Dialogul cu Grigore Vieru, instituie în esenţă un dialog în eternitate cu poetul devenit un fir al

veşniciei, al permanenţei şi un promotor al limbii române.

- Care a fost cea mai mare realizare a dvs.?

- Cea mai mare realizarea a mea a fost anul 1988, în ziarul chișinăuian „Literatura și arta” am publicat
primul text în grafia latină.
- Ați participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se
votează limba română ca limbă oficială Ce înseamnă limba română: un instrument de
comunicare, un „formator al gândirii”, felul de a fi al românilor, „casa ființei” noastre, o
creație de sens în lume?
- Limba română înseamnă: „un instrument de comunicare, și un „formator al gândirii”, și „felul de a fi
al românilor”, și „casa fiinţei noastre”, și „o creaţie de sens în lume”!
- Ce opinie aveți despre bilingvismul ruso-român de la Chișinău?
- Să vă spun ce subînţeleg eu drept bilingvism. Eu vorbesc limba ta, dumneata vorbeşti limba mea. Dar
ce era în Republica Moldova? Atunci când vorbeai româneşte, erai în mod brutal apostrofat:
„GOVORITE PO-CELOVECESKI!”. Ruşii, concetăţenii noştri, nu se reped să ne înveţe limba, m-
am ciocnit de nenumărate cazuri concrete.
- – Dacă ar fi să le explicați conaționalilor noștri că „moldoveneasca” și româna sunt una și
aceeași limbă, ce argumente ați invoca? Cum v-ați structura argumentația?
- – Aș lua-o elementar. I-aş întreba cum se numeşte soarele, omul, pâinea, dragostea, dreptatea, cerul,
crucea, Dumnezeu şi tot aşa, într-o limbă şi în aşa-zisă alta. Iar ca să vă aduc un exemplu am
participat la un interviu unde am fost întrebat de o persoană de etnie ucraineană care e deosebirea
dintre vorba noastră moldovenească şi cea a românilor, i-am răspuns cum m-a dus capul, neavând pe
atunci studii filologice. Am spus: „Ei zic: puţin, noi zicem: puţintel. Noi zicem: amu, ei zic: acum”...
Şi ucraineanca a exclamat: „Ţe je to je same!”
- Considerați că un om de cultură din Rep. Moldova ar trebui supus permanent unui examen la
limba română? De ce?
- vă referiţi la funcţionarii publici, atunci – da, nu ar dăuna aşa ceva. Iar dacă îi avem în vedere pe
oamenii de cultură, aici examenul cel mai sever se arată a fi... propriul obraz!
- Care este cel mai mare elogiu, pe care îl putem aduce limbii noastre?
- Cel mai mare elogiu, un elogiu zilnic, pe care îl putem aduce limbii noastre este să o vorbim corect și
să-i cucerim bogățiile.
- Purtând povara unei punţi de lacrimi şi flori, aţi simţit că nu puteţi supravieţui decât în Limba
Română
- Norodul cuvintelor a biruit. Graniţa dintre cuvinte s-a prăbuşit. Mântuirea prin cuvânt a venit. Toate
zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adâncul şi din puterea limbii materne. Vieţuiesc în limba mea,
acţionez în limba mea: de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba
mea.
Interviu imaginar – cu poetul Grigore Vieru, îndrăgostit până la lacrimi de patria de cuvinte şi de ţărână,
de mamă, de femeie, de copii şi de Limba Română