Ali Baba si cei patruzeci de hoti

A fost odată, tare demult, un tânăr sărac pe nume Ali Baba. Într-o zi, se nimeri în faţa unei peşteri a cărei
intrare era astupată cu o stâncă uriaşă. Iar la locul cu pricina se mai găsea şi un grup de patruzeci de
hoţi. De acolo de unde se ascunsese, Ali Baba o auzi pe căpetenia hoţilor răcnind:
          — Sesam, deschide-te!
Stânca din gura peşterii se rostogoli într-o parte, iar tâlharii intrară unul câte unul în adâncul muntelui,
cărând o mulţime de saci cu aur şi sipete cu pietre preţioase. La plecare, căpetenia hoţilor răcni din nou:
          — Sesam, închide-te!
Iar stânca uriaşă se aşeză la loc în gura peşterii. Cum plecară hoţii, Ali Baba strigă şi el:
          — Sesam, deschide-te!
          Înăuntru dădu peste o mulţime de comori, dar nu luă decât un sac cu galbeni. Cum erau mulţi şi
greu de numărat, împrumută o baniţă de la Casim, fratele său mai bogat, cu gând să cântărească aurul.
          Curios, Casim unsese însă baniţa cu miere, iar când Ali Baba i-o aduse înapoi, găsi prins pe fundul
ei un galben. Aşa că nu se lăsă până când Ali Baba nu-i spuse de unde avea bănetul. Şi, lacom cum era,
Casim se grăbi să ajungă la peştera comorilor. Dar când să iasă din peşteră, uită vorbele potrivite! Aşa îl
aflară şi hoţii când se întoarseră — închis în peşteră. Şi, nici una, nici două, îl tăiară în bucăţi! După o
vreme, Ali Baba aduse acasă bucăţile din trupul fratelui său şi plăti un cizmar ca să le coasă laolaltă,
pentru a-l pregăti de înmormântare. Numai că hoţii se arătară foarte supăraţi atunci când aflară şi îl plătiră
pe cizmar pentru a le arăta casa lui Ali Baba, pe uşa căruia făcură un semn cu creta.
          Morgiana, slujnica pe care şi-o luase Ali Baba, văzu semnul de pe uşă şi se apucă să însemneze la
fel toate celelalte uşi din oraş. Când veni să se răzbune, la vederea acelor semne, căpetenia hoţilor se
pomeni în mare încurcătură şi nu a mai stiut care era casa cu potrivita. A doua zi trecu din nou pe la
cizmar, care se lăsă momit cu o pungă plină cu galbeni şi îi făcu cunoştinţă cu Ali Baba. Căpetenia hoţilor
se dădu drept negustor de ulei şi îi cără acasă mai multe vase mari. Atât că, în fiecare vas, în loc de ulei,
se afla câte unul dintre cei treizecişinouă de hoţi! Tot isteaţa sluinică Morgiana a fost cea care i-a dat de
cap şiretlicului, căci, având nevoie de ulei pentru gătit şi deschizând unul dintre vase, auzi o voce
întrebând:
          — Gata? E timpul?
          — Nu, nu încă! răspunse fata, prefăcându-şi glasul cât să semene cu cel al căpeteniei hoţilor.
          Morgiana înţelesese că pe stăpânul ei îl păştea o mare primeidie. Drept care fierse degrabă nişte
ulei, pe care îl vărsă apoi în fiecare vas, omorându-i, unul câte unul, pe hoţi! În acest timp, Ali Baba stătea
la masă cu căpetenia hoţilor. După obiceiul acelor vremuri, Morgiana se oferi să danseze în faţa
oaspetelui. Apropiindu-se de căpetenia hoţilor, în timp ce dansa, fata scoase cuţitul ascuns în cutele
şalvarilor şi-l împlântă în inima tâlharului. Apoi, Morgiana îl duse pe stăpânul ei la vasele cu ulei şi-i arătă
hoţii care se ascunseseră în ele.
          Abia atunci înţelese Ali Baba că fata cea frumoasă şi isteaţă îi scăpase pe amândoi de la moarte!

Sfârșit

Explicatie titlu – O mie si una de nopti

Șeherezada este povestitoarea din O mie și una de nopți și o regină persană. Regele
persan Șahriar, în urma descoperirii că soția sa, pe care o iubea, l-a înșelat, se înfurie și
poruncește să fie omorâtă. Convins că toate femeile sfârșesc prin a deveni infidele,
ordonă apoi marelui său vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară, cu care se
căsătorește și petrece câte o noapte, decapitând-o a doua zi. După trei ani, marele vizir,
nemaigăsind fecioare pentru regele său, îi împărtășește problema frumoasei și
inteligentei sale fiice, Șeherezada. Aceasta se oferă să devină următoarea soție a regelui.
Tatăl său se opune inițial, dar în urma hotărârii ei, până la urmă acceptă resemnat.

În noaptea nunții, Șeherezada, la cererea surorii sale Dunyazada, care nu-și găsea
somnul (de fapt, fiind pusă de sora sa), începe să-i spună proaspătului soț o poveste, pe
care însă nu o termină, întrerupând-o chiar în momentul culminant, la răsăritul soarelui,
regele fiind astfel nevoit să o țină în viață încă o zi, pentru a afla sfârșitul povestirii.
Următoarea noapte, Șeherezada termină prima poveste și începe alta, și tot așa de 1001
ori, de unde și numele colecției de povestiri O mie și una de nopți. Printre cele mai
cunoscute povestiri se numără „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Aladin și lampa fermecată”
și „Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”.
În tot acest timp, Șeherezada îi naște regelui trei fii și îl convinge de fidelitatea ei, acesta
păstrând-o de soție.