Capitolul I.

PRINCIPIILE DE TERAPIE ANTIBACTERIANA

Tratamentul bolilor infectioase trebuie sa indeplineasca mai multe deziderate:

 sa fie initiat cat mai devreme in evolutia bolii, aceasta fiind o conditie
esentiala;
 sa fie complet, cumuland toate posibilitatile de atac. Se disting astfel 4
tipuri de masuri terapeutice :
1. tratamentul etiologic ;
2. tratamentul patogenetic ;
3. tratamentul simptomatic ;
4. tratamentul igieno-dietetic.
 sa fie individualizati in functie de particularitatea cazului ;
 sa fie malabil, adaptat evolutiei ;
 sa aiba in vedere toleranta, contraindicatiile si nu in ultimul rand,
pretul de cost.
Tratamentul etiologic : insumeaza masurile destinate anihilarii agentului patogen
sau a toxinelor elaborate de acestea. Se diferentiaza doua posibilitati :
 tratamentul etiotrop propriu-zis prin utilizarea preparatelor antibacteriene,
antivirale, antimicotice ;
 tratamentul imun prin care unii agenti sau toxinele lor sunt anihilati pe
calea apararii a organismului prin anticorpi specifici.
Tratamentul patogenetic : prin aceasta forma se inteleg toate masurile necesare
combaterii unor efecte induse de agentul patogen sau corectarii unor insuficiente sau
dezechilibre majore, cum ar fi : terapia antiinflamatoare, anticonvulsivanta,
depletiva, reechilibrarea hidroelectrolitica, acido-bazica, carditonica, etc.
Tratamentul simptomatic : aceasta urmareste combaterea sindromului algic (prin
utilizarea antialgicelor), a hiperpirexiei (prin utilizarea antitermicelor), atenuarea
tusei (inhibitori centrali), sedare (sedative), etc.
Tratamentul igienico-dietetic : acest tip cuprinde repausul la pat, regimul alimentar
(hidro-lacto-zaharat, hiposodat, hipoglucidic, hipoproteic) adaptat de la caz, la caz.
Decizia de a initia, continua si/sau sista terapia antibacteriana, trebuie efectuata cu
precautie.

I. Alegerea terapiei antibacteriene empirice

Agentul etiologic este adesea necunoscut in momentul initierii unui tratament. In

acest caz, tratamentul prezumtiv trebuie orientat spre agentii etiologici cei mai
frecventi intalniti, utilizand o schema ce poseda cel mai ingust spectru ce poate
acoperi microorganismele implicate. Tratamentul va trebui uterior modificat, in
concordanta cu evolutia pacientului si cu rezultatele de laborator.
 In momentul evaluarii initiale – efectuarea unei coloratii gram din
“materialul” patologic potential infectat, permite adesea un
diagnostic prezumtiv, rapid si poate fi esentiala pentru interpretarea
rezultatelor ulterioare.

1
  Modele de sensibilitate locala – trebuie luate in considerare in
selectarea empirica a terapiei, deoarece acestea pot varia in limite
foarte largi intre comunitati.
 Hemoculturile, culturile – sunt necesare pentru un diagnostic precis
si pentru testarea sensibilitatii germenilor.
 Testarea sensibilitatii antibacteriene – permite o selectie rationala a
agentilor antimicrobieni si trebuie utilizata pe aproape toate culturile
pozitive semnificative.
 Testarea diagnostica rapida – cum ar fi utilizarea reactiei de
polimerizare in lant (PCR) si detectarea antigenelor bacteriene,
poate sa furnizeze o confirmare precoce a prezentei unui agent
infectios.

II. Statusul gazdei

Starea clinica a pacientului contribuie la luarea deciziei asupra rapiditatii cu care

trebuie instituit tratamentul, caii de administrare si terapiei. Pacientii necesita a fi
evaluati prompt, din punct de vedere al stabilitatii hemodinamice, evolutiei
procesului infectios, rapid, progresiv, care poate ameninta viata, dar si din punct de
vedere al deficitelor imunologice.
 Momentul initierii terapie antimicrobiene – in situatia
unui tablou clinic acut, terapia empirica este initiata imediat dupa
prelevarea probelor biologice. Se impune intsruirea tratamentului
antibacterian la pacientii splenectomizati, neutropenici, si in general la
toti pacientii imunodeprimati.
 Calea de administrare – in infectiile sistemice, de
cele mai multe ori, se recurge la administrarea intravenoasa in bolus sau
microperfuzii. Administrarea orala este recomandata petru continuarea
tratamentului parenteral, sau cand este tolerata in infectii usoare si
medii, doar daca este posibil atingerea de concentratii adecvate la locul
infectiei.
 Tipul tratamentului – tratamentul bactericid este de
preferat fata de cel bacteriostatic, mai ales in cazul infectiilor severe, la
pacientii imunodeprimati
 Graviditatea si perioada puerperala – desi nici un
agent antibacteria nu este cunoscut a fi complet sigur in timpul sarcinii,
betalactaminele si cefalosporinele sunt cele mai frecvent utilizate in
aceasta situatie. Tetraciclinele, fluorochinolonele, aminoglicozidele,
sulfamidele, sunt total contraindicate.

III. Combinatii antimicrobiene

Utilizarea combinatiilor antimicrobiene trebuie pe cat se poate evitata, datorita

toxicitatii antagonismului farmacologic si selectiei de tulpini rezistente. Utilizarea
empirica a combinatiilor antibacteriene pentru a acoperi un spectru cat mai larg, este
justificata doar la pacientii cu infectii severe in situatii in care :

2
  Identificarea agentului patogen nu este clara ;
 Agentul etiologic suspectat are o susceptibilitate antimicrobiana
variabila ;
 Esecul initierii unei terapii antibacteriene eficiente ar putea creste
morbiditatea sau mortalitarea.
Combinatiile antibacteriene sunt indicate pentru a crea sau a produce un efect
sinergic (de ex. sepsis, endocardite, peritonite, meningite, etc.)

IV. Stabilirea terapiei antibacteriene

In momentul initerii unui tratament antibacterian, trebuie luate in considerare

urmatoarele :
 Agentul etiologic a fost identificat?
 Este adecvata concentratia agentului la locul infectiei?
 S-au dezvoltat agentii patogeni rezistenti ?
 Daca sindromul infectios persista, aceasta se datoreaza unui proces infectios,
sau este vorba despre o alta afectiune ?

IV. Durata terapiei

Depinde de natura infectiei si de severitatea tabloului clinic. Tratamentul antibiotic

necesita a fi continuat si dupa ce pacientul a devenit afebril, aceasta fiind monitorizat
clinic, bilogic. In general, in infectiile medii, durata terapiei este intre 10-14 zile, iar
in infectiile severe, aceasta se poate prelungi la saptamani, luni (endocardite, artrite,
osteomielite, etc.).

Capitolul II.

TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN

Tratamentul antibacterian insumeaza tote masurile destinate anihilarii agentului

patogen, inclusiv a toxinelor elaborate de agentii infectiosi.
Actiunea antibioticelor asupra germenilor sensibili poate fi :
 Bactericida - distrugerea bacteriana ;
 Bacteriostatica - stoparea procesului de multiplicare bacteriana.

PRINCIPALELE CLASE DE ANTIBIOTICE

I. BETALACTAMINELE

3
 - Penicilina (1941- descoperita de Fleming) este cel mai frecvent utilizata in
zilele noastre
- Sunt antibiotice bactericide, nu poseda un efect postantibiotic (cu exceptia
carbapenemelor)

CLASIFICARE

• Peniciline
• Asocieri de betalactamine cu inhibitori de betalactamaze
• Cefalosporine
• Carbapeneme
• Monobactami

PENICILINELE NATURALE

Spectrul de actiune al penicilinelor este legat de capacitatea de penetrare in celula

bacteriei, inegala de la o specie, la alta. Penicilina este activa ‘in vitro’ pe :
- Coci gram pozitivi (streptococi, pneumococi, streptococi anaerobi) ;
- Coci gram negativ (memingococi, gonococi);
- Bacilli gram pozitiv: → aerobi (carbunos, difteric);
→ anaerobi (clostridiile, bacillus tetani).
- Spirochetacee (treponema, leptospira, borrelia);
- Bacilli gram negative (pasteurella si fusobacterium);
Penicilina G:
- Disponibila sub doua forme: sodica si potasica ;
- Doza : 50000 U-250000 MU/kgc/zi ;
- Fractionata in 2-3 prize, intramuscular, intravenos ;
- Eliminare renala ;
- Penetrabilitate inegala, excelenta in tractul respirator superior, inferior, nula
in oase, articulatii, ochi, saliva, limfa;
- Netoxica in doze mari.
Peniciline orale:
- Penicilina V
Doza: 3-6 MU/zi la adult; 0.05 MU/kg la copil
Administrare per os, in absenta alimentelor
Peniciline cu actiune prelungita:
- Procain-penicilina
- Benzantin-penicilina
- Moldamin, Efitard – 1200000 MU la adulti, 600000 U la copii, utilizate
pentru profilaxia reumatismului articular acut (RAA) si glomerulonefrita
poststreptococica (GNPS)

PENICILINELE CU SPECTRU LARGIT

a) Aminopenicilinele : spectrul de actiune – tulpini nesecretorii de
penicilinaze ale enetrobacteriaceelor uzuale (Salmonella, Shigella, Escherichia
coli, Klebsiella, H. influenzae, Bordetella pertussis si parapertussis)
1. Ampicilina :
 oral, parenteral
 Difuziune excelenta in tesuturi
 Resorbtie buna si rapida, neinfluentata de alimentatie
 Doza :
 50-200 mg/kgc/zi la copii (oral, i.v., i.m.)

4
  250-500 mg-4x/zi la adulti
2. Amoxicilina :
 Antibiotic utilizat frecvent in infectii acute ale tractului respirator
superior, inferior
 50-150 mg/kgc (oral, i.v., i.m.)
b) Carboxipenicilinele:
1.Carbenicilina :
 active Pseudomonas, Proteus, Enterobacter, Morganella, Provinencia,
Serratia spp ;
 se utilizeaza numai parenteral.
2. Ticarcilina :
 Spectru asemanator, mai activ pe Pseudomonas
 Doza : 50 mg-200 mg/kgc/zi i.v., in infectii sistemice
3. Ticarcilina+Acid clavulanic (Timentin): mult mai active pe germeni gram
negative
c) Ureidopenicilinele:
1. Azlocilina
 Active pe coci gram pozitiv, Enterobacteriacee, Acinetobacter,
Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Escherichia coli;
 Doza: 12-16g/zi la ore, i.v.
2. Piperacilina
3. Mezocilina :
 Activa pe gram negativ, actiune antipiocianic, Proteus
 50-200 mg/kgc/zi i.v.
4. Piperacilina/Tazobactam=Tazocilina (Tazocin)
 Doza:
 50-100 mg/kgc/zi i.v.
 200-350 mg/kgc/zi
d) Amidino-penicilinele: - active doar pe bacili gram negative
Pivmecilinam, Mecilinam
 0,6–1,6 g/3x/zi i.v. la adult
 10-15 mg/kgc/zi i.v. la copil
 Active pe Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus
 Administrare : oral, parenteral 200-600 mg/3x/zi

e) Peniciline antistafilococice : Izoxazolipeniciline – Oxacilina,

Cloxacilina, Dicloxacilina
Metilicilina
Nafcilina
In prezent, rezistenta stafilococului la aceste antibiotice se ridica pana la 30%.
Doza : 50-100 mg/kgc/zi i.v., i.m., p.o.

Peniciline asociate cu inhibitori naturali de betalactamaze :

1. Augmentin (Amoxicilina+Acid clavulanic)
2. Timentin (Ticarcilina+Sulbactam)
3. Unasyn (Ampicilina+Sulbactam)
4. Tazocilina (Piperacilina+Tazobactam)
Augmentin :
 Aciune : Haemofhilius influenzae, Branhamella (infectii de cai respiratorii
superioare, inferioare)
 Doza :30-50 mg/kgc/zi 2-3 adm. p.o., i.v.

5
Trimentinul:
 Utilizat in infectiile genitourinare, abdominale, pelviene cu activitate pe
bacili gram negative
 Doza: 3,1 g la 6 ore i.v.
Tezobactamul:
 12-22,5 g/zi la adult, i.v./24h, la 8h interval
 Difuzeaza excelent in LCR, activ pe bacili gram negativ (piocianic,
Klebsiella)

CEFALOSPORINELE

S-a propus, si se mentine clasificarea cefalosporinelor in generatii (I, II, III, IV) in
functie de ordinea aparitiei lor, dar si tinandu-se cont de farmacologia si spectrul lor
de actiune.

Administrare parenterala Administrare orala

Cefalotina : 2-10 g/zi i.v. la adult Cefalexina : 2-4 g/zi p.o. la adult
Cefaloridina Cefadroxil : 50-100 mg/kgc la
copil
Cefazolina : 2-6 g/zi i.v. la adult Cefatrizina : 2-3 g/zi p.o.
Cefacetril Cefradina
Cefanona Cefadrezil 0,5-1 g 2x/zi p.o.

Tabel I – Cefalosporinele de generatia I

Spectru actiune:
 Coci, bacili gram pozitiv, inclusive stafilococul secretor de penicilinaza
 Gram negativ: Escherichia coli, Proteus, Klebsiella
Absorbtie digestive buna, difuziune tisulara buna, toleranta buna. Ineficiente pe
enterococi, Listeria, SAMR
Indicatii : infectii ORL, bronsite comunitare, infectii urinare joase, infectii cutanate,
antibiotico-profilaxie in chirurgie.

Administrare parenterala Administrare orala

Cefamandola : 50-150 mg/kgc i.v. Cefaclor : 20-40 mg/kgc
Cefuroxim axetil : 20-100 mg/kgc i.v.la copil Cefprozil
Cefotiam
Cefoxitina : 80-160 mg/kgc i.v.

Tabel II – Cefalosporinele de generatia a II-a

 Au o activitate antibacteriana mai puternica, fata de stafilococii patogeni,

streptococi, enterococi si pe unii bacili gram negativ (Haemophilius), coci
gram negativ (Neisseria spp.)
 Penetrabilitate tisulara buna, exceptand SNC ;
Indicatii : infectii ORL, pneumonii comunitare, infectii ginecologice, cutanate si de
parti moi, infectii urinare, antibiotico-profilaxie.

6
Cefalosporinele de generatia a III-a

 Spectru antibacterian larg, difuziune tisulara prin membrane, stabilitate la

actiunea betalactamazelor
 Cefalosporinele de extrema stanga – activi pe bacili gram negativ si coci
gram pozitiv (Ceftriaxona)
 Cefalosporinele de centru cu activitate pe bacilul piocianic (Ceftazidima si
Cefoperazona)
 Cefalosporinele de extrema dreapta – activitate deosebita pe bacili gram
negativ anaerob (Bacteroides fragilis)
 Nu sunt active pe enterococ, Listeria, SAMR
 Penetrabilitate excelenta tisulara, LCR

Adminstrare parenterala Administrare orala

Cefotaxime: 100-200 mg/kgc i.v. Cefixima: 8 mg/kgc/zi la copil
Ceftizoxime: 100-200 mg/kgc i.v. Cefpodoxima: 200-400 mg/zi la adult
Ceftriaxona: 50-100 mg/kgc i.v. Cefdinir:300-600 mg/zi la adult
Cefoperazona: 50-100 mg/kgc i.v. Ceftibuten: 9 mg/kgc/zi la copil
Ceftazidima: 50-100 mg/kgc i.v.
Cefsulodina: 50-100 mg/kgc i.v.
Moxalactam: 50-100 mg/kgc i.v.
Flemoxef: 50-100 mg/kgc i.v.

Tabel III – Cefalosporinele de generatia a III-a

Cefalosporinele de generatia a IV-a

 Activitate pe: Citrobacter, Enterobacter, Pseudomonas aeruginosa
 Indicatii: infectii severe intraabdominale, infectii bacteriene la neutropenici
 Cuprind : → Cefeprim : 2-6 g/zi i.v. la adult
→ Cefpiramida
→ Cefpirom : 2-4 g/zi i.v. la adult

CARBAPENEME

Sunt agentii importanti, utilizati in infectiile sistemice severe, cu agentii patogeni,

producatori de betalactamaze (Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp.,
Enterobacter spp., Serratia spp., Proteus vulgaris, Providencia spp., Morganella)
Spectrul de actiune : coci gram pozitiv, coci gram negativ, bacili gram negativ, bacili
gram pozitiv, unii anaerobi; sunt antibiotice cu spectru ultra larg.
Pot fi utilizate in monoterapie, in infectii sistemice severe.
Tienamicina+Cilastatin (Tienam):
 Inactiva pe SAMR, Pseudomonas aeruginosa
 Doza:
15-25 mg/kgc/zi, i.v. la 8-12 ore la copil
2-4 g i.v. la adult; nu se recomanda in infectiile sistemului nervos central
Meropenem-Meronem :
 Mai activi, decat anteriorul pe piocianic
 Are o penetrare antibacteriana mai rapida si mai intensa
 Este preferat in infectiile SNC
 Doza : 30-40 mg/kgc/zi i.v.la 8 ore
Ertapenem:

7
  Utilizat frecvent in infectiile severe abdominale, peritonite, pancreatite,
infectii cutanate si da parti moi
 Doza: 1 g/zi i.v. la adult in priza unica
Alti reprezentanti ai seriei: Panipenem, Doripenem, Feropenem.

MONOBACTAMI

Poseda un singur inel betalactamic.

Aztreonam – spectru de activitate redusa : germeni gram negativ, inactiv pe coci
gram pozitiv. Penetreaza bine tisular si LCR. Utilizat in infectii urinare, genitale,
hepatobiliare, abdominale, osteoarticulare, sepsis, meningite.

MACROLIDELE

 Primul reprezentant al seriei – Eritromicina (1952)

 Toate macrolidele actioneaza intracelular
 Eritromicina – bacteriostatica in doze mici, bacteriocida in doze mari
 Spectru de actiune: coci si bacili gram pozitiv, aeobi si anaerobi, coci gram
negative
 Bacili gram negativ – Bordetella pertussis, Haemophilius influenzae,
Legionella, Helicobacter
 Microbacterii atipice
 Spirochete
 Clamydia pneumoniae, ricketsii
 Toxoplasma gondii.

De extractie naturala De semisinteza

Cu 12 atomi C Metilmicina
Eritromicina Trioleandomicina
Cu 14 atomi C Oleandomicina Roxitromicina
Claritromicina
Cu 15 atomi C Azitromicina
Cu 16 atomi C Spiramicina Rokitamicina
Josamicina
Cu 17 atomi C Lancacidina Miokacina

Tabel IV – Clasificarea macrolidelor

Erirtromicina: 30-50 mg/kgc/zi p.o.

Spiramicina: 50 mg/kgc/zi p.o.
Claritromicina: 250-500 mg/2x/zi p.o., i.v. (15 mg/kgc/zi)
Azitromicina: 250-500 mg/zi la adult p.o., i.v. ; 10 mg/kgc/zi la copil p.o., i.v.

KETOLIDELE: reprezinta o noua clasa de antibiotice din familia macrolidelor.

Telitromicina: active pe streptococ, stafilococ, pneumococ, bacili gram negative,
Haemophilius, Moraxella, Bordetella, Legionella. Sunt utilizate in pneumonii
comunitare, sinuzite, angine, faringite.

8
SINERGISTINE: (Quinupristin+Dalfopristin=Sinercid): Antibiotice active pe
germeni gram pozitiv si gram negativ, aerobi si anaerobi (SAMR, pneumococi,
entreococi).

LINCOSAMODELE:
 Mai active pe Bacteroides, penetreaza in os si articulatii, plamani, sinusuri,
cai biliare.
 Indicate: in tratamentul osteomielitelor si osteoartritelor stafilocicice, si in
infectiile cu bacili gram negativ, anaerob – pulmonare sau genito-
abdominale-pelvine
Lincomicina :
 30-40 mg/kgc/zi, 2-3x/zi i.v., i.m.
Clindamicina :
 Derivat de semisinteza a Lincomicinei
 Administrare orala (Dalacin), i.m, i.v.
 Doza
 15-40 mg/kgc/zi la copii
 0,6-2,4 g/zi la adulti
 Efecte adverse: colite secundare, ulceromembranoase cu Clostridium
dificile

GLICOPEPTIDELE :
 Mecanism de actine : inhiba sinteza peretelui celular
 Antibiotice bactericide
 Spectru de actiune : stafilococ aureu patogen si epidermidis, inclusiv
tulpinele rezistente la meticilina, streptococi de grup B, enterococi,
pneumococi, germeni anaerobi gram pozitiv si negativ, Listeria
monocytogenes
 Indicate in infectiile severe cu SAMR
 Efexte adverse: nefrotoxicitate
Teicoplanina: 6 mg/kgc/zi prima zi 3mg/kgc/zi i.v.
Vancomicina: 10-40 mg/kgc/zi i.v. (penetrabilitate in LCR)

AMINOGLICOZIDELE
 Bactericide, sunt utilizate in asociere cu alti agenti antibacterieni, in infectii
severe, cauzate de germeni aerobi, gram pozitiv si negativ
 Administrare i.m., i.v.
 Reactii adverse:ototoxicitate, nefrotoxicitate, blocada neuromusculara
 Spectru larg: bacili gram negativ, coci gram pozitiv, microbacterii tipice,
atipice

1944 Streptomicina : 15 mg/kgc/zi i.m.

  Neomicina
  Kanamicina
1963 Gentamicina: 3-5 mg/kgc i.v., i.m./zi
  Tobramicina: 2 mg/kgc/zi i.v.
  Sisomicina
  Dibekacina: 3 mg/kgc.zi i.v., i.m.
Amikacina: 5-7-15 mg/kgc/zi i.v.,
1972 i.m.

9
 1975 Netilmicina: 4-7 mg/kgc/zi i.v., i.m.
1978 Isepamicina: 8-15 mg/kgc/zi i.v., i.m.
  5- Episisomicina
1980 Sagamicina

Tabel V – Aminoglicozide si anul descoperirii

ANTIBIOTICELE POLIPEPTIDE
 Sunt antibiotice de extractie naturala, din bacterii di genul Bacillus:
poliminele B si E, Bacitracina, Tirotricina
 Antibiotice bactericide – nu se absorb din intestin, prezinta actiune locala –
toxicitate renala
Colimicina (Colistina, Polimixina E) :
 Cel mai putin toxic
 Administrare – orala, i.v.
 Doza : 100000-250000 U/kg/zi, recomandat in boala diareica acuta, cu
germeni sensibili (Shigella, Salmonella)
 Administrat parenteral, este indicat in infectii urinare, genitale, sistemice,
meningite (activa pe Acinetobacter, Pseudomonas aeruginosa, enterococ)

CLORAMFENICOLII 
 Antibiotice bacteriostatice, mod de administrare oral, parenteral
(Cloramfenicolul, Tiamfenicolul)
 Spectru de actiune: streptococi, grupele A, B si viridans, pneumococi,
gonococi, meningococi, Listeria, Salmonella, Shigella, Haemophilius, Vibrio
cholerae, ricketsioze
 Penetrare in LCR – utilizat in meningite, abcese cerebrale
 Doza: 25-50 mg/kgc/zi
 Efecte secundare: anemie hemolitica, aplastica, ireversibila si fatala

SULFAMIDELE
 Preparate bacteriostatice
 Spectru de actiune extinsa: Haemophilius, Shigella, Listeria, Pneumococ,
Pneumocystis
 Efectele secundare : anemie aplastica, neutropenie, reactii alergice (sindrom
Stevens-Johnson)
Clotrimazolul (BISEPTOL):
 Cuprinde Trimetoprim/Sulfametoxazol
 Administrare orala, parenterala
 Doza: 4-6 mg 2x/zi
Pirimetamina+Sulfadoxina=Fansidar: folosit in tratamentul malariei,
toxoplasmozei

FLUROCHINOLONELE
 1962 – Acidul nalidixic
 Antibiotice bactericide
 Spectru de actiune: coci gram pozitiv (stafilococi, enterococi), gram negativ
(Neisseria spp.), enterobacteriacee, bacili gram negativ, inclusive
Pseudomonas aeruginosa, microbacterii, mycoplasme, clamydii
 Administrare orala, parenterala

1
  Eliminare urinara, biliara
 Efecte secundare: sunt contraindicate la copii hematologice, nervoase,
hepatice

Norfloxacina: 800 mg/zi p.o. Lomefloxacina: 400-800 mg/zi p.o.

Pefloxacina: 800 mg/zi p.o.
Ciprofloxacina: 800 mg/zi p.o.;
400-600 mg/zi i.v.
Ofloxacina: 400-800 mg/zi p.o.
Sparfloxacina
Gatifloxacina: 400 mg/zi p.o.
Levofloxacina: 500-1000 mg/zi p.o., i.v.
Moxifloxacina: 400 mg/zi p.o., i.v.

Tabel VI – Florochinolone noi

BENZIMIDAZOLI – Metronidazolul
 Spectru de actiune: anaerob, gram pozitiv si negativ
 Efect bactericid
 Mod de administrare : oral, parenteral
 Indicatii : parazitoze, tetanos, Helicobacter Pylori, colita ulceroasa, chirurgia
colonului
 Doza : 50 mg/kgc/zi 3x/zi

CICLINELE
 Sunt antibiotice bacteriostatice, dar pot fi bactericide in anumite situatii
 Active pe coci gram pozitiv, coci gram negative, bacilli gram pozitiv, bacili
gram negativ
 Contraindicatie in sarcina, alaptare, copii, pacienti cu insuficienta renala
Tertaciclina: 25-30 mg/zi p.o., i.v.
Doxiciclina: 200 mg/zi p.o., i.v.
Minociclina: 200 mg/zi p.o., i.v.
Tigecylina (Tygacil): – activ pa SAMR

OXAZOLIDINONE
 Sunt antibiotice bacteriostatice
 Active pe: coci gram pozitiv aerobi, inclusiv SAMR, enterococ fecal, bacili
gram pozitiv; indicate in infectii severe, pneumonii nozocomiale, infectii de
parti moi, neuroinfectii, etc.
Linezolid: 1,2 g/zi i.vi., p.o., la 12 ore

ANTIFUNGICE
 Fungicide, fungistatice
 Antifungice sistemice, locale

Clasa de antifungice Mecanism de actiune

1, Poliene  
Amfotercina B Fungistatice
Amfotercina B liposomala Fungicide la doze mari
Nistatina  
2, Azoli  

1
 Ketoconazol  
Miconazol  
Fluoconazol Blocheaza sinteza ergosterului
Intraconazol  
Voriconazol  
Posaconazol  
3, Alilamine  
Terbinafina Fungicid
4, Flucitoza Inhiba sinteza acizilor nucleici
Inhiba sinteza acizilor nucleici si
5, Griseofulvina mitozele
6, Echinocandine  
Anidulafungin Blocheaza sinteza 1,2 beta-glucan cu
Caspofungin dezorganizare de peretele celular fungic
Micafungin  

Tabel VII – Antifungice – clasificare

Indicatii: infectii sistemice cu Cryptococcus, candidoze severe (Amfotericina B,

Fluconazol), aspergiloza invaziva, fusarioza, infectii invazive cu tulpini de Candida
nonalbicans (Voriconazol, Caspofungin), stomatite (Nistatin).
Efecte adverse: hepatotoxicitate, nefrotoxicitate, fotosensibilizare, hipotensiune
arteriala, tulburari digestive.

AGENTI ANTIHERPETICI
 Aciclovir: 10-40 mg/kgc/zi p.o., i.v., indicat un encefalita herpetica, herpesul
neonatal, infectii cu VVZ sau HSV, herpes genital
 Valaciclovir: 0,5 g 2x/zi p.o., indicat in herpes zoster, infectii genitale cu
HSV
 Famaciclovir: 0,5 g 3x/zi p.o., indicat pe susele acyclovir rezistente
 Glaciclovir: 2x5 mg/kgc/zi p.o. sau intravitros – utilizat in terapia sau
profilaxia infectiei cu CMV. Reactii adverse : meduloxicitate,
hapatotoxicitate, nefrotoxicitate, cefalee, convulsii
 Valganciclovir: 900x2 mg/zi p.o. utilizat in terapia sau profilaxia infectiei cu
CMV
 Foscarnet: 2x90 mg/kgc/zi p.o. utilizat in infectia CMV si cea cu herpes
virusuri 
 Cidofovir :5 mg/kgc i.v., utilizat in infectia CMV, la pacientii HIV si in
papilomatoza

AGENTI ANTIVIRALI
 Agentii antigripali suprima replicarea virala
 Amantadina, Rimantadina: 100 mgx2/zi p.o. Efecte adverse : cofuzie,
agitatie, tulburari de somn.
 Zanamivirul (Relanza): 10 mgx2/zi, 5 zile. Se utilizeaza in decurs de 30 ore
de la debutul simptomelor gripale, activ pe virulsul gripal A,B
 Oseltamivir (Tamiflu): 75 mgx2/zi p.o., 5 zile, inhibitor al neuraminidazei,
activ pe virusul gripal A, B.