Asasinatul este o crima subita, de obicei neasteptata, comisa din

motive impersonale si avand drept tinta lideri politici, militari, religiosi sau
alte persoane cu rol important in societate. Cu toate ca denumirea de
“asasinat” provine de la numele unei secte fanatice din Orient, activa in
perioada Evului Mediu, practica asasinatului a aparut din antichitate,
extinzandu-se pana in zilele noastre. Candva, unealta cea mai folosita spre
aceste scopuri era cutitul sau pumnalul; astazi insa cel mai adesea se
folosesc pistoale si bombe, iar otravurile sunt dintotdeauna mijloace pentru
crimele politice.

Asasinatul de-a lungul istoriei

Asasinatul este categoric un angrenaj foarte actual al masinatiunilor care

conduc lumea si care dirijeaza interactiunea politica la nivel macroetatist; de aceea
o sa incep(em) prezentarea istoriei asasinatului cu un eveniment contemporan :
Alexander Litvinenko, fost agent, KGB in varsta de 44 de ani, a fost otravit cu
poloniu 210 (o substanta radioactiva) si a murit in noiembrie 2006, la un spital din
Londra. Litvinenko fusese avertizat ca urma sa fie asasinat de serviciile secrete din
Rusia. Inainte de a fi internat, in stare grava, el a avut intalniri la Londra cu doi
cetateni rusi. Se crede ca fostului spion i s-a pus otrava intr-o cana cu ceai, gasita
in camera sa de hotel.
Intr-un mesaj dictat cu trei zile inainte de a muri, Alexander Litvinenko l-a
acuzat de-a dreptul pe presedintele rus Vladimir Putin de a planui asasinarea sa.
Moscova a negat categoric ca ar fi dorit lichidarea lui Litvinenko sau ca ar avea
vreo legatura cu moartea acestuia.

Prima victima importanta a asasinatului a fost probabil faraonul egiptean

Amenemhet I, conducatorul celei de-a doisprezecea dinastii egiptene in 1986
inainte de Hristos. Amenemhet isi castigase puterea printr-un act de uzurpare, act
care a constituit un educativ precedent pentru grupul de curteni care au conspirat la
moartea sa.
Sase secole mai tarziu, Horemhab, un general care se lupta cu marele vizir
Aya pentru mana vaduvei lui Tutankamon (si, prin urmare, pentru autoritatea
politica ce venea odata cu casatoria cu o regina), a fost de asemenea o victima a
asasinatului-in acest caz, asasinat pus in scena de catre rivalul sau.
Lista victimelor asasinatului in antichitate e mult prea mare pentru a o
expune in detaliu, insa pentru cateva exemple relative putem porni de la istoria
Romei.
Mult timp inainte si mult timp dupa cel mai cunoscut asasinat al Romei
antice, cel al lui Iuliu Caesar in 44 inainte de Hristos- pumnalul s-a aratat un
“mijloc” de schimbare politica mult mai folosit decat alegerile, asasinatul

1
dovedind inca din acea epoca un implacabil si imens impact asupra dinamicii
geopolitice-in speta asasinarea lui Cezar a grabit instaurarea imperiului la Roma,
desi initial fusese conceput pentru perpetuarea Republicii.
Asasinatul lui Domitian in 96, si cel al lui Commodus in 192 sunt adevarate
epiloguri pentru epoca de aur a imperiului, dupa care partea vestica a trecut intr-un
declin incet, dar sigur.
In timpul jumatatii secolului ce a urmat anului 235, nu mai putin de 20 de
barbati au avut si apoi pierdut tronul puterii romane, majoritatea victime ale
asasinatuluui astfel numai in anul 238 s-au succedat la tron 6 imparati, toti
asasinati; in 253 Imperiul a avut “numai” 4 suverani. Asasinatul a marcat si unele
dntre cele mai scurte domnii imperiale Gordianus I si Gordianus al II-lea au stat pe
tron numai cate 20 de zile urmand a fi ucisi, iar Pertinax si Emilianus au condos
cate 87 respectiv 88 de zile pana a fi asasinati. Cei mai tineri suverani urcati pe
tron si apoi ucisi au fost Gordianus al III-lea (13 ani) si Heliogabalus (14 ani), cel
mai damnabil asasinat fiind cel al lui Severus Alexander ucis impreuna cu mama
sa.
Conspiratiile pentru asasinate, sau zvonuri despre acestea, au avut deseori
efectul de neutralizare indirecta a unui conducator. Unele dintre cele mai
importante figuri ale antichitatii- Hannibal, Nero-au preferat sa se sinucida decat
sa se lase asasinati. Iar Chandragupta, fondatorul imperiului Mauritian din India
in secolul al treilea, s-a temut asa de mult de asasinat incat in 301 si-a parasit
tronul, a intrat in secta Jain, pentru ca in final sa moara de foame.
Pe de alta parte, conducatorii increzatori in puterile lor s-au aratat
neinduratori fata de asa-zisii asasini. Un astfel de caz a fost cel al printului Cheng,
conducator al statului chinez Ch’in, sec 3 Ihr, care a respins o tentative de asasinat
venita din partea printului mostenitor al regatului Yan, fortandu-l pe tatal
asasinului sa-si execute propriul fiu. Desi exemplificativa pentru cruzimea umana,
intamplarea are un rol important in a demonstra implicatiile politico-istorice ale
asasinatului, in conditiile in care tentativa esuata de a-l ucide pe Cheng a lasat
acestuia timp sa uneasca in urmatorii ani ai domniei China (care si azi poarta
numele dinastiei sale), sa inceapa ridicarea Marelui Zid si sa intemeieze un
imperiu care va exista pentru mai mult de 2000 de ani.

Cultul asasinatului

Asasinatele s-au prelungit dealungul Evului Mediu in Europa vestica si

Imperiul Bizantin precum si in califatele musulmane. De fapt in lumea islamica au
aparut primii asasini in adevaratul sens al cuvantului, in conditiile in care
cruciadele creasera deja un ambient politic mai mult decat propice cultului
asasinilor initiat de iranianul Ismaili Hassan-i-Sabah si indreptat initial impotriva
turcilor selgiucizi.
Doua secole mai tarziu, Marco Polo, notoriu pentru tendinta sa consacrata
de a tese povestiri fantastice a incropit o legenda considerata si azi adevar istoric.

2
Conform acestuia, liderii Asasinilor se asigurau de loialitatea subalternilor
inducandu-le stari halucinogene prin consumul de hasis si apoi ducandu-I intro
gradina in care se puteau bucura de tot felul de placeri pamantesti, placeri care le
erau promise drept rasplata eternal pentru sacrificial de pe campul de lupta. Surse
contemporane apropiate lui Ismaili insa nu contin nicio mentiune despre droguri
sau Gradina a paradisului , desi este o realitate faptul ca etimologic cuvantul
“asasin” vine de la “hashshash” “persoana care mesteca hasis”.
Hassan s-a autointitulat “intelept al muntilor”, titlu purtat din generatie in
generatie de toti liderii Asasinilor. Cantonati intro fortareata ascunsa Asasinii au
intretinut acte de terrorism si crima politica in mai toata lumea islamica insa
preponderant in Iran si Iraq, prima lor tinta fiind autoritatile selgiucide care se
aflau in stapanirea zonei. In timpul cruciadelor raza de actiune a asasinilor s-a
extins si asupra crestinilor ins ape la jumatatea sec XIII, operatiuni militare ale
mongolilor si mamelucilor au dus la exterminarea sectei.

Asasinatul modern

Abraham Lincoln in 1865 a fost primul presedinte American victima a unui

glont tras de un asasin. Lincoln a fost impuscat in cap, in loja sa de la teatrul Ford,
in timpul unui spectacol. John Wilkes Booth, asasinul, a reusit sa scape, dar a fost
prins dupa cateva zile si impuscat mortal.
Lista continua cu James A Garfield in 1881, William McKinley in 1901 si
J.F. Kennedy in 1963, impuscat mortal, la Dallas, pe 22 noiembrie 1963, in timp
ce se deplasa cu masina prin oras, cand coloana prezidentiala traversa Dealey
Plaza; investigatiile oficiale l-au gasit pe Lee Harvey Oswald vinovat de moartea
presedintelui.
Franklin D. Roosevelt, Harry S Truman, Gerald Ford si Ronald Regan au
fost cu totii tinte al unor atentate nereusite.
In secolul XX impactul geopolitic al asasinatului devine urias; asasinarea
arhiducelui Frantz Ferdinand impreuna cu sotia sa la Sarajevo in 1914 de catre
extremistul sarb Gavrilo Princip, a servit drept pretext incandescent pentru
izbucnirea primei conflagratii mondiale; motivul politic al uciderii Arhiducelui
Franz Ferdinand de Austria a fost dorinta provinciilor sudice ale Imperiului
Habsburgic de a-si castiga independenta si de a forma Iugoslavia;
Deasemenea atentatul nereusit la viata lui Hitler cu 30 de ani mai tarziu,
pus in scena de un grup de ofiteri apopiati acestuia, aproape ca a pus punct celui
de-al doilea razboi mondial.
In 1948 Mohandas Mahatma Gandhi, parintele independentei Indiei si
initiatorul miscarilor de revolta neviolente, a fost impuscat mortal de un fanatic
hindus, la 30 ianuarie, in timpul unei ceremonii religioase. Considerat un fel de
sfant si un conducator politic, Gandhi obtinuse retragerea britanica si independenta
Indiei la 15 august 1947. Incinerarea sa publica a provocat manifestari
extraordinare de doliu popular. Motivul asasinatului a fost atribuit faptului ca

3
Ghandi sustinea o plata pe care India trebuia sa o faca in favoarea Pakistanului.
Godse considera ca Ghandi sacrifica interesele hinduse in favoarea intereselor
minoritatilor (musulmanii). L-a impuscat de trei ori pe Ghandi in timp ce acesta isi
facea plimbarea de seara cu un pistol Beretta semi-automat.
Asasinul, Nathuram Godse, era un radical hindus. Godse si complicele sau,
Narayan Apte, au fost condamnati si executati in noiembrie 1949.
In 1984 Indira Gandhi primul ministru Indian moare asasinata pentru ca in
1991 fiul si succesorul ei, Rajiv Gandhi sa sfarseasca in acelasi fel.
In Orientul Mijlociu, conducatori de ambale parti ale baricadei au fost ucisi
de asasini: regale Abdullah al Iordaniei in 1951, presedintele Egiptului Anwar
Sadat in 1981, insa cea mai socanta si controversata moarte a fost cea a prim-
ministrul israelian Yitzac Rabin in 1995. ucis de extremistul Yigal Amir, la un
miting pentru pace desfasurat la Tel Aviv, pe 4 noiembrie 1995.Cu toate ca
asasinul, Igal Amir, a fost prins in flagrant si zace intr-o inchisoare, dosarul a
ramas deschis. Multe mistere continua sa pluteasca in jurul crimei. In camasa si
maieul decedatului ar fi fost detectate trei gauri de glont desi Igal Amir a declarat
ca a tras doua focuri de arma asupra premierului. Amir a angajat un nou avocat si
cere revizuirea procesului sustinind ca glontul mortal a fost cel de-al treilea, tras de
o alta persoana.
Asasinatul nu a ocolit insa nici pe liderii extremisti spre exemplu senatorul
Louisianei Huey long asasinat in 1930 si Malcolm X in 1960; in acelasi fel au
sfarsit si George Lincoln Rockwell, lider al Partidului Nazist American si Pim
Fortuyn lider al unui partid radical antiimigrant olandez.
Desi eminamente politic asasinatul poate avea ca tinte si alte persoane
decat lideri politici, spre exemplu cand in 1981 un asasin turc a incercat sa-l
impuste pe papa Ioan Paul II-lea actiunea a fost fara dubiu indreptata politic desi
papa nu era un lider politic propriu-zis.
Deasemenea Martin Luther King, pastor baptist nord-american, activist
cunoscut mai ales ca luptator pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din
SUA, a fost asasinat pe 4 aprilie 1968, in Memphis, Tennessee fara a fi avut la
momentul respectiv vreo alta autoritate decat sociala. Acesta a fost impuscat
mortal, in balconul camerei sale de hotel de catre James Earl Ray conform
variantei oficiale. In 1999 insa un juriu din Tenessee s-a pronuntat in favoarea
familiei sale recunoscand ca asasinatul a fost rezultatul unui complot in care au
fost implicati inalti oficiali din FBI, CIA, Departamentul de Stat, politia din
Memphis, dar si indivizi care aveau legaturi cu crima organizata. Moartea sa
accelerat evident politicile de integrare rasiala pe teritoriul Statelor Unite de unde
cu sau fara discriminare pozitiva acestea s-au propagat pe mapamond.
Un caz recent de asasinat a fost pe 27 decembrie 2007 cand fostul premier
pakistanez Benazir Bhutto - adversar redutabil al presedintelui Pervez Musharaf -
a fost asasinata in orasul Rawalpindi in timpul unui miting impotriva sefului
statului. Cancelariile occidentale preconizau la acea perioada ca asasinarea lui
Bhutto, care era liderul opozitiei, va aduce un val de violente nemaiintalnit in

4
aceasta tara partenera a Statelor Unite in razboiul impotriva terorismului, dar si un
fief al celulelor Al-Qaida. Asasinarea fostului premier putea declansa un val de
terorism in Pakistan. Atacul a provocat moartea a cel putin 14 persoane si ranirea
altor 40. Atacatorul a detonat o bomba in timp ce incerca sa intre in mijlocul celor
catorva mii de persoane care se reunisera pentru a asculta discursul lui Bhutto. Ea
parasea mitingul in momentul in care s-a produs atacul si a fost transportata la
spital in stare de inconstienta. Anterior, patru sustinatori ai fostului premier
pakistanez Nawaz Sharif au murit dupa ce membrii unui alt partid de opozitie au
deschis focul asupra lor in timpul unui miting organizat in apropiere de aeroportul
din Islamabad. La mai putin de un an dupa asasinatul lui Bhutto, sotul acesteia
devine premierul Pakistanului, coincidenta sau nu.
Si politica romaneasca s-a facut de multe ori prin intermediul asasinatelor:
29 decembrie 1933, premierul roman I.C. Duca a fost impuscat pe peronul garii
din Sinaia, la 21 septembrie 1939, Armand Calinescu, prim-ministru al Romaniei,
a fost si el ucis in Bucuresti; in 1940 au fost omoriti multi alt oameni politici sau
fosti demnitari, printre care Nicolae Iorga si Virgil Madgearu.

Asasinatul invizibil

Majoritatea cazurilor prezentate mai sus reprezinta exemple de assassinate

publice, insa trebuie mentionat ca asasinatele comise de organizatile de securitate
moderne si de echipele de soc subordonate executivului sunt de o total alta factura.
Fara tagada, asasinatul, indeplinit de organizatii guvernamentale ori
nonguvernamentale, sau de indivizi izolati este realizat in cea mai eficienta forma
cand se desfasoara ascuns. Exemplificativ este cazul lui Jean-Paul Marat, din
timpul Revolutiei Franceze. Cum e ilustrat si intr-o pictura a lui Jaques Louis
David, liderul radical Jean-Paul Marat, era in unul dintre cele mai vulnerabile
locuri-in baia sa-cand tanara Charlotte Corday, un suporter al opozitiei, l-a
surprins in noaptea zilei de 13 Iulie 1793.

5
Trupe speciale americane in Afganistan in timpul misiunii de paza a presedintelui afgan Harmid
Kasai, dupa tentative de asasinat

6
Asasin purtand uniforma de soldat egiptean in cadrul atentatului asupra presedintelui egiptean
Anwar Sadat

7
 Corday a intrat in camera privatǎ a lui Marat cu pretextul de a-i lua un
interviu în calitate de jurnalist.La mai bine de doua decenii distanţǎ , gruparea
musulmanǎ teroristǎ al-Qaeda a folosti exact acelasi pretext pentru a obţine un
interviu cu Ahmad Shah Massoud.Liderul rebelilor din Alinaţa Nordica , cu
reputaţie puternica, fiind cea mai cunoscutǎ personalitate a opoziţiei , Massoud era
principala ameninţare pentru talibanii care stapaneau zona şi care ofereau adapost
grupǎrii al-Qaeda si liderului acesteia, Osama bin Laden. Doi operatori al-Qaeda,
deghizaţi în jurnalişti ai purtand cu ei o camera foto , s-au întalinit în privat cu
Massoud pe 9 septembrie 2001-la doar 2 zile înainte de lansarea celebrului atac
terorist dela 11 Septembrie,de catre al-Qaeda , asupra Statelor Unite ale Americii.
Când a inceput interviul, aparatul foto a explodat omorând atât pe Massoud cât şi
pe cei 2 trerorişti.

SMERSH si Trotsky.

Un exemplu excelent a asasinatului “invizibil”, indeplinit de catre

operatorii guvernelor moderne, il reprezintǎ asasinarea lui Leon Trotsky în anul
1940 în Mexico City. Trotsky era de mult rivalul lui Josef Stalin , care a
recunoscut ca rolul pe care l-a jucat Trotsky alaturi de V.I.Lenin in Revolutia
Bolshevica i-a legitimat sprematia politica. Stalin l-a exilat pe Trotsky , dar chiar
si aşa, tot îl vroia mort. Mai bine de un deceniu agenti ai SMERSH , echipa de
asasini a KGB-ului , l-au urmrǎit pe Trotsky. Individul care într-un final i-a capǎtat
increderea lui Trotsky a fost Ramon Mercader , cǎruia Trotsky i-a acordat un
interviu in particular.Însǎ lucrul pe care Trotsky nu îl ştia era cǎ Mercader a fost
recrutat de cǎtre SMERSH , în timpul rǎzboiului civil din Spania. Folosindu-se de
identitatea unui jurnalist francez , Jacqes Mornard, Mercader şi-a construit pas cu
pas drumul cǎtre cercul de oameni în care se învartea Trotsky ,folosindu-se, si
seducand-o pe americanca Sylvia Agelof,care avea o legatura mai stransa cu
liderul radical .
Mercader îşi construieşte planul meticulos si cu rabdare, întâlnindu-se de
mai multe ori cu Trotsky ,spunandu-I cǎ el de fapt este un jurnalist şi cǎ a scris o
lucrare despre viziunea politica a lui Trotsky şi şi-ar dori ca însǎşi maestru sǎ o
citeascǎ. Fǎrǎ îndoialǎ flatat de cele auzite , Trotsky este de acord sǎ se întâlneascǎ
cu aşa zisul reporter pe data de 20 august 1940.În ziua întâlnirii Mercader ia cu
sine aşa-zisa lucrare,care era de fapt un “paravan” , impreuna cu instrumentele
necesare pentru a duce la bun sfârşit misiunea: un pumnal de 30 de centrimetri , un
pistol şi un ciocan de spart gheaţa folosit de alpinişti. Dupǎ ce Trotsky a început sǎ
citeascǎ lucrarea realizeazǎ cǎ totul fusese doar de fatada, s-a uitat la invitatul lui ,
moment în care Mercader îi zdrobeşte capul cu ciocanul.Însǎ Trotsky nu moare
imediat şi le interzice bodyguarzilor sǎ-l omoare pe Mercader pentru cǎ acesta “are
de spus o poveste”. În mai puţin de 24 de ore Trotsky moare pe patul de spital , iar

8
Mercader ramane în custodia poliţiei. Acesta şi-a pǎstrat identitatea falsǎ în
perioada derularii procesului , spunând cǎ l-a omorât pe Trotsky deoarece era
gelos pe acesta datoritǎ relaţiei intime pe care o avea cu Sylvia.Condamnat în 1943
, Mercader a stat închis 17 ani într-o închisoare din Mexic.Dupǎ eliberarea s-a
Mercader a fost in Praga apoi la Moscova, unde in Kremlin e recompensat prin
Ordinul Uniunii Sovietice.

Furia lui Dumnezeu şi “Septembrie Negru”.

Un alt exemplu elocvent a plǎnuirii cu atenţie a unui asasinat de catre un

guveran, este cel din Israel ca raspuns la uciderea celor 11 atleţi israelieni la
Jocurile Olimpice de la Munich în anul 1972. Asasinatul a fost plǎnuit de Black
September , o organizaţie teroristǎ fondatǎ de Organizaţia Eliberǎrii Palestinei, dar
care a actionat separat, nereusindu-se a se gasi legaturi evidente cu “sponsorii” sai.
În cǎutarea de a face dreptate în cazul Black September, Israelul şi-a format
propria grupare teroristǎ , cunoscutǎ sub numele de Mânia lui Dumnezeu. Între
anii 1972 – 1974 , Mânia lui Dumenezeu , poreclitǎ "Mâna lungǎ a Israelului , a
omorât mai bine de 12 agenţi ai Black September. Wael Zwaiter , de exemplu , a
avut ghinionul de a se afla într-un lift din Roma cu doi agenţi ai Mâniei lui
Dumenezeu care aveau asupra lor pistoale calibrul 22. Gruparea l-a omorât la Paris
pe Mahmoud Hamshari , implantându-i în telefon o bombǎ şi pe Hussein Bashir
în Nicosia , Cipru , implantându-i o bombǎ sub pat. O altǎ explozie l-a omorât pe
Mohammed Boudia , care , dupǎ ce petrecuse noaptea alǎruri de iubita lui în Paris
se urcǎ în maşinǎ şi aceasta expodeazǎ. Pe cât de eficace era gruparea Mânia lui
Dimenezeu totuşi a fǎcut şi greşeli. În anul 1974 în oraşul Lillehammer din
Norvegia, agenţii Mâniei lui Dumnezeu au împuşcat un om crezând cǎ acesta este
Ali Hassan Salameh , şeful grupǎrii Black September. De fapt el era Ahmed
Bouchiki , un scriitor marocan care avea asupra lui un paşaport alegerian. Cinci
ani mai târziu în Beirut Mânia lui Dumnezeu îl omoarǎ pe Salameh folosind
explozibil. Între timp , incidentul de la Lillehammer a provocat plângeri din partea
statelor vest europene acuzând Istraelul cǎ le foloseşte oraşele drept spaţii de
vânatoare , iar, in final, Istraelul este de acord sa opreasǎ operaţiunea Mânia lui
Dumnezeu.

CIA.

Regula fundamentala a operatiunilor de asasinat indeplinite de catre CIA

sau alte organizatii americane de acelasi gen este ca societatatii civile nu
trebuiesc dezvaluite decat operatiunile justificate politic.Acesta este si cazul
oricarei agentii dedicate indeplinirii de actiuni sub acoperire plasata sub egida
unui guvern ce se conduce dupa un anumit grad de transparenta fata de public,

9
problema cu care SMERSH nu a trebuit sa se confrunte vreodata

CIA a fost public umilitǎ prin dezvǎluirle facute despre încercǎrile eşuate si
hilare de a-l ucide pe Fidel Castro , cum ar fi otrǎvirea trabucurilor. Au mai fost de
asemenea fǎcute presupuneri cum cǎ CIA a susţinut mai multe asasinǎri şi
tentative de asasint asupra unor lideri celebri cum ar fi Chou En-Lai în ani 1950
sau Sadam Hussein in ani 90.
Aceste şi alte multe alte dezvǎluiri în special din perioada 1975-1976 care
au ajuns şi la urechile senatorului Frank Church , determinat opinia publicǎ sǎ aibǎ
suspiciuni legate de CIA si NSA. Începând cu anii 1970 au apǎrut foarte multe
conspiraţii care legau CIA de toate evenimentele politice din lume , inclusiv de
asasinarea preşedintelui Kennedy. Lasand acum, insa, teoriile conspirationiste la o
parte, trebuie tinut cont de faptul ca operatorii CIA au calitati remarcabile de
asasini.

Asasinatul.
Arme, mecanisme, mijloace

De-a lungul istoriei guverne si grupǎri au recurs la tactica asasinǎrii: o

acţiune rapida , un act neasteptat de omucidere fǎcut din motive impersonale.
Motivele pentru care se recurge la asasinate a devenit poate mai complex odatǎ ce
balanţa puterii a devenit mai instabila. Esenţa asasinatelor a rǎmas în mare parte
aceeaşi de 4000 de ani : sǎ producǎ schimbǎri politice rapide sau sǎ elimine o
posibilǎ ameninţare. Metodele de asasinare
însǎ s-au schimbat radical. Armele mecanice au completat tehnicile biochimice. În
discutarea tehnicilor de asasinare ne este de ajutor a le împarţi in mecanice si
biochimice. Dupǎ cum ne indicǎ şi numele prima categorie de arme îşi are puterea
în proprietǎţile fizice , iar a doua categorie de arme omoarǎ în principal datoritǎ
efectelor pe care le are asupra organismului individului. În prima categorie se
încadreazǎ armele obisnuite, de bazǎ: cuţite , pistoale şi alte arme de foc.
Cu unele diferente, acest tip de arme se folosesc de principiile fortei
mecanice, a presiunii si a momentului, care in proportii diferite, influenteaza
interactiunea dintre masa, lungime si timp.
In plus, multe din ele sunt variatiuni ale celor trei clasice mecanisme: planul
inclinat (in cazul cutitului), parghia (mecanismul de “tragere” a focului in cazul
pistolului) si presa hidraulica (alte arme de foc, diferite de pistoale)
Zona de incidenta

Adesea se gasesc şi se considerǎ anumite caracteristici asemǎtoare între armele

macanice şi cele biochimice. La cel mai simplist nivel toate armele biochimice

10
atacǎ organismul persoanei , chiar dacǎ determinǎ doar cedarea sistemului nervos
sau a inimii , acestea duc într-un final la cedarea întregului organism.
Mai mult decat atât , armele de foc implicǎ reacţii chimice. Praful de puşcǎ dintr-
un glonte provoaǎ o schimbare mai degrabǎ chimicǎ decât una fizicǎ. O shimbare
fizica , cum ar fi îngheţarea apei , este reversibilǎ , însǎ odatǎ ce parful de puşcǎ a
intrat în contact chimic cu cǎldura şi a fost şi procesul de combustie a dus la
reacţia cu oxigenul , praful de puşcǎ se transformǎ în foc , fum si cenuşa şi o parte
din el devine energie astfel incat niciodatǎ nu mai poate deveni praf de puşcǎ. O
altǎ zona de incidenta o reprezintǎ folosirea armelor de foc în desfaşurarea
asasinatelor biochimice , de exemplu otravirea.
Un exemplu clasic îl reprezintǎ stiloul cu otravǎ ,care a fost folosit cel mai eficient
de cǎtre sovieticii de la KGB. “Deghizat” intr-un stilou obişnuit, dispozitivul
degajǎ acid cianhidric sub forma de gaz.

O alta arma de asasinare a KGB-ului cu stiloul utiliza alice cu ulei de ricin,

o otravă preferată mult timp de agenții ce fac parte din echipa de asasini cunoscuta
sub numele de SMERSH.

SMERSH, pistoale cu otrava si ulei de ricin

SMERSH au folosit această tehnică pentru a elimina mai mulți disidenți

Bulgari care trăiau in străinătate in anii 1970. Cel mai faimos exemplu cu referire
la aceasta tehnica a avut loc in Londra, când SMERSH au fost implicați in
asasinarea ziaristului Georgi Markov in Septembrie 1978. Pe cand Markov aștepta
un autobuz fara nici o suspiciune intr-o mulțime la Waterloo Bridge, un om a
trecut pe langa el si accidental-sau cel puțin așa a părut - l-a intepat cu vârful
ascuțit al umbrelei sale in coapsa. Bărbatul si-a cerut scuze si si-a continuat
drumul. In decurs de câteva ore, Markov era mort. Bărbatul cu umbrela era un
asasin SMERSH, si vârful ascuțit al umbrelei sale a lansat o alice de platina care
conținea ulei de ricin.
Atât de inteligenta a fost metoda de asasinare, incat a trecut ceva timp pana
serviciul secret de informații si-a dat seama ce s-a întâmplat si a ordonat ca corpul
lui Markov sa fie dezgropat pentru a se face noi investigații si a se descoperi ce s-a
întâmplat de fapt.
In acest caz, la fel ca si in altele, o substanța biochimica cauzează moartea,
deși metoda de transmitere a fost mecanica. In același fel, otrava care trece printr-o
seringa in corpul victimei este o arma biochimica transmisa prin metode mecanice.
De exemplu, când secta Aum Shinrikyo a folosit uleiul de ricin pentru a ucide 12
oameni si răni alte mii, intr-un metrou din Tokyo in 1995, acesta a fost folosit sub

11
forma de gaz – o metoda pura biochimica. Victimele au inhalat gazul, care a
început imediat sa le distrugă sistemele imunitare.
Tipuri fundamentale de arme de asasinare mecanice

Armele puse in discuție aici se incadreaza in cateva categorii largi: bate,

cutite si alte obiecte contondente; arme de foc; categorii combinate de arme. O
abordare enciclopedica a acestor categorii de arme ar umple o intreaga carte, mai
ales cand vine vorba de arme de foc. De aceea ne axam aici asupra armelor care au
fost remarcate pentru designul lor inteligent sau pentru metodele de ascundere
care au fost dezvoltate de si pentru organizatii ascunse sau grupuri similare. Chiar
si asa este posibil sa atingem câteva exemple de remarcat.
Puține dintre aceste arme sunt asociate cu asasinate exacte, deoarece
majoritatea asasinatelor comise de organizații ascunse nu sunt inca descoperite si
probabil vor ramane așa. Mai mult, majoritatea asasinatelor probabil nu sunt
directionate catre figuri publice si de aceea este foarte probabil sa scape de atenția
generala. Când Markov a murit, de exemplu, oamenii care ar fi fost interesati de
acest de motivele mortii lui se aflau in Bulgaria, unde efectiv au fost ascunse de
catre stat toate dovezile care duceau la posibila cauza a mortii lui.
Bate si instrumente grele.

Multe din armele de asasinare care intra in categoria generala de bate si

alte instrumente grele sunt sau au fost armele folosite in luptele corp la corp si de
asemenea in alte situații in afara asasinatelor. Un exemplu este ciomagul folosit
de CIA si de agenții secreți germani. Deși direcționat sa amețească victima cu o
lovitura in cap, ciomagul folosit cu destula forța putea cauza răni fatale. In
situațiile in care un detector de metale ar fi scos la iveala prezenta unei arme si
unde era probabil ca agenții sa fie in apropierea victimelor, ciomagul putea fi o
alegere buna. In 1950, CIA le-a furnizat agenților un manual de asasinare, care,
datorita Actului de Drept la Informare, este acum disponibil publicului. Având in
vedere armele grele, autorul acorda respect acestor unelte simple, deși la un
moment dat spune ca ele „necesita forța fizica si îndemânare pentru un uz
eficient”. Principalul avantaj al unui instrument greu cum ar fi barosul este
capacitatea sa universala.

Cuțite,arme ascuțite si instrumente contondente

Autorul manualului a fost la fel de explicit si in exemplificarea

modalităților de folosire ale armelor ascuțite, un termen care cuprinde nu numai
cuțite ci si alte obiecte tăioase. Forțele speciale Britanice au folosit in cel de-al
doilea război mondial pumnalul si cuțitele ascuțite, ambele obiecte ascuțite. Alte
forte britanice, angajate in conflictele din Africa de Nord, au folosit o combinație

12
din cuțit si tija de metal care se punea pe degete, combinație cu ajutorul căreia
utilizatorul putea lovi victima cu pumnul si după putea folosi cuțitul.
Cand vine vorba de majoritatea armelor de asasinare, posibilitatea ca
acestea sa poata fi ascunse este un factor cheie. In consecința multe unitati
responsabile de misiuni speciale in timpul celui de-al 2-lea război mondial au
folosit pumnale mici, care puteau fi cu ușurința ascunse in interiorul palmei.
Mărimea lor le făcea ușor de ascuns in haine si chiar si intr-o mana strânsa. De
asemenea, in timpul războiului, Biroul pentru Misiuni Speciale britanic a proiectat
un kit ingenios de cuțit pentru Biroul American de Servicii Strategice,
predecesorul CIA. Kitul, menit sa se stranga si sa incapa intr-un buzunar, conținea
o multitudine de cutite si instrumente ascutite care ieseau dintr-un cutit mic negru,
de culoare neagra( pentru a nu reflecta lumina), transformându-l intr-un pumnal
aprig. Biroul American de Servicii Strategice nu a adoptat oficial kitul dar mulți
dintre agenții acestuia si-au procurat singuri kitul in timpul calatoriilor in Marea
Britanie, devenind in scurt timp fani ai acestei invenții.
Dispozitive combinate si hibride.

Exista de asemenea dispozitive de asasinare combinate care imbina aspecte

ale armelor grele si a armelor ascuțite sau folosesc strangularea ca un mod de a
ucide. Un exemplu relevant al ultimei afirmații este garrote-ul, folosit atunci când
utilizatorul se poate apropia in spatele victimei fara a crea suspiciuni. Este format
din 2 mânere unite ele printr-un fir subtire si rezistent aproximativ de lungimea
umerilor unui om si este o arma simpla cu eficienta ridicata. Unele garrote-uri sunt
dotate cu margini tăioase pentru a putea fi folosite daca utilizatorul are nevoie sa
scape dintr-o celula, sau daca este legat. Similar garrote-lui este dispozitivul
cunoscut sub numele de fierastraul Gigli. Numit dupa Leonardo Gigli, un doctor
de origine italiana, din secolul XIX , care il folosea in operațiile sale, fierăstrăul
Gigli este format din niste lame subțiri, lungi, oțelite, aranjate intr-o forma ovala,
cu inele pentru susținerea degetelor la capete. Făcut pentru a tăia osul, poate fi
folosit cu siguranța ca un obiect pentru ucis, deși este mult mai cunoscut ca un
instrument folosit la evadări de către agenții britanici secreți.

13
 Un instrument universal, combinând aspecte din ambele
categorii( instrumente grele si ascuțite) este arma Peskett. Folosita in operațiunile
speciale ale Aliantei din timpul celui de-al doilea Război Mondial, arma Peskett
este un veritabil depozit de echipament pentru ucis de tehnologie joasa.

Cordonul pentru încheietura si inelul atasat sunt singurele aspecte

inofensive ale armei Peskett, care reprezinta o combinatie intre maciuca, garrote si
pumnal. Maciuca este reprezentata de o bila metalica la capatul armei, firul
garroteului, care poate fi scos dintr-o gaura laterala are de asemenea o bila de
greutate mica, de care utilizatorul de poate folosi pentru a avea o priză mai buna in
încercarea de a-si strangula victima. In apropierea inelului este un buton care
folosește la declanșarea unui pumnal.

Armele de foc si alte dispozitive de foc( lansare).

14
 Designul armelor de diferite feluri, mecanisme de tragere, si dispozitive
explozive sunt adesea asa inteligente incat par a fi desprinse dintr-un film cu
James Bond. Ele insa sunt folosite de CIA, KGB, si alte organizatii secrete. Intr-o
asemenea împrejurare, ceva exotic ca „arma favorita” a CIA, pistolul de 9mm
folosit de organizatie in Vietnam, pare ceva obișnuit. De asemenea cunoscut ca
„pistolul artizanal al CIA”, a fost facut sa fie aruncat intr-o cutie din avion si sa
ajunga la destinatarul lui. Pistolul poate fi asamblat in cateva secunde cu ajutorul
unui manual foarte simplu de instructiuni, printat pe o foaie rezistenta la umezeala,
folosing pictograme care nu necesita cunostiinte de limba engleza.

Pistolul are munitie in manerul sau, si seamana cu un pistol cu apa, dar care
trage gloante reale. Pistolul Stinger ( a nu se confunda cu lansatorul de rachete cu
acelasi nume) este o arma de calibrul 22 care poate fi ascunsa intr-un tub de pasta
de dinti. Facut pentru CIA in timpul Razboiului Rece, este unul dintre armele
facute pentru a fi ascunse in locuri nebanuite. Serviciul secret Britanic a proiectat
de asemenea pistoale de calibrul 22 care puteau fi ascunse in pachete de tigari.
Ambele aveau o sfoara la capatul tigarii care odata trasa cu dintii declansa glonțul.
Chiar daca bulgarii au folosit ajutorul KGB-ului in cazul Markov, au fost adeptii
creării dispozitivelor proprii de asasinare. Serviciul de inteligenta bulgar a creat
„arma de breloc” care avea 2 tevi si căra 2 gloante de calibrul 32. Dimensiunile
mici, 3 cm latime si 10 lungime erau totodata un avantaj dar si un dezavantaj.
Partea negativa era ca din cauza tevii scurte,

15
 arma scotea un sunet destul de mare,iar precizia nu era asa buna. Din aceste
motive, arma era folosita decat ca o ultima varianta. Pe de alta parte, dimensiunile
mici o faceau greu de identificat, si era proiectata in asa fel incat putea cu usurinta
sa pacaleasca detectoarele de metale din aeroport. Insa, despre aceasta arma nu se
poate vorbi la trecut deoarece conform Interpolului, aceasta arma este inca vanduta
in Europa de Est pentru mai putin de 20 $.

Pistoalele au fost folosite si impreuna cu lanterne, tevi, creioane, şi

numeroase alte instrumente aparent obişnuite. Un exemplu foarte apreciat de
pasionaţii în domeniu a fost rujul-pistol, sau “sărutul morţii”. Creată de KGB
pentru agenţii de sex feminin (sau pentru agenţii de sex masculin care operau ca
homosexuali, sau “corbi”), această armă, de 4.5mm, ce poate trage un singur foc,
este acoperita cu cauciuc şi deghizată apoi ca o cutie de ruj. Pentru a trage cu
această armă este nevoie să răsuceşti inelul moletat un sfert de circumferinţă.

16
 Revolverul de calibru 22 folosit de John Hinkley Jr. în tentativa de asasinare a preşedintelui Statelor Unite Ronald
Reagan,
prezentat la procesul lui Hinkley în anul 1982.

Dispozitive pentru tragere cu gaz toxic

Obiectele de zi cu zi, aparent inocente, sunt cele care oferă cea mai
eficientă “acoperire” pentru echipamente de asasinare de toate tipurile - nu doar
pistoale, ci şi dispozitive pentru tragere cu gaz toxic. KGB-ul, cel care a dezvoltat
( sau care doar a asigurat dezvoltarea) creioanelor cu otrava descrise mai devreme,
avea un talent deosebit la acest capitol. Agenţii KGB foloseau alternativ atât
portofele “dotate” cu cartuşe de gaz cât şi numeroase variante ale umbrelei care l-a
omorât pe Markov. Un alt astfel de instrument a fost făcut să pară bastonul unei
persoane nevăzatoare. Trăgagiul era acoperit de o bandă albă ce trebuia
îndepărtată în momentul în care utilizatorul – desigur un agent KGB cu o
acurateţe vizuală foarte bună – trăgea cu gaz toxic din mânerul bastonului.
KGB-ul folosea cutii de ţigări pentru a ascunde un pistol cu alice otrăvite.
Odată ce pachetul era deschis, se descărca un glonţ gol pe interior ce conţin gaze
nocive. O altă astfel de armă ascundea un dispozitiv de descărcare a gazului ce

17
trebuia înlaturat înainte de utilizare. În anul 1954, KGB-ul l-au trimis pe Nikolai
Khokhlov pentru a-l asasina pe disidentul Georgi Okolovich în vestul Germaniei
folosind o armă cu otravă deghizată într-un pachet de ţigări. Khokholov, pe de
altă parte, se convertise în secret la creştinism şi s-a lepădat de profesia sa. Drept
urmare l-a anunţat pe Okolovich în legătură cu complotul si dezertează Vestului,
divulgând informaţii despre armele dechizate n pachete de ţigări.

Imag. Nr. Senatorul Frank Church, stânga, preşedintele Senate Select Intelligence Committee, prezintă un
pistol dart cu otravă în timp ce co-preşedintele, Senatorul John Tower, priveşte în timpul prezentării probelul pentru
activităţile desfăşurate de C.I.A. în 1975

Arme biochimice pentru asasinat

Asasinatul este de cele mai multe ori definit ca fiind o crimă din
considerente politice. Termenul este cel mai probabil derivat al cuvântului de
origine arabă “Hashish”, care se pare că era folosit de Hasan-ban-Sabah (1034-

18
1124) pentru a-şi motiva discipolii. Acestor “hashishini” sau asasini li se atribuia
sarcina de a efectua atât crime politice cât şi de altă natură, de cele mai multe ori
cu preţul propriilor vieţi. Deci, la nivel etimologic, există deja o legătură între
asasinare şi componenţi derivaţi din natură.
Biochimicalele în contextul asasinăriilor presupun în mare parte droguri şi
toxine provenite şi derivate din plante. Pot fi componenţi organici cum sunt
alcaloizii, glicozide cardiace şi cianogene, compuşi ce conţin nitro, oxalaţi, răşini,
anumite proteine şi aminoacizi. O selecţie a acestor biochimicale a fost în mod
eficient utilizată în diverse asasinări de-a lungul istoriei. Civilizaţiile antice ale
Estului Apropiat, Grecia şi Roma au dezvoltat utilizarea unor astfel de otrăvuri în
crimele politice până la un grad foarte ridicat de eficacitate. În Roma clasică,
otrăvurile cu ciuperci erau administrate expertizat de către Agrippina(16-59 d.Hr.),
soţia Împăratului Claudius şi
mama lui Nero. Ea a scăpat cu
succes de o parte din adversarii
politici. Inclusiv Marcus Silanus
ce trebuia să îi succeadă lui
Claudius, şi desigur, de Claudius
însuşi. Agrippina a folosit
probabil proptietăţile speciei
amanita, ce conţin polipeptide
amanitice ce produc schimbări
degenerative la nivelul ficatului,
rinichilor, şi muschilor cardiaci.
În Egipul Antic, în căutarea unui
amestec pentru o sinucidere
potrivită, regina Cleopatra s-a
familiarizat cu proprietăţile
măselariţei (Hyoscyamus niger) şi
mătrăgunei (Atropa belladonna),
anticipând că moartea cauzată de
aceste plante va fii una rapidă dar
dureroasă. Cleopatra era de
asemenea dezamagită de
Strychnos nux-vomita ( un copac
al cărui seminţe conţin stricnină).
Stricnina cauzează stimularea
sistemului nervos central, produce convulsii generalizate, şi distorsionează
trăsăturile faciale la deces. Această ultimă variantă prezentată nu i se potrivea
deloc Cleopatrei, care până la urmă s-a mulţumit cu o muşcătură de cobră
egipteană, ce producea o moarte mai rapidă şi serenă de talia unei regine.

19
 Cucuta (Conium maculatum) este un alt compus biochimic notoriu in
crimele politice. Această plantă, ce are în componenţă un alcaloid, a fost utilizată
pentru executarea filozofului grec Socrate (479-399 î.Hr.). Drogul cauzează
paralizie motorie progresivă, începând cu extremităţile până ce victima cedează
datorită unei insuficienţe respiratorii. Cele mai mortale otrăvuri politice erau
preparate de către alchimiştii Evului Mediu. La Cantrella era o armă secretă de
asasinare folosită de către Cesare Borgia (1476-1507) şi Lucrezia Borgia (1480-
1519) pentru a scăpa de duşmanii lor. Compoziţia sa nu este cu exactitate
cunoscută nici în ziua de astăzi.
Uleiul de ricin este o otravă politică cu origini în secolul douăzeci. Se
produce cu uşurinţă din grăsimea de castor şi are potenţialul de a fi o armă
criminală de scară largă. Ricinul a aparut în atenţia publică în anul 1987 când a
fost utilizat în asasinarea disenterului bulgar Georgi Markov în Regaul Unit.
Markov lucra pe post de transmiţător pentru Corporaţia Britanică de Transmisie,
şi relatase material pro-vestic compatrioţilor săi comunişti. Markov a murit la
câteva zile după ce a fost intoxicat de o umbrelă pe podul Londrei. Umbrela cu
injector de otravă a fost creată de agenţia de inteligenţă sovietică – KGB şi a fost
utilizată în acest caz de către un agent bulgar ce a administrat ricinul victimei.
Autopsia a arătat că o alice de platină şi iridu de dimensiunea unei gămălii fusese
implantat la nivelul rănii prezentate pe trupul lui Markov. Alicei i se fefectuaseră
secţiuni circulare, cu găuri de 0.016 inch în care era depozitat ricinul. Cu putin
timp înainte, o tentativă similară se petrecuse în Paris împotriva unui dezertor
bulgar, Vladimir Kostov. Această tentativă nu a avut succes deoarece
îmbrăcămintea sa greoaie a împiedicat pătrunderea bilei metalice mai departe de
ţesutul subcutanat. Kostov a citit despre moartea camaradului său şi s-a dus de
urgenţă la un examen medical în timpul căruia alicea a fost găsită şi înlăturată
înainte ca toxina să fi fost absorbită în organism. Uleiul de ricin este o toxina
foarte puternică. S-a estimat că Markov a fost omorât de o doza doar de 425 mg.
conţinută în alice. Ricinul este mortal şi pentru că poate fi inhalat, ingerat sau
inghiţit şi este descompus foarte rapid de către organism şi este practic de
nedetectat. În cazul lui Markov s-a putut efectua un diagnostic corect deoarece nu
se dizolvase cum trebuie datorită alicei. În prezent nu există antidot pentru uleiul
de ricin, deşi s-a elaborat un vaccin ce a prezentat rezultate de succes în testele pe
soareci.
În afară de umbrla otrăvitoare, KGB-ul este cunoscută pentru a fi
creatorul a numeroase alte dispozitive ingenioase pentru a descărca otrăvuri
biochimice. Una dintre acestea a fost o armă de asasinare de dimensiunea unui
stilou ce putea descărca otrăvur lichide sau gazoase. Alta a fost o cutie de ţigări,
predată de asasinul KGB Nikolai Khokhlov în urma dezertării sale Vestului, în
Germania 1954. Dispozitivul putea să descarce un glonţ ce conţinea un glonţ gol
pe interior umplut cu otravă, aflat în ţigările ce ieşeau din pachet. Khokhlov, care

20
fusese trimis să-l asasineze pe emigrantul anti-sovietic Georgi Sergeyevich
Okolovich, a dezertat în loc sa îşi execute misiunea.
Între anii 1950 şi 1960, un talentat chimist şi expert în otrăvuri a lucrat
pentru Agenţia Centrala de Inteligenţă (CIA) a Statelor Unite. Acesta era Sidney
Gottlieb (1918-) care mai opera şi sub numele de Joseph Sheider. În anii 1960,
Gottlieb a fost implicat în numeroase proiecte chimice şi biochimice, în nici una
dintre acestea neavând aparent succes. Gottlieb a creat dispozitive ce puteau
administra otrăvuri cu ajutorul cărora CIA-ul putea executa asasinări ale liderilor
politici ce erau consideraţi a fi o ameninţare pentru securitatea naţională a Stalelor
Unite. Unul dintre aceşti lideri a fost si Fidel Castro, a cărui plăcere pentru ţigările
Havana a fost considerată a fi o posibilă cale de a administra alice otrăvite. Se
pare că Gottlieb a inserat otravă în ţigările Havana ce au fost trimise lui Castro,
care au fost cumva interceptate şi nu au ajuns la destinaţie. Gottlieb a creat apoi o
vestă otrăvită pe care Castro nu a purtato niciodată. O altă tentativă de asasinare
implicându-l pe Gottlieb a fost plănuită de CIA pentru generalul Abdul irachian
Karim Kassem, plasând o batistă otrăvită în buzunarul de la costum, dar şi planul
acesta a eşuat. Gottlieb a adoptat o tactică uşor diferită în plănuirea asasinării
liderului african Patrice Lumumba, primul ministru de stânga al Congo (acum
Zaire). În septembrie 1960, a construit un pachet de conţinea un agent biologic
capabil sa producă tularemie, bruceloza, antrax, varicelă, variolă, tuberculoză şi
boala somnului (encefalită cabalină venezueleană). Acest agent era amestecat cu
pastă de dinţi şi plasat într-un tub ce putea fi introdus în geanta de voiaj a lu
Lumumba. Gottlieb a livrat acest pachet lui Lawrence Devlin, şeful de staţie CIA,
înstructându-l să îl omoare pe Lumumba. Nici această operaţiune nu şi-a atins
ţinta deoarece inamicii lui Lumumba din Congo i-au luat-o înainte, omorându-l în
ianuarie 1961.

21
 Bibliografie

Carti:

 Lentz, Harris M. “Asasinate si Executari: O enciclopedie a violentei

politice, 1865–1986”. Jefferson, Carolina de Nord, Editura
McFarland, 1988.

 McKinley, James.” Asasinatul in America”. New York: Editura

Harper & Row, 1977.

 Sifakis, Carl. “Eciclopedia asasinatelor”. New York: Editura Facts on

File, 1991.

 Spignesi, Stephen J. “Asasinate si Atentate”. New York:Editura New

Page Books,2003.

 Irvin, Victor D. “Asasinatele politice: The Strategic Precision Weapon of

Choice”. Carlisle Barracks, PA: Editura U.S. Army War College,
2002.

 Melton, H. Keith. “Cea mai mare carte despre spioni”. New York:
Editura DK Publishing, 1996.

22
  Minnery, John. “CIA Catalogul de arme clandestine”. Boulder,
CO:Editura Paladin Press, 1990.

Ziare:

 Benomran, F. A., si J. D. Henry. “Omuciderea prin otravire cu

stricnina.” Med Sci Law 36 (1996)
 Dally, S. “Otraviri provocatoare de moarte nonaccidentale Rev Prat
50 (2000).
 Knight, B. “Ricin—A Potent Homicidal Poison.” Br Med J. 1 (1979)
 Vetter, J. “Plant Cyanogenic Glycosides.” ToxiconChem 38 (2000)
 Zhan, J., and P. Zhou. “Metoda simplificata de masurare a
toxicitatii ricinului”

Surse in format digital

 Doyle, Kate, and Peter Kornbluh. CIA si Asasinatele:Documentele din

Guatemala 1954. George Washington University.
<http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB4/>
(January 30, 2003).
 Muzeul international de Spionaj. <http://www.spymuseum.org>
(January 31, 2003).

23