CABINIERA

de IRINA MUHAMETOVA

Personajele:
Actriţa – Anca Ghimpu
Cabiniera actriţei – ?

O cameră. O masă și oglindă. În mijloc o canapea mare, pe care stă

întinsă Actriţa. Pe canapea o perna și telefonul ei. Intră Cabiniera cu
multe halate si rochii pe stativ

CABINIERA: Tot culcată staţi! E timpul să vă ridicaţi. Trebuie să ne-

mbrăcăm. Am pregătit totul. Ce-i cu dumneavoastră? Sunteţi o actriţă
celebră cu o groază de admiratori! Talentată! Apreciată de toată lumea!
ACTRIŢA: (culcată): Lasă-mă în pace! Ar trebui să-ţi ştii locul! La urma
urmei nu eşti decât cabiniera mea!
CABINIERA: O să ies puţin. Trebuie să fac nişte copii la nişte acte,
pentru un credit care vreau să cer de la bancă. Dar mă-ntorc repede! Iar
când mă voi întoarce va trebui să vă ridicaţi.

Cabiniera iese. Actrița rămâne în continuare întinsă pe canapea.

Continuă cu voce tare.

ACTRIŢA: Către cabinieră (urlând)

Ție ti-e bine..! La tine totul e... ca la toată lumea! Ai familie, copii! După
ce-i faci nu mai poţi decât să te uiţi la ei şi să regreţi amarnic.
Către ea
Eu de ce să-mi fi făcut asemenea probleme. Bărbatul cu care sunt acum,
e şi frumos, şi deştept, dar eu nu-l iubesc! Sunt cu el doar ca să-mi omor
timpul. Iar fără dragoste ce copii pot să iasă?
Actriţa ia telefonul şi, rămânând culcată, sună pe cineva.
Motănel! Eu sunt! Bineînţeles că mi-e dor! Ce planuri avem noi pentru
diseară? Vai, ce bine! Şi ce rochie să-mi pun? Nu, n-o vreau pe aia! Vreau
ceva albastru! Pentru că-mi stă bine cu albastru! Mi-e dor de tine! Suntem
1
de atâţia ani împreună şi totuşi tu continui să mă minunezi! Deşi au trecut
mai bine de sapte ani! Şi eu îmi amintesc prima noastră întâlnire! Cât timp
a trecut de atunci! Intră Cabiniera. Actrița aruncă rochia dupa actriță.
Cabiniera pune actele pe masă și ridică rochia de pe pamânt. Întinde
lănga actriță. Da, n-am uitat nimic!

CABINIERA: Iată că-am şi sosit.

ACTRIŢA: Ce gălăgie? A venit cabiniera mea. Motănel te salută.
CABINIERA: Şi eu îl salut!
ACTRIŢA: Ce să-ţi spun! Tare-i mai trebuie lui salutul tău! Pe diseară,
Motănel! Mi-e dor! Te iubesc! Gata. Pa.
Cabiniera imită pe actriță
CABINIERA: Pa... Ridicaţi-vă! Rochia trebuie probată!
ACTRIŢA: Gata, m-am ridicat! Doamne, că multe îţi mai permit eu ţie.
Unde-i cântarul? Se pune pe cântar. Iar m-am îngrăşat! Cabiniera râde
cu voce tare E îngrozitor! Unde mi-e halatul? Cabiniera îi dă halatul.
Nu, nu ăsta! Altul! Vreau alt halat! Alt halat Ce proastă eşti! E mai
bun celălalt! Aruncă halatul
Cabiniera schimbă
CABINIERA: Ce răbdare trebuie să am! De fier!
ACTRIŢA: Rabdă! Crezi că mie îmi face mare plăcere să ies zilnic pe
scenă? Încearcă şi tu să vezi cum e!

Cabiniera îl ajută pe actriță să pună rochia

CABINIERA: Fiecare cu ce i-a fost dat! Dumneavoastră să distraţi

lumea, eu să vă îmbrac şi să-mi hrănesc copiii!
ACTRIŢA: Vai, arăt îngrozitor. Ca o foaie de hârtie veche.
CABINIERA: Nu mai sunteţi o fetiţă!
ACTRIŢA: Puteai să spui şi tu că încă mai arăt bine! Dar tu...
CABINIERA: (Plictisită) Arătaţi, arătaţi.

Actriţa ia actele pe masă se uită peste ele. Prima dată, plictisită dar din
ce în ce mai deranjată...

2
ACTRIŢA: Ce-s astea? Mama..da tatăl.. Aproape urlând Cum? Cine e
tatăl? Motănelul meu? Motănelul meu e tatăl lor? E tatăl copiilor tăi? Ce-
i asta?
CABINIERA: Sunt certificatele de naştere ale copiilor mei.
Cabiniera se ridică încet în picioare și vrea să-și smulgă actele din
mâna actriței, actrița refuzănd din gest să predea actele...
ACTRIŢA: Cine e tatăl lor?
CABINIERA: De ce mă mai întrebaţi? Doar vedeţi şi singură?
ACTRIŢA: Văd!
CABINIERA: Şi atunci de ce mă întrebaţi?
ACTRIŢA: Motănelul meu e tatăl lor? Uitând cu scârbă la cabinieră
CABINIERA: Da! Motănelul dumneavoastră e tatăl lor!
ACTRIŢA: Turbată Nu pot să cred! Nu cred!
CABINIERA: Cum doriţi!
ACTRIŢA: Ce coşmar! Motănelul meu - tatăl lor? Reiese că banii pe
care eu îi dădeam Motănelului meu ajungeau tine si la copiii tăi? Asta-i
de-a dreptul insuportabil!
CABINIERA: N-aş fi vrut să le vedeţi .Vă rog să mă iertaţi! A fost o
neatenţie din partea mea! Îmi cer scuze!
ACTRIŢA: După spectacol Motănel va veni încoace.Tu înţelegi că azi
după spectacol el va veni aici!
CABINIERA: Şi ce-i cu asta? Cum va veni aşa va şi pleca.
ACTRIŢA: Motănel e tatăl lor?
CABINIERA: Da, Motănel e tatăl lor!
ACTRIŢA: E imposibil pentru că eu îl iubesc! Nu putea să mă trădeze
în halul ăsta!
CABINIERA: Cum adică să vă trădeze?
ACTRIŢA: Cum „cum adică”? Adică să-şi permită o relaţie cu
cabiniera mea! Asta e imposibil!
CABINIERA: De ce?
ACTRIŢA: Eu şi tu! Încape comparaţie?! Eu- o mare actriţă, iar
tu...Cine eşti tu? Un nimeni!
CABINIERA: Sunt femeie!

3
ACTRIŢA: Şi atunci eu ce-oi fi?
CABINIERA: Aţi spus-o adineaori! Sunteţi o mare actriţă! Aşa a fost
să fie! Haideţi să probăm și bluza!
ACTRIŢA: Nu pot!
CABINIERA: Dar imediat va începe spectacolul!
ACTRIŢA: Cei mai apropiaţi oameni m-au trădat!
CABINIERA: Cine v-a trădat?
ACTRIŢA: Tu şi cu el! Am avut încredere în voi, dar voi…
CABINIERA: Gata ? Actriţa îşi pune bluza.
ACTRIŢA: Cum e?
CABINIERA: După părerea mea e foarte bine!
ACTRIŢA: Iar după părerea mea aici mă cam strânge!
CABINIERA: Cum spuneţi! Oftează Îi mai dăm drumul un pic.
ACTRIŢA: Lui Motănel îi plac copiii? El a vrut copii?
CABINIERA: Este un tată bun!
ACTRIŢA: Bineînţeles! Are un suflet atât de nobil, atăt de sensibil, e
însăşi perfecţiunea! Copiii seamănă cu el? Dar tu eşti şmecheră! Acum
înţeleg de ce eu nu i-am văzut niciodată. Copiii tăi n-au fost niciodată
aici, i-ai ascuns de mine! Nu pot nicidecum să mă împac cu asta! Cum
adică? Motănelul meu nu e al meu! E foarte incomod! Nici nu pot să
ridic mâna!
CABINIERA: Daţi-mi s-o modific!
ACTRIŢA: Nu, las-o aşa cum e. Copiii sunt mari?
CABINIERA: Îunu-i la grădiniță iar celălalt în clasa întâi!
ACTRIŢA: Deja la școală? Ca să vezi câte ai apucat tu să faci!
CABINIERA: Am apucat! Dar bluza cum e?
ACTRIŢA: Am impresia că ceva nu-i ajunge!
CABINIERA: Atunci o să-i mai adăugăm ceva!
ACTRIŢA: Dar actele? Ia actele şi le studiază.
Ce-i asta? ... Nu se poate! Motănelul meu e şi soţul tău ? M-ai omorât!
Motănelul meu e soţul tău ? Mor... Adio!
CABINIERA: Da, e soţul meu! Şi e tatăl copiilor mei! Scrie în acte!
ACTRIŢA: Motănelul meu e soţul tău? Dar când a reuşit? Ăsta da
motănel! Dar cum a putut? Când ma gândesc cine-i el şi cine eşti tu...

4
CABINIERA: Provocatoare Nici eu nu sunt o proastă! În orice caz, nu
mai mult decât...
ACTRIŢA: Îl sun chiar acum! Şi-i voi spune totul!
CABINIERA: Sunaţi-l!
ACTRIŢA: Te dau afară! Ieşi afară! Afară! Pauză, cu voce mai blândă
Deşi, aşteaptă! Rămâi! Diseară am spectacol!
CABINIERA: Oftează Cum spuneţi!
ACTRIŢA: Măgulitor Ascultă, îţi dau bani. Câţi vrei? Spune! Câţi vrei,
atâţea îţi dau! În schimb tu vei pleca de aici împreună cu copiii tăi şi mi-l
vei lăsa mie pe Motănel? De acord? Cabiniera râde ironic De ce taci? Eu
m-am comportat cu tine ca şi cu o prietenă, iar tu...
CABINIERA: Ce prietene putem fi noi? Prietenia înseamnă să-l
apreciezi pe celălalt, să-i vezi calităţile. Iar dumneavoastră mă trataţi ca
pe-o proastă!
ACTRIŢA: Bineînţeles! Cine sunt eu şi cine eşti tu?!
CABINIERA: Provocatoare dar puțin și curioasă
Ei bine, cine sunteţi?
ACTRIŢA: Prin jocul meu pe scenă eu le dăruiesc oamenilor fericirea!
Asta e o chestiuni măreață !
CABINIERA: Copiii sunt şi ei nişte „chestiuni” măreţe!
ACTRIŢA: Dezgust Copiii fac parte din...scutece, biberoane!
CABINIERA: Asta e fericirea! Fericirea înseamnă să ai o familie, să ai
copii! Fericirea e să ai parte de un soţ bun!...
ACTRIŢA: Pleacă. Deşi, nu! Stai!
CABINIERA: Păi să plec sau să stau?
ACTRIŢA: Eu am nevoie de Motănel. Eu n-am să pot trăi fără el. Eu
trebuie să joc! Să creez! Şi nu există creaţie fără dragoste. Am nevoie de
Motănel. Lasă-mi-l mie!
CABINIERA: Nu. Eu am copii. Iar copiii trebuie să aibă tată.
ACTRIŢA: Chiar nu ţi-e milă de mine?
CABINIERA: Nu se poate să fiţi preocupată numai de persoana dv.
ACTRIŢA: Înţelege-mă şi lasă-mi-l mie pe Motănel. Sigură pe ea
CABINIERA: De ce aveţi nevoie de el?

5
ACTRIŢA: Dragostea şi creaţia merg mână în mână. Dacă el va pleca,
eu n-am să mai pot să joc! Iar ţie el la ce-ţi trebuie? Dacă e pentru bani,
eu îţi promit că-ţi voi da atât cât vei cere!
CABINIERA: Dar dumneavoastră nu-l iubiţi!
ACTRIŢA: Nici tu nu-l iubeşti!
CABINIERA: Mie mi-e milă de el. E un om! Râde Dar l-au stricat
femeile!
ACTRIŢA: Pauză, devine ..serioasă Cum v-aţi cunoscut voi doi? Unde
şi când v-aţi cunoscut?
CABINIERA: Aici, la teatru!
ACTRIŢA: Urlând Ceee?
CABINIERA: Aici, la teatru!!!
ACTRIŢA: Asta e îngrozitor! Că au apărut copiii, asta mai înţeleg...
O prostie, mă rog, două, nu-i greu de făcut! Dar de ce s-a însurat cu tine,
asta nu-nţeleg...
CABINIERA: Mă iubeşte!
ACTRIŢA: El pe mine mă iubeşte!
CABINIERA: Nu. Pe mine!
ACTRIŢA: Nu cred!
CABINIERA: Pentru că şi-a dorit o familie! O soţie! Copii!
ACTRIŢA: Copiii s-au născut când eraţi deja căsătoriţi?
CABINIERA: Nu! După...
ACTRIŢA: Dezamăgită Mi-a ascuns adevărul atâţia ani? Cum a putut
să-mi facă aşa ceva?! Plânge cu lacrimi
CABINIERA: Într-un anume fel el vă iubeşte .
ACTRIŢA: El mă iubeşte, dar e soţul tău! Îl urăsc! Pe toţi vă urăsc! Ieşi
afară!
CABINIERA: Liniştiţi-vă! Imediat începe spectacolul!
ACTRIŢA: Ai dreptate! În curând începe spectacolul! Trebuie să mă
calmez. Trebuie să mă adun. Nu, nu...Doamne, ce coşmar! Ia mănușile,
pune pălăria și șterge lacrimile

Sună telefonul...

Аlo!
6
Cu o voce blăndă, gingașă: Da, Motănel! Chiar acum mă gândeam la
tine. Vii astăzi la spectacol? Şi mie mi-e dor! Pe diseară!

Actrita către cabinieră, cu voce strictă:

Totul va rămâne cum a fost! Ai înţeles? Totul va rămâne cum a fost! Va
fi bine! Totul va fi bine!