Sunteți pe pagina 1din 26

Asasinatul este o crima subita, de obicei neasteptata,

comisa din motive impersonale si avand drept tinta lideri


politici, militari, religiosi sau alte persoane cu rol important
in societate. Cu toate ca denumirea de “asasinat” provine
de la numele unei secte fanatice din Orient, activa in
perioada Evului Mediu, practica asasinatului a aparut din
antichitate, extinzandu-se pana in zilele noastre. Candva,
unealta cea mai folosita spre aceste scopuri era cutitul sau
pumnalul; astazi insa cel mai adesea se folosesc pistoale si
bombe, iar otravurile sunt dintotdeauna mijloace pentru
crimele politice.

Asasinatul de-a lungul istoriei

Asasinatul este categoric un angrenaj foarte actual al


masinatiunilor care conduc lumea si care dirijeaza interactiunea
politica la nivel macroetatist; de aceea o sa incep(em)
prezentarea istoriei asasinatului cu un eveniment contemporan :
Alexander Litvinenko, fost agent, KGB in varsta de 44 de ani, a
fost otravit cu poloniu 210 (o substanta radioactiva) si a murit in
noiembrie 2006, la un spital din Londra. Litvinenko fusese
avertizat ca urma sa fie asasinat de serviciile secrete din Rusia.
Inainte de a fi internat, in stare grava, el a avut intalniri la Londra
cu doi cetateni rusi. Se crede ca fostului spion i s-a pus otrava
intr-o cana cu ceai, gasita in camera sa de hotel.
Intr-un mesaj dictat cu trei zile inainte de a muri, Alexander
Litvinenko l-a acuzat de-a dreptul pe presedintele rus Vladimir
Putin de a planui asasinarea sa. Moscova a negat categoric ca ar
fi dorit lichidarea lui Litvinenko sau ca ar avea vreo legatura cu
moartea acestuia.

Prima victima importanta a asasinatului a fost probabil


faraonul egiptean Amenemhet I, conducatorul celei de-a
doisprezecea dinastii egiptene in 1986 inainte de Hristos.
Amenemhet isi castigase puterea printr-un act de uzurpare, act
care a constituit un educativ precedent pentru grupul de curteni
care au conspirat la moartea sa.
Sase secole mai tarziu, Horemhab, un general care se lupta
cu marele vizir Aya pentru mana vaduvei lui Tutankamon (si, prin
urmare, pentru autoritatea politica ce venea odata cu casatoria

1
cu o regina), a fost de asemenea o victima a asasinatului-in acest
caz, asasinat pus in scena de catre rivalul sau.
Lista victimelor asasinatului in antichitate e mult prea mare
pentru a o expune in detaliu, insa pentru cateva exemple relative
putem porni de la istoria Romei.
Mult timp inainte si mult timp dupa cel mai cunoscut
asasinat al Romei antice, cel al lui Iuliu Caesar in 44 inainte de
Hristos- pumnalul s-a aratat un “mijloc” de schimbare politica
mult mai folosit decat alegerile, asasinatul dovedind inca din acea
epoca un implacabil si imens impact asupra dinamicii geopolitice-
in speta asasinarea lui Cezar a grabit instaurarea imperiului la
Roma, desi initial fusese conceput pentru perpetuarea Republicii.
Asasinatul lui Domitian in 96, si cel al lui Commodus in 192
sunt adevarate epiloguri pentru epoca de aur a imperiului, dupa
care partea vestica a trecut intr-un declin incet, dar sigur.
In timpul jumatatii secolului ce a urmat anului 235, nu mai
putin de 20 de barbati au avut si apoi pierdut tronul puterii
romane, majoritatea victime ale asasinatuluui astfel numai in
anul 238 s-au succedat la tron 6 imparati, toti asasinati; in 253
Imperiul a avut “numai” 4 suverani. Asasinatul a marcat si unele
dntre cele mai scurte domnii imperiale Gordianus I si Gordianus al
II-lea au stat pe tron numai cate 20 de zile urmand a fi ucisi, iar
Pertinax si Emilianus au condos cate 87 respectiv 88 de zile pana
a fi asasinati. Cei mai tineri suverani urcati pe tron si apoi ucisi au
fost Gordianus al III-lea (13 ani) si Heliogabalus (14 ani), cel mai
damnabil asasinat fiind cel al lui Severus Alexander ucis
impreuna cu mama sa.
Conspiratiile pentru asasinate, sau zvonuri despre acestea,
au avut deseori efectul de neutralizare indirecta a unui
conducator. Unele dintre cele mai importante figuri ale
antichitatii- Hannibal, Nero-au preferat sa se sinucida decat sa se
lase asasinati. Iar Chandragupta, fondatorul imperiului Mauritian
din India in secolul al treilea, s-a temut asa de mult de asasinat
incat in 301 si-a parasit tronul, a intrat in secta Jain, pentru ca in
final sa moara de foame.
Pe de alta parte, conducatorii increzatori in puterile lor s-au
aratat neinduratori fata de asa-zisii asasini. Un astfel de caz a fost
cel al printului Cheng, conducator al statului chinez Ch’in, sec 3
Ihr, care a respins o tentative de asasinat venita din partea
printului mostenitor al regatului Yan, fortandu-l pe tatal asasinului
sa-si execute propriul fiu. Desi exemplificativa pentru cruzimea
umana, intamplarea are un rol important in a demonstra

2
implicatiile politico-istorice ale asasinatului, in conditiile in care
tentativa esuata de a-l ucide pe Cheng a lasat acestuia timp sa
uneasca in urmatorii ani ai domniei China (care si azi poarta
numele dinastiei sale), sa inceapa ridicarea Marelui Zid si sa
intemeieze un imperiu care va exista pentru mai mult de 2000 de
ani.

Cultul asasinatului

Asasinatele s-au prelungit dealungul Evului Mediu in Europa


vestica si Imperiul Bizantin precum si in califatele musulmane. De
fapt in lumea islamica au aparut primii asasini in adevaratul sens
al cuvantului, in conditiile in care cruciadele creasera deja un
ambient politic mai mult decat propice cultului asasinilor initiat
de iranianul Ismaili Hassan-i-Sabah si indreptat initial impotriva
turcilor selgiucizi.
Doua secole mai tarziu, Marco Polo, notoriu pentru tendinta
sa consacrata de a tese povestiri fantastice a incropit o legenda
considerata si azi adevar istoric. Conform acestuia, liderii
Asasinilor se asigurau de loialitatea subalternilor inducandu-le
stari halucinogene prin consumul de hasis si apoi ducandu-I intro
gradina in care se puteau bucura de tot felul de placeri
pamantesti, placeri care le erau promise drept rasplata eternal
pentru sacrificial de pe campul de lupta. Surse contemporane
apropiate lui Ismaili insa nu contin nicio mentiune despre droguri
sau Gradina a paradisului , desi este o realitate faptul ca
etimologic cuvantul “asasin” vine de la “hashshash” “persoana
care mesteca hasis”.
Hassan s-a autointitulat “intelept al muntilor”, titlu purtat
din generatie in generatie de toti liderii Asasinilor. Cantonati intro
fortareata ascunsa Asasinii au intretinut acte de terrorism si
crima politica in mai toata lumea islamica insa preponderant in
Iran si Iraq, prima lor tinta fiind autoritatile selgiucide care se
aflau in stapanirea zonei. In timpul cruciadelor raza de actiune a
asasinilor s-a extins si asupra crestinilor ins ape la jumatatea sec
XIII, operatiuni militare ale mongolilor si mamelucilor au dus la
exterminarea sectei.

Asasinatul modern

Abraham Lincoln in 1865 a fost primul presedinte American


victima a unui glont tras de un asasin. Lincoln a fost impuscat in

3
cap, in loja sa de la teatrul Ford, in timpul unui spectacol. John
Wilkes Booth, asasinul, a reusit sa scape, dar a fost prins dupa
cateva zile si impuscat mortal.
Lista continua cu James A Garfield in 1881, William
McKinley in 1901 si J.F. Kennedy in 1963, impuscat mortal, la
Dallas, pe 22 noiembrie 1963, in timp ce se deplasa cu masina
prin oras, cand coloana prezidentiala traversa Dealey Plaza;
investigatiile oficiale l-au gasit pe Lee Harvey Oswald vinovat de
moartea presedintelui.
Franklin D. Roosevelt, Harry S Truman, Gerald Ford si
Ronald Regan au fost cu totii tinte al unor atentate nereusite.
In secolul XX impactul geopolitic al asasinatului devine
urias; asasinarea arhiducelui Frantz Ferdinand impreuna cu sotia
sa la Sarajevo in 1914 de catre extremistul sarb Gavrilo Princip, a
servit drept pretext incandescent pentru izbucnirea primei
conflagratii mondiale; motivul politic al uciderii Arhiducelui Franz
Ferdinand de Austria a fost dorinta provinciilor sudice ale
Imperiului Habsburgic de a-si castiga independenta si de a forma
Iugoslavia;
Deasemenea atentatul nereusit la viata lui Hitler cu 30 de
ani mai tarziu, pus in scena de un grup de ofiteri apopiati
acestuia, aproape ca a pus punct celui de-al doilea razboi
mondial.
In 1948 Mohandas Mahatma Gandhi, parintele
independentei Indiei si initiatorul miscarilor de revolta neviolente,
a fost impuscat mortal de un fanatic hindus, la 30 ianuarie, in
timpul unei ceremonii religioase. Considerat un fel de sfant si un
conducator politic, Gandhi obtinuse retragerea britanica si
independenta Indiei la 15 august 1947. Incinerarea sa publica a
provocat manifestari extraordinare de doliu popular. Motivul
asasinatului a fost atribuit faptului ca Ghandi sustinea o plata pe
care India trebuia sa o faca in favoarea Pakistanului. Godse
considera ca Ghandi sacrifica interesele hinduse in favoarea
intereselor minoritatilor (musulmanii). L-a impuscat de trei ori pe
Ghandi in timp ce acesta isi facea plimbarea de seara cu un pistol
Beretta semi-automat.
Asasinul, Nathuram Godse, era un radical hindus. Godse si
complicele sau, Narayan Apte, au fost condamnati si executati in
noiembrie 1949.
In 1984 Indira Gandhi primul ministru Indian moare
asasinata pentru ca in 1991 fiul si succesorul ei, Rajiv Gandhi sa
sfarseasca in acelasi fel.

4
In Orientul Mijlociu, conducatori de ambale parti ale
baricadei au fost ucisi de asasini: regale Abdullah al Iordaniei in
1951, presedintele Egiptului Anwar Sadat in 1981, insa cea mai
socanta si controversata moarte a fost cea a prim-ministrul
israelian Yitzac Rabin in 1995. ucis de extremistul Yigal Amir, la
un miting pentru pace desfasurat la Tel Aviv, pe 4 noiembrie
1995.Cu toate ca asasinul, Igal Amir, a fost prins in flagrant si
zace intr-o inchisoare, dosarul a ramas deschis. Multe mistere
continua sa pluteasca in jurul crimei. In camasa si maieul
decedatului ar fi fost detectate trei gauri de glont desi Igal Amir a
declarat ca a tras doua focuri de arma asupra premierului. Amir a
angajat un nou avocat si cere revizuirea procesului sustinind ca
glontul mortal a fost cel de-al treilea, tras de o alta persoana.
Asasinatul nu a ocolit insa nici pe liderii extremisti spre
exemplu senatorul Louisianei Huey long asasinat in 1930 si
Malcolm X in 1960; in acelasi fel au sfarsit si George Lincoln
Rockwell, lider al Partidului Nazist American si Pim Fortuyn lider al
unui partid radical antiimigrant olandez.
Desi eminamente politic asasinatul poate avea ca tinte si
alte persoane decat lideri politici, spre exemplu cand in 1981 un
asasin turc a incercat sa-l impuste pe papa Ioan Paul II-lea
actiunea a fost fara dubiu indreptata politic desi papa nu era un
lider politic propriu-zis.
Deasemenea Martin Luther King, pastor baptist nord-
american, activist cunoscut mai ales ca luptator pentru drepturile
civile ale persoanelor de culoare din SUA, a fost asasinat pe 4
aprilie 1968, in Memphis, Tennessee fara a fi avut la momentul
respectiv vreo alta autoritate decat sociala. Acesta a fost
impuscat mortal, in balconul camerei sale de hotel de catre James
Earl Ray conform variantei oficiale. In 1999 insa un juriu din
Tenessee s-a pronuntat in favoarea familiei sale recunoscand ca
asasinatul a fost rezultatul unui complot in care au fost implicati
inalti oficiali din FBI, CIA, Departamentul de Stat, politia din
Memphis, dar si indivizi care aveau legaturi cu crima organizata.
Moartea sa accelerat evident politicile de integrare rasiala pe
teritoriul Statelor Unite de unde cu sau fara discriminare pozitiva
acestea s-au propagat pe mapamond.
Un caz recent de asasinat a fost pe 27 decembrie 2007
cand fostul premier pakistanez Benazir Bhutto - adversar
redutabil al presedintelui Pervez Musharaf - a fost asasinata in
orasul Rawalpindi in timpul unui miting impotriva sefului statului.
Cancelariile occidentale preconizau la acea perioada ca

5
asasinarea lui Bhutto, care era liderul opozitiei, va aduce un val
de violente nemaiintalnit in aceasta tara partenera a Statelor
Unite in razboiul impotriva terorismului, dar si un fief al celulelor
Al-Qaida. Asasinarea fostului premier putea declansa un val de
terorism in Pakistan. Atacul a provocat moartea a cel putin 14
persoane si ranirea altor 40. Atacatorul a detonat o bomba in
timp ce incerca sa intre in mijlocul celor catorva mii de persoane
care se reunisera pentru a asculta discursul lui Bhutto. Ea
parasea mitingul in momentul in care s-a produs atacul si a fost
transportata la spital in stare de inconstienta. Anterior, patru
sustinatori ai fostului premier pakistanez Nawaz Sharif au murit
dupa ce membrii unui alt partid de opozitie au deschis focul
asupra lor in timpul unui miting organizat in apropiere de
aeroportul din Islamabad. La mai putin de un an dupa asasinatul
lui Bhutto, sotul acesteia devine premierul Pakistanului,
coincidenta sau nu.
Si politica romaneasca s-a facut de multe ori prin
intermediul asasinatelor: 29 decembrie 1933, premierul roman
I.C. Duca a fost impuscat pe peronul garii din Sinaia, la 21
septembrie 1939, Armand Calinescu, prim-ministru al Romaniei, a
fost si el ucis in Bucuresti; in 1940 au fost omoriti multi alt
oameni politici sau fosti demnitari, printre care Nicolae Iorga si
Virgil Madgearu.

Asasinatul invizibil

Majoritatea cazurilor prezentate mai sus reprezinta exemple


de assassinate publice, insa trebuie mentionat ca asasinatele
comise de organizatile de securitate moderne si de echipele de
soc subordonate executivului sunt de o total alta factura. Fara
tagada, asasinatul, indeplinit de organizatii guvernamentale ori
nonguvernamentale, sau de indivizi izolati este realizat in cea mai
eficienta forma cand se desfasoara ascuns. Exemplificativ este
cazul lui Jean-Paul Marat, din timpul Revolutiei Franceze. Cum e
ilustrat si intr-o pictura a lui Jaques Louis David, liderul radical
Jean-Paul Marat, era in unul dintre cele mai vulnerabile locuri-in
baia sa-cand tanara Charlotte Corday, un suporter al opozitiei, l-a
surprins in noaptea zilei de 13 Iulie 1793.

6
Trupe speciale americane in Afganistan in timpul misiunii de paza a
presedintelui afgan Harmid Kasai, dupa tentative de asasinat

7
Asasin purtand uniforma de soldat egiptean in cadrul atentatului
asupra presedintelui egiptean Anwar Sadat

8
Corday a intrat in camera privatǎ a lui Marat cu pretextul de
a-i lua un interviu în calitate de jurnalist.La mai bine de doua
decenii distanţǎ , gruparea musulmanǎ teroristǎ al-Qaeda a folosti
exact acelasi pretext pentru a obţine un interviu cu Ahmad Shah
Massoud.Liderul rebelilor din Alinaţa Nordica , cu reputaţie
puternica, fiind cea mai cunoscutǎ personalitate a opoziţiei ,
Massoud era principala ameninţare pentru talibanii care
stapaneau zona şi care ofereau adapost grupǎrii al-Qaeda si
liderului acesteia, Osama bin Laden. Doi operatori al-Qaeda,
deghizaţi în jurnalişti ai purtand cu ei o camera foto , s-au întalinit
în privat cu Massoud pe 9 septembrie 2001-la doar 2 zile înainte
de lansarea celebrului atac terorist dela 11 Septembrie,de catre
al-Qaeda , asupra Statelor Unite ale Americii. Când a inceput
interviul, aparatul foto a explodat omorând atât pe Massoud cât şi
pe cei 2 trerorişti.

SMERSH si Trotsky.

Un exemplu excelent a asasinatului “invizibil”, indeplinit de


catre operatorii guvernelor moderne, il reprezintǎ asasinarea lui
Leon Trotsky în anul 1940 în Mexico City. Trotsky era de mult
rivalul lui Josef Stalin , care a recunoscut ca rolul pe care l-a jucat
Trotsky alaturi de V.I.Lenin in Revolutia Bolshevica i-a legitimat
sprematia politica. Stalin l-a exilat pe Trotsky , dar chiar si aşa,
tot îl vroia mort. Mai bine de un deceniu agenti ai SMERSH ,
echipa de asasini a KGB-ului , l-au urmrǎit pe Trotsky. Individul
care într-un final i-a capǎtat increderea lui Trotsky a fost Ramon
Mercader , cǎruia Trotsky i-a acordat un interviu in particular.Însǎ
lucrul pe care Trotsky nu îl ştia era cǎ Mercader a fost recrutat de
cǎtre SMERSH , în timpul rǎzboiului civil din Spania. Folosindu-se
de identitatea unui jurnalist francez , Jacqes Mornard, Mercader
şi-a construit pas cu pas drumul cǎtre cercul de oameni în care se
învartea Trotsky ,folosindu-se, si seducand-o pe americanca
Sylvia Agelof,care avea o legatura mai stransa cu liderul radical .
Mercader îşi construieşte planul meticulos si cu rabdare,
întâlnindu-se de mai multe ori cu Trotsky ,spunandu-I cǎ el de
fapt este un jurnalist şi cǎ a scris o lucrare despre viziunea
politica a lui Trotsky şi şi-ar dori ca însǎşi maestru sǎ o citeascǎ.
Fǎrǎ îndoialǎ flatat de cele auzite , Trotsky este de acord sǎ se
întâlneascǎ cu aşa zisul reporter pe data de 20 august 1940.În
ziua întâlnirii Mercader ia cu sine aşa-zisa lucrare,care era de fapt

9
un “paravan” , impreuna cu instrumentele necesare pentru a
duce la bun sfârşit misiunea: un pumnal de 30 de centrimetri , un
pistol şi un ciocan de spart gheaţa folosit de alpinişti. Dupǎ ce
Trotsky a început sǎ citeascǎ lucrarea realizeazǎ cǎ totul fusese
doar de fatada, s-a uitat la invitatul lui , moment în care Mercader
îi zdrobeşte capul cu ciocanul.Însǎ Trotsky nu moare imediat şi le
interzice bodyguarzilor sǎ-l omoare pe Mercader pentru cǎ acesta
“are de spus o poveste”. În mai puţin de 24 de ore Trotsky moare
pe patul de spital , iar Mercader ramane în custodia poliţiei.
Acesta şi-a pǎstrat identitatea falsǎ în perioada derularii
procesului , spunând cǎ l-a omorât pe Trotsky deoarece era gelos
pe acesta datoritǎ relaţiei intime pe care o avea cu
Sylvia.Condamnat în 1943 , Mercader a stat închis 17 ani într-o
închisoare din Mexic.Dupǎ eliberarea s-a Mercader a fost in Praga
apoi la Moscova, unde in Kremlin e recompensat prin Ordinul
Uniunii Sovietice.

Furia lui Dumnezeu şi “Septembrie Negru”.

Un alt exemplu elocvent a plǎnuirii cu atenţie a unui


asasinat de catre un guveran, este cel din Israel ca raspuns la
uciderea celor 11 atleţi israelieni la Jocurile Olimpice de la Munich
în anul 1972. Asasinatul a fost plǎnuit de Black September , o
organizaţie teroristǎ fondatǎ de Organizaţia Eliberǎrii Palestinei,
dar care a actionat separat, nereusindu-se a se gasi legaturi
evidente cu “sponsorii” sai. În cǎutarea de a face dreptate în
cazul Black September, Israelul şi-a format propria grupare
teroristǎ , cunoscutǎ sub numele de Mânia lui Dumnezeu. Între
anii 1972 – 1974 , Mânia lui Dumenezeu , poreclitǎ "Mâna lungǎ a
Israelului , a omorât mai bine de 12 agenţi ai Black September.
Wael Zwaiter , de exemplu , a avut ghinionul de a se afla într-un
lift din Roma cu doi agenţi ai Mâniei lui Dumenezeu care aveau
asupra lor pistoale calibrul 22. Gruparea l-a omorât la Paris pe
Mahmoud Hamshari , implantându-i în telefon o bombǎ şi pe
Hussein Bashir în Nicosia , Cipru , implantându-i o bombǎ sub pat.
O altǎ explozie l-a omorât pe Mohammed Boudia , care , dupǎ ce
petrecuse noaptea alǎruri de iubita lui în Paris se urcǎ în maşinǎ şi
aceasta expodeazǎ. Pe cât de eficace era gruparea Mânia lui
Dimenezeu totuşi a fǎcut şi greşeli. În anul 1974 în oraşul
Lillehammer din Norvegia, agenţii Mâniei lui Dumnezeu au
împuşcat un om crezând cǎ acesta este Ali Hassan Salameh ,
şeful grupǎrii Black September. De fapt el era Ahmed Bouchiki ,

10
un scriitor marocan care avea asupra lui un paşaport alegerian.
Cinci ani mai târziu în Beirut Mânia lui Dumnezeu îl omoarǎ pe
Salameh folosind explozibil. Între timp , incidentul de la
Lillehammer a provocat plângeri din partea statelor vest
europene acuzând Istraelul cǎ le foloseşte oraşele drept spaţii de
vânatoare , iar, in final, Istraelul este de acord sa opreasǎ
operaţiunea Mânia lui Dumnezeu.

CIA.

Regula fundamentala a operatiunilor de asasinat


indeplinite de catre CIA sau alte organizatii americane de
acelasi gen este ca societatatii civile nu trebuiesc dezvaluite
decat operatiunile justificate politic.Acesta este si cazul oricarei
agentii dedicate indeplinirii de actiuni sub acoperire plasata sub
egida unui guvern ce se conduce dupa un anumit grad de
transparenta fata de public, problema cu care SMERSH nu a
trebuit sa se confrunte vreodata

CIA a fost public umilitǎ prin dezvǎluirle facute despre


încercǎrile eşuate si hilare de a-l ucide pe Fidel Castro , cum ar fi
otrǎvirea trabucurilor. Au mai fost de asemenea fǎcute
presupuneri cum cǎ CIA a susţinut mai multe asasinǎri şi tentative
de asasint asupra unor lideri celebri cum ar fi Chou En-Lai în ani
1950 sau Sadam Hussein in ani 90.
Aceste şi alte multe alte dezvǎluiri în special din perioada
1975-1976 care au ajuns şi la urechile senatorului Frank Church ,
determinat opinia publicǎ sǎ aibǎ suspiciuni legate de CIA si NSA.
Începând cu anii 1970 au apǎrut foarte multe conspiraţii care
legau CIA de toate evenimentele politice din lume , inclusiv de
asasinarea preşedintelui Kennedy. Lasand acum, insa, teoriile
conspirationiste la o parte, trebuie tinut cont de faptul ca
operatorii CIA au calitati remarcabile de asasini.

Asasinatul.
Arme, mecanisme, mijloace

De-a lungul istoriei guverne si grupǎri au recurs la tactica


asasinǎrii: o acţiune rapida , un act neasteptat de omucidere fǎcut
din motive impersonale. Motivele pentru care se recurge la

11
asasinate a devenit poate mai complex odatǎ ce balanţa puterii a
devenit mai instabila. Esenţa asasinatelor a rǎmas în mare parte
aceeaşi de 4000 de ani : sǎ producǎ schimbǎri politice rapide sau
sǎ elimine o posibilǎ ameninţare. Metodele de asasinare
însǎ s-au schimbat radical. Armele mecanice au completat
tehnicile biochimice. În discutarea tehnicilor de asasinare ne este
de ajutor a le împarţi in mecanice si biochimice. Dupǎ cum ne
indicǎ şi numele prima categorie de arme îşi are puterea în
proprietǎţile fizice , iar a doua categorie de arme omoarǎ în
principal datoritǎ efectelor pe care le are asupra organismului
individului. În prima categorie se încadreazǎ armele obisnuite, de
bazǎ: cuţite , pistoale şi alte arme de foc.
Cu unele diferente, acest tip de arme se folosesc de
principiile fortei mecanice, a presiunii si a momentului, care in
proportii diferite, influenteaza interactiunea dintre masa, lungime
si timp.
In plus, multe din ele sunt variatiuni ale celor trei clasice
mecanisme: planul inclinat (in cazul cutitului), parghia
(mecanismul de “tragere” a focului in cazul pistolului) si presa
hidraulica (alte arme de foc, diferite de pistoale)
Zona de incidenta

Adesea se gasesc şi se considerǎ anumite caracteristici


asemǎtoare între armele macanice şi cele biochimice. La cel mai
simplist nivel toate armele biochimice atacǎ organismul persoanei
, chiar dacǎ determinǎ doar cedarea sistemului nervos sau a inimii
, acestea duc într-un final la cedarea întregului organism.
Mai mult decat atât , armele de foc implicǎ reacţii chimice. Praful
de puşcǎ dintr-un glonte provoaǎ o schimbare mai degrabǎ
chimicǎ decât una fizicǎ. O shimbare fizica , cum ar fi îngheţarea
apei , este reversibilǎ , însǎ odatǎ ce parful de puşcǎ a intrat în
contact chimic cu cǎldura şi a fost şi procesul de combustie a dus
la reacţia cu oxigenul , praful de puşcǎ se transformǎ în foc , fum
si cenuşa şi o parte din el devine energie astfel incat niciodatǎ nu
mai poate deveni praf de puşcǎ. O altǎ zona de incidenta o
reprezintǎ folosirea armelor de foc în desfaşurarea asasinatelor
biochimice , de exemplu otravirea.
Un exemplu clasic îl reprezintǎ stiloul cu otravǎ ,care a fost folosit
cel mai eficient de cǎtre sovieticii de la KGB. “Deghizat” intr-un
stilou obişnuit, dispozitivul degajǎ acid cianhidric sub forma de
gaz.

12
O alta arma de asasinare a KGB-ului cu stiloul utiliza alice cu
ulei de ricin, o otravă preferată mult timp de agenții ce fac parte
din echipa de asasini cunoscuta sub numele de SMERSH.

SMERSH, pistoale cu otrava si ulei de ricin

SMERSH au folosit această tehnică pentru a elimina mai


mulți disidenți Bulgari care trăiau in străinătate in anii 1970. Cel
mai faimos exemplu cu referire la aceasta tehnica a avut loc in
Londra, când SMERSH au fost implicați in asasinarea ziaristului
Georgi Markov in Septembrie 1978. Pe cand Markov aștepta un
autobuz fara nici o suspiciune intr-o mulțime la Waterloo Bridge,
un om a trecut pe langa el si accidental-sau cel puțin așa a părut
- l-a intepat cu vârful ascuțit al umbrelei sale in coapsa. Bărbatul
si-a cerut scuze si si-a continuat drumul. In decurs de câteva ore,
Markov era mort. Bărbatul cu umbrela era un asasin SMERSH, si
vârful ascuțit al umbrelei sale a lansat o alice de platina care
conținea ulei de ricin.
Atât de inteligenta a fost metoda de asasinare, incat a
trecut ceva timp pana serviciul secret de informații si-a dat
seama ce s-a întâmplat si a ordonat ca corpul lui Markov sa fie
dezgropat pentru a se face noi investigații si a se descoperi ce s-a
întâmplat de fapt.
In acest caz, la fel ca si in altele, o substanța biochimica
cauzează moartea, deși metoda de transmitere a fost mecanica.
In același fel, otrava care trece printr-o seringa in corpul victimei
este o arma biochimica transmisa prin metode mecanice. De
exemplu, când secta Aum Shinrikyo a folosit uleiul de ricin pentru
a ucide 12 oameni si răni alte mii, intr-un metrou din Tokyo in
1995, acesta a fost folosit sub forma de gaz – o metoda pura
biochimica. Victimele au inhalat gazul, care a început imediat sa
le distrugă sistemele imunitare.
Tipuri fundamentale de arme de asasinare mecanice

Armele puse in discuție aici se incadreaza in cateva


categorii largi: bate, cutite si alte obiecte contondente; arme de
foc; categorii combinate de arme. O abordare enciclopedica a
acestor categorii de arme ar umple o intreaga carte, mai ales
cand vine vorba de arme de foc. De aceea ne axam aici asupra
armelor care au fost remarcate pentru designul lor inteligent sau
pentru metodele de ascundere care au fost dezvoltate de si

13
pentru organizatii ascunse sau grupuri similare. Chiar si asa este
posibil sa atingem câteva exemple de remarcat.
Puține dintre aceste arme sunt asociate cu asasinate
exacte, deoarece majoritatea asasinatelor comise de organizații
ascunse nu sunt inca descoperite si probabil vor ramane așa. Mai
mult, majoritatea asasinatelor probabil nu sunt directionate catre
figuri publice si de aceea este foarte probabil sa scape de atenția
generala. Când Markov a murit, de exemplu, oamenii care ar fi
fost interesati de acest de motivele mortii lui se aflau in Bulgaria,
unde efectiv au fost ascunse de catre stat toate dovezile care
duceau la posibila cauza a mortii lui.
Bate si instrumente grele.

Multe din armele de asasinare care intra in categoria


generala de bate si alte instrumente grele sunt sau au fost
armele folosite in luptele corp la corp si de asemenea in alte
situații in afara asasinatelor. Un exemplu este ciomagul folosit de
CIA si de agenții secreți germani. Deși direcționat sa amețească
victima cu o lovitura in cap, ciomagul folosit cu destula forța
putea cauza răni fatale. In situațiile in care un detector de metale
ar fi scos la iveala prezenta unei arme si unde era probabil ca
agenții sa fie in apropierea victimelor, ciomagul putea fi o alegere
buna. In 1950, CIA le-a furnizat agenților un manual de asasinare,
care, datorita Actului de Drept la Informare, este acum disponibil
publicului. Având in vedere armele grele, autorul acorda respect
acestor unelte simple, deși la un moment dat spune ca ele
„necesita forța fizica si îndemânare pentru un uz eficient”.
Principalul avantaj al unui instrument greu cum ar fi barosul este
capacitatea sa universala.

Cuțite,arme ascuțite si instrumente contondente

Autorul manualului a fost la fel de explicit si in


exemplificarea modalităților de folosire ale armelor ascuțite, un
termen care cuprinde nu numai cuțite ci si alte obiecte tăioase.
Forțele speciale Britanice au folosit in cel de-al doilea război
mondial pumnalul si cuțitele ascuțite, ambele obiecte ascuțite.
Alte forte britanice, angajate in conflictele din Africa de Nord, au
folosit o combinație din cuțit si tija de metal care se punea pe
degete, combinație cu ajutorul căreia utilizatorul putea lovi
victima cu pumnul si după putea folosi cuțitul.

14
Cand vine vorba de majoritatea armelor de asasinare,
posibilitatea ca acestea sa poata fi ascunse este un factor cheie.
In consecința multe unitati responsabile de misiuni speciale in
timpul celui de-al 2-lea război mondial au folosit pumnale mici,
care puteau fi cu ușurința ascunse in interiorul palmei. Mărimea
lor le făcea ușor de ascuns in haine si chiar si intr-o mana
strânsa. De asemenea, in timpul războiului, Biroul pentru Misiuni
Speciale britanic a proiectat un kit ingenios de cuțit pentru Biroul
American de Servicii Strategice, predecesorul CIA. Kitul, menit sa
se stranga si sa incapa intr-un buzunar, conținea o multitudine de
cutite si instrumente ascutite care ieseau dintr-un cutit mic
negru, de culoare neagra( pentru a nu reflecta lumina),
transformându-l intr-un pumnal aprig. Biroul American de Servicii
Strategice nu a adoptat oficial kitul dar mulți dintre agenții
acestuia si-au procurat singuri kitul in timpul calatoriilor in Marea
Britanie, devenind in scurt timp fani ai acestei invenții.
Dispozitive combinate si hibride.

Exista de asemenea dispozitive de asasinare combinate


care imbina aspecte ale armelor grele si a armelor ascuțite sau
folosesc strangularea ca un mod de a ucide. Un exemplu
relevant al ultimei afirmații este garrote-ul, folosit atunci când
utilizatorul se poate apropia in spatele victimei fara a crea
suspiciuni. Este format din 2 mânere unite ele printr-un fir subtire
si rezistent aproximativ de lungimea umerilor unui om si este o
arma simpla cu eficienta ridicata. Unele garrote-uri sunt dotate
cu margini tăioase pentru a putea fi folosite daca utilizatorul are
nevoie sa scape dintr-o celula, sau daca este legat. Similar
garrote-lui este dispozitivul cunoscut sub numele de fierastraul
Gigli. Numit dupa Leonardo Gigli, un doctor de origine italiana,
din secolul XIX , care il folosea in operațiile sale, fierăstrăul Gigli
este format din niste lame subțiri, lungi, oțelite, aranjate intr-o
forma ovala, cu inele pentru susținerea degetelor la capete.
Făcut pentru a tăia osul, poate fi folosit cu siguranța ca un obiect
pentru ucis, deși este mult mai cunoscut ca un instrument folosit
la evadări de către agenții britanici secreți.

15
Un instrument universal, combinând aspecte din ambele
categorii( instrumente grele si ascuțite) este arma Peskett.
Folosita in operațiunile speciale ale Aliantei din timpul celui de-al
doilea Război Mondial, arma Peskett este un veritabil depozit de
echipament pentru ucis de tehnologie joasa.

Cordonul pentru încheietura si inelul atasat sunt singurele


aspecte inofensive ale armei Peskett, care reprezinta o
combinatie intre maciuca, garrote si pumnal. Maciuca este
reprezentata de o bila metalica la capatul armei, firul garroteului,
care poate fi scos dintr-o gaura laterala are de asemenea o bila
de greutate mica, de care utilizatorul de poate folosi pentru a
avea o priză mai buna in încercarea de a-si strangula victima. In
apropierea inelului este un buton care folosește la declanșarea
unui pumnal.

16
Armele de foc si alte dispozitive de foc( lansare).

Designul armelor de diferite feluri, mecanisme de tragere, si


dispozitive explozive sunt adesea asa inteligente incat par a fi
desprinse dintr-un film cu James Bond. Ele insa sunt folosite de
CIA, KGB, si alte organizatii secrete. Intr-o asemenea împrejurare,
ceva exotic ca „arma favorita” a CIA, pistolul de 9mm folosit de
organizatie in Vietnam, pare ceva obișnuit. De asemenea
cunoscut ca „pistolul artizanal al CIA”, a fost facut sa fie aruncat
intr-o cutie din avion si sa ajunga la destinatarul lui. Pistolul poate
fi asamblat in cateva secunde cu ajutorul unui manual foarte
simplu de instructiuni, printat pe o foaie rezistenta la umezeala,
folosing pictograme care nu necesita cunostiinte de limba
engleza.

Pistolul are munitie in manerul sau, si seamana cu un pistol


cu apa, dar care trage gloante reale. Pistolul Stinger ( a nu se
confunda cu lansatorul de rachete cu acelasi nume) este o arma
de calibrul 22 care poate fi ascunsa intr-un tub de pasta de dinti.
Facut pentru CIA in timpul Razboiului Rece, este unul dintre
armele facute pentru a fi ascunse in locuri nebanuite. Serviciul
secret Britanic a proiectat de asemenea pistoale de calibrul 22
care puteau fi ascunse in pachete de tigari. Ambele aveau o
sfoara la capatul tigarii care odata trasa cu dintii declansa
glonțul. Chiar daca bulgarii au folosit ajutorul KGB-ului in cazul

17
Markov, au fost adeptii creării dispozitivelor proprii de asasinare.
Serviciul de inteligenta bulgar a creat „arma de breloc” care avea
2 tevi si căra 2 gloante de calibrul 32. Dimensiunile mici, 3 cm
latime si 10 lungime erau totodata un avantaj dar si un
dezavantaj. Partea negativa era ca din cauza tevii scurte,

arma scotea un sunet destul de mare,iar precizia nu era asa


buna. Din aceste motive, arma era folosita decat ca o ultima
varianta. Pe de alta parte, dimensiunile mici o faceau greu de
identificat, si era proiectata in asa fel incat putea cu usurinta sa
pacaleasca detectoarele de metale din aeroport. Insa, despre
aceasta arma nu se poate vorbi la trecut deoarece conform
Interpolului, aceasta arma este inca vanduta in Europa de Est
pentru mai putin de 20 $.

Pistoalele au fost folosite si impreuna cu lanterne, tevi,


creioane, şi numeroase alte instrumente aparent obişnuite. Un
exemplu foarte apreciat de pasionaţii în domeniu a fost rujul-
pistol, sau “sărutul morţii”. Creată de KGB pentru agenţii de sex
feminin (sau pentru agenţii de sex masculin care operau ca
homosexuali, sau “corbi”), această armă, de 4.5mm, ce poate
trage un singur foc, este acoperita cu cauciuc şi deghizată apoi
ca o cutie de ruj. Pentru a trage cu această armă este nevoie să
răsuceşti inelul moletat un sfert de circumferinţă.

18
Revolverul de calibru 22 folosit de John Hinkley Jr. în tentativa de asasinare a
preşedintelui Statelor Unite Ronald Reagan,
prezentat la procesul lui Hinkley în anul 1982.

Dispozitive pentru tragere cu gaz toxic

Obiectele de zi cu zi, aparent inocente, sunt cele care oferă


cea mai eficientă “acoperire” pentru echipamente de asasinare
de toate tipurile - nu doar pistoale, ci şi dispozitive pentru
tragere cu gaz toxic. KGB-ul, cel care a dezvoltat ( sau care doar
a asigurat dezvoltarea) creioanelor cu otrava descrise mai
devreme, avea un talent deosebit la acest capitol. Agenţii KGB
foloseau alternativ atât portofele “dotate” cu cartuşe de gaz cât
şi numeroase variante ale umbrelei care l-a omorât pe Markov.
Un alt astfel de instrument a fost făcut să pară bastonul unei
persoane nevăzatoare. Trăgagiul era acoperit de o bandă albă ce
trebuia îndepărtată în momentul în care utilizatorul – desigur un
agent KGB cu o acurateţe vizuală foarte bună – trăgea cu gaz
toxic din mânerul bastonului.

19
KGB-ul folosea cutii de ţigări pentru a ascunde un pistol cu
alice otrăvite. Odată ce pachetul era deschis, se descărca un
glonţ gol pe interior ce conţin gaze nocive. O altă astfel de armă
ascundea un dispozitiv de descărcare a gazului ce trebuia
înlaturat înainte de utilizare. În anul 1954, KGB-ul l-au trimis pe
Nikolai Khokhlov pentru a-l asasina pe disidentul Georgi
Okolovich în vestul Germaniei folosind o armă cu otravă
deghizată într-un pachet de ţigări. Khokholov, pe de altă parte, se
convertise în secret la creştinism şi s-a lepădat de profesia sa.
Drept urmare l-a anunţat pe Okolovich în legătură cu complotul si
dezertează Vestului, divulgând informaţii despre armele
dechizate n pachete de ţigări.

Imag. Nr. Senatorul Frank Church, stânga, preşedintele Senate Select


Intelligence Committee, prezintă un pistol dart cu otravă în timp ce co-preşedintele,
Senatorul John Tower, priveşte în timpul prezentării probelul pentru activităţile
desfăşurate de C.I.A. în 1975

20
Arme biochimice pentru asasinat

Asasinatul este de cele mai multe ori definit ca fiind o crimă


din considerente politice. Termenul este cel mai probabil derivat
al cuvântului de origine arabă “Hashish”, care se pare că era
folosit de Hasan-ban-Sabah (1034-1124) pentru a-şi motiva
discipolii. Acestor “hashishini” sau asasini li se atribuia sarcina
de a efectua atât crime politice cât şi de altă natură, de cele mai
multe ori cu preţul propriilor vieţi. Deci, la nivel etimologic, există
deja o legătură între asasinare şi componenţi derivaţi din natură.
Biochimicalele în contextul asasinăriilor presupun în mare
parte droguri şi toxine provenite şi derivate din plante. Pot fi
componenţi organici cum sunt alcaloizii, glicozide cardiace şi
cianogene, compuşi ce conţin nitro, oxalaţi, răşini, anumite
proteine şi aminoacizi. O selecţie a acestor biochimicale a fost în
mod eficient utilizată în diverse asasinări de-a lungul istoriei.
Civilizaţiile antice ale Estului Apropiat, Grecia şi Roma au
dezvoltat utilizarea unor astfel de otrăvuri în crimele politice până
la un grad foarte ridicat de eficacitate. În Roma clasică, otrăvurile
cu ciuperci erau
administrate expertizat de
către Agrippina(16-59
d.Hr.), soţia Împăratului
Claudius şi mama lui Nero.
Ea a scăpat cu succes de o
parte din adversarii politici.
Inclusiv Marcus Silanus ce
trebuia să îi succeadă lui
Claudius, şi desigur, de
Claudius însuşi. Agrippina a
folosit probabil
proptietăţile speciei
amanita, ce conţin
polipeptide amanitice ce
produc schimbări
degenerative la nivelul
ficatului, rinichilor, şi
muschilor cardiaci. În
Egipul Antic, în căutarea
unui amestec pentru o
sinucidere potrivită, regina

21
Cleopatra s-a familiarizat cu proprietăţile măselariţei
(Hyoscyamus niger) şi mătrăgunei (Atropa belladonna),
anticipând că moartea cauzată de aceste plante va fii una rapidă
dar dureroasă. Cleopatra era de asemenea dezamagită de
Strychnos nux-vomita ( un copac al cărui seminţe conţin
stricnină). Stricnina cauzează stimularea sistemului nervos
central, produce convulsii generalizate, şi distorsionează
trăsăturile faciale la deces. Această ultimă variantă prezentată nu
i se potrivea deloc Cleopatrei, care până la urmă s-a mulţumit cu
o muşcătură de cobră egipteană, ce producea o moarte mai
rapidă şi serenă de talia unei regine.
Cucuta (Conium maculatum) este un alt compus biochimic
notoriu in crimele politice. Această plantă, ce are în componenţă
un alcaloid, a fost utilizată pentru executarea filozofului grec
Socrate (479-399 î.Hr.). Drogul cauzează paralizie motorie
progresivă, începând cu extremităţile până ce victima cedează
datorită unei insuficienţe respiratorii. Cele mai mortale otrăvuri
politice erau preparate de către alchimiştii Evului Mediu. La
Cantrella era o armă secretă de asasinare folosită de către
Cesare Borgia (1476-1507) şi Lucrezia Borgia (1480-1519) pentru
a scăpa de duşmanii lor. Compoziţia sa nu este cu exactitate
cunoscută nici în ziua de astăzi.
Uleiul de ricin este o otravă politică cu origini în secolul
douăzeci. Se produce cu uşurinţă din grăsimea de castor şi are
potenţialul de a fi o armă criminală de scară largă. Ricinul a
aparut în atenţia publică în anul 1987 când a fost utilizat în
asasinarea disenterului bulgar Georgi Markov în Regaul Unit.
Markov lucra pe post de transmiţător pentru Corporaţia Britanică
de Transmisie, şi relatase material pro-vestic compatrioţilor săi
comunişti. Markov a murit la câteva zile după ce a fost intoxicat
de o umbrelă pe podul Londrei. Umbrela cu injector de otravă a
fost creată de agenţia de inteligenţă sovietică – KGB şi a fost
utilizată în acest caz de către un agent bulgar ce a administrat
ricinul victimei. Autopsia a arătat că o alice de platină şi iridu de
dimensiunea unei gămălii fusese implantat la nivelul rănii
prezentate pe trupul lui Markov. Alicei i se fefectuaseră secţiuni
circulare, cu găuri de 0.016 inch în care era depozitat ricinul. Cu
putin timp înainte, o tentativă similară se petrecuse în Paris
împotriva unui dezertor bulgar, Vladimir Kostov. Această
tentativă nu a avut succes deoarece îmbrăcămintea sa greoaie a
împiedicat pătrunderea bilei metalice mai departe de ţesutul
subcutanat. Kostov a citit despre moartea camaradului său şi s-a

22
dus de urgenţă la un examen medical în timpul căruia alicea a
fost găsită şi înlăturată înainte ca toxina să fi fost absorbită în
organism. Uleiul de ricin este o toxina foarte puternică. S-a
estimat că Markov a fost omorât de o doza doar de 425 mg.
conţinută în alice. Ricinul este mortal şi pentru că poate fi inhalat,
ingerat sau inghiţit şi este descompus foarte rapid de către
organism şi este practic de nedetectat. În cazul lui Markov s-a
putut efectua un diagnostic corect deoarece nu se dizolvase cum
trebuie datorită alicei. În prezent nu există antidot pentru uleiul
de ricin, deşi s-a elaborat un vaccin ce a prezentat rezultate de
succes în testele pe soareci.
În afară de umbrla otrăvitoare, KGB-ul este cunoscută
pentru a fi creatorul a numeroase alte dispozitive ingenioase
pentru a descărca otrăvuri biochimice. Una dintre acestea a fost o
armă de asasinare de dimensiunea unui stilou ce putea descărca
otrăvur lichide sau gazoase. Alta a fost o cutie de ţigări, predată
de asasinul KGB Nikolai Khokhlov în urma dezertării sale Vestului,
în Germania 1954. Dispozitivul putea să descarce un glonţ ce
conţinea un glonţ gol pe interior umplut cu otravă, aflat în ţigările
ce ieşeau din pachet. Khokhlov, care fusese trimis să-l asasineze
pe emigrantul anti-sovietic Georgi Sergeyevich Okolovich, a
dezertat în loc sa îşi execute misiunea.
Între anii 1950 şi 1960, un talentat chimist şi expert în
otrăvuri a lucrat pentru Agenţia Centrala de Inteligenţă (CIA) a
Statelor Unite. Acesta era Sidney Gottlieb (1918-) care mai opera
şi sub numele de Joseph Sheider. În anii 1960, Gottlieb a fost
implicat în numeroase proiecte chimice şi biochimice, în nici una
dintre acestea neavând aparent succes. Gottlieb a creat
dispozitive ce puteau administra otrăvuri cu ajutorul cărora CIA-ul
putea executa asasinări ale liderilor politici ce erau consideraţi a
fi o ameninţare pentru securitatea naţională a Stalelor Unite. Unul
dintre aceşti lideri a fost si Fidel Castro, a cărui plăcere pentru
ţigările Havana a fost considerată a fi o posibilă cale de a
administra alice otrăvite. Se pare că Gottlieb a inserat otravă în
ţigările Havana ce au fost trimise lui Castro, care au fost cumva
interceptate şi nu au ajuns la destinaţie. Gottlieb a creat apoi o
vestă otrăvită pe care Castro nu a purtato niciodată. O altă
tentativă de asasinare implicându-l pe Gottlieb a fost plănuită de
CIA pentru generalul Abdul irachian Karim Kassem, plasând o
batistă otrăvită în buzunarul de la costum, dar şi planul acesta a
eşuat. Gottlieb a adoptat o tactică uşor diferită în plănuirea
asasinării liderului african Patrice Lumumba, primul ministru de

23
stânga al Congo (acum Zaire). În septembrie 1960, a construit un
pachet de conţinea un agent biologic capabil sa producă
tularemie, bruceloza, antrax, varicelă, variolă, tuberculoză şi
boala somnului (encefalită cabalină venezueleană). Acest agent
era amestecat cu pastă de dinţi şi plasat într-un tub ce putea fi
introdus în geanta de voiaj a lu Lumumba. Gottlieb a livrat acest
pachet lui Lawrence Devlin, şeful de staţie CIA, înstructându-l să îl
omoare pe Lumumba. Nici această operaţiune nu şi-a atins ţinta
deoarece inamicii lui Lumumba din Congo i-au luat-o înainte,
omorându-l în ianuarie 1961.

24
Bibliografie

Carti:

• Lentz, Harris M. “Asasinate si Executari: O enciclopedie a


violentei politice, 1865–1986”. Jefferson, Carolina de Nord,
Editura McFarland, 1988.

• McKinley, James.” Asasinatul in America”. New York:


Editura Harper & Row, 1977.

• Sifakis, Carl. “Eciclopedia asasinatelor”. New York: Editura


Facts on File, 1991.

• Spignesi, Stephen J. “Asasinate si Atentate”. New


York:Editura New Page Books,2003.

• Irvin, Victor D. “Asasinatele politice: The Strategic Precision


Weapon of Choice”. Carlisle Barracks, PA: Editura U.S.
Army War College, 2002.

• Melton, H. Keith. “Cea mai mare carte despre spioni”. New


York: Editura DK Publishing, 1996.

• Minnery, John. “CIA Catalogul de arme clandestine”.


Boulder, CO:Editura Paladin Press, 1990.

Ziare:

• Benomran, F. A., si J. D. Henry. “Omuciderea prin otravire


cu stricnina.” Med Sci Law 36 (1996)
• Dally, S. “Otraviri provocatoare de moarte nonaccidentale
Rev Prat 50 (2000).
• Knight, B. “Ricin—A Potent Homicidal Poison.” Br Med J. 1
(1979)
• Vetter, J. “Plant Cyanogenic Glycosides.” ToxiconChem 38
(2000)
• Zhan, J., and P. Zhou. “Metoda simplificata de masurare a
toxicitatii ricinului”

25
Surse in format digital

• Doyle, Kate, and Peter Kornbluh. CIA si


Asasinatele:Documentele din Guatemala 1954. George
Washington University.
<http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB4/>
(January 30, 2003).
• Muzeul international de Spionaj.
<http://www.spymuseum.org>
(January 31, 2003).

26