Ședințe pentru părinți la domeniul ,,Afecțiunea părintească,, în baza planului de acțiuni de ameliorare a Stării de bine a elevilor.

Întroducere: Copilăria este perioada în care au loc schimbări importante în creierul copilului. Anume în această perioadă se formează cele mai multe
legături neuronale. Până la vârsta de 4 ani creerul este format la 80%, din acest motiv cei 7 ani de acasă sunt decisivi pentru copil, iar responsabilitatea
de bază în formarea și educația copilului îi revine familiei! Un copil mic de ce se bucură mai mult, când părintele îi oferă bani sau afecțiune, iubire și
înțelegere? Deci nevoile de bază sunt, nu banii, ci afecțiunea față de copil dovedită de instinctual copilului mic.

În cartea sa „Eu te-am făcut, eu te omor”, Michiela Poenaru spune: „Nu te ţine la distanţă de copilul tău. Ia-ţi copilul de mână, indiferent dacă îi eşti
tată sau mamă, îmbrăţişează-l, dă-i mângâieri şi sărutări părinteşti. Arată-i că îl iubeşti. Apropierea în plan afectiv, care este mai importantă decât toate
celelalte, este de fapt hrana sufletească pe care i-o dai copilului tău. Această afecţiune părintească este de fapt totul şi nu poate fi înlocuită de nimic:
nici de jucării scumpe, nici de bone ultra-competente, nici de filme de desene animate, nici de vacanţe exotice…de nimic.”

Îndemn! Fii mai mult decât au fost părinții tăi pentru tine!

Pentru meditație:
Educatia este o metoda prin care cineva capata un nivel mai ridicat de prejudecati. Laurence J. Pete
Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste. Confucius

Scopul: De a îmbunătăţi capacităţile a 9 diriginți în lucrul de pedagogizare a părinților în a dezvolta relații bazate pe afecțiune în familie.

Ședința nr.1
Subiect: Afecţiunea- componentă esenţială în viaţa fiinţe umane.
Data:
Beneficiari: Elevii, părinții, diriginții.
Moderator:
Durata:
Obiective:
-sa defineasca termenul – afecțiune, ca stare a ființei umane;
-sa descopere cauzele absenței afecțiunii;
-să descrie mediul afectuos al familiei;
-să elaboreze reguli ce pot susține dezvoltarea afecțiunii în familie (produs);
Metode: brainstormingul, descoperirea, expunerea, cooperare, lucrul în grup.
Material didactic: Foi flipceart, carioca.
Etapele Conținutul informațional-formativ. Strategii Timp
activităț Activitatea formatorului. didactice rezervat
ii
Evocare -Ce vă imaginați/simțiți când auziți expresia ,,afecțiune față de ființa umană,,? Brainstor 3 min.
Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva, de ataşament, iubire,îmbrăţişare, atenţie, o vorbă bună, o apreciere, ming/
răspuns la nevoie, a da şi a primi, a asculta cu atenție... Ciorchine
Realiza -Considerați importamte aceste trăiri, sentimente? Discuția
rea -De la ce și până la ce vârstă omul are nevoie de ele?( Ne naştem cu nevoia de afecţiune şi o cerem de mici copii dirijată
sensului până în ultima clipă)
Aduceți un exemlu din viața dstră, care dovedește că afecțiune este o necesitate? (De exemplu: Ce însemnă când
un copil mic care încă nu vorbește, plânge? El cere ceva, însă dacă este neglijat, ignorat, părintele nu este
atent, nu este prezent, copilul învaţă că, deşi cere, are nevoie, nu i se dă, ca răspuns. Astfel, echilibrul său
interior este perturbat, chiar şi dezvoltarea fizică este încetinită (a se observa copiii din orfelinate, care au un
ritm mai lent de dezvoltare)
-Poate fi asociată cu un instinct, cum ar fi necesitatea de a mânca?
-Care sunt urmările lipsei de mâncare?
-Care pot fi urmările lipsei de afecțiune?( Când,aceasta este neglijată, se produc dezechilibre la nivel psihic).
Asta e grav? De ce?
După fiecare exemplu se face o concluzie prin care se conștientizează importanța afecțiunii.
-Care ar fi cauza că nu toate familiile pot oferi copiilor săi afecțiune? (Lipsa mediului care facilitează
afecțiunea.Cum este mediul ce oferă afecțiune: cu copii se vorbește calm și cu respect; li se citește; anturaj
liniştit; cu responsabilităţi împărţite şi asumate; se discută cu deschidere şi înţelegere toate problemele
individuale sau colective; domină afecţiunea şi toleranţa; generozitatea şi onestitatea; mediu optimist; stimulativ;
plin de energie şi entuziasm; creativ; în care toată lumea să fie pusă în valoare şi să evolueze; încurajare;
apreciere; sărutul părinţilor; ţinutul în braţe; caldura sufleteasca; atentia si intelegerea față de copil, mbrățișare;
mângâiere; oferirea de sfaturi și se pune accent pe elementele de bază ce țin de educație) Toate aceste cuvinte
sunt scrise pe fișe ca mai apoi ușor să le utilizăm la Reflecție.Fiecare indicator este discifrat împreună cu
părinții ce semnifică și cum poate avea loc.
Reflecți Părinții în grupe mici descriu câte un element ce pune bazele unei educații valoroase ce contribuie la oferirea Lucrul cu
e de afecțiune copiilor(în baza caracteristicilor mediului ce oferă afecțiune). fișele în
Elementele de bază ce țin de educație în familie: grupe
1.Transmiterea culturii -setul de valori și ritualuri ce conturează caracterul copilului, apoi le integrează în mici.
propria personalitate. Mijloacele de a le transmite: Tradiții familiare, discuții, dar si comportamentul de zi cu zi Elaborare
al parintilor+1-2 cuvinte de pe fișe. a de
2.Judecata morală- Abilitatea de a deosebi binele de rău se formează în jurul vârstei de 6-7 ani, vârsta rațiunii. reguli ce
 Valorile morale nu pot fi transmise prin simpla vorbire, ci prin experimentare, iar prin evaluarea situațiilor și susțin
discuții cu cei mici, această judecată se rafinează. dezvoltar
3.Responsabilitatea- A deveni treptat responsabil pentru gândurile, acțiunile și consecințele acestora indică ea
trecerea persoanei la maturitate. Pentru asta copilul învață a colabora.Dificultățile școlare și sociale provin din afecțiunii.
faptul că cei mici nu preiau responsabilități potrivite vârstei lor.
4.Abilitățile sociale- Politețea, punctualitatea și grija pentru ceilalți trebuie deprinse de la o vârstă fragedă și
să arătăm copiilor cum să-și apere punctul de vedere și să-i ajutăm să facă acest lucru atunci când sunt victime
ale nedreptății. Învățarea de a rezolva problema prin nonviolență face parte din educația familială.
5.Autocontrol și toleranță la frustrare Copilul este egocentric, el dorește ca toți cei din jurul lui să-i satisfacă
nevoile, dorințele și capriciile. Părintele trebuie să-i învețe să tolereze frustrarea și să găsească singur soluții
prin care își poate controla frustrarea și emoțiile. Copiii care pot obține orice fel de cadouri pentru a se simți
mai bine într-un anumit moment, ajung de obicei să fie nefericiți.
6.Dezvoltarea atenției și concentrării.Copilul trebuie învățat să fie atent, să se concentreze pe obiectul muncii
sale. Pentru a dezvolta aceste abilități se stabilesc în comun reguli în legătură cu orele de joacă, de uitat pe
tabletă/telefon și de învățat/citit, a face temele, a pune hainele la loc, făcutul patului sunt activități de rutină
relevante pentru a dezvolta perseverența și răbdarea copiilor.
7.Curajul de a învăța să pierzi. Copiii trebuie să se obișnuiască de mici cu faptul că vor face greșeli și să fie
dispuși să-și asume riscuri și să accepte eșecul ca o parte firească a vieții. Motivați-i să nu se lase descurajați și
să depună mereu eforturi pentru a se autodepăși, fără să caute perfecțiunea. Lăsăți-i să greșească, să învețe
din propriile greșeli și sa experimenteze.
În baza acestui exercițiu, părinții elaborează unele reguli ce vor susține crearea afecțiunii între copil și părinte
pentru a avea un mediu ce oferă afecțiune. Regulile se prezintă, se discută, se completează, se fac concluzii.
Extinde De exersat aceste reguli în relațiile interpersonale cu copiii săi și de observant schimbările. Exersarea
re regulilor.
Ședința nr.2
Subiect: Afecţiunea- componentă esenţială în viaţa fiinţe umane.
Data:
Beneficiari: Elevii, părinții, diriginții.
Moderator:
Durata:
Obiective:
-sa observe felul de a fi al copiilor care cresc cu afecțiune;
-sa observe felul de a fi al copiilor care cresc fără afecțiune;
-să conștientizeze impactul afecțiunii și consecințele lipsei ei pe parcursul creșterii copiilor(produs).
Metode: brainstormingul, descoperirea, expunerea, cooperare, lucrul în grup.
Material didactic: Foi flipceart, carioca.
Etapele Conținutul informațional-formativ. Strategii Timp
activităț Activitatea formatorului. didactice rezervat
ii
Evocare -Povestiți cum ați reușit să împlementați acele reguli elaborate la ședința trecută? Brainstor 3 min.
-A fost simplu sau complicat? De ce credeți astfel? ming/
Ciorchine
Realiza Ce schimbări ați observant? În baza acestor observații se elaborează un tabel:
rea Cum sunt copii care cresc cu afecțiune Cum sunt copii care cresc fără afecțiune
sensului Mai bine fac față provocărilor vieții; își ating Greu ori nu pot depăși emoțiile negative;
întregul potențial; dau dovadă de dezvoltare fizică comportamentale stranii și antisociale, fug de acasă;
și mentală; trăiesc starea de bine; dezvoltarea auto- părinți consideră că bătaia este acceptabilă și copilul
controlul; rezistența de a face față problemelor; se crește fie violent, fie inhibat, cu frică, au sentimente
joacă singur și cu copiii; afecțiunea părintească îi negative împotriva celor care nu-i înteleg şi nu le oferă
protejază de stres/emoții negative- adică nu trăiesc atenție; nu știu să ceară sau să primească, ceia ce duce
situații stresante, deoarece el știe să ceară ajutor și la izolare emoţională și depresie; se dezvoltă
este sigur că va fi susținut; sunt deschiși spre a potenţialul agresiv; dezvolta pierderea respectului de
discuta, de a spune cu ce problemă se confruntă; sine, pesimism, intoleranţă, acumulează frustrări, uneori
zâmbesc; au încredere în sine; nu sunt agresivi, ci lipsă de autocontrol cu tendinţe spre agresivitate;
binedispuși; vad mereu partea pozitivă; sunt abandon şcolar, nesiguranţă, hiperactivitate motrică,
optimiști; ceea ce îi face pe unii părinţi să suspecteze copilul de
ADHD, însă el doar cere atenţie; unii copii provoacă
părinţii, nu se supun regulilor casei, răspund obraznic,
nu «asculta», simulează boli sau se îmbolnăvesc
intenţionat, îşi fac rău, se autorănesc-o formă mascată a
nevoii de afecţiune/ atenţie, tulburări de personalitate,
boli psihice.
Reflecți Fiecare indicator este discifrat de către părinți cu întrebări de susținete din partea cadrului didactic. De
e ex.: ,,Mai bine fac față provocărilor vieții,,(ce fac, cum vorbesc, cum se compotră,... copilul pentru a ne da
seama că fac față provocărilor vieții mai bine?)Astfel, îi învățăm pe părinți să opereze în educația copiilor cu
semne caracteristice care vorbesc despre anumiți indicatori negativi sau pozitivi în dezvoltarea copilului său, și
să intervină pentru a îmbunătăți situația.
 Extinde Să identifice după comportamentul copilului său dacă îi oferă afecțiune în deajuns ori nu? Ce cred că ar trebui să
re schimb în comportamentul meu ca părinte pentru a soluționa problema?

Ședința nr.3
Subiect: Afecţiunea- componentă esenţială în viaţa fiinţe umane.
Data:
Beneficiari: Elevii, părinții, diriginții.
Moderator:
Durata:
Obiective:
-să conștientizeze impactul afecțiunii și consecințele lipsei ei la maturitate;
-părinții să exerseze pași de modelare a propriului comportament și acțiuni pentru a oferi o educație cu afecțiune(produs).
Metode: brainstormingul, descoperirea, expunerea, cooperare, lucrul în grup.
Material didactic: Foi flipceart, carioca.
Etapele Conținutul informațional-formativ. Strategii Tim
activității Activitatea formatorului. didactice p
rezer
vat
Evocare -Ați identificat după comportamentul copilului dacă îi oferiți afecțiune în deajuns ori nu? Discuți 7
-Ce că ar trebui să schimbați în comportamentul dstră ca părinte pentru a soluționa problema? e min
Dacă sunt doritori de a răspunde, atunci răspund, dacă nu, atunci, nu! Dirigintele poate veni cu un exemplu propriu. dirijată .
Realiza Prin aceiași formă de table, părinții sunt ajutați să conștientizeze ce influență majoră are prezența afecțiunii ori lipsa ei
rea din copilărie la maturitate.
sensului Atunci când lucrăm cu părinții aceste tabele ar fi bine să fie construite astfel:
Cum sunt Beneficii la maturitate Cum sunt Consecințe la maturitate
copii care Beneficiile afecțiunii primite de la copii care Greu stabilește relatii inter-personale
cresc cu părinți pe termen lung: o mai mare cresc fără echilibrate si de durata; nu gestionează
afecțiune stima de sine; performantele afecțiune eficient frustrarile din viata personala, sociala si
................. academice îmbunătățite; comunicare ………….. profesionala; mereu vor avea o stare de
mai buna între părinti si copii; mai anxietate; vor căuta să aibă relații afectuoase
putine probleme psihologice si de care să satisfacă nevoia de a se simți iubiți și în
comportament; sunt rezistenți, mult siguranță; îi lipsește stima de sine, nu știe nici
mai puțin stresați și anxioși, relații să ceară, dar nici să ofere iubire; Îi lipsește
frumoase cu părinții; legături încrederea în propria persoană, este pesimist,
 puternice cu copiii lor, sentiment de dezechilibrat în relații, se simt înstrăinați;
încredere și sprijin între ei. Această predispus la
legătură, cel mai probabil, ajută infracţiune şi delicvenţă juvenilă; tristeţile se
creierul să producă și să utilizeze transform în depresii și tulburări de
oxitocina, ajutând copilul să se comportament; anumite zone din creier nu se
simtă mai bine din punct de vedere dezvolta normal, afectand functionarea
emoțional, oameni fericiți. emotionala si sociala a copilului; afectarea
Afecțiunea, atenția și sprijinul abilitaților de auto-reglare emotionala si
copilului din punct de vedere mentinere a unui echilibru emotional; mereu
emoțional îi asigură acestuia o cerșesc atenție și iubire, ceia ce-I face să fie
dezvoltare echilibrată și armonioasă. dependenți de cineva sau victim;
Un copil iubit în copilărie va fi un se vor simți în mod constant singuri și
adult echilibrat emoțional, adulți de abandonați. Lipsa de afecțiune în copilărie
succes, formează adulți nefericiți.
Rar va reuși să identifice care este cauza care-l
determină să vrea să fie din ce în ce mai bun
sau să-și dorească din ce în ce mai mult. Va
tânji după afecțiune fără să poată cere concret
partenerului de viață să-l sprijine. Crede că
poate fi considerat un om slab, cu
vulnerabilități, dacă își mărturisește
sentimentele, așa că va alege tăcerea.
Tind să devină dependenți de o anumită
persoană ce le oferă atenție și iubire într-un
moment de slăbiciune. Așa se dezv. dependența
de partener și relații toxice.
 Crede că nu este suficient de bun, că nu merită
să fie iubit sau că este ceva în neregulă cu el.
În așa fel, pe parcursul activității, ei vor conștientiza beneficiile și consecințele care au rolul de a ne schimba viața.
Reflecți La final de completare a acestui tabel, de întrebat părinții: Cum vă doriți să fie copiii dstră? De ce? Este importantă
e implicarea dstră în educația copilului? Putem numi aceste comportamente, relații dorințe sau necesități? Desigur
necesități vitale. Concluzie: pentru o educație bună trebuie de pornit de la necesități și nu dorințe. Dacă mergem
invers, atunci ne vom lovi de consecințe.
 Fiecare părinte își alege un indicator de la ,, Beneficii la maturitate,, și elaborează un traseu al
acțiunilor/comportamentului său ca părinte ce ar contribui la dezvoltarea indicatorului dat.
De ex.: ,,Mai putine probleme psihologice si de comportament,,- (împreună elaborăm acțiunile și comportamentul
părintelui în baza tehnicilor de la I ședință)……
Extindere Părinții elaborează propriile acțiuni/comportamente pentru a oferi afecțiune copiilor săi.
Ședința nr.4
Subiect: Afecţiunea- componentă esenţială în viaţa fiinţe umane.
Data:
Beneficiari: Elevii, părinții, diriginții.
Moderator:
Durata:
Obiective :
-sa identifice care ar putea fi extremele afecțiunii;
-părinții să prezinte comportamente ce dezvoltă afecțiunea la copii (produs);
metode: brainstormingul, descoperirea, expunerea, cooperare, lucrul în grup.
Material didactic: Foi flipceart, carioca.
Etapele Conținutul informațional-formativ. Strategii Timp
activităț Activitatea formatorului. didactic rezervat
ii e
Evocare - Fiecare părinte numește o tehnică pe care a aplicat-o pentru a dezvolta atașamentul față de copilul său și Discuție 7 min.
impactul. dirijată
Realiza Discuții a unor situații de problemă.
rea - Cine dinte dstră , în urma aplicării strategiilor de dezvoltare a afecțiunii față de copil a observant comportamente
sensului negative? Cum credeti din ce cauză?
1.Multă afecțiune este bine? Nu!Extrema cealaltă este super protecţia, hiperatenţia în plan afectiv. „Copilul, va fi
privat de dreptul de a fi autonom,de a se descurca, i se subminează încrederea în propriile forţe, de a decide
singur, părintele preluând roluri de salvator care le face şi le ştie pe toate. Cu ce probleme se confruntă un astfel
de copil la maturitate?- de adaptare la locul de muncă, în relaţii cu sexul opus, şi va face faţă mai greu acestora,un
adult egoist, egocentrist. Copilul hiperprotejat reacţionează la fel ca şi cel neglijat: este apatic, dezorganizat,
bolnăvicios. Sfatul specialiştilor-de a nu scăpa din vedere unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului,
de a fi autonom. De dozat afectivitatea oferită copiilor şi de respectat autonomia. Copilul e o fiinţă liberă, nu e
proprietatea părintelui. Părinţii au datoria de a fi alaturi de ei în creşterea lor şi de a le arăta dragostea.
2.Compensarea prezenţei fizice prin cadouri, atenţii etc, nu rezolvă problema.Aceşti copii cresc fără a fi capabili
de a da sau de a primi afecţiune. Din pacate acest aspect se răsfrânge asupra viitoarelor relaţii, ca adulţi, nereuşind
 să stabilească o interacţiune profundă, intimă, de conectare la nevoile celuilalt partener, superficiali, nemultumiţi.

Cum realizăm că copilul nostru are nevoie de afecțiune?

1. Neascultare. Pentru a fi în centrul atenției, copiii mici tind să încalce regulile părinților. Ei dezvoltă un
comportament inadecvat, precum crizele de furie și plâns în spații publice. Copiii care își doresc afecțiune și
atenție de la părinți obișnuiesc să se comporte deplasat. Dacă nu își ating scopul, cresc intensitatea și frecvența
acestor episoade. Semnele tipice ale neascultării la copiii mici pot fi următoarele: Plâns necontrolat,Agresivitate,
Mânie, Impulsivitate, Schimbări bruște de dispoziție,
2. Agresivitate. Atunci când copiii sunt agresivi, se recomandă să-I ascultăm, să le arătăm interes față de ceia ce
vor să ne spună. Astfel, vor observa că sunt luați în considerare și vor avea încredere pentru a ne explica problema
cu care se confruntă.
3. Nesiguranță- copiii sunt neprotejați și neputencioși în fața golului sufletesc și a lipsei de afecțiune. Astfel, le va
fi teamă să interacționeze cu alte persoane. Fiind nesiguri și temându-se constant pentru integritatea fizică și
psihică, ei sunt mereu defensivi și alerți. Neîncrederea și nesiguranța sunt cele mai vizibile efecte ale lipsei de
afecțiune la copii.
4. Teamă. Lăsată netratată sau nereușind să o depășească se dezvoltă neîncrederea și va fi ca o barieră în
stabilirea relații cu alte persoane.Se dezvoltă teama de abandon.
5. Rezultate școlare slabe.Dacă nu este afecțiune dispare motivația, cauzează dificultăți în comunicare și duc la
rezultate școlare slabe.
6. Dependența de dispozitive electronice. Unii părinți aleg să-și lase copiii în grija bonei digitale. Această îi
închide pe copii într-o iluzie tehnologică în care nu rămâne loc pentru interacțiune umană.
Nu este indicat să adoptați modelul rigid și autoritar. În lipsa definirii unor reguli echilibrate rezultă două tipuri de
personalități: fie tineri fără autocontrol, agresivi, nemulțumiți, fie tineri care sunt anxioși și temători. Este
important să-i învățați pe copii elementele de bază ce țin de educație.
Reflecți Elemente esențiale care pot să stimuleze și să direcționeze cât mai devreme dezvoltarea copilului:
e Cum poți aduce mai multă afecțiune în familia ta?(Părinții vin cu exemple, iar profesorul dirijează atent cele
spuse de ei.
1.Când e mic ia-l în brațe, mângâie-l, pupă-l, petrece multe momente prețioase, mângâindu-ți copilul, astfel încât
pielea ta să poată atinge pielea lui.
2. Joacă-te cu copilul. Faceți împreună activități distractive cum ar fi să dansați,să creați jocuri.
 3. Fă-ți un obicei din a-ți îmbrățișa copilul. Asigură-te că îți îmbrățișezi copilul măcar în momentele cheie ale
zilei, cum ar fi înainte de a pleca la școală, atunci când ajunge acasă de la școală și înainte de culcare.
4. Fii afectuos cu copilul tău chiar și atunci cândgreșește. Vorbind cu el despre ce a făcut greșit, pune-ți mâna pe
umărul lui și îmbrățișează-l la sfârșitul conversației, pentru a-l asigura că încă îl mai iubești chiar dacă nu ești
mulțumit de comportamentul lui.
5.Când copilul îţi arată afecţiune prin gesture/cuvinte, reacţionează şi tu la fel, nu îl lăsa să tânjească după
dovezile de iubire!
6. Atenție vs. Afecțiune. Atenția și sprijinul copilului din punct de vedere emoțional.Sunt anumiți părinți care nu
realizează că simpla prezență de ordin fizic în viața copiilor lor nu este suficientă.
7.Nu este corect principiul “copilul trebuie pupat doar noaptea, în somn”, acționând după aceste tipare vechi și
eronate își privează copilul de afecțiune.( un astfel de copil va încerca să compenseze lipsa iubirii și a validării
propriei persoane prin diferite acțiuni negative sau acumularea a cât mai multe bunuri materiale)
8. Satisfacerea nevoilor majore ale oamenilor/copilului:
Nevoi fiziologice: hrană – mâncare/băutură; adăpost – loc de dormit; mediu confortabil – răcoros/călduros; de
sănătate; de educație sexuală/sex.
Nevoi de securitate: ordine, justiție,stabilitate, siguranță a job-ului/ financiară, de a sta departe de pericole
Nevoia de apartenență: a avea familie, prieteni, a adera la grupuri, a fi acceptat, de afecțiune, de a iubi/a fi iubit.
Nevoia de stimă: de auto-respect, de a obține ceva / de a atinge anumite țeluri, de atenție, de recunoaștere,
prestigiu, de a construi o reputație, de a atinge un status social cât mai înalt, de a obține o poziție.
Nevoia de auto-actualizare- de cunoaștere și înțelepciune, de estetică și frumos, de adevăr și dreptate, de
autodezvoltare, de a atinge / depăși potențialul personal, de împlinire.
-Care sunt cele mai importante nevoi? De ce?
-Ce se întâmple dacă excludem satisfacerea nevoilor fiziologice? În așa situație, celelalte nevoi vor fi asigurate?
-Dar dacă excludem nevoia de apartenență, de securitate, de stimă, de auto-actualizare ?
Concluzii:
1. Satisfacerea nevoilor în echilibru.
2. Percepere eronată ca numai copiii abandonati din orfelinate, familii dezorganizate, cu statut economic precar,
pot suferi de lipsa atasamentului.Această problemă poate fi și la copiii din familii cu un statut social inalt.
3. Părintele care este prezent în viața copilului și interacționează cu acesta, însă îl neglijează emoțional și nu îi
oferă semne concrete de afecțiune îi dezvoltă teamă, izolare, depresie, deficitul de atenție, furie și chiar
performanțe mai scăzute la școlă -efectele psihologice datorate lipsei de afecțiune.
4.A-i oferi copilului atenție, a-i asigura satisfacerea necesităților fizice precum hrană, apă, adăpost, siguranță nu
este suficientă.
Atenție! Dacă ați fost un copil neglijat, ai grijă să nu faci același lucru cu propriii tăi copii. Chiar dacă lucrezi de
dimineață până seara, ești obosit și plictisit rezervă-ți timp  și comunică zilnic cu copilul tău, ascultă-l și oferă-i
afecțiune. Spune-i și dovedește-i iubirea ta în cele mai frumoase forme – Satisfacerea nevoilor majore!
 Extinde De exersat modelele propuse. De dezvoltat relații în familie care ar susține afecțiunea față de copil și de observant
re schimbările de comportament al copilulu și schimbările din mediul familiar.

Concluzie: Părintele trebuie să ofere platforma în care copilul să încerce să se cunoască, să aleagă ceia ce poate face mai bine, ceia ce vine din vocație,
iar părintele să-l supravegheze și să-l ajute să învețe să gândeasccă. Astfel se crează starea de bine prin mai multe domenii, unul din ele este afecțiunea.
Copilul în așa mod se pregătește pentru viață.

Indicații pentru ședința cu părinții

1.Părinții și profesorii trebuie să formeze un grup, să lucreze împreună, să colaboreze.

2. Orice tip de ședință pentru părinți se construiește în baza cadrului ERRE;

3.Pregătirile pentru o ședință cu părinții:

a. Fă-ți un plan, scrie tot ce ai de spus;

b.Prioritizează informația, nu începe cu lucrurile mai puțin importante, dar cu ce este mai important pentru părinte, subiectul cu care vii.

c.Spune ideile principale/scrie pe slaid ca părinții să vadă mai mult timp pe ce să se axeze.

d.Pregătește fluturași cu informație esențială.

e. Cere mereu un feedbak, întreabă dacă totul e clar.