Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 1
Navigaţia fluvială, definiţii
• Apele interioare sunt de două feluri:
a) ape maritime (interioare) cuprinse între ţărmul
mării şi liniile de bază ale mării teritoriale;
• ţărm: fâșie de pământ situate de-a lungul unei mări
• linii de bază: liniile celui mai mare reflux de-a lungul
țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc
punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale
țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de
acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor
instalații portuare permanente
• marea teritorială: cuprinde fâșia de mare adiacentă
țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare,
având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată
de la liniile de bază
b. lacuri naturale sau artificiale, râuri, fluvii şi
canaluri.
 Golful Tendrivs’ka

460 a 460
s’k
nit
UCRAINA r ki
l Ka
lfu
Go

ar ea
Dun Crimeea
I. Serpilor
Cap Tarkhankut

Dig Sulina

450 Golful Kalamits’ka 450

Pen. Sacalin Sevastopol

ROMANIA
le

a
ria

gu Cap Khersones
nti
o
rit

o
ac
te

n
Zo
e
el
Ap

Capu Midia Cap Sarych

riale

Constanta
ua
terito

440 440
conti
Apele

Zona

BULGARIA
240 C

Marea Neagra
 Groenlanda Marea Marea
Groenlandei Barents

Marea
Norvegiei

Marea
Europa
Nordului

Marea
Oc. Atlantic Caspica
de Nord

Marea Neagra

Asia

Marea Mediterana
0 250 500 1000 M

Africa www.mapsopensource.co
• Navigaţia fluvială şi pe ale interioare se caracterizează
prin următoarele:
• căile navigabile pe ape interioare sunt de regulă
sinuoase, limitate în lăţime ceea ce reprezintă o bună
cunoaştere a rutei şi pricepere în manevra navei;
• adâncimea apei variază rapid de la un loc la altul şi
chiar în acelaşi loc în timp foarte scurt;
• curentul apei, contracurenţii şi anafoarele (deplasările
circulare ale maselor de apă) influenţează puternic
asupra direcţiei de deplasare, vitezei şi manevrei navei;
• efectul de sugere ce apare în locuri înguste datorită
completării cantităţii de apă dislocuită de elicele
navelor mari impune restricţii de viteză şi manevră
pentru evitarea abordajelor sau avariilor la instalaţiile
şi bunurile aflate la maluri sau pe calea navigabilă;
• corpuri plutitoare sau imerse, sloiuri de gheaţă ce se
deplasează sau staţionează pe calea navigabilă impun
luarea unor măsuri preventive pentru evitarea avariilor la
corpul navei; acestea îngreunează desfăşurarea navigaţiei
ajungându-se uneori până la întreruperea ei;
• nivelurile excepţionale (ridicate sau scăzute) datorită
precipitaţiilor sau secetei, furtunile sau vânturile puternice,
ceaţa, întunericul nopţii sau luminile ocazionale de la
maluri produc greutăţi mari pentru conducere în siguranţa
a navei;
• diversitatea mijloacelor plutitoare aflate pe calea navigabilă
precum şi pregătirea neomogenă a personalului navigant
ridică probleme pentru siguranţa navigaţiei;
• relieful malurilor, curbele căii navigabile împiedică atât
vizibilitatea directă cât şi folosirea echipamentelor radar de
navigaţie.
 NOŢIUNI DE HIDROLOGIE ŞI HIDROGRAFIE FOLOSITE ÎN NAVIGAŢIA PE APE INTERIOARE

• Hidrologia este ştiinţa care studiază

caracteristicile apelor din natură şi variaţia
acestora în timp şi spaţiu.
• Hidrografia este ştiinţa care se ocupă cu
descrierea fizico-geografică a apelor.
• Principalele noţiuni de hidrologie şi de
morfografie şi morfometrie fluvială folosite în
navigaţia pe ape interioare sunt:
• bazin hidrografic, teritoriul în care coexistă şi se
dezvoltă ape de aceeaşi natură
• albie, suprafaţa terenului ocupată de apă, malul
fiind uscatul ce o limitează ;
• nivel, linia după care suprafaţa apei taie malurile;
• linie batimetrică, linia punctelor de aceeaşi
adâncime; adâncimea apei sau înălţimea nivelului
faţă de fund în acelaşi loc variază în timp datorită
depunerilor sau modificării cantităţilor de apă,
poziţia nivelului la un moment dat se precizează
în raport de un nivel de referinţă numit etiaj;
• cotă hidrografică, înălţimea nivelului la un moment dat
faţă de etiaj; cota hidrografică se exprimă în centimetri
sau hidrograde;
• hidrogradul reprezintă a zecea parte din diferenţa
dintre cota cea mai mare şi cota cea mai mică
înregistrată în decursul anilor într-un anumit loc
(staţiune hidrometrică) măsurătorile fiind făcută pe
mira hidrometrică; staţiunea hidrometrică este
amplasate în locurile ce prezintă interes în navigaţie
(porturi, intersecţii de căi navigabile);
• şenal, suprafaţa de apă pe care se poate naviga în mod
obişnuit;
• mal: poate fi concav (scobit) sau convex (cap,
promotoriu) fiind malul drept şi malul stâng după
sensul de curgere;
 agra
Principalele statii hidrografice si

a Ne
orase

Mare
Limita bazinulul hidrografic
• semnal de navigaţie, gabaritele semnalului sunt
precizate în documentele nautice sau pe
indicatoarele de pe calea navigabilă:
• lăţimea (în metri);
• adâncimea la etiaj (în centimetri);
• înălţimea de liberă trecere la poduri, la cabluri, la
conducte (în metri);
• raza de curbură pentru curbele axei şenalului la
diferite niveluri (în metri);
• unghiul la centru al curbelor (în grade); aceste
gabarite sunt determinate pentru un nivel de
referinţă (etiaj hidrologic sau etiaj de navigaţie si
regularizare ENR);
• albia, canalul de curgere al unei ape curgătoare,
funcţie de pantă:
• albie minoră sau matca râului, cuprinde apă cea
mai mare parte din timp, la debite medii; albia
minoră este alcătuită din partea de jos, patul
albiei şi cele două maluri; în patul albiei se
formează canalul de etiaj corespunzător
debitelor minime;
• albie majoră, de inundaţie sau luncă, conţine
albia minoră şi lunca, se extinde dincolo de albia
minoră în cazul viiturilor;
• nivel maxim de inundaţie;
• nivel normal de curgere;
• etiaj, media celor mai joase niveluri absolute
într-o perioadă mare de timp (de regulă 50
ani); pot exista şi niveluri excepţionale mai
joase (sub etiaj), dar şi pentru aceste niveluri
adâncimea apei nu este nulă ci are o anumită
valoare;
• etiajul de navigaţie şi regularizare – ENR,
nivelul ce se poate întâlni cu o frecvenţă de
94%, anual; în unele documente nautice
parametrii curbelor de pe şenal sunt precizaţi
şi pentru nivelurile ce se pot realiza cu
frecvenţa anuală de 30% respectiv 50%;
• talveg, linia imaginară care uneşte punctele de
cea mai mare adâncime corespunde firului
apei, linia vitezei maxime de curgere,
delimitează graniţa teritorială când fluviul
curge între două ţări;
 Albia majora
Lunca Nivel maxim de
inundatie

Albia minora
Nivel normal de
Mal
curgere

Canal de etiaj

Albie şi etiaj - profil transversal

• adâncime, distanţa pe verticală dintre nivel şi fundul
apei (se măsoară prin sondaje şi se exprimă in metri
sau picioare);
 Nivelul apei Variaţia Temperatura
Localitatea Km
(cm) (cm) (°C)

Sulina 0 104 3 21,8

Tulcea 71 381 5 21,8
Isaccea 103 465 5 21,5
Galaţi 150 591 7 21,5
Brăila 170 619 9 21,5
Hârşova 253 640 8 21,5
Cernavoda 300 606 10 21,5
Călăraşi 370 598 0 21,0
Olteniţa 430 621 -9 21,0
Giurgiu 493 623 -14 20,8
Zimnicea 554 621 -19 21,0
Turnu Măgurele 597 562 -26 20,6
Corabia 630 551 -24 20,8
Bechet 679 611 -23 20,6
Rast 738 566 -20 20,9
Calafat 795 540 -12 20,7
Cetate 811 584 -14 21,0
Gruia 851 564 -10 22,0
Drobeta - Turnu Severin 931 863 10 22,0
Orşova 954 2.200 80 22,0
Drencova 1015 798 30 22,0
Moldova Veche 1048 710 10 22,0
Baziaş 1072 614 0 22,0
 Adâncime Adâncime
Sector
(pic) (m)

Bara Sulina 25,00 7,62

Sulina-Tulcea 25,00 7,62

Tulcea-Isaccea 25,00 7,62

Isaccea-Reni 25,00 7,62

Reni-Galati 25,00 7,62

Galaţi-Brăila 25,00 7,62

Situatia nivelurilor
Dunarii
– pantă, înclinarea spre aval a suprafeţei cursului de apă, se
exprimă în cm/km sau mm/km, unghiul format de un segment al
albiei şi planul orizontal;
– perimetrul udat, suprafaţa de apă până la oglinda apei;
– coeficient de meandrare;
– coeficient de ramificare;
– diferenţa de nivel, diferenţa dintre două nivele consecutive;
– secţiunea transversală a albiei, suprafaţa secţiunii transversale;
– forma secţiunii transversale (formă geometrică simplă sau
complexă);
– bară, depunerea aluvionară la gura de vărsare a fluviului în
mare, are forma semicirculară cu concavitatea spre gura
fluviului;
– grind, mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din
depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare;
– ostrov, insulă fluvială formată în urma unui proces
de acumulare ;
– braţ, ramificație a cursului principal al unei ape
curgătoare;
– canal principal, secundar
– indicator miliar (kilometric), stâlp din beton
pe care sunt înscrise valorile în km sau mile
(cifre albe pe fond negru pentru canalul
principal şi cifre negre pe fond alb pentru
canalul secundar).
• şenal navigabil, calea navigabilă, suprafaţa de apă pe care se poate naviga
în mod obişnuit, pe tot timpul anului sau numai într-un anumit interval de
timp; el ocupă partea din lăţimea cursului de apă care are o adâncime
navigabilă suficientă; în general şenalul navigabil urmează linia talvegului;
şenalul navigabil are traseul continuu, lăţimea minimă necesară deplasării
şi încrucişării drumurilor navelor şi adâncimea necesară pentru asigurarea
pescajului maxim a celei mai mari nave admise pentru navigaţie în zonă;
lăţimea şenalului este în funcţie de numărul de nave sau de lăţimea con-
voaielor care se pot încrucişa pe un anumit sector al căii navigabile, asi-
gurându-se şi un spaţiu de siguranţă între nave; adâncimea navigabilă
minimă de pe şenalul navigabil trebuie sî fie egală sau mai mare decât
pescajul maxim al navei de calcul, la care se adaugă rezerva pilotului;
• şenal navigabil este acea parte a fluviului amenajată şi balizată astfel să
garanteze securitatea navigaţiei. În general, navigabilitatea canalului este
determinată prin gabaritul său minim (lărgime, adâncime, raion de
curbură) raportată la etiajul navigabil şi de reglare (ENR), şi prin înălţimea
liberă a paselor navigabile a podurilor şi a cablurilor aeriene, raportată la
nivelul înalt navigabil (HNN).
Aceste repartiţii ale vitezelor în albia căii navigabile
determină anumite condiţii de deplasare a navelor
şi convoaielor, astfel:
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie aval,
folosim coama cursului realizând astfel o viteză
mărită (curenţi purtători);
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie amonte,
folosim partea de drum navigabil din drepta sau
stânga coamei pentru menţinerea unei viteze
crescute (curenţi contrari);
• efectul maxim de derivă este realizat de către
curenţii de travers care acţionează în condiţiile
navigaţiei prin curbe.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 10
Navigaţia pe apele interioare sud americane
https://www.wwinn.org/
https://www.wwinn.org/brazil-inland-
waterways
http://worldcanals.org/english/stham.html
• America de Sud este un continent traversat de
Ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera
sudică. America de Sud este situată între
Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic. Este
legată, geologic vorbind, de America de Nord
prin Istmul Panama, relativ de puțin timp. Anzii
Cordilieri, fiind un lanț muntos activ, se
desfășoară pe întreaga lungime a
continentului, în vest; suprafețele din estul
Anzilor sunt acoperite de păduri tropicale și
formează vastul bazin al râului Amazon. În
partea centrală a continentului situat la est de
Anzii Cordilieri se află pampasul sud american.
Din punct de vedere al suprafeței, America de
Sud se situează pe locul 4, cu o suprafață de
17.820.900 km² (12% din suprafața Terrei).
Se întinde de-o parte și de alta a Ecuatorului
și a tropicului Capricornului și este legată
prin. Continentul se extinde în lungime pe
7.400 km, începând din Nord, de la Marea
Caraibelor și până în Sud, la capul Horn.
Lățimea maximă de 5.160 km, este atinsă
între Ponta do Seixas, pe coasta braziliană a
Atlanticului, și Punta Parinas, pe coasta
peruană a Pacificului.
Hidrografia Americii de Sud este foarte
bogată, în nord, în centru și mai puțin în sudul
țării. Cel mai mare fluviu ca întindere dar și ca
debit este fără nici o îndoială
Amazonul, urmat de Parana, Tocanins,
Madeira, Ucayali, Orinoco, Pilcomayo,
Uruguay. Principalul loc de vărsare a fluviilor
și râurilor este Oceanul Atlantic, dar și Marea
Antilelor.
• Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit din lume,
care înregistrează la vărsare în estuarul său valoarea
de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins
bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind
cinci țări ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%),
Peru(16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și
Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunărea,
curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.
• În prezent, Amazonul ocupa locul al doilea în lungime,
și este cel mai mare curs de apă dulce al Terrei,
datorită a două caracteristici de bază: debitul de apă și
suprafața bazinului hidrografic.
• Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul peruan
Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190
km nord-vest de lacul Titicaca și la 110 km nord de
orașul peruan Arequipa, găsindu-se pe râul Apurimac,
care este afluentul lui Ucayali, care la rândul său este
afluent al Amazonului.
• Cursul superior, reprezentat prin Ucayali și
Maranon, se înscrie în regiunea muntoasă,
andină, cu văi înguste, îndeosebi a
Maranonului, care curg paralel cu țărmul
Pacificului pe o vale de natură tectonică, cu
pante mari, ceea ce conferă râurilor viteze de
scurgere mari în comparație cu cele din
Câmpia Amazoniei. Amazonia, care are o
lungime, de la vest la est, de 4.380 km, o pantă
extrem de mică 0,003 % (la vest 160 m. alt. și
la est 0 m), corespunde unei zone de
subsidență în care s-a acumulat un volum
enorm de sedimente (circa 4.000 m grosime).
Râurile afluente, la ieșirea din podișurile vecine,
constituite din roci dure, formează numeroase
cascade și repezișuri care le conferă un
potențial hidroenergetic ridicat.
• Cu toate că forma bazinului se poate asemăna cu o frunză în
care nervura principală (Amazonul) colectează numeroși afluenți
pe ambele părți, se poate remarca o disimetrie evidentă - în
sensul că pe partea dreaptă (din sud) vin mai mulți afluenți și
destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos,
Xingu și, discutabil, Tocantins), în comparație cu partea stângă
(Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimează că
Amazonul colectează circa 1.000 afluenți mai importanți, dintre
care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. Între Manaus și Anzi,
Amazonia are forma unei pâlnii largi de 2.000 km, limitată la sud
de Madeira și la nord de Rio Negro. Panta foarte scăzută în
această parte favorizează divagarea apelor, formând un
păienjeniș de meandre, brațe moarte, grinduri instabile. Lățimea
apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos și 5 km către
Manaus, iar adâncimea apei între 20 și 50 m. În aval de
Manaus, datorită apropierii podișurilor Guianei și Braziliei,
lățimea Câmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-
300 m, determinând și un proces de eroziune pe verticală mai
mare, fapt ce conduce la o adâncime maximă a apei în albie, la
Obidos, de circa 80 m.
Cursul inferior
• În sectorul inferior, către Oceanul Atlantic, la circa 400
kilometri după confluența cu Xingu, râul se împarte în
mai multe brațe (furos), separând insule care se
constituie într-o deltă de un tip aparte (cea mai mare din
lume, de circa 100.000 km2). Această deltă este limitată
la nord-vest de brațul principal, Amazonul propriu-zis,
iar la sud-est de brațul Para în care se varsă apele
râului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante
incluse în așa-zisa deltă menționăm: Grande de
Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana și Marajo, cea mai
mare (40.154 km2). Apele brațului Para cu cele ale lui
Tocantins formează estuarul numit Bahia de Marajo, pe
malul căruia se găsește portul Belem, fondat în 1616,
cel mai important pentru navigația de pe Amazon.
Lățimea albiei, în cursul inferior, variază între 15 și 20
km, iar înainte de deltă între 80 și 150 km, adâncimea
apelor scade la 20-25 m, dar suficientă pentru navigația
vaselor maritime.
• Navigația pe Amazon și afluenții săi
însumează circa 50.000 km, pe fluviul
aceasta practicându-se cu vase de tonaj
maritim până la Manaus și cu vase mai mici,
pe 4.200 km, până la cascada Pongu de
Manscriche, situată pe Maranon, la ieșirea
acestuia din Anzi.
• Rio Negro are lungimea de 2.253 Km, el este unul din cei mai
importanți afluenți ai fluviului Amazon.
• El are izvorul în Columbia de sud-est provincia Guainia unde
este denumit „Río Guainía” unde are la început cursul în direcția
est, formând graniță cu Venezuela unde poartă ambele denumiri
„Río Guainía” și „Rio Negro” aici prin brațul de canalizare Brazo
Casiquiare la lui „Río Casiquíare” are legătură cu fluviul
Orinoco. In apropiere de ecuator primește apele afluentului Rio
Uaupés, face o cotitură spre statul federal Amazonas dinBrazilia
în apropierea statului federal Roraima primește apele lui „Rio
Branco”. La 300 de km după vărsarea afluentului „Uaupés”
fluviul intră într-o regiune joasă devine mai domol, se lățește
atingând o lățime inundabilă de 20 de km și se împarte în mai
multe brațe, la Manaus se varsă în Amazon. Culoarea neagră a
fluviului se datorează acizilor humici și fluvonici precum și
nisipului care provine din bazinul de colectare al lui care are
suprafața de 720.114 km². Datorită conținutului apei și cursului
domol apa lui este puțin oxigenată cea ce explică imposibilitatea
dezvoltării în apele lui a larvelor de țânțari și lipsa malariei în
regiune.
• Râul Madeira este o cale navigabilă majoră în America
de Sud, de aproximativ 3,250 km lungime. El străbate
Bolivia și Brazilia.
• Madeira este cel mai mare afluent al Amazonului, atât în
volum și lungime, și este cel mai mare afluent din lume.
• Precipitațiile medii inter-anuale cu privire la bazinele
mari variază de la 750 la 3.000 mm, întregul bazin
superior al râului Madeira are parte de 1705 mm.
Extremele de precipitații sunt între 490 și 7.000 mm. Pe
cursul superior, Madeira are un debit mediu de 18.000
de metri cubi pe secundă, adică 536 km cubi/an,
aproximativ jumătate din debitul fluviului Congo.
Contribuția medie inter-anuală a Anzilor Bolivieni este
de 4170 de metri cubi pe secundă, adică 132 km
cubi/an, reprezentând 25% din debitul din bazinul
superior al râului Madeira. Pe cursul aproape de
Amazon, debitul mediu al râului Madeira crește până la
31200 de metri cubi pe secundă.
• Fluviul Paraguay este un fluviu mare în America de
Sud, care trece prin Brazilia, Bolivia, Paraguay și
Argentina. El curge pe aproximativ 2,621 km (1,629
km) de la izvoarele sale din statul brazilian Mato
Grosso la confluența acestuia cu râul Paraná la nord
de Corrientes.
• Izvorul Paraguay este la sud de Diamantino în statul
Mato Grosso din Brazilia. Rezultă un curs general,
spre sud-vest, trecând prin orașul brazilian de
Cáceres. Apoi se deplasează într-o direcție în general
spre sud, prin Pantanal, orașul Corumbá și apoi
aproape de granița cu Brazilia, Bolivia pe o distanță
scurtă în statele brazilian Mato Grosso și Mato Grosso
do Sul.
• Din orașul Puerto Bahia Negra, Paraguay, râul
formează granița dintre Paraguay și Brazilia, curge
aproape spre sud, până la confluența cu râul Apa.
• Paraná este un fluviu cu lungimea de 3.998 km, dacă este
considerat împreună cu Río de la Plata măsoară 4.288 km
lungime, fiind al doilea după lungime după Amazon din America
de Sud.
• Fluviul izvorăște în Brazilia, el se formează prin confluența lui
Rio Grande ( 1.360 km) cu Rio Paranaíba (1.070 km) în lacul
Ilha-Solteira (1195 km²) care se află în tringhiul format de
granița statelor Minas, Gerais, Săo Paulo și Mato Grosso do
Sul. La câțiva kilometri de la ieșire din lacul Ilha-Solteira,
traversează lacul Jupia, care este un lac de acumulare. Urmează
un curs spre sud de-a lungul munților Serra de Maracaju, unde
va forma câteva cascade, traversează statele Săo Paulo,
Paraná și Mato Grosso. Formează graniță naturală între Brazilia
și Paraguay, traversând frecvent lacuri de acumulare ca Três-
Lagoas, Porto-Primavera, și Ilha-Grande. Înainte de vărsarea
afluentului Iguazú se află lacul Itaipú, fluviul va forma în
continuare graniță între Paraguay și Argentina. Ultimii 500 km
traversează Argentina în apropiere de vărsare în Río de la Plata
este o regiune cu smârcuri și prin unire cu Río Uruguay (1790
km) formează Río de la Plata(290 km) care se varsă la
Montevideo în Atlantic.
• Orinoco este un fluviu cu un debit de 35.000 m³/s, fiind ca
mărime clasat pe locul patru în lume și după Amazon pe locul
doi în America de Sud. Orinoco se află situat în nordul Americii
de Sud, în statele Venezuela și Columbia. El are lungimea de
2.010 km, iar dacă se consideră și ramura de la izvor "Río
Guaviare", atunci atinge lungimea de 3.010 km. Debitul mare al
fluviului se explică prin cantitatea mare de precipitații anuale
între 1.000 mm și peste 4.000 mm ca și suprafața mare a
bazinului de colectare de aproape 1.000.000 km². Cursul lui
Orinoco se află în Anzii Cordilieri, aproape de ecuator, ca. 2/3
pe teritoriul Venezuelei și o treime în Columbia. În regiunea
Orinoco predomină pădurile ecuatoriale și regiunile de savană
umedă zorul se află la altitudinea de 1.047 m deasupra n.m. la
"Cerro Delgado Chalbaud" în munții "Sierra Parima" (1500 m)
(2°19′5″N, 63°21′42″W)
• Orinoco are o lungime de 2.010 km, cu Río Guaviare 3.010 km.
Cursul lui Orinoco este subîmpărțit în tronsoane, regiunea
izvoarelor se află în munții Sierra Parima (1500 m) un lanț
muntos (350 km) care se întinde din sud vestul Guyanei până la
granița Venezuelei cu Brazilia.
• Principalele brațe de vărsare ale lui
Orinoco în Atlantic: Río Grande, Río
Mañano, Caño Macareo.
• Xingu este un râu situat în centrul şi nordul
Braziliei. Are mai multe izvoare şi curge spre
nord prin nord-estul statului Mato Grosso şi
prin centrul statului Para, vărsându-se în
fluviul Amazon. Deşi are aproximativ 2.100
km lungime, este navigabil pe o lungime de
doar 201 km în amonte de vărsarea în
Amazon.
• Pe cursul mediu al râului există mai multe
cascade, pe o distanţă de 644 km. Din 1950,
Parcul Naţional Xingu a funcţionat ca
rezervaţie pentru indienii brazilieni, inclusiv
Tchikao, care erau pe cale de dispariţie.
• Apele interioare braziliene
• Lungime: 60.000 km de căi navigabile interioare
• Navigabilitate: 13.000 km, pe Amazon până la Iquitos
• Țările traversate:
Brazilia, (Peru, Ecuador, Columbia pentru sursele
Amazonului)
• Autoritatea de navigație interioară:
Ministerul brazilian al transporturilor
http://www.transportes.gov.br/conteudo/766
• Trafic: 45.000.000 t / an, dar potențialul sistemului ar
putea ajunge la aproximativ 180 de milioane de tone
• Căile navigabile interioare din Brazilia au un potențial
ridicat, dar sunt în prezent subutilizate. Transportul pe
căi navigabile interioare este astăzi limitat în principal
la bunuri agricole și minerale.
• Parana-Paraguay
• Lungime: 3442 kilometri, cu 2.202 km până la granița cu Paraguay și
Argentina
• Navigabilitate: nu este navigabil pe toată lungimea fluviului. Proiectul
Hidrovia, estimat la 1 miliard de dolari, ar trebui să garanteze navigația
zi și noapte pe râuri pe tot parcursul anului pentru convoaiele
• Țările traversate: Brazilia, Paraguay, Bolivia, Argentina, Uruguay
• Autoritatea de navigație interioară: CIH Comité Intergubernamental de
la Hidrovía Paraguay-Paraná
http://www.sspyvn.gov.ar/hparana_paraguay.html
• Trafic: aproximativ 20 000 000 tone / an
• Calea navigabilă interioară Paraguay-Paraná este una dintre cele mai
extinse și importante axe continentale de integrare politică, socială și
economică. Din punct de vedere istoric, are bazinele colonizării din
America Latină. Trece prin jumătate din America de Sud.

Are un mare potențial de transporta producția de soia, precum și de

produse minerale (minereu de fier și mangan) și combustibili, dar sunt
necesare investiții. Această regiune produce astăzi aproximativ 50% din
soia din lume. Din acest motiv, un acord internațional de navigație a fost
stabilit în regiune, odată cu crearea în 1989 a Comitetului
interguvernamental CIH.
 Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 11
Navigaţia pe apele interioare asiatice
https://www.wwinn.org/china-inland-waterways
https://www.wwinn.org/india-inland-waterways
https://www.wwinn.org/the-mekong
• Asia este cel mai întins continent (ocupă
30% din suprafaţa uscatului terestru) şi cel
mai complex din punct de vedere fizico-
geografic.Are cea mai lungă coastă (62.
750 km)
• Asia este mai mult un termen geografic decât un
continent omogen. Nu există o separare fizică logică
între Asia şi Europa ( Europa este privită şi ca o
extensie peninsulară a Asiei) prin convenienţă a fost
considerată ca limită Munţii Ural. Continentul este
mărginit de către Oceanul Arctic (Marea Kara, Marea
Laptev, Marea Siberiei de Est) în partea nordică,
Oceanul Pacific (Marea Bering, Marea Okhotsk,
Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud) în est,
Oceanul Indian (Marea Arabiei, Golful Bengal) în
sud, mările interioare ale Oceanului Atlantic (Marea
Mediterană, Marea Neagră) şi Europa în vest. Este
separat de America de Nord de Strâmtoarea Bering
(35 km) iar de Australia prin Marea Arafura şi Marea
Timor. Istmul Suez uneşte Asia de Africa, Canalul
Suez şi Marea Roşie fiind agreată ca limită dintre
cele două. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele separă
Anatolia de Peninsula Balcanică.
• Apele Asiei, strâns legate de relief şi climă,
prezintă o repartiţie neuniformă, cu regiuni
bogate în ape (Siberia, Asia de Sud, Sud-est
şi Est) şi regiuni aproape lipsite de ape (Asia
Centrală şi de Sud-vest). În acest ultim caz
(deşerturile Asiei Centrale, Pen. Arabe, Pod.
Iran) se impune caracterul areic (lipsit de
scurgere) sau endoreic (cu scurgere spre
lacuri interioare: Lacul Aral, Marea Moartă).
• În cadrul acestui continent se găsesc unele
dintre cele mai lungi râuri ale lumii. Spre
Oceanul Arctic se varsă o serie de fluvii mari
(Obi, Yenisey, Lena) care au izvoare în
regiunea muntoasă din sudul Siberiei,
traversează podişurile şi câmpiile siberiene şi
se termină prin estuare (Obi, Yenisey) sau
delte (Lena). Acestea au un regim pluvional şi
glaciar, un regim de scurgere cu ape mari în
anotimpul cald (dat de topirea zăpezilor şi
gheţurilor), îngheţ în timpul iernii şi inundaţii
datorate dezgheţurilor mai timpurii din cursul
superior.
• Cele mai importante fluvii care se scurg spre
Pacific sunt Amur, Huang He, Chang Jiang şi
Mekong care prezintă caracteristici diferite
impuse de regiunile pe care le străbat. Fluviile
Amur şi Huang He străbat regiuni cu o climă rece
(temperaturi negative iarna) care dau fenomene
de îngheţ şi debite mai mari vara. Huang He se
remarcă prin debitul mare de aluviuni (care
provin din Podişul de Loess) care au înălţat
continuu patul albiei şi au produs numeroase
inundaţii. Chang Jiang şi Mekong au izvoare în
Tibet şi străbat regiuni cu o climă musonică care
impun creşteri semnificative de debit în timpul
verii.
• Spre Oceanul Indian se orientează Tigru,
Eufrat, Indus, Gange, Brahmaputra,
Irrawaddy sau Salween. Tigrul, Eufratul (cu
izvoare în Podişul Armeniei) şi Indusul, deşi
străbat regiuni uscate, au apă datorită
alimentării din zăpezi şi gheţari. Celelalte
fluvii (la care se pot adăuga Godavari,
Mahanadi sau Krishna, care străbat Podişul
Deccan) au un debit bogat vara, datorită
ploilor musonice, şi mai redus iarna. Nu
trebuie neglijat nici aportul din topirea
zăpezilor şi gheţarilor, pentru cele cu
izvoare în Tibet şi Himalaya.
• Marea Mediterană şi Marea Neagră primesc o
serie de râuri care, deşi nu sunt foarte mari, au
o mare importanţă pentru regiunile pe care le
străbat. Se pot aminti: Orontes, Litani (din
Levant), Ceyhan, Sakarya, Kizik Irmak (Turcia),
Rioni (Georgia).
• Lacurile sunt numeroase, inegal distribuite
în teritoriu şi cu origini diferite. Printre cele
mai mari se numără: Marea Caspică, lacul
Aral, Lacul Balkhash, L. Baykal, L.Tuz,
L.Van, L.Sevan (Armenia), L. Urmia (Iran)
sau L.Khanka (la graniţa dintre Rusia şi
China).
• Chang Jiang (Yangtze) este cel mai lung râu
al Asiei (6ţ300 km) şi al treilea din lume,
Marea Caspică este cel mai întins lac din
lume (386.400 km2, împreună cu Kara
Bogaz), Lacul Baykal (1.620 m) cel mai
adânc, iar Lacul Tuz (329 g/l) şi Marea
Moartă (322 g/l) sunt cele mai sărate.
• Gangele (Ganga), fluviul sfânt al hinduşilor, are
izvoare în Himalaya şi, după 2700 km, se varsă în
Golful Bengal printr-o deltă. Cel mai important
afluent este Yamuna (Jumna), afluent pe partea
dreapta, ce curge paralel cu Gangele pe mai bine de
1000 km şi găzduiește pe malurile sale oraşele Delhi
şi Agra. Regimul de scurgere al Gangelui este
determinat de topirea zăpezilor şi gheţarilor din
Himalaya şi de ploile musonice, care face ca cele
mai mari debite şi niveluri să fie înregistrate în a
doua parte a lunii august. Debitul său mediu anual,
la intrarea în deltă, este de circa12.500 m3/s. Este
navigabil pe 1450 km, intens utilizat pentru irigaţii şi
parţial valorificat hidroenergetic (pe afluenţii
Gangelui).
• Obi este fluviul cu cel mai lung estuar: 800
km lungime, 30-90 km lățime și 10-12 m
adâncime, este situat in vestul Siberiei,
Federația Rusă. Fluviul izvorăște din
Munții Altai, prin izvoarele Biia și Katun, și
curge pe direcția aproximativă S-N, prin
întinsa câmpie a Siberiei de Vest,
vărsându-se ca și Enisei în Marea Kara -
Oceanul Înghețat, printr-un imens estuar.
Fluviul are lungimea de 5.410km.
• Fluviul Lena este un fluviu în Siberia, al 10-lea ca
lungime din lume și care are cel de-al 9-lea bazin
hidrografic din lume. Izvorăște de la 1.640 m
altitudine din Munții Baikal, în sudul Podișului
Central Siberian, 20 km vest de Lacul Baikal. Lena
curge către nord-est, având afluenți râurile
Kirenga și Vitim. De la Iakuțk, Lena intră în zona
câmpiilor joase, este întâlnit de râul Oliokma și
curge către nord până în apele sale se varsă de
pe malul drept râul Aldan. Lanțul muntos
Verhoiansk îl deviază către nord-vest. După ce
primește pe cel mai important afluent al său de pe
malul stâng, Viljuj, își croiește drum direct către
nord, vărsându-se în Marea Laptev din
componența Oceanul Arctic, depunându-și
sedimentele la sud-vest de Insulele Noi Siberiene,
printr-o deltă cu o suprafață de 10.800m².
• Fluviul Amur are o lungime de 2.824 km fiind
fluviul cel mai lung în China și Rusia care se
varsă în Oceanul Pacific de nord. De la data
de 27 august 1689 fluviul după multe
conflicte politice și militare din trecut este în
prezent graniță naturală dintre China și
Rusia.
• Fluviul ia naștere la 65 km în vest de Mohe
(oraș situat la nord-vest de Munții Hinggan
din provincia chineză Heilongjiang)
formându-se prin confluența râurilor Argun și
Shilka, formând mai departe o graniță
naturală pe o distanță de ca. 2000 km, având
ca afluenți râurile Huma, Seja și Songhua.
• Length: Navigable rivers 110 000 km (Yangtze 6 418 km with 3,000 km
suitable for navigation by vessels)
• Navigability: In the southern part of the country, rivers have large and stable
and are ice-free all the year round, thus navigation is flourishing; in the
northern part, rivers have small and unstable discharges and are frozen in
winter, therefore the development of waterborne transportation is
constrained. 5800 km are navigable for 1000 ton class vessels.
• Countries crossed: China
• Inland navigation authority: China Ministry of transport
http://www.moc.gov.cn/
• Traffic: 850 000 000 t/year on the Yangtze (1st waterway in the world for the
transport of goods) 1 200 000 000 000t/year in China
• Facts of importance:
• China is a country with long water transportation tradition.

• The Yangtze interconnects with many lakes, railways, trunk highways and
seaborne traffic, they form the largest communications and transportation
network and have a very important economic position in China. The growth
of container traffic (textile and hardware products) has dominated overall
traffic growth on the inland waterway system.
• Fluviul Galben (Huang he) este un fluviu în
nordul Chinei, Asia de Est. După Yangtze
ocupă în China locul doi ca lungime, fiind
controverse, existând o diferență de 4 585
km cu privire la lungimea pe care o are.
Fluviul are suprafața bazinului de
colectare de 945.065 km².
• Izvorul fluviului se află pe podișul Tibet, la
circa 200 de km nord de mijlocul liniei
aeriene dintre Lhasa și Xining.
• Yangtze sau Chang Jiang, este al treilea
fluviu din lume ca lungime, măsurând
peste 6.000 de kilometri, dintre cate 2.800
kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu
din Asia și al treilea din lume din punct de
vedere al debitului de apă (după Amazon
și Congo). Cursul lui se află în întregime
pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea
Chinei de Est la 23 km nord de orașul
Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este
legat de fluviul Huang He.
• Mekong Lenght 4900km
Navigability: Seasonal variations in water (low water
season sometimes 50% less traffic in upper Mekong).
Hydropower development on the river is expected to
increase water levels during the dry season.
• Countries crossed: China, Myanmar, Thailand, Lao PDR,
Cambodia and Vietnam
• Inland navigation authority:
Mekong River Commission http://www.mrcmekong.org/
• Traffic:nMore than 3 000 000 tonnes/year (containers
included)
• Main goods transported: Wood, agricultural products
(vegetables, rice, fruits..), construction materials,
hydrocarbons, fertilizers, rubber, containers.
• Mekong este cel mai lung fluviu din Asia
de Sud-est. Izvoarele sale se află în Munții
Tangla (culmea Tanggula) din Podișul
Tibet, la o înălțime de aproximativ 5.200
m. Părăsind teritoriul Chinei, Mekong
marchează granița dintre Myanmar și
Laos, și mai departe înspre sud, dintre
Laos și Thailanda, iar apoi traversează
Câmpia Cambodgiei, pentru a forma pe
teritoriul Vietnamului o deltă întinsă prin
care se varsă în Marea Chinei de Sud.
• Length:n 4900km
• Navigability:
• Seasonal variations in water (low water season sometimes 50% less traffic in
upper Mekong). Hydropower development on the river is expected to
increase water levels during the dry season.
• Countries crossed: China, Myanmar, Thailand, Lao PDR, Cambodia and
Vietnam
• Inland navigation authority: Mekong River Commission
http://www.mrcmekong.org/
• Traffic:
• More than 3 000 000 tonnes/year (containers included)
• Main goods transported:
• Wood, agricultural products (vegetables, rice, fruits..), construction materials,
hydrocarbons, fertilizers, rubber, containers.
• Facts of importance:
• For thousands of years, the Mekong River has been an important
transportation link for people and goods. Today it is becoming an important
link in international trade routes and it is becoming an attraction for tourism
(about 250 0000 tourist cruise passengers take trips on the Mekong every
year). Recent efforts have been done to improve navigation 24h/year and
new international navigation agreements have been settled between the
different countries crossed.
•
• Eufratul este un mare râu ce formează
limita vestică a Mesopotamiei, limita estică
a acesteia fiind constituită de un alt mare
râu, Tigrul. Atât Eufratul cât și Tigrul
izvorăsc în Turcia și se varsă, reunite, pe
teritoriul Irakului, în Golful Persic.
• Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul
Asiei. El are o lungime de aproximativ
2.780 km. Se formează prin confluența a
două râuri, Kara (Eufratul apusean), care
izvorăște din Podișul Armeniei din estul
Turciei, la nord de Erzurum și Murat
(Eufratul răsăritean), care izvorăște dintr-o
zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat,
la nord de Lacul Van. Cursul superior al
râului este caracterizat de canioane și
defilee . Râurile Kabur și Balih se varsă în
Eufrat în Siria răsăriteană.
• Length: 4,332 km have been declared as
National Waterways (Ganga 2597km)
• Navigability: To be optimized
• Countries crossed: India, Bangladesh
• Inland navigation authority: Inland Waterways
Authority of India (IWAI)
http://www.iwai.nic.in/
• Traffic: About 70 000 000 tons/year
• Indul, cel mai lung curs de apă din Asia de
Sud, își începe călătoria sub numele de
Sengge Chu, în Munții Gangdise Shan din
lanțul Transhimalaya. Izvoarele sale se
află pe teritoriul Chinei, nu departe de
granița cu Nepalul. Fluviul șerpuiește apoi
pe teritoriul brăzdat de râpe adânci al
fostului Regat al Kashmirului( în prezent
disputat de India și Pakistan), care
aparține acum în mare măsură Indiei.
• India
• 4,332 km have been declared as National
Waterways (Ganga 2597km)
• Navigability: To be optimized
• Countries crossed: India, Bangladesh
• Inland navigation authority: Inland Waterways
Authority of India
(IWAI) http://www.iwai.nic.in/
• Traffic: About 70 000 000 tons/year
• Gangele este un fluviu al subcontinentului
indian, care curge de-a lungul câmpiei cu
același nume din nordul Indiei, ajungând
până în Bangladesh.
• Este al doilea mare fluviu de pe
subcontinentul indian în ceea ce privește
debitul. Fluviul, lung de 2.510 km, izvorăște
din ghețarul Gangotri, din provincia indiană
Uttaranchal, din centrul munților Himalaya,
și se varsă în golful Bengalului, prin vasta
deltă din Sunderban.
• Brahmaputra este un fluviu transfrontalier și
unul dintre fluviile importante din Asia.
• De la originea sa în sud-vestul Tibetului cu
denumirea de Tsangpo Yarlung, curge spre
sudul Tibetului și străpunge munții Himalaya
prin niște chei mari și după curge spre
Arunachal Pradesh (India). Acesta curge spre
sud-vest prin Valea Assam ca Brahmaputra și
spre sud, prin Bangladesh, ca Jamuna (a nu fi
confundat cu Yamuna de India). Acolo se
contopește cu Gange pentru a forma cea mai
mare deltă din lume. Brahmaputra are 2.896
km lungime și are o importanță deosebită
pentru irigații și transport.
• Marea Caspică este cel mai mare lac pe Pământ,
așezat la hotarul Europei și Asiei și este numit
mare datorită dimensiunilor sale foarte mari.
Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de
scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05 % la
gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în
partea sud-estică. Nivelul apei variază de la un an
la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul
Oceanului Planetar. Suprafața Mării Caspice (fără
Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar
adâncimea ei maximă este de 1025 m.
• Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre
cele două părți le Eurasiei: Europa și Asia. După
formă amintește de litera latină "S". Marea
Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox.
1200 km (36°34' - 47°13' lat. N); de la vest la est -
de la 195 la 435 km, în medie, 310 – 320 km (46° -
56° long. E).
• Lungimea liniei de țărm a Mării Caspice se
estimează ca fiind de 6.500 – 6.700 km; până
la 7000 km dacă luăm în considerație și
insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului,
malurile Mării Caspice sunt joase și netede.
În partea de nord, acestea sunt tăiate de
deltele fluviilor Volga și Ural, sunt joase și
mlăștinoase, iar apa este acoperită în multe
locuri cu tufișuri și verdeață. Țărmul estic
este dominat de maluri calcaroase, după
care se întind pustiuri și semipustiuri.
• Navigația este destul de dezvoltată.
Principalele rute sunt Baku – Aktau, Baku
– Turkmenbași și Mahacicala – Aktau.
Marea are legătură cu Marea Azov prin
râul Volga, Don și Canalul Volga-Don.
• Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei
(Rusiei). Este un lac cu apă dulce (reprezintă
cea mai mare rezervă de apă dulce din lume
23.000 km³) și este cel mai adânc lac de pe
glob (1.637 m). Deși este greu de imaginat,
conține 10% din rezervele de apă potabilă ale
lumii (exceptând ghețarii). Lacul Baikal pe
lângă faptul că este cel mai adânc lac din
lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin
cei circa 20-25 milioane ani de existență
(exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral) și unul
dintre "muzeele vii", în care trăiesc aproximativ
800 specii de animale și 245 specii de plante
endemice, proprii lui.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 2
Navigaţia fluvială.
Caracteristici principale
• Caracteristica principală a navigaţiei fluviale
este aceea că navele sau convoaiele de nave
se deplasează în permanenţă în condiţii de
curent. Înţelegerea unor asemenea
condiţionări presupune cunoaşterea mişcării
apei prin albiile apelor curgătoare, cu
implicarea fiecărui aspect analizat asupra
deplasării navelor fluviale în aceste condiţii.
• Mişcarea apei prin albia unui curs de apă curgătoare are loc
sub acţiunea forţei gravitaţionale, în condiţiile existenţei
unei pante. Lipsa pantei cauzează lipsa scurgerii sau oprirea
ei când panta devine nulă. Curgerea prin albie sau pe panta
unui versant (apă de şiroire) este cu atât mai rapidă, cu cât
panta este mai mare, şi deci componenţa greutăţii proprii
apei, pe direcţia pantei este mai mare.
• Mişcarea (curgerea) apei prin albia unui curs de apă
curgătoare nu depinde numai de mărimea pantei, ci şi de
calitatea patului albiei. Albia alcătuită dintr-un material cu
granulometrie fină uşurează curgerea, iar cea alcătuită
dintr-un material grosier o frânează. Asperităţile albiei
constituie ceea ce în hidraulică şi în hidrologie se numeşte
rugozitatea albiei. Cu cât rugozitatea este mai mare, cu atât
viteza apei va fi mai mică, evident, în condiţiile aceloraşi
valori de pantă.
• Pentru navigaţia fluvială viteza mare de curgere însemnă dificultăţi de
ordin tehnic şi economic.

Dificultăţile de ordin tehnic sunt:

• reducerea vitezei de deplasare a convoaielor de nave la marş în amonte;
• reducerea capacităţii de guvernare a convoielor de nave la marş în aval;
• guvernare dificilă în zone cu rugozitate pronunţată datorită apariţiei
anafoarelor, contracurenţilor;
• înscrierea cu dificultate în drumul navigabil datorită derivei pronunţate
atât pentru aval (cădere) cât şi pentru amonte (pendulare).

• Dificultăţile de ordin economic sunt:

• necesitatea creşterii puterii de propulsie şi implicit, a consumului specific
de carburanţi, pentru aceeaşi cantitate de marfă transportată;
• creşterea timpilor de navigaţie pentru distanţe egale.
Asupra masei de apă care se deplasează prin albie acţioneză:
• forţa gravitaţională;
• forţa Coriolis;
• forţa centrifugă.

• a. Forţa gravitaţională constituie principala forţă care

determină mişcarea apei în râuri. Printr-o albie cu pantă si
rugozitate uniforme, mişcarea apei are o viteză uniformă,
datorită lucrului mecanic generat de forţa de gravitaţie asupra
masei de apă ce se deplasează printr-un punct superior al
cursului spre altul inferior.
• Modul de acţiune a acesteia poate fi demonstrat astfel: pe un
plan înclinat sub un unghi , o picătură de apă A cu greutatea
G se va deplasa pe secţiunea de înclinare a planului. Forţa G
în se descompune în două componente: P1 perpendiculară
pe planul înclinat şi P2 paralelă cu planul înclinat, care
produce scurgerea apei, unde:
• 𝑃1 = 𝐺 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
• 𝑃2 = 𝐺 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛼
 A

P2

P1
G
a
• Forţa Coriolis se manifestă în toate albiile apelor curgătoare
ca urmare a faptului că mişcarea masei de apă este
influenţată de mişcarea de rotaţie a Pământului. Acestă
forţă acţionează perpendicular pe direcţia mişcării apei în
albie şi determină abaterea acesteia spre dreapta în
emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică. Efectul
acţiunii forţei Coriolis se concretizează prin modificarea
pantei secţiunii transversale a albiei, cu o eroziune mai
intensă a malului drept în emisfera nordică şi a celui stâng
în emisfera sudică.
• Forţa centrifugă se manifestă în sectoarele cu meandre -
acolo unde există raze de curbură. Malul concav (exterior
curburii) este acela care suportă acţiunea forţei centrifuge
Pc, a cărei valoare poate fi calculată cu relaţia:
𝑚𝑉 2
• 𝑃𝑐 =
𝑅
• unde: m este masa apei V - viteza apei; R - raza de curbură
a cursului de apă, meandrului
• Sub acţiunea acestei forţe oglinda apei, în
secţiune transversală este uşor înclinată, mai
ridicată în partea spre malul concav şi mai
joasă spre malul convex. Mişcarea curenţilor
în secţiune albiei fluviului este reprezentată în
figura:
 Mal drept
Mal stang
Pc V

F a Pc
R

B
Pentru navigaţia fluvială cele trei forţe determină apariţia
următoarelor fenomene cu impact negativ:
• accentuarea derivei în cazul navigaţiei prin zonele de
curbură ale căii navigabile;
• creşterea cantităţii de aluviuni transportate ce
generează praguri în zonele de depunere;
• creşterea instabilităţii patului albiei ca urmare a
eroziunii, ceea ce produce modificări dese ale drumului
navigabil;
• necesitatea instituirii unor reguli speciale de drum pe
anumite sectoare datorită limitelor de adâncime şi de
lăţime ale drumului navigabil;
• sinuozitatea căii navigabile implică manevrarea
continuă a instalaţiei de guvernare precum şi o
vigilenţă sporită.
• Mişcarea apei prin albie nu este aceeaşi pe întreg
parcursul. Ea se poate schimba de la un capăt la
altul al cursului, în funcţie de modificarea pantei,
a adâncimii şi deci a vitezei apei. Mişcarea poate
fi laminară, ca şuviţele de curent paralele, în care
rezistenţele din albie sunt direct proporţionale cu
viteza curentului apei. De asemenea, mişcarea
poate fi şi dezordonată (turbulentă), fără fire de
curent paralele, în care vitezele sunt direct
proporţionale cu pătratul vitezei curentului.
• Trecerea de la mişcarea laminară la cea
turbulentă, pe acelaşi sector de albie, se face prin
trecerea de la o viteză mai mică la una mai mare,
în jurul unei viteze critice.
Viteza critică se realizează în funcţie de mai mulţi factori:
• mărimea materialelor din albie (a galeţilor);
• panta curgerii pe sectorul respectiv;
• adâncimea apei.

Vitezele critice nu se realizează de regulă pe fluvii. Asemenea

curgere pe Dunăre a existat în perioada dinaintea construirii
barajului “Porţile de Fier I” şi în prezent în zona Dervent,
datorită obstacolelor din albie (stânci naturale, construcţii).

În cazul curgerii turbulente, viteza este mereu variabilă, în

orice punct al curentului de apă, atât ca valoare, cât şi ca
direcţie. Viteza cursului de apă este în funcţie de corelaţia care
există între componenţa forţei gravitaţionale şi forţele de
rezistenţă, care se nasc prin frecarea apei cu albia.
• Componenţa forţei gravitaţionale depinde de
panta profilului longitudinal al albiei, iar
rezistenţa, de mărimea rugozităţii ei. Datorită
forţei de rezistenţă şi în funcţie de variaţia
pantei, apa îşi va menţine o viteză de curgere
neaccelerată. În cazul mişcării turbulente,
schimbarea direcţiei şi valorilor vitezei, dă
naştere vârtejurilor (anafoarelor).
• Mişcarea turbulentă prezintă câteva
particularităţi şi anume:
• viteza apei scade brusc în apropierea fundului şi a
malurilor;
• vectorul vitezei are direcţie variabilă în orice
punct al cursului de apă, dar tendinţa este spre
direcţia principală a cursului, indiferent sub ce
unghi;
• pe timpul curgerii apei, rezistenţa este
proporţională cu pătratul vitezei curentului;
• mişcarea turbulentă a apei nu depinde de
vâscozitatea ei.
Pentru navigaţia fluvială mişcarea turbulentă a
apei generează următoarele dificultăţi:
• instabilitate de drum a convoaielor, în special
a celor cu tonaj şi gabarit mici;
• suprasolicitarea instalaţiilor de guvernare
pentru menţinerea pe drumul optim a
convoaielor;
• suprasolicitarea legăturilor între navele din
convoi, care trebuie să formeze un ansamblu
rigid pe timpul navigaţiei.
• În funcţie de rectiliniaritatea sau sinuozitatea albiei, în
fluxul de apă iau naştere diferite tipuri de curenţi:
• elicoidali, la coturile meandrelor, cu rotire în sensul
acelor ceasornicului, în cazul coturilor de curbură spre
stânga şi sens trigonometric pentru coturile de curbură
spre dreapta. Explicaţia acestor curenţi este relativ
simplă. La coturi, din cauza forţei centrifuge, care
creşte odată cu pătratul vitezei de curgere, apar
înclinări ale oglinzii de apă către centrele de curbură. În
aceste porţiuni acţionează concomitent şi forţele de
greutate ale maselor de apă. Compunerea forţelor
arată că spre suprafata apei (oglinda) apar forţe
capabile să dirijeze particulele de apă spre malul
concav, iar spre fund apar forţe capabile să dirijeze
particulele de apă spre celălalt mal.
• Presiunea exercitată de curetul apei asupra corpului navei fluviale
care se deplasează printr-o anumită porţiune de cale navigabilă
este dependentă de viteza de curgere. Curgerea apei prin albie este
un fenomen complex, fapt dovedit de pulsaţia dezordonată a
vitezelor în orice punct al curentului de apă. Vectorii vitezelor îşi
schimbă permanent direcţia şi mărimea, oscilând în jurul unor valori
medii. În cazul analizei valorile “vitezelor punctuale”dintr-o
măsurătoare de debit, aşezate pe o “verticală de viteză” şi pe
întreaga secţiune activă a unui curs de apă, se constată o mare
variaţie a acestora şi, în acelaşi timp, o anumită legitate în re-
partiţia lor, atât pe vreticală cât şi pe orizontală.
• Prin reprezentarea la scară, sub formă vectorială, a valorilor
vitezelor determinate pe o “verticală de viteză” prin unirea
extremităţilor acestor vectori, obţinem o curba de repartiţie a
vitezelor pe verticală, numită “hodograf” sau “epură de viteză”.
Această epură, care se poate numi şi “diagramă de repartiţie a
vitezei apei pe verticală” are forme foarte variate, in funcţie de
factorii care influenţează curgerea prin albie (fig. a, b, c).
 Vsupr Vsupr
Pod gheata

Vmed

Vmax Vmed

hapa
Vmax
Vmed Vmax
Vmed

Vfund Vfund Vfund

• Pentru navele fluviale este importantă repartiţia
vitezelor de la suprafaţa apei până la adâncimea unor
pescaje maxime de 250...270 cm., deci în zona în care
vitezele cresc de la suprafaţă spre fundul albiei. Curbele
ce cuprind repartiţia vitezelor de valori constante
poartă numele de izotahe.
• Analiza izotahelor arată că viteza maximă de curgere se
află în zona coamei şi ca toate izotahele sunt deschise
la suprafaţa apei, situaţie care se regăseşte pe
cursurile de apă în condiţii de curgere liberă. În condiţii
de pod de gheaţă aceste izotahe iau aspectul unor linii
curbe închise, iar axa vitezelor maxime coboară undeva
la mijlocul secţiunii poziţionându-se în funcţie de
valoarea rugozităţii patului albiei sau a feţei inferioare
a gheţii.
 Suprafata apei
V1 V2 V3 V4 V5
Aceste repartiţii ale vitezelor în albia căii navigabile
determină anumite condiţii de deplasare a navelor
şi convoaielor, astfel:
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie aval,
folosim coama cursului realizând astfel o viteză
mărită (curenţi purtători);
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie amonte,
folosim partea de drum navigabil din drepta sau
stânga coamei pentru menţinerea unei viteze
crescute (curenţi contrari);
• efectul maxim de derivă este realizat de către
curenţii de travers care acţionează în condiţiile
navigaţiei prin curbe.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 3
Navele fluviale, fluvial-maritime şi
porturile fluviale
• Porturile interioare au diferite forme de
organizare, de proprietate, domenii de
activitate, dimensiuni, și legături de
transport cu zonele adiacente lor.
• Diversitatea și, prin urmare, rolurile
diferite pe care le joacă sistemele de
transport, lanțurile de aprovizionare
sau de dezvoltare regionala au contribuit
la dezvoltarea căreia fac parte duc la
lipsa consens de mulți ani, chiar și în
ceea ce privește definirea acestora
• In Europa există porturi interioare de diferite
dimensiuni și caracteristici diferite ce
ilustrează scara diversitatii lor.
• De la porturi mici, private, cu o singură
entitate, cu un debarcader a unei funcții cheie
de transport (portul Bydgoszcz - cifra de
afaceri pentru un volum de mărfuril de câteva
mii de tone pe an) la porturi public-private cu
mai multe actori economici, cu o entitate de
management și funcții obiective și spațiale
dezvoltate (Duisburg - 131 milioane tone în
2017).
• Transportul fluvial reprezintă un sector
strategic al României, dat fiind că porturile
fluviale alături de portul Constanţa, joacă
un rol important în activitatea de comerţ
exterior şi tranzit al mărfurilor prin
România.
• Dunărea şi portul Constanţa constituie
puncte de intrare din şi spre Orientul
Mijlociu şi Orientul Îndepărtat.
• România are 1.075 de kilometri de
Dunăre, adică 40% din totalul sectorului
navigabil al fluviului, ce asigură legătura
directă cu nouă state europene, 20 de
porturi fluviale (din care în Brăila, Galaţi,
Tulcea şi Sulina pot opera şi nave
maritime) şi două canale navigabile
Dunăre - Marea Neagră şi Poarta Albă -
Midia, care fac legătura cu portul
Constanţa şi cu Marea Neagră.
• Nava este o constructie speciala, etansa,
capabila sa pluteasca si sa se deplaseze pe
apa intr-o directie voita,cu o viteza stabilita si
cu un scop determinat: transport de marfuri si
pasageri, lucrari hidrotehnice, cercetare
stiintifica, pescuit, agrement etc.
• Coca este partea principala a navei care
asigura exploatarea acesteia corespunzator
cerintelor navigatiei si destinatiei.
• CLASIFICAREA NAVELOR FLUVIALE DUPA DESTINATIE

Navele fluviale se clasifica in doua categorii principale: propulsate si

nepropulsate, care la randul lor se impart dupa destinatie in grupe de nave.

Nave propulsate
• Grupa navelor propulsate destinate efectuarii transportului fluvial:
remorcherele de linie, impingatoarele de linie, barjele si slepurile
autopropulsate, tancuri autopropulsate.
• Grupa navelor pasagere fluviale: pasagere clasice, pasagere rapide,
hidrobuzele, bacurile de traversare autopropulsate, feriboturile.
• Grupa navelor fluviale propulsate cu destinatie speciala care cuprinde:
nave scoala, nave de salvare, nave hidrografice, nave de semnalizare, nave
spargatoare de gheata.
• Grupa navelor fluviale tehnice: dragi, salande, macarale plutitoare, etc;
• Grupa navelor fluviale de serviciu: remorchere de manevra, pilotine, nave
de stins incendiul, nave de bunkeraj, salupe pentru diverse servicii.
• Nave nepropulsate
• Grupa navelor nepropulsate de transport:
slepurile, barjele, ceamurile, tancurile,
pletinele.
• Grupa navelor nepropulsate destinate
pasagerilor si personalului: pontoane de
acostare, pontoane dormitor, bacuri mici de
trecere pasageri si mijloace auto.
• Grupa navelor nepropulsate tehnice: dragi,
salande, deroseze, macarale plutitoare,
tancuri de bunkeraj, pontoane atelier.
Petrolier fluvial ieşind din cala navei
Baco-Liner 3
Portul Mineralier Galaţi
• Federatia Europeana a porturilor fluviale si de ape
interioare (European Federation of Inland ports -
EFIP) reunește aproape 200 de porturi
interioare și autorități portuare din 18 țări ale
Uniunii Europene, Elveția, Serbia și Ucraina.
• EFIP servește drept „punct nodal” între
porturile interioare și instituțiile europene. În
acest sens, EFIP face schimb de informații cu
privire la evoluțiile recente ale politicilor către
membrii săi. Și, în același timp, EFIP
informează factorii de decizie europeni despre
ceea ce se întâmplă în porturile interioare. În
cele din urmă, EFIP asigură schimbul de
informații și opinii între membrii săi.
• R.A. Administratia Zonei Libere Sulina administreaza o
suprafata de 175,5117ha, inclusa in intravilanul
orasului, compusa dintr-un numar de 2 perimetre,
amplasate atat in zona orasului, cat si in jurul
bazinuluimaritim de tranzit.
In perimetrul 1 si in zona amenajata a perimetrului 2,
care au statut de zona libera, sunt amplasate lucrari de
infrastructura:
• - cheuri, platforme, accese rutiere,
- cladiri cu destinatie administrativa,
- spatii comerciale,
- depozite, retele de energie electrica,
- alimentare cu apa si canalizare.
• Perimetrul 2, zona neamenajata este compusa
din:
1.339.510 m2 teren neamenajat, parte din teren
provenind din dragarea bazinului maritim de
tranzit;

bazinul maritim de tranzit in suprafata de

330.850 mp si o adancime de 7 m;

bazinul fluvial destinat navelor de agreement si

pescaresti, in suprafata de 50.150mp.
• Port Docuri S.A. Galati
Pozitie geografica:amplasat pe malul stang al
Dunarii, Mm 80; Frontul de cheu se intinde pe o
suprafata totala de 1.500 ml. din care 500 m la
Dunare iar restul fiind aferent bazinului portuar
existent;
Tehnologie eficienta de exploatare portuara
Capacitati de depozitare multiple precum si
mijloace mecanice pentru ridicat, transportat si
pentru stivuirea marfurilor.
Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturale
• Facilitati portuare
• Suprafata totala a portului este de 169.331,00 mp

• Accesul in port se face pe cale rutiera, cale ferata (normala si larga) si pe cale fluviala:
• Reteaua de drumuri - permite atat tranzitul marfurilor standard cat si a celor
agabaritice si este conectata la reteaua nationala de drumuri si sosele.

• Calea ferata - are o lungime de 2.619 metri, impartita dupa cum urmeaza:
- 1.313 m sina de cale ferata pentru receptie/livrare
- 1.206 m front pentru incarcare/descarcare
- 100 m de cale ferata larga pentru incarcarea/descarcarea vagoanelor provenind din
C.S.I.
Manevrarea vagoanelor in incinta portului se executa utilizand propria locomotiva.

• Calea fluviala
- accesul se poate face cu barje, nave fluviale si nave maritime de max. 8.000 tdw
(capacitatea si pescajul navelor admise la operare depind in exclusivitate de adancimea
maxima a Dunarii inregistrata la Bara Sulina.
- portul beneficiaza de 7 dane, dupa cum urmeaza: 3 dane de cate 120 m lungime
situate de-a lungul Dunarii si 4 danede cate 90 - 110 m lungime situate in bazinul
portuar.
- 1 dana de 130 m lungime este situata in bazinul portuar si este specializata in cereale.
• Port Braila
Pozitie geografica: port fluvio-maritim, amenajat pe malul stang al Dunarii, la km
170. Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturaleCai de acces: cale ferata, drum
rutier
Portul se compune din urmatoarele zone:
Zona veche a portului Braila asezata de-a lungul malului Dunarii are urmatoarele
sectoare:
- intre km 173 si 172+200 este zona neoperativa, cu mal natural;
- intre km 172+200 si km 171 cu lungimea de 1200 m, malul este prevazut cu cheu
pereat si cuprinde danele 1-14, destinate micilor ambarcatiuni si de agrement
precum si navelor maritime (zona "Bai");
- in aval de km 171 se afla cinci dane cu lungimea de 400 m, prevazute cu cheu
inclinat ce au in dotare patru pontoane de acostare destinate navelor de pasageri,
fluviale si de turism;
- dana maritima destinata marfurilor generale, cu cheu inclinat prevazut cu 2
pontoane pentru incarcare nave maritime;
- zona Trans-Europa-Braila - situata la km 170 - port Braila la danele 23-24 cu
adancime minima 7,5 m;
- danele 25- 28 sunt fluvialo-maritime, in lungime de 550m, cu cheu inclinat,
adancime minima in dana de 6 m.

Bazinul "Docuri Braila" a carui gura de intrare se afla la km 169+100, este prevazut
cu un front portuar in lungime de 1475 m.
Adancimea minima in bazin este - 7,5m.
• Port Industrial Tulcea
• Portul este situat pe Dunare la km 73,05Tehnologie eficienta de exploatare
portuaraCapacitate de stocare:
- dana maritima: 8600 mp (9000 kg/mp)
- dana fluviala 3000 mp (4000 kg/mp)

• Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturaleEchipamente portuare:1. Macarale de

tip cheu:
- 3-20 tf/32m/carlig;
- 16 tf/32 m/graifer
Alte caracteristici ale portului industrial:
• Numar bazine: 1Impingatoare 2Terminal pasageri: lungime cheu 100 m
Zona tarmurilor operationale:
- suprafata maritima 7150 mp
- suprafata fluviala 950 mp
Adancimea apei:
- dana maritima 7,5 m
- dana fluviala minim 3,0 m
Numar cheuri:
- doua dane maritime
- o dana fluviala
Lungime cheu:
- dana maritima 230 m;
- dana fluviala 100 m
• Parcursul mărfurilor se stabileşte prin
însumarea parcursurilor parţiale dintre tonele
de marfă transportate de fiecare navă fluvială
în fiecare voiaj şi distanţa pe care se
efectuează transportul.
Pt/km
• Pt / km = parcursul mărfurilor în tone/kilometru
• Gi = greutatea mărfurilor transportate de
fiecare navă în fiecare voiaj
• di = distanţa pe care se efectuează fiecare
transport
Acest indicator se centralizează pe întreaga flotă
fluvială (după ce a fost stabilit pe fiecare navă
fluvială în parte), exprimând sursa propriu-zisă a
veniturilor realizate de flota fluvială. Cu cât
parcursul mărfurilor este mai mare şi durata
staţionărilor mai mică, cu atât va fi mai mare şi
numărul de voiaje, respectiv veniturile realizate
vor creste.
• Indicatorii cantitativi se referă la volumul activităţii de transport
planificat şi realizat. Principalii indicatori cantitativi (de volum) sunt:
mărfuri transportate (expediate), parcursul mărfurilor, distanţa
medie de transport, volumul total al transporturilor de mărfuri,
venituri brute (exprimate într-o monedă de circulaţie
internaţională) din transporturile de marfă efectuate cu flota
proprie. Cu unele excepţii, modul de stabilire al acestor indicatori
cantitativi este similar cu cel utilizat în cadrul celorlalte modalităţi
de transport (feroviar, auto, maritim etc.).
• Pentru traficul fluvial, volumul transporturilor se determină prin
relaţia:
• Vf =Vmarfa · K

• Vf = volumul mărfurilor transportate pe fluviu

• Vmb = volumul mărfurilor transportate
• K = coeficientul de creştere al activităţii economice a beneficiarilor
deserviţi de mijloacele de transport fluviale
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 4
Dunărea arteră europeană de
navigaţie interioară
• DUNĂREA. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE
BAZINULUI HIDROGRAFIC AL DUNĂRII

• DUNĂREA – ARTERĂ FLUVIALĂ A EUROPEI

Dunărea este cel mai important fluviu european care

se varsă în Marea Neagră. În antichitate, Dunărea a
fost cunoscută sub numele simbolic Mateus, râul
aducător de noroc, fluviul cel larg şi adânc, nume
folosit de fenicieni sau Istros de greci şi Danubius
de romanii, care i-au cunoscut cursul superior şi
mijlociu, denumire ce s-a întins cu timpul asupra
întregului fluviu şi care se con-sideră a fi de origine
tracică.
• Dunărea reprezinta nu numai calea de
legătură cea mai uşoară, ci bazinul său era şi
un inepuizabil rezervor de produse (grâu,
miere, animale, lemn, peşte) necesare
ţinuturilor mediteraneene. Grecii şi mai târziu,
romanii şi bizantinii au fost interesaţi de
aceste pământuri, au construit drumuri,
cetăţi, şi porturi pentru a-şi asigura o
exploatare puternică şi sigură a bogăţiilor.
• Ca arteră de intensă circulaţie în toate timpurile,
Dunărea a cunoscut peri-oade de avânt sau de
regres urmare a situaţiilor politice şi militare din
Europa. Geto-dacii navigau pe cursul mijlociu al
fluviului, iar corăbierii greci pe Dunărea maritimă.
Odată cu cucerirea Daciei de către romani, pe
Dunăre se dezvoltă o adevărată flotă comercială
romană.
• Primele cinci secole ale mileniului XX au
reprezentat o perioadă înfloritoare datorită
prezenţei corăbierilor veneţieni şi genovezi pe
apele marelui fluviu. Expansiunea otomană a
limitat navigaţia dar, după pacea de la Adrianopol
(1829) se redă libertatea navigaţiei pe Dunăre.
• Astăzi, regimul de navigaţie este reglementat de Comisia
Internaţională a Dunării, cu sediul la Budapesta, iar
pentru Dunărea de Jos de A.F.D.J. (Administraţia Fluvială
a Dunării de Jos).
• Dunărea, ca importantă cale de navigaţie uneşte statele
europene: Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria,
Serbia, România, Bulgaria, Ucraina, Moldova.
• Dunărea izvorăşte de pe versantul oriental al munţilor
Pădurea Neagră din Germania prin râurile Brigach şi
Breg, are o lungime de 2.857 km (în linie dreaptă 1.630
km), dintre care 2.588 km navigabili şi este al doilea
fluviu din Europa şi al 17-lea din lume ca lungime
Brigach este un curs de apă în landul Baden -
Württemberg, Germania; în orașul Donaueschingen, se
contopește cu râul Breg, dând naștere fluviului Dunărea
• Dunărea îşi culege afluenţii de pe un teritoriu de
817.000 km2, aproximativ 1/13 din suprafaţa
continentului, culege 120 de afluenţi, din care 34
navigabili. Distanţele de-a lungul firului apei sunt
marcate prin borne hidrometrice de la Galaţi,
kilometrul 150, în amonte şi prin borne miliare de la
Galaţi, Mila 180, în aval până la Sulina, Mila 0.
• Cumpăna de ape este linia care separă bazinele
hidrografice vecine, unind punctele cu cele mai ridicate
altitudini. În plan, aceasta reprezintă perimetrul bazi-
nului hidrografic, cu un rol foarte important în
calcularea coeficientului de formă a bazinului.
Delimitarea bazinului hidrografic prin cumpăna de ape
se face pe baza hărţilor topografice.
• Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin
punctele cele mai înalte (culmi de munţi, coline,
dealuri) aparţine şi bazinelor învecinate.
• Dunărea se împarte în trei sectoare:
• Dunărea de sus, de la izvoare, km 2.863 până la
Gonyu, km 1.791 (lungimea totală de 1.072
km);
• Dunărea de mijloc, de la Gonyu, km 1.791 până
la Drobeta-Turnu Severin km 931 (lungimea
totală de 830 km);
• Dunărea de jos, de la Drobeta-Turnu Severin,
km 931, până la Sulina, km 0 (lungimea totală
de 931 km).
Dunarea
de sus

Dunarea
de mijloc

Dunarea
de jos
• Dunărea se varsă în mare prin cele trei braţe
principale:
– Chilia, 117 km;
– Sulina, 63 km;
– Sfîntu Gheorghe, 109 km.
• Delta Dunării se află în partea de est a României, la
gura de vărsare a Dună-rii în Marea Neagră. A fost
inclusă în anul 1990 de UNESCO în circuitul rezer-
ţiilor mondiale ale biosferei. în cadrul programului
"Omul şi Biosfera" – MAB UNESCO şi, de
asemenea, a fost inclusă în Lista Patrimoniului
Universal Cultural şi Natural UNESCO. Delta Dunării
are o lungime şi o lăţime aproximativă de 100 km
şi o populaţie grupată în 15 localităţi şi două oraşe:
Tulcea şi Sulina şi o suprafaţă de 3.500 km2.
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este unica deltă
din lume, declarată rezer-vaţie a biosferei în 1990,
una dintre cele mai mari zone umede din lume - ca
habitat al păsărilor de apă.
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este delimitată
de următoarele puncte:
• 28º10’50’’ longitudine estică (Cotul Pisicii);
• 29º42’45’’ longitudine estică (Sulina);
• 45º27’ latitudine nordică (braţul Chilia, km 43);
• 44º20’40’’ latitudine nordică (Capul Midia).
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o suprafaţa
de 580.000 ha, 2,5 % din suprafaţa României (locul
22 între deltele lumii şi locul trei în Europa, după
Volga şi Kuban).
• Cele trei sectoare ale Dunării pot fi caracterizate
astfel:
• Dunărea de Sus:
– se întinde de la izvoare până la Gonyu, km 1791 și
cuprinde următoarele unități fizico-geografice: Alpii
Elvețieni și Austrieci, zona prealpina și ba-zinul Vienei;
– suprafața bazinului în acest sector este de 131.300 km2,
iar forma sa alun-gită, cu un pronunțat caracter de
asimetrie datorită numeroșilor afluenți al-pini de pe
partea dreaptă a Dunării;
– reţea hidrografică de tip alpin;
– afluenţii alpini transportă o mare cantitate de aluviuni în
albia Dunării, formând bancuri de nisip;
– creşterea apelor se produce în perioada iulie -
septembrie;
– nivelul minim în perioada ianuarie - aprilie;
• Principalele subdiviziuni ale acestui sector sunt,
din punct de vedere al condiţiilor de navigaţie
situaţia se prezintă astfel:
• Ulm-Regensburg 209 km
• Regensburg-Passan 153 km
• Passau-Linz 91 km
• Linz-Viena 206 km
• Viena-Devia 49 km
• Devia-Gonyu 89 km
• 797 km navigabili;
• 275 km nenavigabili.
• .Dunărea de mijloc:
unitate geografică unică în genul său și cuprinde vasta câmpie joasă a
Ungariei, înconjurată din toate părțile de munți și bazinele Panonic și
Transilvan;
suprafața bazinului crește cu 445.418 km2, însumând la Turnu Severin
576.718 km2. Forma bazinului este aproximativ ovală, simetrică cu o
dezvoltare maximă în dreptul zonei de confluența cu Tisă. În această
porțiune Dunărea primește afluenți mari de pe ambele maluri;
• reţea hidrografică de câmpie mai puţin ramificată, cu variaţii mari de
debit şi de nivel;
• albie relativ sinuoasă şi puţin ramificată;
• în aval de Moldova Veche se bifurcă în braţul Galubăţ şi braţul
Coronim, care se reunesc la stânca Babacaia;
• din punct de vedere al condiţiilor de navigaţie situaţia se prezintă
astfel:
• Gonyu-Budapesta 144 km
• Budapesta-Moldova Veche 599 km
• Moldova Veche-Drobeta Turnu-Severin 177 km
• 860 km navigabili
• existenţa complexului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier
care a creat condiţii bune pentru siguranţa navigaţiei;
Caracteristici ale Barajului Porţile de Fier:
• lăţimea fluviului 1.000 m;
• nivelul apei se ridică la 33 m faţă de nivelul mării;
• lac de acumulare cu lungimea de 150 km;
• caracteristici al ecomplexul Porţile de Fier:
• două hidrocentrale;
• două ecluze cu dublu sens;
• în amonte şi în aval porturi de aşteptare cu peste
2 km de diguri;
• ecluzele au următoarele caracteristici: lungime
310 m; lăţime 34 m; înălţime 4,5 m la prag.
• Dunărea de Jos:
• se întinde din aval de Porțile de Fier până la
vărsarea în Marea Neagră şi drenează Zona
Munților Balcani, a Carpaților Meridionali, a
Carpaților de Curbură, a Carpaților Orientali,
Podișul Moldovei, precum și Câmpia Dună-rii de
Jos;
• reţea hidrografică bogată formată din afluenţi
scurţi de pe partea stângă (Nera, Cerna, Jiul,
Oltul, Vedea, Teleormanul, Argeşul, Ialomiţa,
Siretul şi Prutul) şi afluenţii după partea
dreaptă (Timocul, Lomul, Ogastrul).
• Bazinul hidrografic al Dunării în acest sector este
asimetric, fiind mai mult dezvoltat pe partea
stângă. Această caracteristică se observă și în
aspectul morfologic al albiei fluviului, malul
drept fiind înalt, cu o înfățișare generală de
platou colinar, ce se înalță local cu 200 m. Malul
stâng este mai jos și se prezintă sub formă de
câmpie întinsă ce cuprinde în interiorul sau
numeroase brațe, lacuri și bălți.
• Afluenții de pe dreapta sunt Timok, Lom, Ogasur,
Vid, Ozna, Ianța, Lomul de Jos, ce își au izvoarele
în Balcani. Nivelul și debitul apelor crește
primăvara și la începutul verii, ca urmare a
topirii zăpezilor.
• Sectorul românesc al Dunării a fost divizat din
punct de vedere al caracteristicilor fizico-geografice
în patru sectoare astfel: Sectorul muntos (Baziaș –
Drobeta Turnu Severin), sectorul de Câmpie
(Drobeta Turnu Severin – Silistra), sectorul brațelor
(Silistra – Brăila) și sectorul marin (Brăila – Marea
Neagră).
• Din punct de vedere navigației, între Silistra și
Giurgeni, fluviul prezintă unele caracteristici
naturale defavorabile, cum sunt numeroasele
despletiri, ostroavele și întinsurile, dar mai ales
pragurile subacvatice cu adâncimi reduse ce
constituie puncte critice pentru navele cu pescaj
mai mare de 2 m.
• După numai 3,5 km de la confluența cu brațul
Borcea, Dunărea se bifurcă din nou. Către est
pornește brațul Măcin, având lungimea 97 km,
cuprinse între 150 m - 400 m și adâncimi de
peste 1,60 m pe care se navigă cu greutate, nu
atât din cauza adâncimilor mici, cât a coturilor
foarte strânse de la Turcoaia și Măcin. De la km
95 al acestuia se bifurcă în braţul Vâlciu (lung
de 40 km) ce se varsă în brațul principal al
fluviului la km 196 și care, având adâncimi mai
mari de 2,5 m și lățimi de 150 m, permite
navigația în tot timpul anului.
• Brațul principal al fluviului întâlnit în unele lucrări de
specialitate sub numele de Dunăre Nouă, face, după difluenţa
cu brațul Măcin un curs ușor curbat către vest revenind apoi
către nord. Are adâncimi de peste 5 m, permițând o navi-gație
normală și în perioadele cu ape scăzute. În acest sector se află
cele trei treceri permanente peste fluviu, ce leagă Dobrogea
de Câmpia Română: trecerea rutieră și de cale ferată
Cernavodă-Fetești și podul rutier Giurgeni - Vadul Oii.
• După unirea cu brațul Măcin (km 170), Dunărea curge din nou
printr-o albie unică, sinuoasă care își schimbă orientarea către
est după numai 20 km.
• Lățimea fluviului cuprinsă între 600 şi 1.200 m și adâncimea
șenalului navigabil de peste 8,5 metri (la Cotul Pisicii de 30 m)
permit o bună navigație a navelor maritime cu un tonaj la
65.000 tdw, chiar și în perioadele cu ape scăzute.
Caracteristica albiei pe această porțiune este reprezentată de
adâncimea sa treptată, ajungând în unele locuri la adâncimi
sub nivelul mării.
• Sectorul Brăila-Sulina (Dunărea maritimă) cu
lungimea de 170 km cuprinde albia principală
a Dunării până la Ceatal Izmail (km 80),
precum şi braţele Tulcea şi Sulina. De la Brăila
la Ceatal Izmail, Dunărea curge într-o albie
adâncă, cu o lăţime de 350...1.200 m. La
Ceatal Izmail începe Delta, în acest punct albia
se bifurcă în cele două braţe Chilia şi Tulcea.
Braţul Tulcea are lăţimea de la 200 m la M 43
la 500 m, la M 41, este sinuos şi formează
curbe pronunţate - la Tulcea).
• La Ceatal Sfântu Gheorghe - M 34 începe
braţul Sulina, malurile braţului sunt joase şi
acoperite cu dale de ciment pe o distanţă de
peste 75% din lungimea canalului, lăţimea
acestuia fiind de 120 m.
•
• La Sulina, pentru ieşirea la mare prin bara
Sulina, există un canal mărginit de două diguri
orientate spre est apoi uşor spre sud-est.
• La bara Sulina se execută dragaj permanent
pentru a se menţine adâncimea de 21
picioare. Pe Sulina între M 34 şi M zero pe
ambele maluri din loc în loc sunt construite
epiuri pentru concentrarea şi dirijarea
debitului de apă şi a curentului înspre axa
şenalului.
• Sectorul Brăila-Sfîntu Gheorghe nu prezintă
dificultăţi pentru navigaţie, lăţimea pe braţul
Sfîntu Gheorghe fiind de aproximativ 300 m.
• Viteza curentului între Baziaş şi Marea Neagră
variază între 2,3 - 4,5 km/h. Viteza medie în
sectorul Brăila-Sulina este de 3,4 km/h.
• Începând de la Ceatalul Ismail, fluviul se desparte
în brațele Chilia și Tulcea, ultimul bifurcându-se
după numai 17 km brațele Sulina și Sfântu Gheor-
ghe. Astfel înainte de vărsarea în mare, Dunărea
dă naștere cele mai impunătoare dintre realizările
sale, delta-mirificul spațiu creat ca o perlă la
despărțirea de continent.
• Brațul Sulina (63 km, cu o prelungire în mare prin
diguri laterale de încă aproximativ 8 km) se
ramifică din brațul Tulcea la mila 34, Ceatal Sf.
Gheorghe. Meandrele sale, cunoscute sub
denumirea de „marele M”, au fost tăiate printr-un
canal de navigație scurtându-se traseul Sulina-
Tulcea cu 15 km. Lățimile medii ale brațului sunt
cuprinse între 120 – 200 m, iar adâncimile pe
șenalul navigabil sunt întreținute prin dragaj la
minimum 7,3 m (24 pic.). Preluând 17% din apele
Dunării și având debit mediu de 500 m3/sec,
permite deplasarea navelor maritime cu un
pescaj de până la 6 m, asigurând legătura celor
două mari porturi fluviale Brăila și Galați, cu
mările și oceanele lumii.
•
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 5
Navigaţia pe Dunăre
SEMNALE PLUTITOARE ŞI DE COASTĂ PENTRU
BALIZAJUL ŞENALULUI. DESCRIERE.
SEMNIFICAŢIE. SEMNE PENTRU
REGLEMENTAREA NAVIGAŢIEI PE APE
INTERIOARE. DESCRIERE. SEMNIFICAŢIE.
SIMBOL GRAFIC

Balizajul reprezintă un complex de acţiuni,

dispozitive speciale şi materiale prin care se asigură
marcarea întregului parcurs navigabil al unei căi
navigabile interioare.

Şenalul navigabil este balizat după sistemul lateral,

folosindu-se semnale plutitoare şi de coastă.
• Dunărea navigabilă este balizată în sistemul
lateral, indicându-se poziţia limitelor şenalului
navigabil în raport cu drumul unei nave care
urmează şenalul.
• Malul drept şi malul stâng, respectiv, limita
dreaptă şi stângă a şenalului navigabil se
consideră pentru navigaţia în aval
• Limitele şenalului navigabil sunt balizate astfe
• a.pentrul: limita dreaptă şi a pericolelor de pe
malul drept cu (figura)
• geamandură roşie cilindrică, şcondru sau jalon
roşu (pe geamandurile necilindrice, şcondrii
sau jaloane se montează semn cilindric roşu);
• lumină ritmică roşie, perioadă 3,5 sec. (0,7
sec. lumină roşie, 2,8 sec. întuneric).
• pentru limita stângă şi a pericolelor de pe
malul stâng cu:
• geamandură verde, şcondru sau jalon verde
(pe geamandurile neconice şcondrii sau
jaloane se montează semn conic verde);
• lumină ritmică verde, perioadă 3,5 sec., (0,7
sec. lumină verde, 2,8 sec. întuneric).
• bifurcaţia şenalului, joncţiunea şenalului şi
diferite pericole situate în limitele şenalului
se balizează cu:
• geamandură sferică cu benzi orizontale
roşii şi verzi, şcondru, jalon cu benzi
orizontale roşii si verzi prevăzute cu semn
sferic cu benzi orizontale roşii şi verzi;
• lumină albă intermitentă, perioadă 1sec.
(0,5 sec. lumină albă, 0,5 sec. întuneric);
• La navigaţia în aval acest semnal poate fi lăsat
atât la babord cât şi la tribord.
• Locurile de staţionare se balizează astfel:
• la malul drept: cu geamandură luminoasă
de dreapta (cilindrică vopsită în roşu şi
inscripţionată cu litera P), lumină roşie,
perioadă 4,0 sec.(2.0 sec. lumină roşie, 2,0
sec întuneric);
• la malul stâng: cu geamandură luminoasă
de stânga (cilindrică vopsită în verde şi
inscripţionată cu litera P), lumină verde,
perioadă 4,0 sec.(2.0 sec. lumină verde, 2,0
sec întuneric).
• Poziţia şenalului în raport cu malurile se
balizează costier astfel:
• la malul drept: far roşu prevăzut cu panou
pătrat vopsit în roşu mărginit de două benzi
orizontale albe, lumină ritmică roşie,
perioada 5,5 sec. (0,7 sec. de lumină roşie
şi 4,8 sec. întuneric);
• la malul stâng: far verde prevăzut cu panou
pătrat vopsit jumătate verde jumătate alb,
lumină ritmică verde, perioada 5,5 sec. (0,7
sec. de lumină verde şi 4,8 sec. întuneric);
• Traversarea şenalului de pe un mal pe celalalt se
balizează astfel:
• la malul drept lumina galbenă prevăzută cu
panou în dungi galben şi negru, lumina galbenă
cu sclipiri de o perioadă 5,0 sec. (0,7 lumină
galbenă, 2,8 sec. întuneric);
• la malul stâng lumină galbenă prevăzută cu
panou în dungi galben cu negru, lumină galbenă
cu sclipiri de o perioadă 3,5 sec. (0,7 lumină
galbenă, 2,8 sec întuneric).
• Traversarea şenalului se poate face
printr-o manevră:
• - simplă;
• - lungă.
• Aliniamentele de traversare sunt semnalizate
astfel:
• aliniament de traversare de la malul drept:
• Punctele periculoase şi obstacolele se balizează
costier astfel:
• la malul drept: cu semnal costier, triunghi alb,
mărginit cu bandă roşie, cu vârful în jos;
• la malul stâng: cu semnal costier, triunghi alb,
mărginit cu bandă verde, cu vârful în sus.

• Trecerea posibilă pe ambele părţi se balizează cu:

• far prevăzut cu două panouri triunghiulare albe
vârf la vârf mărginite cu bandă roşie cel de sus şi
cu bandă verde cel de jos, lumină albă, perioadă
5.0 sec. (2,5 sec. lumină albă şi 2,5 sec.
întuneric).
• Pilele podurilor se balizează folosind
geamandurile roşii sau verzi ce indică limita
dreaptă sau stângă a şenalului plasate în
amonte şi aval de pile pe pilele podurilor se
montează reflectoare radar.
• Liniile aeriene se marchează cu reflectore
radar montate chiar pe ele sau cu reflectoare
radar instalate pe geamanduri galbene
dispuse în pereche în apropiere de fiecare
mal.
•
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 6
Reguli de navigaţie pe Dunăre
• Semnalele folosite în reglementarea navigaţiei pe
ape interioare se împart în:
• semnale principale:
• semnale de interzicere
• semnale de obligaţie
• semnale de restricţie;
• semnale de recomandare
• semnale de indicaţie.
•
• b.semnale auxiliare.
•
• Semnalele de interzicere reglementează situaţiile de interzicere:
- de trecere
- de depăşire:
- a oricărei depăşiri
- depăşire numai între convoaie
- de întâlnire şi de depăşire
- de staţionare
- de a ancora sau de a lăsa să se târască ancore, parâme sau
lanţuri
- de a se lega la mal
- de a întoarce
- de a provoca valuri
- de a trece în afara spaţiului indicat
- de a trece, dar fiind pregătit de marş
- a navigaţiei navelor cu autopropulsor
- a navigaţiei ambarcaţiunilor de sport sau agrement
- practicării schiului nautic;
- a navigaţiei navelor care nu sunt nici autopropulsate, nici cu
vele.
SEMNALELE DE INTERZICERE

Semnalele de interzicere reglementează situaţiile de interzicere:

- de trecere

- de depăşire:
- a oricărei depăşiri

- depăşire numai între convoaie;

- de întâlnire şi de depăşire

- de staţionare

- de a ancora sau de a lăsa să se târască ancore, parâme sau lanţuri

- de a se lega la mal

- de a întoarce

- de a provoca valuri
- de a trece în afara spaţiului indicat

- de a trece, dar fiind pregătit de marş

- a navigaţiei navelor cu autopropulsor

- a navigaţiei ambarcaţiunilor de sport sau agrement

- practicării schiului nautic;

- a navigaţiei navelor care nu sunt nici autopropulsate, nici cu vele.

SEMNALELE DE OBLIGAŢIE

Semnalele de obligaţie reglementează activităţile obligatorii astfel:

- obligaţia de a urma direcţia indicată prin săgeată

- obligaţia de a încrucişa şenalul situat la babord sau la tribord

- obligaţia de a opri
- obligaţia de viteză

- obligaţia de atenţie

- obligaţia de a emite semnal sonor

- obligaţia de asigurare de a nu manevra astfel încât să se stânjenească alte
nave
- obligaţia de a intra în legătură radio.
SEMNALELE DE RESTRICŢIE

Semnalele de restricţie avertizează asupra unor situaţii deosebite (restricţii):

- adâncimea apei limitate

- înălţimea liberă deasupra suprafeţei apei limitată

- lăţimea pasei sau a şenalului limitate

- restricţii diverse de navigaţie

- şenalul este îndepărtat de mal.

SEMNALELE DE RECOMANDARE

Semnalele de recomandare arată:

- trecerea recomandată

- recomandarea de a se ţine în spaţiul indicat

- îndreptarea în sensul indicat de săgeată sau de lumină.

SEMNALELE DE INDICAŢIE

Semnalele de indicaţie arată:

- permisiunea de trecere

- traversarea cu o linie electrică

- un baraj
- bac în mişcare

- permisiune de ancorare sau staţionare

- loc de întoarcere
 - reglementarea afluenţilor căii navigabile urmate

- de prevenire
- permisiunea navigaţiei cu diferite mijloace (navă autopropulsată,
sport, agrement, vele etc.)

Semnalele auxiliare (facilităţi: apă, telefon, VHF) sunt folosite pentru a da

un plus de informaţii suplimentare referitoare la distanţe, lumini etc. referitoare la
unele semnale principale.
• REGULI DE STAŢIONARE PE APE INTERIOARE
• REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE
• APLICABILE PE SECTORUL MARITIM AL
DUNĂRII

• Pe timpul navigaţiei pe ape interioare navele sunt

nevoite să şi staţioneze. Alegerea locului de
staţionare presupune cunoaşterea zonei în aşa fel
încât staţionarea să se facă cât mai aproape de mal
funcţie de pescaj, pentru a nu împiedica
desfăşurarea normală a navigaţiei.
• Navele, grupările de nave şi de materiale plutitoare,
instalaţiile plutitoare, pe timpul staţionării trebuie să
fie solid ancorate sau legate ţinând cont de curent,
valuri, variaţia nivelului apei, pentru a nu constitui
un pericol şi pentru a nu stânjeni navigaţia în zonă.
• REGULILE DE STAŢIONARE PE APE
INTERIOARE

• Pe apele interioare locurile de staţionare

sunt desemnate prin semnalele de
indicaţie care au următoarele semnificaţii:

• semnalul E5 permitere de staţionare la

ancoră sau legat la mal
• semnalul E 7.1 zona de staţionare pentru
ancorarea şi descărcarea autovehiculelor
• Faţă de aceste situaţii reglementate mai sus, există o serie de alte
semnale când staţionarea nu este permisă.
•
• De regulă, navele şi materialele plutitoare ansamblate şi instalaţiile
plutitoare nu pot să staţioneze pe calea navigabilă acolo unde de
regulă, staţionarea este interzisă.
•
• Celelalte situaţii când staţionarea nu este posibilă sunt:
• în sectoarele stabilite de organele competente
• în sectoarele interzise semnalizate cu semnalul de interzicere
• sub poduri şi liniile electrice de înaltă tensiune
• în trecerile înguste şi în apropierea lor, sau în sectoarele care pot
deveni înguste din cauza staţionării navelor;
• la intrările şi ieşirile din căile afluenţilor
• pe traseul bacurilor
• pe traseul de acostare şi plecare de la debarcader
• în sectoarele de întoarcere
• în dreptul unei nave care semnalizează staţionarea interzisă datorită
încărcăturii sale
• în sectoarele marcate la o distanţă de semnal indicată pe aceasta.
• REGULILE DE ANCORARE

• Ancorarea pe apele interioare este posibilă în

locurile semnalizate cu semnalul Permitere
de a ancora
• Faţă de acestea, situaţiile de mai sus, se
prevăd şi situaţiile când ancorarea nu este
posibilă astfel:
• în sectoarele unde, de regulă, ancorarea este
interzisă
• în sectoarele semnalizate cu semnalul
Ancorarea interzisă.
• REGULILE DE LEGARE

• Legarea navelor, a materialelor plutitoare

ancorate şi a instalaţiilor plutitoare este permisă
în zonele semnalizate corespunzător
• Faţă de situaţiile de mai sus se prevăd şi
situaţiile când legarea la mal nu este posibilă
astfel:
• în sectoarele unde, de regulă, legarea este
interzisă
• în sectoarele semnalizate cu semnalul de
interzicere.
• LOCURILE DE STAŢIONARE

• Locurile de staţionare se aleg respectând semnificaţia

semnalelor de permisiune prezentată mai sus respectând partea
şenalului navigabil, distanţa indicată, sectorul indicat, numărul de
nave indicat, iar în lipsa altor prevederi staţionarea se va face
începând de la mal pa parte ape care este instalat semnalul.
• Locul de staţionare poate fi delimitat şi cu semnale plutitoare,
geamanduri roşii (de dreapta) şi geamanduri verzi (de stânga).
• Staţionarea în zonele semnalizate este permisă numai acelor
categorii de nave la care se referă semnalul, pe partea unde este
instalat semnalul şi respectând distanţele regulamentare minime
în cazul transportului de materiale inflamabile (10 m) şi materiale
explozibile (50 m).
• Navele care staţionează în şenal sunt obligate să asigure o pază
permanentă care să poată lua rapid măsurile regulamentare
eficace în caz de nevoie.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 7
NAVIGATIA PE APELE INTERIOARE
EUROPENE
 APELE INTERIOARE OLANDEZE

• Tarile de Jos (Olanda, dupa una din regiunile

lor) reprezinta o monarhie constitutionala,
stat membru fondator al Beneluxului si al
Uniunii Europene, situat in nord-vestul
Europei, in vecinatatea Marii Nordului, Belgiei
si a Germaniei, incluzand alaturi de Regatul
Tarilor de Jos si cateva colonii.
• Provinciile Unite Olandeze si-au declarat
independenta fata de Spania in anul 1579; in
timpul secolului al XVII-lea au devenit o putere
comerciala maritima, cu asezari si colonii in
intreaga lume. Dupa o ocupatie franceza de 20
de ani, in 1815 s-a format Regatul Tarilor de Jos.
In 1830 Belgia s-a separat si a format singura un
regat. Olanda a ramas neutra in Primul Razboi
Mondial, dar a fost invadata si ocupata de catre
Germania in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
• Olanda, natiune moderna si industrializata, este
si un mare exportator de produse agricole.
• In octombrie 2010, Antilele Olandeze s-au
dizolvat si cele mai mici 3 insule – Bonaire,
Saint Eustatius si Saba au devenit municipii in
structura administrativa a Olandei. Insulele mai
mari ale Simt Maarten si Curacao s-au alaturat
Olandei si Arubei ca tari constituente, formand
Regatul Olandei.
• Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub
nivelul mării cu altitudine medie, statul având
cea mai joasă altitudine din lume, suprafata 33.
893 km² uscat si 7.650 km² apa.
• Este una dintre țările cele mai dens populate din
lume, avand o densitate de 404,1 loc/ km²
• Deschiderea ei la Marea Nordului in nord si nord-
vest este foarte larga avand o lungime a coastei
de 451 km.
• Cele mai importante porturi din Olanda sunt:
Rotterdam, Amsterdam, Ijmuiden, Moerdijk,
Terneuzen, Vlissingen
• Olanda este traversata si situata la gura de
varsare a trei rauri europene foarte importante:
Rin, Mass si Scheldt
• Cai navigabile interioare de 6.000 km
• Rinul este una dintre caile fluviale cele mai
circulate din Europa. De la izvoare pana la
varsare are o lugime de 1.230 km, din care
883 km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al
Rinului insumeaza 198.735 km2 , cursul
inferior (aproape de delta) avand un debit
mediu de 2.330 m³/s, apropiat de debitul de
apă al Nilului. Debitul minim de 600 m³/s a
fost măsurat în anul 1947.
• Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un
culoar de trecere fluvial între Marea Neagră
și Marea Nordului.
• Fluviul Rin reprezinta una dintre cele mai
frecventate cai navigabile din lume.
• Zilnic, prin orase importante ca Mainz, Cologne,
Karlsruhe, trec aproximativ 1000 de nave. Volumele
transportate se ridica la aproximativ 200 de
milioane de tone, la frontiera germano-olandeza. In
ceea ce priveste traficul de pe sectiunea olandeza a
raului, volumul de marfuri transportate pe Rin pot fi
estimate la 310 milioane de tone.
• Strabatut zilnic poate fi estimata la aproximativ
6.900 de nave, ceea ce reprezinta o capacitate de
transport de 10 milioane de tone, din care 1.200
sunt barje impinse, 4.400 nave de marfa cu motor si
1.300 tancuri.
Lungimea in KM Afleunt pe mal stang Localitate Afluent pe mal drept Lungime (Km)

Rin 1230

82 Waal Lek 62

Dinslaken Emscher 84

Wesel Lippe 228

Duisburg Ruhr 217

103 Erft Neuss

Dusseldorf Dussel

Leverkusem Wupper 114

Nierderkassel Sieg 153

83 Ahr Sinzig

Irlich Wied 140

545 Mosel Koblenz

Lahnstein Lahn 242

Lorch Wisper 30

Mainz-Kostheim Main 524

Stockstadt Modau 44

Biblis Weschinitz 60

Mannheim Neckar 367

295 Aare Koblenz(CH)

Bodensee

Vorderrhein Reichenau Hinterrhein

• Rinul traverseaza importante orase din Olanda
sub diferite denumiri. Strabate Arnhem sub
numele de „Nederrijn”, orasul Nijmegen prin
numele „Waal”, prin orasul Utrecht prin
numele de „Kromme Rijn” si orasul Rotterdam
prin numele „Nieuwe Maas”.
Canalele care le formeaza raul Rin pe teritoriul
Olandei sunt:
-Canalul Maas-Waal (partea est-centrala)
-Canalul Amsterdam-Rin (partea centrala)
-Canalul Scheldt-Rin (partea sud-vestica)
• Maas-Waal este un canal situat in partea est-
centrala a teritoriului olandez, care realizeaza
legatura dintre raul Maas si raul Waal. Canalul
are o lungime aproximativa de 13,5 kilometri.
Acesta mai face legatura si intre provinciipe
Gelderland, Limburg si Barbantul de Nord.
• Cateva poduri importante construite peste
canalul Maas-Waal sunt: Industrieweg,
Neerbosscheweg, Graafseweg, Hatertseweg,
Blankenbergseweg.
• Canalul Amsterdam-Rin a fost inaugurat la
data de 21 mai in anul 1952, si reprezinta o
cale navigabila artificiala creata ca o legatura
intre Waal, cel mai mare distribuitor al Rinului
la gura de varsare si portul din Amsterdam.
Canalul conduce prin puncte urbane
importante cum ar fi orasele Utrecht si
Nieuwegein si ajunge la Raul Waal langa Tiel.
• Avand o lungime de 72 de kilometri canalul
reprezinta cea mai scurta ruta de transport
existenta intre capitala olandeza si zona Ruhr.
• Canalul Scheldt-Rin (Schelde-Rijn Kanaal) care
traverseaza atat Belgia cat si Olanda conecteaza
Raurile Scheldt cu Rin dar si orasele Antwerp cu
Volkerak.
• Traverseaza oartea de est a localitatii Zuid-
Beeland unde este traversata de o cale ferata.
De asemenea mai este traversata de 3 poduri
rutiere de-a lungul orasului Tholen.
• Meuse ( franceza) sau Maas (olandeza) este un rau
de mari dimensiuni care izvoraste pe teritoriul
statului francez, traverseaza Belgia, si ajunge sa se
verse in Marea Nordului pe teriotoriul Olandei.
• Maas izvorăște din partea nordică a Podișului
Langres din Franța și se varsă în Marea Nordului.
Din zona Podișului Langres, din estul Franței,
izvorăsc mai multe ape curgătoare importante ale
Europei Occidentale. În afară de Maas, din această
regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese
îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile
din nord-estul Franței și pe cele din sudul Belgiei.
Lângă Namur, își unește apele cu râul Sambre,
curgând mai departe, către est, în direcția orașului
belgian Liège și traversând granița dintre Belgia și
Olanda, la sud de Maastricht. În apropiere de
Rotterdam, se varsă în Marea Nordului printr-o
deltă cu multe brațe (alimentată și de apele Rinului).
• Raul Maas a marcat granita de vest a Sfantului
Imperiu Roman de la crearea sa in secolul al IX-
lea pana la anexarea Alsaciei si Lorena de catre
Franta prin Tratatul de la Westfalia in 1648, si
intr-o oarecare masura, pana in 1792, cand
Prince-Bishopric de Liege, de asemenea a fost
anexata la Franta. Portiunea din Belgia, mai exact
regiunea Walloon, a fost prima zona complet
industrializata din Europa continentala.
• Cea mai mare parte din bazinul raului Maas se
afla pe teritoriul Valoniei, din suprafata de
36.000 km2 , aproximativ 12.000 km2 , apoi
urmeaza Franta cu 9.000 km2 , Olanda 8.000
km2 , Germania 2.000 km2 , Regiunea
Flamanda 2.000 km2 si Luxemburg cu doar
cativa km2 .
• Peste raul Maas exista construite numeroase poduri rutiere si in jur de
32 de puncte de trecere cu feribotul. Acesta este navigabil pe o parte
substantiala din lungimea sa totala. In Olanda si Belgia, raul este parte a
infrastructurii majore de navigatie interioara, care leaga zonele portuare
Rotterdam-Amsterdam-Anvers pentru zonele industriale in amonte, si
anume locatiile: Hertogenbosch, Venlo, Maastricht, Liege si Namur. Intre
Maastricht si Maasbracht exista o sectiune pe care nu se poate naviga,
insa se poate alege o ruta ocolitiare de 36 de kilometri pe Canalul
Juliana. La sud de Namur, si mai mult in amonte, pe rau se pot deplasa
numai nave mai mici, exemplu fiind barjele de pana in 100 de metri
lungime.
• Din localitatea Givet, raul este canalizat pe o distanta de 272 de
kilometri. Maas, din locul aceasta canalizat obisnuia sa fie numit "Canal
de l'Est - Branche Nord”, insa a fost recent rebotezat in "Canal de la
Meuse".
• Caile navigabile pot fi utilizate doar de barje de mici dimensiuni, care se
utilizeaza pentru comert. Dimensiunile maxime pot fi aproximativ 40 de
metri lungime si doar putin peste 5 metri latime. Doar un amonte fata de
orasul Commercy "Canal de la Meuse" intra in legatura cu Canalul
Marne-Rin, prin intermediul unui canal scurt de diversiune.
• Pe teritoriul olandez, raul Maas trece prin orasele Maastricht, Roemond
si Venlo.
• Asemenea raului Maas, raul Scheldt izvoraste
in Franta, traverseaza Belgia si se varsa in
Marea Nordului de pe teritoriul Olandei in
partea de sud-vest.
• Acesta are o lungime de 350 de kilometri si un
suprafata a bazinului de 21.860 km2.
• Numele Scheldt provine dintr-un adjectiv
derivat care isi are originile in engleza veche,
traducandu-se ca „superficial”.
• Impreuna cu Rinul de Jos si Maas, se scurge intr-una dintre
cele mai populate zone din lume. Ca o cale navigabila, cu
numeroasele sale canale de ramura si a afluentilor
navigabili, pe malurile acestuia se creeaza zone inclusiv
agricole importante: Campia Flandrei, Centrele de textile
din Belgia, Bazinele din nordul Frantei si complexul
industrial de Lille-Roubaix-Tourcoing.
• Afluentii principali ai raului Schelde sunt Scarpe si Lys pe
partea stanga (vest) si Dender si rupel pe partea dreapta
(est). La gura de varsarea a avut anterior doua canale
Schelde de Est respectiv Schelde de vest (Ooster si
Westerschelde), separate de catre insulele Noord,
Zuidbeveland si Walcheren, dar in 1866 Schelde de Est a
fost sigilat de un dig pentru o cale ferata spre gara
Vlissingen din Olanda.
• Datorita cursului sau canalizat distanta pe care se
poate naviga este de aproximativ 200 km pe teritoriul
Belgiei si 63 km pe teritoriul Frantei. Printre orasele
bine-cunoscute pe care le traverseaza raul Scheldt se
numara: Cambrai, Valenciennes in Franta si Tournai,
Oudenaarde, Gent si Anvers in Belgia.
• Cel mai aglomerat sector a raului Scheldt se afla intre
Anvers si Gent, aici unde de-a lungul raului se afla
mai multe puncte industriale importante. Deasupra
orasului Cambrai raul nu este navigabil. Din Gent
Canalul Gent-Terneuzen ofera acces direct la Schelde
de Vest, de asemenea si micul canal Gent-Ostende
este o legatura spre Marea Nordului.
• Izvoarele raului Scheldt se afla in localitatea
Gouy, in departamentul Aisne din partea de nord
a Frantei. Acesta curge spre nord prin Cambrai si
Valenciennes urmand sa intre in Belgia in
apropierea localitatii Tournai. In Ghent, unde
primeste unul dintre principalii sai afluenti, Lys ia
o directie catre est. Langa Antwerp, cel mai mare
oras pe langa care trece, Scheldt curge spre
vestul Olandei indreptundu-se spre varsarea in
Marea Nordului.
• Mai multe canale cum ar fi Canalul Albert fac
posibila comunicarea raului cu Rin, Maas, Sena,
dar si cu zonele industriale din jurul Bruxelului,
Liege, Lille, Dunkrik si Mons.
• Nieuwe Maas („New Meuse”) este un afluent al
Rinului si al raului Maas in provincia Olanda de
Sud. Se formeaza de la combinarea raurilor Noord
si Lek, si curge spre vest traversand Rotterdam.
Cursul lui se sfarseste la vest de oras, acolo unde
intalneste Oude Maas („Old Maas”), in apropiere
de Vlaardingen, si impreuna formeaza Het Scheur.
• Nieuwe Maas are o lungime de 24 de
kilometri si curge prin unele dintre zonele cele
mai dens populate și dezvoltate în Țările de
Jos. De-a lungul malurile sale sunt
numeroase porturi și industrii.
Delta Rin-Maas-Scheldt
• O data cu varsarea acestor 3 rauri importante din
Europa in Marea Nordului, ele formeaza o delta cu o
importanta deosebita pe pe continentul european.
• Delta Rin-Maas-Scheldt sau Helinium este o delta de
rau pe teritoriile statelor Olanda si Belgia formata de
raurile Rin, Scheldt si Maas.
• Mai ales ca o cale navigabila care pare a fi un flux
continuu ce isi poate schimba denumirea de 7 ori:
Rin; Bijlands Kanaal; Nederrijin; Lek; Nieuwe Maas;
Het Scheur; Nieuwe Waterweg; iar apoi varsarea in
Marea Nordului.
• Importanta economica a Deltei Rin-Maas-Scheldt
este una enorma, deoarece cele trei rauri
reprezinta cai navigabile interioare importante.
De asemenea Delta reprezinta intrarea dinspre
Marea Nordului spre statele vestice dar si
central-europene.
• Porturi importante prin care Delta Rin-Maas-
Scheldt leaga Marea Nordului de statele
europene si tot odata faciliteaza transportul
maritim sunt: Rotterdam, Anvers, Vlissingen,
Amsterdam (prin Canalul Amsterdam-Rin) si Gent
(prin Canalul Gent-Terneuzen).
• Faptul ca cele trei rauri mari converg la un
moment dat si se varsa in mare este ceva
deosebit in sine. Peisajul deltei Rin-Maas-Scheldt
este alcatuit dintr-un sistem complex de trei
estuare ale celor 3 rauri. Din punct de vedere
ecologic reprezinta un sistem si un peisaj foarte
dinamic, cu ecosisteme bogate si diferentiate
semnificativ.
• In trazitia de la mare la uscat sunt o sumedenie
de variabile: de la maree joasa la maree inalta, de
la apa sarata la apa dulce.
• Marginea Deltei este marcata de o serie de
porturi importante, inclusiv de cele doua mari
porturi din Europa: Anvers si Rotterdam.
Combinatia dintre principalele porturi, care
fiecare separat joaca un rol important in
comertul mondial maritim, face ca regiunea sa
functioneze de de parte ca cel mai mare port
mondial. Acest flux de marfuri produs prin
intermediul comertului maritim transforma zona
intr-un adevarat motor economic al Europei.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 7
NAVIGATIA PE APELE INTERIOARE
EUROPENE
 APELE INTERIOARE OLANDEZE

• Tarile de Jos (Olanda, dupa una din regiunile

lor) reprezinta o monarhie constitutionala,
stat membru fondator al Beneluxului si al
Uniunii Europene, situat in nord-vestul
Europei, in vecinatatea Marii Nordului, Belgiei
si a Germaniei, incluzand alaturi de Regatul
Tarilor de Jos si cateva colonii.
• Provinciile Unite Olandeze si-au declarat
independenta fata de Spania in anul 1579; in
timpul secolului al XVII-lea au devenit o putere
comerciala maritima, cu asezari si colonii in
intreaga lume. Dupa o ocupatie franceza de 20
de ani, in 1815 s-a format Regatul Tarilor de Jos.
In 1830 Belgia s-a separat si a format singura un
regat. Olanda a ramas neutra in Primul Razboi
Mondial, dar a fost invadata si ocupata de catre
Germania in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
• Olanda, natiune moderna si industrializata, este
si un mare exportator de produse agricole.
• In octombrie 2010, Antilele Olandeze s-au
dizolvat si cele mai mici 3 insule – Bonaire,
Saint Eustatius si Saba au devenit municipii in
structura administrativa a Olandei. Insulele mai
mari ale Simt Maarten si Curacao s-au alaturat
Olandei si Arubei ca tari constituente, formand
Regatul Olandei.
• Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub
nivelul mării cu altitudine medie, statul având
cea mai joasă altitudine din lume, suprafata 33.
893 km² uscat si 7.650 km² apa.
• Este una dintre țările cele mai dens populate din
lume, avand o densitate de 404,1 loc/ km²
• Deschiderea ei la Marea Nordului in nord si nord-
vest este foarte larga avand o lungime a coastei
de 451 km.
• Cele mai importante porturi din Olanda sunt:
Rotterdam, Amsterdam, Ijmuiden, Moerdijk,
Terneuzen, Vlissingen
• Olanda este traversata si situata la gura de
varsare a trei rauri europene foarte importante:
Rin, Mass si Scheldt
• Cai navigabile interioare de 6.000 km
• Rinul este una dintre caile fluviale cele mai
circulate din Europa. De la izvoare pana la
varsare are o lugime de 1.230 km, din care
883 km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al
Rinului insumeaza 198.735 km2 , cursul
inferior (aproape de delta) avand un debit
mediu de 2.330 m³/s, apropiat de debitul de
apă al Nilului. Debitul minim de 600 m³/s a
fost măsurat în anul 1947.
• Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un
culoar de trecere fluvial între Marea Neagră
și Marea Nordului.
• Fluviul Rin reprezinta una dintre cele mai
frecventate cai navigabile din lume.
• Zilnic, prin orase importante ca Mainz, Cologne,
Karlsruhe, trec aproximativ 1000 de nave. Volumele
transportate se ridica la aproximativ 200 de
milioane de tone, la frontiera germano-olandeza. In
ceea ce priveste traficul de pe sectiunea olandeza a
raului, volumul de marfuri transportate pe Rin pot fi
estimate la 310 milioane de tone.
• Strabatut zilnic poate fi estimata la aproximativ
6.900 de nave, ceea ce reprezinta o capacitate de
transport de 10 milioane de tone, din care 1.200
sunt barje impinse, 4.400 nave de marfa cu motor si
1.300 tancuri.
Lungimea in KM Afleunt pe mal stang Localitate Afluent pe mal drept Lungime (Km)

Rin 1230

82 Waal Lek 62

Dinslaken Emscher 84

Wesel Lippe 228

Duisburg Ruhr 217

103 Erft Neuss

Dusseldorf Dussel

Leverkusem Wupper 114

Nierderkassel Sieg 153

83 Ahr Sinzig

Irlich Wied 140

545 Mosel Koblenz

Lahnstein Lahn 242

Lorch Wisper 30

Mainz-Kostheim Main 524

Stockstadt Modau 44

Biblis Weschinitz 60

Mannheim Neckar 367

295 Aare Koblenz(CH)

Bodensee

Vorderrhein Reichenau Hinterrhein

• Rinul traverseaza importante orase din Olanda
sub diferite denumiri. Strabate Arnhem sub
numele de „Nederrijn”, orasul Nijmegen prin
numele „Waal”, prin orasul Utrecht prin
numele de „Kromme Rijn” si orasul Rotterdam
prin numele „Nieuwe Maas”.
Canalele care le formeaza raul Rin pe teritoriul
Olandei sunt:
-Canalul Maas-Waal (partea est-centrala)
-Canalul Amsterdam-Rin (partea centrala)
-Canalul Scheldt-Rin (partea sud-vestica)
• Maas-Waal este un canal situat in partea est-
centrala a teritoriului olandez, care realizeaza
legatura dintre raul Maas si raul Waal. Canalul
are o lungime aproximativa de 13,5 kilometri.
Acesta mai face legatura si intre provinciipe
Gelderland, Limburg si Barbantul de Nord.
• Cateva poduri importante construite peste
canalul Maas-Waal sunt: Industrieweg,
Neerbosscheweg, Graafseweg, Hatertseweg,
Blankenbergseweg.
• Canalul Amsterdam-Rin a fost inaugurat la
data de 21 mai in anul 1952, si reprezinta o
cale navigabila artificiala creata ca o legatura
intre Waal, cel mai mare distribuitor al Rinului
la gura de varsare si portul din Amsterdam.
Canalul conduce prin puncte urbane
importante cum ar fi orasele Utrecht si
Nieuwegein si ajunge la Raul Waal langa Tiel.
• Avand o lungime de 72 de kilometri canalul
reprezinta cea mai scurta ruta de transport
existenta intre capitala olandeza si zona Ruhr.
• Canalul Scheldt-Rin (Schelde-Rijn Kanaal) care
traverseaza atat Belgia cat si Olanda conecteaza
Raurile Scheldt cu Rin dar si orasele Antwerp cu
Volkerak.
• Traverseaza oartea de est a localitatii Zuid-
Beeland unde este traversata de o cale ferata.
De asemenea mai este traversata de 3 poduri
rutiere de-a lungul orasului Tholen.
• Meuse ( franceza) sau Maas (olandeza) este un rau
de mari dimensiuni care izvoraste pe teritoriul
statului francez, traverseaza Belgia, si ajunge sa se
verse in Marea Nordului pe teriotoriul Olandei.
• Maas izvorăște din partea nordică a Podișului
Langres din Franța și se varsă în Marea Nordului.
Din zona Podișului Langres, din estul Franței,
izvorăsc mai multe ape curgătoare importante ale
Europei Occidentale. În afară de Maas, din această
regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese
îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile
din nord-estul Franței și pe cele din sudul Belgiei.
Lângă Namur, își unește apele cu râul Sambre,
curgând mai departe, către est, în direcția orașului
belgian Liège și traversând granița dintre Belgia și
Olanda, la sud de Maastricht. În apropiere de
Rotterdam, se varsă în Marea Nordului printr-o
deltă cu multe brațe (alimentată și de apele Rinului).
• Raul Maas a marcat granita de vest a Sfantului
Imperiu Roman de la crearea sa in secolul al IX-
lea pana la anexarea Alsaciei si Lorena de catre
Franta prin Tratatul de la Westfalia in 1648, si
intr-o oarecare masura, pana in 1792, cand
Prince-Bishopric de Liege, de asemenea a fost
anexata la Franta. Portiunea din Belgia, mai exact
regiunea Walloon, a fost prima zona complet
industrializata din Europa continentala.
• Cea mai mare parte din bazinul raului Maas se
afla pe teritoriul Valoniei, din suprafata de
36.000 km2 , aproximativ 12.000 km2 , apoi
urmeaza Franta cu 9.000 km2 , Olanda 8.000
km2 , Germania 2.000 km2 , Regiunea
Flamanda 2.000 km2 si Luxemburg cu doar
cativa km2 .
• Peste raul Maas exista construite numeroase poduri rutiere si in jur de
32 de puncte de trecere cu feribotul. Acesta este navigabil pe o parte
substantiala din lungimea sa totala. In Olanda si Belgia, raul este parte a
infrastructurii majore de navigatie interioara, care leaga zonele portuare
Rotterdam-Amsterdam-Anvers pentru zonele industriale in amonte, si
anume locatiile: Hertogenbosch, Venlo, Maastricht, Liege si Namur. Intre
Maastricht si Maasbracht exista o sectiune pe care nu se poate naviga,
insa se poate alege o ruta ocolitiare de 36 de kilometri pe Canalul
Juliana. La sud de Namur, si mai mult in amonte, pe rau se pot deplasa
numai nave mai mici, exemplu fiind barjele de pana in 100 de metri
lungime.
• Din localitatea Givet, raul este canalizat pe o distanta de 272 de
kilometri. Maas, din locul aceasta canalizat obisnuia sa fie numit "Canal
de l'Est - Branche Nord”, insa a fost recent rebotezat in "Canal de la
Meuse".
• Caile navigabile pot fi utilizate doar de barje de mici dimensiuni, care se
utilizeaza pentru comert. Dimensiunile maxime pot fi aproximativ 40 de
metri lungime si doar putin peste 5 metri latime. Doar un amonte fata de
orasul Commercy "Canal de la Meuse" intra in legatura cu Canalul
Marne-Rin, prin intermediul unui canal scurt de diversiune.
• Pe teritoriul olandez, raul Maas trece prin orasele Maastricht, Roemond
si Venlo.
• Asemenea raului Maas, raul Scheldt izvoraste
in Franta, traverseaza Belgia si se varsa in
Marea Nordului de pe teritoriul Olandei in
partea de sud-vest.
• Acesta are o lungime de 350 de kilometri si un
suprafata a bazinului de 21.860 km2.
• Numele Scheldt provine dintr-un adjectiv
derivat care isi are originile in engleza veche,
traducandu-se ca „superficial”.
• Impreuna cu Rinul de Jos si Maas, se scurge intr-una dintre
cele mai populate zone din lume. Ca o cale navigabila, cu
numeroasele sale canale de ramura si a afluentilor
navigabili, pe malurile acestuia se creeaza zone inclusiv
agricole importante: Campia Flandrei, Centrele de textile
din Belgia, Bazinele din nordul Frantei si complexul
industrial de Lille-Roubaix-Tourcoing.
• Afluentii principali ai raului Schelde sunt Scarpe si Lys pe
partea stanga (vest) si Dender si rupel pe partea dreapta
(est). La gura de varsarea a avut anterior doua canale
Schelde de Est respectiv Schelde de vest (Ooster si
Westerschelde), separate de catre insulele Noord,
Zuidbeveland si Walcheren, dar in 1866 Schelde de Est a
fost sigilat de un dig pentru o cale ferata spre gara
Vlissingen din Olanda.
• Datorita cursului sau canalizat distanta pe care se
poate naviga este de aproximativ 200 km pe teritoriul
Belgiei si 63 km pe teritoriul Frantei. Printre orasele
bine-cunoscute pe care le traverseaza raul Scheldt se
numara: Cambrai, Valenciennes in Franta si Tournai,
Oudenaarde, Gent si Anvers in Belgia.
• Cel mai aglomerat sector a raului Scheldt se afla intre
Anvers si Gent, aici unde de-a lungul raului se afla
mai multe puncte industriale importante. Deasupra
orasului Cambrai raul nu este navigabil. Din Gent
Canalul Gent-Terneuzen ofera acces direct la Schelde
de Vest, de asemenea si micul canal Gent-Ostende
este o legatura spre Marea Nordului.
• Izvoarele raului Scheldt se afla in localitatea
Gouy, in departamentul Aisne din partea de nord
a Frantei. Acesta curge spre nord prin Cambrai si
Valenciennes urmand sa intre in Belgia in
apropierea localitatii Tournai. In Ghent, unde
primeste unul dintre principalii sai afluenti, Lys ia
o directie catre est. Langa Antwerp, cel mai mare
oras pe langa care trece, Scheldt curge spre
vestul Olandei indreptundu-se spre varsarea in
Marea Nordului.
• Mai multe canale cum ar fi Canalul Albert fac
posibila comunicarea raului cu Rin, Maas, Sena,
dar si cu zonele industriale din jurul Bruxelului,
Liege, Lille, Dunkrik si Mons.
• Nieuwe Maas („New Meuse”) este un afluent al
Rinului si al raului Maas in provincia Olanda de
Sud. Se formeaza de la combinarea raurilor Noord
si Lek, si curge spre vest traversand Rotterdam.
Cursul lui se sfarseste la vest de oras, acolo unde
intalneste Oude Maas („Old Maas”), in apropiere
de Vlaardingen, si impreuna formeaza Het Scheur.
• Nieuwe Maas are o lungime de 24 de
kilometri si curge prin unele dintre zonele cele
mai dens populate și dezvoltate în Țările de
Jos. De-a lungul malurile sale sunt
numeroase porturi și industrii.
Delta Rin-Maas-Scheldt
• O data cu varsarea acestor 3 rauri importante din
Europa in Marea Nordului, ele formeaza o delta cu o
importanta deosebita pe pe continentul european.
• Delta Rin-Maas-Scheldt sau Helinium este o delta de
rau pe teritoriile statelor Olanda si Belgia formata de
raurile Rin, Scheldt si Maas.
• Mai ales ca o cale navigabila care pare a fi un flux
continuu ce isi poate schimba denumirea de 7 ori:
Rin; Bijlands Kanaal; Nederrijin; Lek; Nieuwe Maas;
Het Scheur; Nieuwe Waterweg; iar apoi varsarea in
Marea Nordului.
• Importanta economica a Deltei Rin-Maas-Scheldt
este una enorma, deoarece cele trei rauri
reprezinta cai navigabile interioare importante.
De asemenea Delta reprezinta intrarea dinspre
Marea Nordului spre statele vestice dar si
central-europene.
• Porturi importante prin care Delta Rin-Maas-
Scheldt leaga Marea Nordului de statele
europene si tot odata faciliteaza transportul
maritim sunt: Rotterdam, Anvers, Vlissingen,
Amsterdam (prin Canalul Amsterdam-Rin) si Gent
(prin Canalul Gent-Terneuzen).
• Faptul ca cele trei rauri mari converg la un
moment dat si se varsa in mare este ceva
deosebit in sine. Peisajul deltei Rin-Maas-Scheldt
este alcatuit dintr-un sistem complex de trei
estuare ale celor 3 rauri. Din punct de vedere
ecologic reprezinta un sistem si un peisaj foarte
dinamic, cu ecosisteme bogate si diferentiate
semnificativ.
• In trazitia de la mare la uscat sunt o sumedenie
de variabile: de la maree joasa la maree inalta, de
la apa sarata la apa dulce.
• Marginea Deltei este marcata de o serie de
porturi importante, inclusiv de cele doua mari
porturi din Europa: Anvers si Rotterdam.
Combinatia dintre principalele porturi, care
fiecare separat joaca un rol important in
comertul mondial maritim, face ca regiunea sa
functioneze de de parte ca cel mai mare port
mondial. Acest flux de marfuri produs prin
intermediul comertului maritim transforma zona
intr-un adevarat motor economic al Europei.
• De la Port St Louis 5 zile (220 km, 15 ecluze) la
Port la Robine
• Din Grau du Roi / Port Camargue 4 zile (100km,
14 ecluze) la Port la Robine
• Din Frontignan / Sete 2 zile (53 km, 14 ecluze) la
Port la Robine
• Din Port la Nouvelle o zi (39 km, 14 ecluze) la
Port la Robine - pescaj de 1.3m
• Raul Somme
• Izvoraste din Fonsomme în departamentul Aisne la
86 m deasupra nivelului mării, la sud-vest a
orasului Fervaques Farm Motte si 126 m. Valea sa
formează un complex de râuri, mlastini, iazuri si
canale. Râul îsi păstrează întreaga sa lungime
orientarea tectonice spre vest sau vest-nord-vest
descrie multe meandre.
• Lungimea râului este de 245 km.
• Somme curge în canalul Golfului Somme între
Crotoy si Saint-Valery-sur-Somme. Cursul natural
al Somme este dat de un estuar, Crotoy, dar
situatia în golful acestei plaje orientat spre sud a
dus la o deviere artificială de pe Somme spre
portul Saint-Valery-sur-Somme.
• Sena este un fluviu din nordul Frantei, ce izvorăste
în Burgundia, având cursul spre est apoi spre vest,
si se varsă la Le Havre în Marea Mânecii.
• Râul are o lungime de 776 km, cu un bazin
hidrografic de 75.000 km², fiind după lungime pe
locul trei din Franta. Orasele principale traversate
de Sena sunt Paris, Troyes si Rouen.
• Pricipalii afluenti din nord sunt: Aube, Marna si
Oise, iar din sud, Yonne si Eure si afluenti: Loing,
Essonne, Epte, Andelle si Risle.
• Canale de legătură cu: Escaut, Meuse, Rin, Saône
si Loara. Cursul râului prin provincia Normandia
face o curbură mare, Sena este pe o distană de 120
km navigabilă pentru nave mari.
• Canal du Midi este un canal francez se
conectează râul Garonne la Marea
Mediterană. Cu Canal de Garonne oferă o
cale navigabilă din Oceanul Atlantic la
Marea Mediterană.
• Garonne Canal, numit Canal lateral 2. Este un
canal de dimensiuni mici, datând din secolul al
XIX-lea, care se conecteaza la Toulouse
Castets-en-Dorthe (Gironde) aproape de
Bordeaux . Este extinderea esentială a Canal
du Midi care se conecteaza la Toulouse Marea
Mediterană. Totul formează canalul celor două
mări dintre Marea Mediterană si Oceanul
Atlantic.
• De-a lungul a 193 km, acesta este conectat în
amonte la Canal du Midi din Toulouse, initial pe
malul drept al râului Garonne si se deschide în
Garonne la Castets-en-Dorthe (Gironde), 54 km
sud-est de Bordeaux, unde râul este navigabil
prin efectul de maree.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 9
Navigaţia pe apele interioare nord
americane
• Căile navigabile interioare ale Statelor
Unite includ peste 40.000 km de ape
navigabile. O mare parte din căile
navigabile importante din punct de vedere
comercial ale Statelor Unite constau în
sistemul râului Mississippi - râul
Mississippi și căile navigabile de legătură.
• În America de Nord, fluviile cele mai folosite pentru
navigație sunt Mississippi și Missouri, iar cele mai
importante canale sunt cele din St. Lawrence, care
unește Ontario și St. Lawrence; canalul Sault Sainte
Marie, între Superior și Huron; canalul care leagă
Chesapeake de Ohio; canalul New York; și canalele
dintre North Allegheny și Erie.

• Lungimea căilor navigabile navigabile în Statele

Unite este de peste 36.072 km. Sistemul fluvial
Mississippi, cel mai mare dintre toate, are mai mult de
8.000 de kilometri de căi navigabile cu adâncimi de 3
metri sau mai mult, inclusiv ruta principală a râului
de la Minneapolis la Golful Mexic - o distanță de
peste 12.880 de kilometri. Missouri, un afluent al
Mississippi, este navigabil pe 1.216 km până la Sioux
City, Iowa.
• Calea navigabilă St. Lawrence:
• St. Lawrence, cu marile lacuri, formează un traseu comercial
foarte important în inima Americii de Nord. Cu toate acestea,
râul este dependent de gheață timp de aproximativ patru luni pe
an
• Navele mari oceanice pot trece aproximativ o mie de kilometri
până la Montreal; dar aici mărfurile trebuie transbordate către
nave mai mici, deoarece canalele făcute pentru aceasta nu au o
adâncime de 3-5 metri.
• Sfântul Laurențiu pătrunde în ocean printr-un estuar adânc, dar
navigația este dificilă de prevalența ceaților și de rapiditatea
curentului. Valea Sfântului Laurențiu este fertilă și toată
lungimea este locuita.
• Un alt canal a fost realizat pentru a evita căderile Niagara, deși
o mare parte a comerțului este deviat la Buffalo către Canalul
Erie și ruta Mohawk-Hudson către New York.
• Sault Sainte Marie sau 500 de canale au fost necesare ca
urmare a existentei apelor repezi din aceasta zonă, dintre Lacul
Superior și Lacul Hudson, traficul pe aceste canale fiind foarte
mare.
• .
• O valoare principală a căilor navigabile
interioare este capacitatea lor de a transporta
în mod eficient volume mari de mărfuri în vrac
care se deplasează pe distanțe mari.
Remorcherele împing barje cuplate cate 4 sau 6
pe căi navigabile mai mici și până la peste 40
de barje pe râul Mississippi sub confluența sa
cu râul Ohio. Un convoi din 15 barje este unul
obișnuit pe râurile mai mari cu ecluze , cum ar fi
râurile Ohio, Mississippi Superior, Illinois și
Tennessee. Astfel de convoaie reprezintă un
mod de transport extrem de eficient,
transportând aproximativ 22.500 de tone de
marfă ca o singură unitate, echivalentă cu
aproximativ 225 de vagoane de cale ferată sau
870 de camioane.
• Barjele sunt potrivite pentru transportul unor cantități mari de mărfuri în
vrac și materii prime la un cost relativ scăzut. Sistemul de căi
navigabile interioare și intracostale gestionează anual aproximativ 630
de milioane de tone de marfă, sau aproximativ 17% din volumul total
de marfă interurbană. Acestea sunt materii prime sau produse primare
fabricate care sunt de obicei depozitate pentru prelucrare sau consum
ulterioare sau transbordate.

• Cărbunele are cel mai mare volum transportat pe căile navigabile

interioare, mai mult de 20% din cărbunele consumat pentru a produce
electricitate.
• Petrolul este următoarea categorie de marfa ca mărime, incluzând țiței,
benzină, motorină, combustibil pentru avioane, păcură grea și asfalt.
• Un alt grup mare include cereale și alte produse agricole, dintre care
majoritatea se deplasează pe căi navigabile către porturi de pe râul
Mississippi inferior sau râul Columbia pentru export. Șaizeci la sută din
exporturile agricole din SUA sun t transportate pe căi navigabile
interioare.
• Alte mărfuri majore sunt agregatele, cum ar fi piatra, nisipul și pietrișul
utilizate în construcții; produse chimice, inclusiv îngrășăminte;
minereuri metalice, minerale și produse, precum oțelul.
• Căile navigabile interioare și intracostale americane
deservesc în mod direct 38 de state, cat și statele de pe
malul Atlanticului, coasta Golfului și nord-vestul
Pacificului. Expeditorii și consumatorii din aceste state
depind de căile navigabile interioare pentru a transporta
aproximativ 630 de milioane de tone de marfă evaluată
la peste 73 de miliarde de dolari anual. Statele de pe
coasta Golfului și de-a lungul Midwest și Ohio Valley
depind în special de căile navigabile interioare și
intracostale. Texas și Louisiana expediază fiecare o
marfă de peste 10 miliarde de dolari anual, în timp ce
Illinois, Pennsylvania, Virginia de Vest, Kentucky,
Mississippi, Alabama și Washington între 2 și 10 miliarde
de dolari anual. Alte opt state expediază marfa de cel
puțin 1 miliard de dolari anual. Potrivit cercetărilor,
această marfă se deplasează cu o economie medie de
transport de 10,67 dolari pe tonă mai mare decat costul
transportului prin moduri alternative. Acest lucru se
traduce prin peste 7 miliarde de dolari anual în economii
de transport către economia Statelor Unite.
• Râul Columbia este singurul râu de pe coasta de
vest (și, fără îndoială, întreaga coasta Pacificului de
Nord-America) care este navigabil pe o lungime
semnificativă. Râul este dragat în mod regulat, iar
barjele pot ajunge până la interior până la Lewiston,
Idaho printr-un sistem de ecluze; cu toate acestea,
există restricții stricte de proiectare dincolo de
confluența cu râul Willamette. Râurile Sacramento și
San Joaquin, râul Snake și râul Umpqua sunt
exemple de alte râuri de pe coasta de vest care sunt
dragate pentru navigație. Nivelurile abrupte și
debitele variabile ale majorității celorlalte râuri de pe
Coasta de Vest le fac nepotrivite pentru
ambarcatiunile mari. De asemenea, majoritatea
râurilor mari de aici sunt îndiguite, adesea în mai
multe locuri, pentru a furniza apă pentru
hidrocentrale și alte utilizări.
• Majoritatea râurilor și canalelor navigabile din Statele
Unite se află în jumătatea de est a țării, unde terenul
este mai plat și clima este mai umedă. Sistemul râului
Mississippi, inclusiv calea navigabilă intracoastală a
Golfului (GIWW), conectează porturile de pe coasta
Golfului, cum ar fi Mobile, New Orleans, Baton Rouge,
Houston și Corpus Christi, cu porturi majore interioare,
inclusiv Memphis, Kansas City, St. Louis, Chicago , St.
Paul, Cincinnati și Pittsburgh. Râul Mississippi de Jos,
de la Baton Rouge la Golful Mexic, permite transportului
maritim să se conecteze cu traficul de barje, făcând
astfel acest segment vital atât pentru comerțul intern, cât
și pentru cel exterior al Statelor Unite. Sistemul râului
Mississippi este conectat la calea navigabilă Illinois, care
continuă până la calea navigabilă Great Lakes și apoi la
calea Saint Lawrence. Multe alte râuri din est sunt, de
asemenea, navigabile, inclusiv râurile Potomac, Hudson
și Atchafalaya, care sunt toate dragate.
• Râul Kennebec până la lacul Moosehead
• Râul Penobscot până la confluența ramurii Est și Vest la Medway, Maine
• Lacul Umbagog
• Râul Merrimack până la Concord, New Hampshire
• Râul Connecticut până la Pittsburg, New Hampshire
• Lacul Champlain
• Lacul Memphremagog
• Râul Ompompanoosuc până la mile 3.8
• Waits River to Mile 0.9
• Râul Negru până la mile 25 în Craftsbury, Vermont
• Râul Battenkill până la Mile 50 în Manchester, Vermont
• Râul Lamoille până la mile 79 în Greensboro, Vermont
• Râul Missisquoi până la mile 88,5 în Lowell, Vermont
• Otter Creek la mile 63,8 în Proctor, Vermont
• Râul Winooski până la Marshfield, Vermont
• Râul Moose de la râul Passumpsic până la granița Victory, Vermont
• Râul Nulhegan, inclusiv ramura de est, ramura neagră și ramura galbenă
• Paul Stream
• Râul Passumpsic și ramura sa de est până la East Haven, Vermont
• Râul Wells până la lacul Groton
• Râul Alb
• Marile Lacuri americane
• Marile Lacuri formează un grup de cinci
lacuri cu apă dulce din America de Nord,
având o suprafață totală de 245.000 km2,
fiind cea mai mare suprafață de apă dulce.
Din punct de vedere al volumului însă,
sistemul Marilor Lacuri se situează pe locul
2, după Lacul Baikal, acesta fiind cel mai
adânc lac din lume: -1637 m. Diferența de
altitudine dintre lacuri este de cca. 110 m,
cea mai mare parte din ea înregistrându-se
la trecerea dintre Lacul Erie și Lacul Ontario
prin Cascada Niagara.
• Marile Lacuri sunt un rezervor important de
apă pentru SUA și Canada. Prin creșterea
populației din această regiune a crescut și
gradul de poluare, iar un alt factor de
dezechilibru ecologic este aducerea în
regiune a unor specii străine de animale și
plante. În anul 1978 s-a semnat între SUA și
Canada un acord de protecție a apelor.
Marile Lacuri
• Lacul Superior (Lake Superior)
• Lacul Michigan (Lake Michigan)
• Lacul Huron (Lake Huron)
• Lacul Erie (Lake Erie)
• Lacul Ontario (Lake Ontario)

• Din cauza suprafețelor mari de apă, pe lacuri se

înregistrează maree. Singurul lac care se găsește în
întregime pe teritoriul SUA este Lacul Michigan, celelalte
sunt traversate de granița canadiano-americană. Marile
Lacuri se varsă în Oceanul Atlantic prin fluviul Sfântul
Laurențiu. Prin Canalul Navigabil Illinois și Intracoastal
Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul
până pe fluviul Mississippi.
• În Marile Lacuri se află peste 35.000 de
insule respectiv grupe de insule. În partea
canadiană a Lacului Huron (Lake Huron)
se găsește de pildă insula Manitoulin cu
suprafața de 2.766 km2, fiind cea mai
mare insulă dintr-un lac, de pe glob.
• Golfuri mari și corpurile de apă semnificative aferente
• Lacul Nipigon, legat de lacul Superior de râul Nipigon,
• Green Bay este un braț al lacului Michigan, de-a lungul coastei de
sud a peninsulei superioare a Michigan și a coastei de est a
Wisconsin. Este separat de restul lacului de Peninsula Door din
Wisconsin, de Peninsula Garden din Michigan și de lanțul de insule
dintre ele, toate formate de escarpamentul Niagara.
• Lacul Winnebago, conectat la Green Bay de râul Fox, servește ca
parte a căii navigabile Fox – Wisconsin și face parte dintr-un
sistem mai mare de lacuri din Wisconsin
• Golful Grand Traverse este un braț al lacului Michigan de pe
coasta de vest a Michiganului, fiind unul dintre cele mai mari
porturi naturale din Marile Lacuri. Golful are o peninsulă mare și o
insulă majoră cunoscută sub numele de Power Island.
• Golful Georgian este un braț al lacului Huron, care se întinde spre
nord-est de lac, în întregime în Ontario. Golful, împreună cu
extensiile sale înguste de vest ale Canalului de Nord și
strâmtoarea Mississagi, este separat de restul lacului de Peninsula
Bruce, Insula Manitoulin și Insula Cockburn, toate acestea fiind
formate și de Escarpamentul Niagara.
• Lacul Nipissing, conectat la Golful Georgian de French
River, are doua Insule vulcanice Manitou și Golful
Callander, care au fost formate de o erupție violentă, de
origine profundă. Lacul se află în Ottawa-Bonnechere
Graben ,.
• Lacul Simcoe, legat de Golful Georgian de râul Severn,
servește ca parte a Trent – ​Severn Waterway, o rută de
canal care traversează sudul Ontario între lacurile
Ontario și Huron.
• Lacul St. Clair, legat de lacul Huron la nord de râul St.
Clair și de lacul Erie la sud de râul Detroit. Deși are o
suprafață de 17 ori mai mică decât Lacul Ontario și este
inclusă rareori în listele Marilor Lacuri, ocazional se fac
propuneri pentru recunoașterea sa oficială ca Mare Lac,
ceea ce ar afecta includerea acestuia în proiecte de
cercetare științifică etc. în legătură cu „Marile Lacuri”.
• Golful Saginaw, o extensie a lacului Huron în peninsula
inferioară a Michiganului, alimentată de râurile Saginaw
și alte râuri, are cea mai mare zonă umedă de apă dulce
învecinată din Statele Unite.
• Marile Lacuri au, de asemenea, mai multe
peninsule între ele, inclusiv Peninsula
Door, Peninsulele Michigan și Peninsula
Ontario. Unele dintre aceste peninsule
conțin chiar și peninsule mai mici, cum ar
fi Peninsula Keweenaw, Peninsula Thumb,
Peninsula Bruce și Peninsula Niagara.
Localitatile includ Grand Rapids și Detroit
în Michigan, împreună cu Londra,
Hamilton, Brantford și Toronto în Ontario.
• Conexiunea cu oceanul
• Deși calea navigabilă Saint Lawrence și cea a Marilor
Lacuri le fac accesibile navelor oceanice, navele
maritime mari nu se încadrează prin ecluzele acestor
rute fac au transport maritim de containere sa fie
limitat.
• Cea mai mare parte a transportului este în vrac cu
nave de tip Seawaymax sau mai mici pe întregul lac și
spre Atlantic. Navele mai mari se limitează la navigatia
numai pe Marile lacuri. Numai șlepurile pot accesa
sistemul Illinois Waterway care oferă acces la Golful
Mexic prin râul Mississippi. În ciuda dimensiunilor lor
mari, secțiuni mari din Marile Lacuri îngheață iarna,
întrerupând majoritatea transporturilor din ianuarie
până în martie. Unele spărgătoare de gheață parcurg
lacurile, menținând rutele e de navigație deschise si
pentru alte perioade de timp.
• Marile Lacuri sunt, de asemenea, conectate prin
Chicago Sanitary and Ship Canal cu Golful Mexic prin
râul Illinois (de la râul Chicago) și râul Mississippi. O
cale alternativă este prin râul Illinois (din Chicago),
până în Mississippi, în susul Ohio și apoi prin calea
navigabilă Tennessee – Tombigbee (o combinație a
unei serii de râuri, lacuri și canale), până la Mobile
Bay și Golful Mexic. Traficul comercial remorcat și
barje este intens.
• De asemenea, ambarcaţiunile de agrement pot intra
sau ieși din Marile Lacuri prin Canalul Erie și râul
Hudson din New York. Canalul Erie se conectează la
Marile Lacuri la capătul estic al lacului Erie (la Buffalo,
New York) și la partea de sud a lacului Ontario (la
Oswego, New York).
• Cu excepția cazului în care apa este înghețată în timpul iernii, peste
100 de nave de transport lac operează continuu pe Marile Lacuri, care
rămân un coridor major de transport pe apă pentru mărfurile vrac.
Calea navigabilă Marile Lacuri leagă toate lacurile; calea mai mică
Saint Lawrence Seaway leagă lacurile de oceanele atlantice. Unii
transportatori de lacuri sunt prea mari pentru a utiliza calea maritimă și
operează numai pe calea navigabilă și lacuri.

• Peste 170 milioane de tone nete de mărfuri uscate în vrac sunt

transportate pe Marile lacuri. Aceasta sunt, în ordinea volumului:
minereu de fier, cereale și potasiu. Minereul de fier și o mare parte din
piatră și cărbune sunt utilizate în industria siderurgică. Există, de
asemenea, un anumit trafic de mărfuri lichide și containerizate, dar
majoritatea navelor containerizate nu pot trece prin ecluzele de pe calea
Saint Lawrence-
• Există patru poduri pe Marea Lacuri, altele decât Lacul Ontario, din
cauza costului. Podul Blue Water Bridge are, de exemplu, are o înălțime
de peste 150 de picioare și o lungime de peste un kilometru.

• Principalele porturi de pe Marile Lacuri includ Duluth-Superior, Chicago,

Detroit, Cleveland, Twin Harbors, Hamilton și Thunder Bay.
• Canada are aproape 800 000 km2 de apă
dulce în limitele sale. Lacurile care alcătuiesc
cea mai mare parte a acestei zone întinse
sunt interconectate prin sisteme fluviale.
Fluviul Mackenzie, care drenează o suprafață
de 1. 870.000 km2, este al șaptelea cel mai
mare sistem fluvial din lume. Mai bine
cunoscut este râul St Lawrence-Marea
Lacurilor, care se întinde pe jumătate de
continent. Folosind căile navigabile interioare
ale Canadei, este posibil să călătoriți pe apă,
cu canoe, de la Québec până la coasta
arctică în nord-vestul extrem, și chiar peste
munți până la coasta Pacificului.
• Canalul Lachine, construit între 1821 și 1825,
și ocolind raurile rapide de pe St Lawrence în
amonte de Montréal, a fost primul canal l care
a fost terminat. Planificat de comercianții din
Montréal, a necesitat investiții substanțiale de
fonduri publice înainte de finalizare. Celelalte
canale din această perioadă timpurie, cele 3
canale ale râului Ottawa (1819-34) și Canalul
Rideau (1826-32), au fost planificate și
construite pentru a oferi o cale navigabilă
militară alternativă între Montréal și Kingston
după războiul din 1812, deci plătite de guvern,
chiar dacă erau folosite mai degrabă pentru
comerț decât pentru traficul militar.
• Canalele râului Ottawa au fost utilizate până în
1961, când au fost scufundate de barajul
hidroelectric Carillon din Hydro-Québec.
Navigatia rămâne posibilă printr-o nouă ecluza
adiacentă centralei Carillon. Canalul Rideau
este încă în uz regulat, în esență așa cum a
fost construit acum peste 150 de ani. Raurile
rapide de pe râul Richelieu, în amonte de St-
Jean, Québec, au fost ocolite de Canalul
Chambly (1833-43). Cu o ecluza la St-Ours,
lângă Sorel, navele aveau acces de la St
Lawrence la Lacul Champlain și deci la Canalul
Champlain (SUA) și râul Hudson. Dar ecluzele
înguste de pe Canalul Chambly (lățime de doar
7,1 m) erau și sunt încă un blocaj în această
cale navigabilă internațională.
• Astăzi, St Lawrence Seaway, care
încorporează cel de-al patrulea canal
Welland, este unul dintre puținele mari
canale de nave din lume, care transportă
mărfuri din și către restul lumii și către și din
inima continentului nord-american. Marile
servicii de nave de pasageri din anii
anteriori au dispărut aproape toate, locul lor
fiind acum ocupat (în special pe canalele
mai mici) de ambarcațiunile de agrement
private.