DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE FRECARE LA

ALUNECARE CU TRIBOMETRUL ȘI CU PLANUL ÎNCLINAT

I. Întrebări preliminare

 Ce se întâmplă când încercăm să împingem o cutie? Există o diferenţă între a împinge o cutie grea
şi una uşoară? De ce?
 De ce pe gheaţă poţi patina cu patine de gheaţă, dar pe beton poţi folosi doar patine cu rotile?
 De ce şinele de tren sunt metalice şi mereu netede?

II. Scopul lucrării

Verificarea primei legi a frecării, respectiv determinarea coeficienţilor de frecare dintre mai multe
perechi de suprafeţe (lemn pe lemn, metal pe lemn şi şmirghel pe metal) prin două metode: cu tribometrul şi
planul înclinat.

III. Consideraţii teoretice

Frecarea este un fenomen care apare la contactul dintre două corpuri. Dacă la suprafaţa comună de
contact un corp apasă pe celălalt cu o forţă , numită reacţiune normală, atunci la alunecare apare o forţă
care se opune mişcării, numită forţă de frecare la alunecare.
Una dintre caracteristicile, poate surprinzătoare, ale acestei forţe este conţinută în enunţul primei legi
ale frecării:
Forţa de frecare la alunecare între două corpuri nu depinde de aria suprafeţei de contact dintre
corpuri.
Conform acestei legi, în următoarele două montaje, forţa de frecare este aceeaşi:
Modulul forţei de frecare este dat de expresia
(1)
unde este o mărime adimensională numită coeficient de frecare la alunecare- o mărime ce depinde de
natura corpurilor, mai precis de natura suprafeţelor de contact (în special de rugozitate).
Relaţia (1) este sintetizată în cea de-a doua lege a frecării, ce se poate enunţa astfel:
Forţa de frecare la alunecare este proporţională cu forţa de apăsare normală exercitată pe
suprafaţa de contact.
Considerând un corp ce alunecă pe un plan orizontal, şi în absenţa unei forţe de tracţiune, forţa de
apăsare normală (reacţiunea normală) este egală în modul cu greutatea corpului.
(2)
(3)
Dacă în schimb, planul este înclinat sub un unghi , atunci reacţiunea normală egalează doar o
componentă a greutăţii, componenta normală.
1
 (4)
(5)
Astfel, forța de frecare la alunecare dintre corp și plan înclinat va fi:
(6)

Figura 1. Un corp pe planul înclinat

Dacă în plus, corpul alunecă (coboară) uniform pe planul înclinat, atunci forţa de frecare egalează
componenta tangenţială a greutăţii.
(7)
(8)
Ținând cont de expresiile (6) și (8), se poate exprima coeficientul de frecare doar în funcţie de
unghiul planului înclinat pe care corpul respectiv alunecă uniform (cu viteză constantă), doar sub acţiunea
propriei greutăţi.
(9)

2
 IV. Descrierea montajului experimental

Tribometrul este alcătuit dintr-un suport plan A peste care poate aluneca un corp C (paralelipipedic)
legat cu un fir F peste un scripete S ce este montat pe un capăt al planului. La celălalt capăt al firului atârnă
un platan P pe care se pot aşeza greutăţi.
Planul A se află pe o platformă Q care se poate roti printr-o articulaţie R în plan vertical. Pe cadranul
B se poate citi unghiul cu care a fost înclinat planul A.

Figura 2. Tribometrul

IV. Modul de lucru şi prelucrarea datelor experimentale

a) Verificarea primei legi a frecării

 Se fixează planul A în poziţie orizontală
 Se aşază corpul C pe plan (cu suprafaţa de lemn în jos), la o distanţă mare de scripete
 Se leagă corpul C de sfoară, care se trece peste scripetele S. Peste el se mai pun două corpuri
similare cu C
 La capătul celălalt al sforii, se atârnă platanul P
 Se pun pe platan din ce în ce mai multe mase marcate, de fiecare dată dând mici impulsuri
(bobârnace) corpului, sau bătând usor cu degetul pe plan
 În momentul în care corpul începe să alunece uniform, se adună valorile maselor marcate de pe
platan, iar valoarea se trece în tabel
 Se schimbă configuraţia. Unul din corpuri se ataşază de cârlig (tot cu suprafaţa de lemn în jos), în
serie cu primul, în tmp ce al treilea rămâne deasupra
 Se măsoară din nou masa necesară ce trebuie pusă pe platan pentru ca corpurile să alunece, si se
trece în tabel
 Se schimbă configuraţia din nou. Acum toate cele 3 corpuri se leagă în serie pe planul înclinat (tot
cu suprafaţa de lemn în jos)
3
  Se măsoară din nou masa necesară ce trebuie pusă pe platan pentru ca corpurile să alunece, și se
trece în tabel

Observaţii generale:
În momentul în care corpul se deplasează uniform, are loc egalitatea între forţa de frecare ( ) şi
tensiunea în fir, care este egală în modul cu greutatea platanului ( ) plus a maselor marcate de pe platan
( ).
(1
0)
de unde se poate exprima coeficientul de frecare doar în funcţie de mase:
(1
1)
Masa talerului se va citi de pe acesta, sau talerul se va cântări. Masa a corpurilor trebuie să fie
acceași pentru toate configurațiile.
Tabelul 1. Date experimentale

Configuraţie

[g] [g] [g] [-]

[
[
g
g
[]]
[
g
g
]
] [ [
g g
b) Determinarea coeficientului de frecare la alunecare cu tribometrul
] ]
 Se fixează planul A în poziţie orizontală
 Se aşază corpul C pe plan (cu suprafaţa de lemn în jos), la o distanţă mare de scripete
 Se leagă corpul C de sfoară, care se trece peste scripetele S
 La capătul celălalt al sforii, se atârnă platanul P
 Dacă corpul alunecă pe planul înclinat, deasupra sa se va pune o masă adiţională astfel încât să nu
pornească în alunecare cât timp platanule gol. Notăm cu masa corpului plus a eventualelor
greutăţi adiţionale

4
 Se pun pe platan din ce în ce mai multe mase marcate, de fiecare dată dând mici impulsuri
(bobârnace) corpului, sau bătând usor cu degetul pe plan
 În momentul în care corpul începe să alunece uniform, se adună valorile maselor marcate de pe
platan , iar valoarea se trece în tabel
 Se repetă măsurătoarea încă de 5 ori
 Se calculează cu formula (9) coeficientul de frecare în fiecare caz, se face media , şi se calculează
deviaţia standard a acestei medii
 Se ia un corp cu altă suprafaţă (sau se întoarce corpul pe o altă parte, dacă suprafaţa e diferită- pe
suprafaţa metalică sau cea rugoasă de şmirghel) şi se repetă întreaga procedură
 Datele obţinute se trec în tabele, pentru 3 tipuri de perechi de suprafeţe (lemn pe lemn, metal pe
lemn, şmirghel pe lemn), calculându-se pentru fiecare coeficientul de frecare

Tabelul 2. Date experimentale

Suprafeţe:
i

1
2
3
4
5

Tabelul 3. Date experimentale

Suprafeţe:
i

1
2
3
4
5

5
 c) Determinarea coeficientului de frecare la alunecare cu planul înclinat
 Se detaşează sfoara de corpul C. Nici platanul nu mai e necesar
 Se aşază corpul la capătul suprafeţei A opusă articulaţiei R, din nou cu suprafaţa de lemn în jos
 Se va schimba înclinarea planului A din grad în grad, timp în care se dau mici impulsuri corpului C
sau se bate uşor pe planul A
 Unghiul la care corpul începe să coboare uniform se trece în tabel
 Se coboară planul A, iar apoi se repetă citirea unghiului încă de două ori, după care se trece în tabel
valoarea medie
 Se calculează coeficientul de frecare cu formula (9)
 Se pun alte corpuri sau se întoarce corpul paralelipipedic cu alte suprafaţe în jos şi se execută
aceleaşi seturi de măsurători (cu suprafeţe metalice, şmirghel)
Tabelul 4. Date experimentale

Suprafeţe:

1
2
3
4
5

Tabelul 5. Date experimentale

Suprafeţe:

1
2
3
4
5