Martinel se împrietenește cu corpul

Martinel cel Curios e ursulețul de pluș care a fost crescut de un copil magician pe nume Sami. În fiecare
zi, Sami îi arată lui Martinel că fiecare parte din corpul oamenilor, animalelor și plantelor, vorbește într-o
limbă a emoțiilor, pe care și Martinel poate începe să o cunoască și astfel să poată vorbi și el cu diferite
părți din corp, mai ales atunci când prin durere o parte din corp încearcă să îi comunice lui Martinel ce
are nevoie de la el ca să treacă durerea.

Sami are o baghetă magică dintr-o nuia de alun, pe care o învărte de trei ori și face un curent de aer, ca
un fel de vânt, care îi ridică în aer pe Martinel și pe Sami, îi face mici de tot, atât de mici încât pot intra
prin porii din Piele, adică prin niște porți speciale înăuntrul corpului.

După ce au intrat printr-o poartă, Sami și Martinel, merg puțin printr-un tunel și într-o clipă ajung la locul
unde încep străzile tubulare din corp. Fiecare fel special de mașinuță din corp nu are banda ei de
circulație, fiincă mașinuțele se joacă libere și se mai ciocnesc între ele cu blândețe, așa ca mașinuțele de
jucărie din parcul de distracție, fără să se accidenteze, fiindcă sunt învelite și protejate de câmpuri de
forță, care sunt ca și cauciucurile de protecție din jurul mașinuțelor din parcul de distracții.

Mașinuțele Celulare se deplasează în interiorul tuburilor de circulație care se numesc Vase de Sânge.
Martinel cel Curios și Sami opresc o mașinuță de marca Somatidă, cu care călătoresc împreună prin
corpul oamenilor.

Ce e o Somatidă? Hâmm. Să știi că Somatida e un fel de mașinuță, foarte importantă pentru corp, e
rotundă, e de fapt o sferă vie și luminoasă, ca un glob din pomul de Crăciun făcută din Lumina Vieții. Ea
circulă prin Sângele oricărui Corp Viu, și se poate transforma la comanda Creierului în orice fel de Mic-
rob, adică un fel de Supererou, de care are nevoie la un moment dat câte o părticică din corp, ca să o
ajute să facă curat sau să repare câte ceva.

Martinel cel Curios, călătorind prin corpurile oamenilor zi de zi alături de Sami, a învățat să privească
Corpurile ca pe niște orășele umblătoare, în care Organele sunt ca niște Cetăți cu nuneroase Case Vii,
care sunt unite între ele prin două feluri de străzi, unele pe care vin cu provizii la căsuțe, altele pe care
sunt colectate resturile de care nu mai au nevoie Căsuțele Vii.

Sami i-a povestit lui Martinel că aceste străzi speciale se numesc Vene si Artere. Arterele sunt străzile pe
care vin alimente, materiale de construcție, prieteni la căsuțe pentru Petrecerea Eternă, iar Venele sunt
străzile prin care circulă resturile de mâncare sau materialele care urmează să fie refolosite.

Cei doi prieteni călătoresc în fiecare zi prin Artere și Vene cu câte o Somatidă luminoasă, fără de care
străzile și casele vii ar fi în întuneric.

Petrecerea Eternă

Martinel stătea liniștit pe pernă în timp ce Sami viziona niște Acte de Magie. Dintr-o dată i-a atras
Atenția ceva. Auzise vorbind pe unul dintre Magicieni despre Secretul cel mai mare din Univers, ceva
despre o Petrecere Eternă. S-a ridicat gândind în mintea lui:

- Secretul cel mai mare din Univers! ... Petrecere Eternă... Petrecere Eternă... repetă Martinel cu
voce tare ca și cum ar fi vrut să se asigure că auzise bine... Petrecere știu ce e. E o sărbătoare, cu
veselie, cu participanți mulți, care se întâlnesc, povestesc, mânâncă, se joacă, dansează, râd,
 spun glume, e un loc cu mâncare, cu muzică, cu acte de Magie... dar ce o fi însemnand ”etern”.
N-am mai auzit niciodata cuvântul acesta. Ce ar fi să îl întreb pe Sami ce înseamnă. El sigur știe...

Îl caută cu privirea pe Sami, îl vede așezat în fotoliu. Îl observă un pic să își dea seama dacă e un moment
potrivit să îl întrerupă din vizionare. Sami părea absorbit de ce vedea pe ecranul telefonului, iar acest
lucru îl făcu și mai curios pe Martinel, care coborî din pat în grabă, se apropie de Sami, se urcă în fotoliu
lângă el și îl atinse cu botul pe umăr. Era semnul lor de a ReFace Comunicarea.

Sami și Martinel au stabilt dinainte că atunci când Martinel vroia să îi atraga lui Sami atenția de la ce
făcea acesta, să se gândească ce nevoie are cât mai clar, apoi să se apropie și să îl atingă ușor pe umăr.

Sami a pus pe pauză Spectacolul de Magie pe care îl viziona, și-a întors privirea senină către Martinel, l-a
mângâiat pe cap și i-a dat de înțeles din priviri că îi acordă toată atenția sa. Martinel a început să se
gudure de bucurie. Sami îi arăta astfel că acum e un moment potrivit pentru a explora împreună
curiozitățile pe care le avea Martinel.

- Sami, tu care le știi pe toate îmi spui te rog ce înseamnă etern?

- Etern e ceva care se desfășoară mereu, continuu, e ceva ce nu se termină niciodată, ceva care
nu are sfârșit. Ai înțeles? zise Sami privindu-l în ochi pe Martinel care părea ușor încurcat în
mintea lui și care răspunse gânditor
- Cum poate o Petrecere să fie Eternă? a întrebat Martinel cel Curios.
- Aha. Am înțeles de unde ai tu curiozitatea aceasta, chicoti Magicianul. Foarte bine. Cel mai
simplu ar fi să vii cu mine să îți arăt.
- Haide, haide Sami, hai acum să-mi arăți ce e Petrecerea Eternă! a strigat Martinel entuziasmat și
tremurând de bucurie că avea din nou să se facă mic și să călătoreacă prin corpul cuiva alături de
Sami Magicianul.

Sami a chemat-o pe Dara, pisica lui cea roșcată și i-a spus că vrea să îl ducă pe Martinel prin corpul ei să
îi arate Petrecerea Eternă. Dara a zâmbit pe sub mustățile lungi. Era mereu încântată să le dea celor doi
voie să descopere Măreția cu care a fost creat Corpul oricărei Ființe Vii.

Micul Magician a scos de la piept Bagheta Magică, a învârtit-o de trei ori în cerc și Martinel s-a văzut din
nou zburând vesel prin curentul de aer alături de copil, devenind din ce în ce mai mici, până au aterizat
în blana Darei, apoi au intrat în interiorul corpului pisicii printr-o poartă din Piele. Au mai făcut câțiva
pași prin tunelul de la poartă până la o Arteră de circulație.

Martinel era încântat că doar a întins brațul și s-a oprit în fața lor o Somatidă.

- Ați venit să vedeți Petrecerea Eternă, spuse Somatida în timp ce a și început să se deplaseze în
interiorul Arterei.
- Da, da! Petrecerea Eternă! răspunse nerăbdător Martinel. Învățase deja că Somatidele din
corpurile fiecărei Ființe știau de fiecare dată de ce veniseră ei în vizită în corp.
- Sami, de unde știe o Somatidă de fiecare dată de ce am venit. Le anunți tu dinainte? Aveți
cumva ca un telefon nevăzut... întrebă Martinel
- Nu e nevoie. Somatidele sunt conectate la Izvorul de Viață, acel Câmp de Energie pe care ți l-am
arătat deja și ele au acces nelimitat la orice informație care ajunge în Câmp. Cum gândurile
noastre sunt Energii, ele sunt accesibile oricui are antrenată Atenția, îi răspunse Sami.
 - Mi-ar plăcea să mă mai duci să-mi areți din nou Izvorul de Viață... e așa de frumos, e atâta Iubire
albastră acolo, zise Martinel în timp ce ținea ochii închiși ca și cum ar fi accesat din cotloanele
minții amintirea momentului în care fusese cu Sami la Izvorul de Viață.
- Haide, deschide ochii Martinel și privește în jurul tău, zise Sami.

Cu greu se desprinse Martinele de amintirea Izvorului Vieții și deschise ochi. Privea în jur căutând ceva
special, ceva pe acre nu îl găsea nicăieri.

- Păi sunt doar mașinuțele din Artere care duc alimente, sau materiale de construcții la Căsuțele
Vii, zise Martinel oarecum deranjat că Sami îi întrerupsese accesarea amintirii placute.
- Privește cu Atenție! Ce vezi? Întrebă Sami.

Martinel își canaliză toată Atenția spre mașinuțele din Arteră. Somatidele și Globulele Roșii și Globulele
Albe și alte feluri de mașinuțe păreau că dansează, ciocnindu-se unele de altele, schimbând un fel de
pachețele albastre luminoase între ele, uneori ca niște mici curenți care le făcea să tremure ușor așa
cum tremura el de bucurie de câte ori Sami îi dădea de înțeles că vor merge împreună într-o nouă
Aventură.

Mașinuțele arătau ca și cum se bucurau să se întâlnească și să schimbe Energie unele cu altele. Pe

măsură ce privea la ele, ochii lui Martinel începeau să strălucească de bucurie.

- Da, da, văd mașinuțele de toate felurile care sunt mereu la o Petrecere, dansează singure și
împreună, se apropie, se ating, se îndepărtează, apoi iar se ating, schimbă energie, își fac
cadouri. La fel făceau de fiecare dată când am mai vizitat vreun Organ în Corpul cuiva... cum de
nu am văzut această Petrecere Eternă până acum, se întrebă Martinel entuziasmat.

Sami îl observa cu Atenție. Atenția lui Martinel era undeva în amintiri deoarece ținea capul nemișcat, iar
privirea lui se plimba în partea stângă a ochilor, când în sus, când în jos.

- Toate Ființele au Petrecere Eternă, nu doar pisicile și oamenii și plantele... zise Martinel ca și
cum ar fi vorbit pentru el.

Au ajuns la primul Mușchi de pe traseu și au observat cum Celulele lui stăteau acum relaxate. Mai
demult fuseseră într-o vizită în corpul Crinei, sora mai mare a lui Sami, ca să vadă cum are loc mișcarea
Mâinilor, deplasarea Picioarelor, bătăile Inimii, mișcările Toracelui care făceau posibilă respirația.

Cu toate că Mușchiul părea să doarmă, au intrat cu Somatida în interiorul unei Celule, unde mașinuțe
mai mici, cum sunt cele care duc paleți în supermarket, încărcate cu provizii sau materiale de construit,
sau care preluaseră materialele de reciclat, se deplasau pe căi nevăzute, într-o ordine uimitoare și
schimbau energie colorată.

Au ieșit din mușchi și au intrat pe rând în Celule din Ochi, din Urechi, din Limbă, din Stomăcel și rând pe
rând, trecând de la un Organ la altul, Martinel a observat cum atunci când era cu Atenția la mașinuțe
putea observa cum acestea schimbau Energie colorată și se apropiau, se îndepărtau unele de altele ca la
o Petrecere, care nu se încheia nici măcar atunci când un Organ părea să se odihnească.

- Sami, Sami cum de nu am văzut până acum Petrecerea Eternă? întrebă mirat Martinel.
- Simplu! Atenția ta era la nivelul la care observai cum are loc mișcarea, prin alungirea și prin
deplasarea Celulelor Mușchiului unele pe lângă altele, sau cum își modificau forma bombându-
 se, sau cum creșteau Firele de Păr, cum se îndepărtau straturile din Piele de la suprafață
înlocuite de cele din straturile de dedesubt. Ai înțeles, Martinel?
- Da, așa e. Priveam Mașinuțele din Artere și Vene, Celulele și Organele ca fiind separate unele de
altele și nu am dat Atenție nici la interacțiunea din ele și nici la cea dintre ele. La fel e și cu
copacii și ierburile! Și ele au o Petrecere Eternă. Am înțeles acum cum e cu Petrecerea Eternă!
zise Martinel țopăind de bucurie ca și cum ar fi făcut o mare descoperire.
- Așa e, Martinel! Hai să vedem... oare până unde se întinde Petrecerea Eternă? întrebă Sami cu
un ton de provocare la joacă. E cel mai mare Secret din Univers aflat dintotdeauna sub nasul
tuturor.
-

Stomăcelul furios

Cine a creat Corpurile?