Moara lui Călifar

de Gala Galaction
În preajma unei păduri străvechi, pe marginea unui iaz, exista moara lui
Călifar. În Alăutești, în nopțile de vreme rea, se povestea în jurul focului că moșul
Călifar își vânduse sufletul Satanei și că procopsea, cu bogățiile Diavolului, pe
oricine le poftea și venea să le ceară. La moara sa au venit mulți voinici din
Alăutești, care după aceea le-au fost luate mințile, de Naiba sau de lacul fermecat.
Printre acești voinici se numără și Stoicea, un copil fără părinți. Acesta a fost
primit într-o locuință de popa Radu, dar când a împlinit șase ani, părintele și-a
urmat soția în mormânt. De atunci, Stoicea fusese crescut pe la pragurile oamenilor,
păzind vitele satului. Bietul băiat nu putea să se căsătorească cu nicio fată din satul
acela, fiindcă era cunoscut ca băiatul crescut de mila satului, Așa că își dorea să
meargă la moara lui Călifar.
Într-o zi de dimineață, Stoicea a plecat către moară. După ce a mers o cale
lungă, cerul începe să se întunece. Băiatul a intrat într-un luminiș și s-a culcat. Când
s-a trezit, acesta își continuă drumul și vede lacul de lângă moară. Ajuns acolo, l-a
rugat pe moșul Călifar să îl procopsească și pe el. Moșul îl invită la masă și îi spune
să se spele pe mâini în lac, dar când Stoicea a ajuns acolo, a căzut în lac.
Acesta s-a trezit în luminișul unde a poposit și a crezut că a avut doar un vis.
În pădure era o mare vijelie, iar Stoicea, încercând să își găsească drumul înapoi
spre sat, s-a adăpostit într-o scorbitură adâncă de sub un deal. Dintr-odată aude un
țipăt de fată, care îl face să iasă din ascunzătoare și să o salveze de o ursoaică rănită.
Fata era fiica unui boier, care l-a răsplătit pe Stoicea, făcându-l vechilul boierului
Rovin la curtea sa. Fata s-a îndrăgostit de Stoicea și s-a căsătorit cu el, băiatul
devenind stăpânul moșiilor rovinieștene. Acesta trăia o viață de poveste, fericit cu
copiii și soția sa, în timp ce zilele treceau repede pe lângă el.
Într-o zi, un mesager apare în curtea lui Stoicea, trimis de la boierul Rovin.
Acesta a venit, avertizându-l de tătarii care aveau să îi invadeze casa. Stoicea a
intrat repede în casă, a zăvorit ușile și și-a înarmat soldații. Acesta a verificat toate
camerele din casă, având grijă să nu intre inamicii, dar printr-un geam de lângă
scară a văzut cum intrau tătarii în curtea sa, cu sute de soldați. Aceștia au ajuns la
ușa sa și au început să o lovească cu topoarele. Odată ce au doborât-o, Stoicea a
leșinat și s-a trezit lângă moara lui Călifar.
 Confuz fiind, nu înțelegea unde i-a dispărut familia, averea, moșiile si slugile.
Moșul Călifar îi reamintește că a venit din Alăutești să fie procopsit. Băiatul a
rămas șocat, încercând să își adune mințile și să se întoarcă în prezent. Și-a dat
seama că atunci când s-a spălat cu apa lacului, a fost purtat de diavol în șea și i-a
oferit întâmplări de poveste, iar în final i-a distrus totul.
Moșul Călifar îi spune despre blestemul său, cum timp de 300 de ani nu a
putut să moară în pace, fiind forțat să rămână pe lume până când va fi omorât.
Stoicea și-a luat ciomagul de lemn, i-a tăiat capul moșului pe podul de lemn și a
plecat înapoi către satul Alăutești.

1/119
a- 6
b- 2
c- 11
d- 9
e- 3
f- 10
g- 12
h- 1
i- 7
j- 8
k- 5
l- 4