Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un prim-ministru ales prin vot popular a fost forţat să se retragă ca urmare a loviturii de
stat puse la cale de căre un agent CIA care intrase în ţară cu o identitate falsă. Pare a fi
actiunea desprinsă dintr-un thriller prost, dar este de fapt cruda realitate din Iran, în anul
1953.
Când s-a aflat povestea, în mai multe zone din ţară au început nelinistile. Oricine era
implicat în planurile inculpatului căuta acum să găsească o soluţie de scăpare. Şahul
însuşi a părăsit ţara împreună cu soţia sa şi s-au ascuns într-un hotel de lux din Roma. În
acelaşi timp, într-un birou al ambasadei SUA, un agent CIA pe nume Kermit Roosevelt
Jr. (nepotul preşedintelui Theodore Roosevelt) a primit şi el veştile. Avusese o activitate
neîntreruptă în ultimele zile, nici măcar de somn, entuziasmat de gândul că va sărbători
operaţiunea dusă la bun sfârşit. El este cel care plănuise lovitura în cele mai mici detalii.
Când totul părea să fi eşuat, acesta a primit o înstiinţare de la Washington prin care i se
cerea să părăsească urgent tara, înainte ca autorităţile să afle exact cât de implicate erau
Statele Unite în organizare loviturii. Roosevelt însă a răspuns că doreşte să îşi
prelugească şederea în Teheran. Credea că operaţiunea nu eşuase în totalitate. Poată că ar
fi avut o şansă, dacă actiona rapid şi decisiv.
După câţiva ani tulburi, Mohammad Mossadeq a fost ales premier în 1951. Aparţinea
unei familii prestigioase şi studiase dreptul în Franţa şi Elveţia. În poziţia de putere,
Mossadeq s-a arătat energic şi îndârjit, forţând fără să stea pe gânduri naţionalizarea
resurselor petroliere. A devenit treptat un simbol al anticolonialismului care câştiga în
popularitate în toată lumea, primind pe de altă parte critici dure din partea Marii Britanii.
Reprezentanţii AIOC a dat în judecată statul, dar la Curtea Internaţională de la Haga, Iran
a obţinut o victorie spectaculoasă. Curtea a decis că naţionalizarea resurselor naturale
fusese legală. Drept urmare, serviciile secrete britanice au plănuit o lovitură de stat, cu
care era de acord inclusiv Winston Churchill. Britanicii au ajuns însă la concluzia că
pentru îndeplinirea unei astfel de misiuni aveau nevoie de ajutorul noii superputeri, SUA.
Iniţial, propunerea a fost respinsă imediat de către preşedintele Harry Truman, care nu
simpatiza deloc cu interesele britanice. Dar când acestuia i-a urmat bătrânul general
Dwight Eisenhower, britanicii şi-au încercat din nou norocul. Operaţiunea a fost
prezentată drept una de prevenţie, adică Iran ar fi riscar să devină un stat comunist, aliat
Rusiei. Argumentul a fost bine primit îndeosebi de John Foster şi Allen Dulles, secretarul
de stat respectiv şeful CIA, care la rândul lor l-au convins pe presedinte. Aşadar,
serviciile secrete au primit la dispoziţie un milion de dolari pentru săvârşirea operaţiunii
de a-l scoate din drepturi pe premierul iranian.
Pe 16 august, Roosevelt a ieşit din nou pe străzile Teheranului, pentru a le oferi mai mulţi
bani colaboratorilor. Majoritatea nu ştia că banii americani erau motorul din spatele
situaţiei tulburi. Atât comuniştii, cât şi anticomuniştii şi susţinătorii şahului protestau şi
contribuiau la destabilizare, prin urmare şi la creşterea incidenţei unei lovituri de stat. din
ce în ce mai mulţi militari luau şi ei atitudine. Autoritatea şahului era foarte mare, iar
când ordinul pe care l-a semnat a fost dat publicităţii, insurgenţii s-au înmulţit şi mai tare.
Se pare că lovitura avea totuşi sorţi de izbândă. Kermit Roosevelt l-a vizitat şi pe
Fazdollah Zahedi, liderul militar însărcinat cu preluarea guvernării, care l-a primit
entuziasmat pe agentul CIA şi l-a asigurat că planul era în execuţie. Mulţimea de oameni
scanda în favoarea colonelului, care însă nu a dorit safie văzut alături de prietenul său
american.
În aceeaşi zi, şahul a putut să se întoarcă de la Roma, iar Zahedi şi agentul CIA au ciocnit
în cinstea victoriei, în cinstea unui nou guvern, în cinstea lui Churchill şi Eisenhower.
Lovitura de stat se consumase. Mossadeq a fost pus sub arest la domiciliu, unde a şi
decedat 14 ani mai târziu. Şahul Reza Pahlavi a rămas la putere 26 de ani, întărind
dictatura până ce l-a alungat revoluţia din 1979, când ayatollah-ul Khomeni a preluat
guvernarea. Primul lucru pe care l-a făcut revoluţionarul a fost asaltul asupra ambasadei
SUA.
sursa:ALL VERDENS HISTORIE(Magnus Västerbro)