani, singurătatea are parfumul unei plante carnivore, în jurul


tău dimensiunile nu se modifică prea mult, ai un chef nebun de ducă,
de aici, de oriunde, dorinţa de a avea propriul spaţiu, al cărui sunet
să îţi julească simţurile, dorinţa de a avea propriul timp, pe care să îl
modifici zilnic ca pe un poem care niciodată nu te va satisface, dar
nu ai vrea să îi dai delete, pentru că ştii că ar putea avea forţă, una cât
pumnul nou-născutului izbind zidul placentar înainte de naştere. Do-
rinţa de siguranţă, stabilitate, rămân măştile tale de fier şi la carnavalul
iluziilor de anul acesta. Te simţi sigur pe tine, în timp ce îţi cresc rădă-
cini de anxietate în fiecare lucru, persoană întâlnită. Te uiţi în oglindă,
pe chipul tău e încă totul la locul lui. Insomniile, mixuri ale unui somn
profund pe care îl aveai cândva. Dorinţa de libertate e unicul tău in-
stinct de animal neîmblânzit.

76
Cum crește această noapte

Înainte de a vorbi,
ascult
cum crește această noapte
ca firele de iarbă pe un câmp de luptă.

Îmi prelungesc tăcerea,


până când altă piele
va acoperi altă carne.

Înainte de a spune ceva,


pe neașteptate, ne îmbrățișăm,
oasele aerului se fac fărâme,

La capătul tunelului, o lumină incinerată,


lumea în clocot,
un vulcan,
gata să izbucnească,
un munte,
pe cale să se surpe,

Înainte de a spune
acele cuvinte rămășițe
ale unei meditații zen,
lasă-mă să mă bucur
de tăcerea
care are lentoarea unei mieri rare.

77
Şi sunt doar un chiriaş

Nu îmi iese. Nu îmi iese şi gata. Arunc la coş întruna foi mototolite.
Nici nu ştiu cât timp a trecut. În camera de la etajul 5 nu există, nu a
existat vreun ceas. De ce să mânjesc aceşti pereţi, acest aer, cu treceri
nejustificate ale orelor... Oricum, pereţii sunt bătrâni, ursuzi, cu urechi-
le pline cu clei întărit. De abia mă mai înţeleg cu ei. E mai greu decât
înainte. Şi sunt doar un chiriaş.

E totuşi târziu,
În depărtare, pe autostradă,
Luminile farurilor sunt nişte furnici
Agitate.

De pe lună cad fire de tencuială.

Câteva stele au siguranţele arse.

În mine, nervii bat cu pumnii în timpane,


Ca nişte africani la vreo sărbătoare de-a lor,
Bătând cu pumnii în tobe vechi.

78
Cuprins

Războiul de țesut�������������������������������������������������������������������������������������������������7

1. Scrisul  ����������������������������������������������������������������������������������������������������9
Dragoste �������������������������������������������������������������������������������������������������������������11
Noaptea trecut������������������������������������������������������������������������������������������������12
Cerul atât de aproape����������������������������������������������������������������������������������������13
Să te îndrăgosteşti  �������������������������������������������������������������������������������������������14
În acel vis  ����������������������������������������������������������������������������������������������������������15
Poezia funcționează  ����������������������������������������������������������������������������������������16
Aș vrea să fiu  ����������������������������������������������������������������������������������������������������17
Gravitația  ����������������������������������������������������������������������������������������������������������18
Din somnul nostru��������������������������������������������������������������������������������������������19
O creștere a pulsului peste limitele vieții  ����������������������������������������������������20
Întunericul devine  �������������������������������������������������������������������������������������������21

2. Un buton de dat realitatea la maximum  ������������������������������������� 23


Poezia  ����������������������������������������������������������������������������������������������������������������25
Cred  �������������������������������������������������������������������������������������������������������������������26
Visele�������������������������������������������������������������������������������������������������������������������27
Copilul din mine �����������������������������������������������������������������������������������������������28
A scrie poezie ����������������������������������������������������������������������������������������������������29
Din împreunarea�����������������������������������������������������������������������������������������������30
Atâta linişte��������������������������������������������������������������������������������������������������������31
Se face târziu  ����������������������������������������������������������������������������������������������������32
Frica ta ����������������������������������������������������������������������������������������������������������������33
Iată, apăs butonul����������������������������������������������������������������������������������������������34
Cineva sapă o fântână ��������������������������������������������������������������������������������������35
Din ape înghețate de spaime  �������������������������������������������������������������������������36
O încleștare de alge�������������������������������������������������������������������������������������������38
O radiografie  ����������������������������������������������������������������������������������������������������39
Buruienile, cele mai frumoase graffiti �����������������������������������������������������������40

3. Pe viu����������������������������������������������������������������������������������������������������� 41
Să scrii poezie ����������������������������������������������������������������������������������������������������43
Cu cât scriu mai mult  �������������������������������������������������������������������������������������44
Între noi doi �������������������������������������������������������������������������������������������������������45
Prieteniile �����������������������������������������������������������������������������������������������������������46
Poeții �������������������������������������������������������������������������������������������������������������������47
De la etajul cinci  ����������������������������������������������������������������������������������������������48
Un amortizor invizibil��������������������������������������������������������������������������������������49
Căutam un loc să ne adăpostim����������������������������������������������������������������������50

4. Să ies din această stare agitată �������������������������������������������������������� 51


Semne de carte ��������������������������������������������������������������������������������������������������53
Cerul, un alt pământ�����������������������������������������������������������������������������������������54
O linişte ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������55
Trupul ei �������������������������������������������������������������������������������������������������������������56
Făceam echilibristică����������������������������������������������������������������������������������������57
Cea mai frumoasă poveste de dragoste  �������������������������������������������������������58
Puiul de urs ��������������������������������������������������������������������������������������������������������59
Ca o mângâiere��������������������������������������������������������������������������������������������������60
Oxigenul frige����������������������������������������������������������������������������������������������������61
O linişte după tragerea unui glonţ imens �����������������������������������������������������63
Sub pielea mea apar noi organe����������������������������������������������������������������������64
Mașina de cusut sufletele  �������������������������������������������������������������������������������65

5. Singurătatea are parfumul unei plante carnivore ���������������������� 67


Pe fitilul lor se scurgea un început de întuneric�������������������������������������������69
Transparența privirii, lentilă de contact��������������������������������������������������������71
Anotimpuri lichide �������������������������������������������������������������������������������������������72
Pseudo-Autoportret �����������������������������������������������������������������������������������������73
Poemele subliminale�����������������������������������������������������������������������������������������74
îmi acopeream cât mai bine carnea sfâșiată �������������������������������������������������75
singurătatea are parfumul unei plante carnivore ����������������������������������������76
Cum crește această noapte  ����������������������������������������������������������������������������77
Şi sunt doar un chiriaş �������������������������������������������������������������������������������������78
Scanează codul QR sau accesează adresa
și ascultă volumul în lectura autorului:

is.gd/ocamerafaraprize

S-ar putea să vă placă și