CD – ZIDĂRII ŞI PEREŢI

CD – 3. PEREŢI INTERIORI DIN MATERIALE UŞOARE: GIPS – CARTON

CD - 3.1. GENERALITĂŢI
CD - 3.1.1. Obiectul specificaţiei
Prezentul capitol cuprinde specificaţii pentru lucrările de compartimentare uşoare
interioare din panouri de gips carton.

CD - 3.1.2. Clasificarea pereţilor

Panourile din gips carton se pot clasifica după:
a. locul în care se montează:
- în spaţii cu umiditate normală;
- în spaţii umede.
b. alcătuire constructivă:
- pe schelet metalic;
- pe schelet de lemn.
c. izolare termică / fonică:
- cu termoizolaţie / fonoizolaţie / fonoabsorbţie;
- fără termoizolaţie / fonoizolaţie / fonoabsorbţie.
d. după rezistenţa la foc:
- rezistente la foc 45;
- rezistente la foc 60;
- rezistente la foc 90.

CD - 3.1.3. Standarde şi normative de referinţă

CD - 3.1.3.1. Acolo unde există contradicţii între recomandările prezentelor specificaţii şi
cele din standardele şi normativele enumerate mai jos, vor avea prioritate prezentele
specificaţii.
CD - 3.1.3.2. Standarde:
a) STAS 6472/3-89 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al
elementelor de construcţie ala construcţiilor;
b) STAS 6472/4-89 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor
de construcţii la difuzia vaporilor de apă;
c) STAS 6156-86 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în
construcţii civile şi social culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare
acustică;
d) STAS 5912-89 Materiale de construcţii omogene. Determinarea conductivităţii
termice.
CD - 3.1.3.3. Normative:
a) P 118-83 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind
protecţia la acţiunea focului;
b) C 125-87 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică
şi a tratamentelor acustice la clădiri;
c) C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii
aferente;
d) Legea 10/1995 Legea calităţii în construcţii;
e) H.G. nr. 273/1994 Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii
aferente;
f) H.G. nr. 728/1994 Regulament privind certificarea calităţii produselor folosite în
construcţii;
 g) Ordin nr. 9/N/15.03.93 Regulament privind protecţia şi igiena muncii în
construcţii. Normativ cadru de acordare a echipamentului individual de
protecţie;
h) I 7-91 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice;
i) I 9-94 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare;
j) I 13-94 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de încălzire;
k) C 58/86 Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile din lemn şi
textile utilizate în construcţii;
l) C 190/88 Instrucţiuni tehnice pentru alcătuirea şi executarea pereţilor
despărţitori neportanţi din elemente pe bază de ipsos.

CD - 3.1.4. Gradul de detaliere a proiectului

Antreprenorul va prezenta spre aprobare Consultantului detaliile de execuţie ale firmei
furnizoare. Totodată, se vor prezenta certificatele de calitate şi agrementele tehnice. Toate
materialele ce formează pereţii despărţitori din gips carton (întreg sistemul, inclusiv
finisajele) se recomandă să provină de la acelaşi producător.

CD - 3.2. MATERIALE ŞI PRODUSE

CD - 3.2.1. Materiale:
a) Panouri gips carton:
- grosimi: 12,5mm; 15mm;
- montate într-un singur strat;
- montate în strat dublu;
- pentru spaţii cu umiditate normală;
- pentru spaţii cu umiditate ridicată;
- rezistente la foc.
b) Structura de susţinere:
b.1.- structură metalică: profile U de 50, 75, 100mm.;
- montate simplu;
- montate dublu.
b.2.- structură de lemn:
- montanţi;
- şipci de lemn de calitatea a doua, cu muchii ascuţite.
c) Izolaţia:
- grosimi de 20, 30, 40, 50, 60mm.;
- saltele din vată din fibre minerale;
- plăci din vată din fibre minerale.
d) Furnituri:
- dibluri cu ştift rotativ;
- dibluri metalice;
- elemente universale de prindere;
- şuruburi rapide;
- bandă de etanşare pentru racorduri;
- profile de protecţia muchiilor din aluminiu;
- traverse pentru montarea armăturilor, din oţel zincat;
- montanţi portanţi pentru montare lavoare, din oţel zincat, etc.
CD - 3.2.2. Tipodimensiuni
- plăci din gips carton cu lăţimea de 1,20m. şi lungimi de 2,00; 2,50; 2,75; 3,00m.
CD - 3.2.3. Abateri admisibile: Abaterea maximă admisibilă a peretelui de la verticală
este de  1mm/m şi de maximum  3mm. pe toată înălţimea peretelui.
CD - 3.2.4. Livrare, depozitare, manipulare
CD - 3.2.4.1. Panourile se depozitează plan (orizontal), pe un suport neted (rastel de
lemn), protejate de umiditate. Distanţa maximă admisă între suporţii de lemn pe care se
aşează panourile este de 50 cm. La depozitare trebuie luată în considerare capacitatea
portantă a planşeului.
CD - 3.2.4.2. Panourile de format mare trebuiesc transportate numai în plan vertical.

CD - 3.3. MONTAJUL PANOURILOR

CD - 3.3.1. Trasarea
CD - 3.3.1.1. Mai întâi se desenează axul peretelui pe pardoseală cu sfoara sau dreptarul.
Atenţie la golurile de uşi.
CD - 3.3.1.2. Apoi se trasează urma axului peretelui pe pereţii adiacenţi şi pe planşeu, cu
nivela şi dreptarul.
CD - 3.3.2. Montajul
CD - 3.3.2.1. Se montează pe pardoseală şi tavane profile de racordare (U), prin
intermediul unei benzi de etanşare autoadezive şi care se fixează cu elemente universale
de prindere, la distanţe de 80 cm. unele de altele. Pe pereţii adiacenţi se montează profile
de racordare (C). Din motive de izolare fonică, pofilele de racordare trebuiesc presate cât
mai strâns de elementele de construcţie respective.
CD - 3.3.2.2. Montanţii (acelaşi profil cu cel de racordare la pereţi) se introduc mai întâi în
profilul de racordare de jos, iar apoi în cel de sus cel puţin 2 cm., la un interax de 60 cm.
Ei trebuiesc orientaţi cu latura deschisă spre direcţia de montaj, în aşa fel încât fixarea
panourilor să înceapă de la muchia stabilă. În cazul finisării pereţilor cu plăci ceramice, în
cazul panotajului simplu, distanţa dintre montanţi trebuie redusă de la 60 cm. la 40 cm.
CD - 3.3.2.3. Placarea primei feţe începe cu un panou de 1,20 m. lăţime care se fixează
cu şuruburi rapide dispuse la distanţă de 25 cm. În cazul unei panotări duble, distanţa
dintre şuruburile primului rând de panouri este de 75 cm., iar al doilea rând începe cu un
panou de 60 cm. lăţime pentru alternarea rosturilor.
CD - 3.3.2.4. După acestea se execută lucrările de instalaţii. Instalaţiile sanitare se fixează
prin intermediul unor montanţi şi traverse (metalice zincate) prinse de montanţi. Fixarea
instalaţiilor sanitare se face cu vincluri şi brăţări suport prevăzute pe montanţii portanţi.
Instalaţiile se despart de perete prin garnituri de cauciuc sau pâslă pentru evitarea
transmiterii zgomotului la structura metalică a peretelui. Ţevile de apă rece trebuiesc
izolate complet pentru evitarea condensului.
Trecerea cablurilor electrice se face prin găurile ştanţate în pofilele metalice. Dozele
montate în golul interior al pereţilor capătă stabilitate prin conlucrarea marginii dozei cu
aripile metalice aplatizate din interior. Se montează întâi doza în peretele de montaj din
gips carton, apoi întrerupătorul sau priza. Orificiile corespunzătoare se decupează cu freza
pentru doze, dornul sau fierăstrăul de “coadă de şoarece”.
CD - 3.3.2.5. Spaţiul liber din interiorul viitorului perete (după panotarea primei feţe a
peretelui şi montarea instalaţiilor sanitare şi electrice) trebuie izolat în totalitate cu saltele
din fibre minerale, care se prind cu cleme metalice să nu alunece.
CD - 3.3.2.6. Se plachează a doua faţă, începând cu o jumătate de lăţime de panou (60
cm).
CD - 3.3.2.7. Prelucrarea rosturilor se face fie cu liant, fie cu liant şi bandă de protecţie din
fibră de sticlă sau hârtie de protecţie. În cazul prelucrării rosturilor numai cu liant se
îndeasă în şanfren liantul cu şpaclul şurubelniţă, şanfrenarea conturului plăcilor făcându-
se cu rindeaua de falţ. După întărirea liantului (cca. 30’) se îndepărtează excesul de liant
prin răzuire şi se efectuează chituirea cu drişca de glet. Neregularităţile se şlefuiesc uşor
cu şlefuitorul manual. În a doua variantă se umplu rosturile cu chit de şpaclu, benzile de
protecţie din fibra de sticlă îngropându-se complet în chitul proaspăt şi, fără a mai adăuga
chit, rosturile se netezesc. După întărirea chitului (cca.30’), se execută, dacă este necesar,
corecţiile, putându-se şlefui. În acest caz, şanfrenarea canturilor se face doar prin şlefuire.
CD - 3.3.2.8. Racordul cel mai bun din punct de vedere fonic cu pardoseala se obţine
atunci când şapa de pardoseală se opreşte în peretele de compartimentare, prevăzut la
bază cu un ştraif autocolant cu lăţimea egală cu grosimea pardoselii. În acest caz se
elimină orice posibilitate de propagare a sunetului. În cazul unei şape flotante continue,
trebuie prevăzut un rost în zona de legătură a şapei cu peretele. Pentru ca profilul de
racordare să poată fi poziţionat în axul peretelui, acest rost trebuie realizat în afara acestui
ax. Rostul trebuie protejat de praf şi resturi de materiale de construcţie.
CD - 3.3.2.9. Racordul cu un planşeu la roşu ce urmează a fi tencuit se face cu un ştraif
autocolant. Partea vizibilă a acestui ştraif va fi înlăturată după tencuire. Se poate opta şi
pentru un nut. Suplimentar, poate fi prevăzut un rost chituit cu chit permanent elastic şi
posibil de a fi vopsit. Un alt mod de racordare cu planşeul este prin intermediul unei fâşii
de protecţie care se prelucrează cu şpaclul spre interior. În acest fel se realizează o
separare rectilinie între diferitele materiale. Dacă din motive (ex. un finisaj prin vopsire)
această separare nu trebuie să se vadă, atunci se prevede un rost chituit cu chit
permanent elastic şi posibil de vopsit. Racordul cu pereţii adiacenţi se face în acelaşi fel.
CD - 3.3.2.10. Tocurile de uşi – în următoarele codiţii: înălţimea maximă a peretelui 280
cm; deschiderea uşii < 90 cm. şi greutatea maximă a uşii 25 kg. – pot fi realizate din profile
de perete de tip “U”/”C” (grosimea tablei 0,6 mm., structură tip “cutie”). Drept buiandrug, se
montează în partea superioară a golului un profil “U”. Alăturarea panourilor din gips carton
din care se realizează peretele trebuie să se realizeze întotdeauna deasupra
buiandrugului şi în nici un caz în dreptul pofilelor verticale ale tocului. În acest scop, în
profilul buiandrug se aşează două profile montanţi, care rezolvă problema rosturilor
decalate ale celor două feţe de perete.
La goluri mai mari de uşă (peste 90 cm. lăţime), la înălţimi de pereţi mai mari de 280
cm. sau la greutăţi ale foii de uşă mai mari de 25 kg. Trebuiesc folosite tocurile realizate
din oţel cu profile de rigidizare, din tablă de 2 mm. grosime, care înlocuiesc pofilele
“U”/”C”, prevăzute cu una sau două rânduri de goluri alungite. Acestea, împreună cu
golurile prevăzute în colţurile de racordare, permit compensarea unor mici diferenţe ale
înălţimii încăperii. Fixarea panourilor se face cu şuruburi rapide. se montează încă un
montant suplimentar de care se înşurubează, pe toată înălţimea, tocurile. Pentru montarea
unor tocuri din lemn se recomandă ca pofilele montanţi “C” să fie montate cu partea
deschisă spre toc şi să fie prevăzute cu un montant de lemn.

CD - 3.4. FINISAREA SUPRAFEŢELOR

CD - 3.4.1. Pregătirea suprafeţelor: Trebuiesc îndepărtate de pe întreaga suprafaţă orice
stropire cu mortar sau alte resturi asemănătoare. Rosturile trebuiesc obligatoriu să fi fost
prelucrate şi dacă este necesar şlefuite.
CD - 3.4.2. Grunduirea: După executarea celor relatate mai sus, se aplică pe toată
suprafaţa grund, a cărui scop este de a compensa diferenţele între capacitatea de
absorbţie a suprafeţelor de carton şi cea a suprafeţelor prelucrate cu şpaclul. Grundul va
fi ales în funcţie de finisajul ce va urma. În cazul finisării cu plăci ceramice a unor suprafeţe
supuse udării, trebuie folosit grundul de profunzime. Înainte de continuarea oricărei alte
lucrări de finisaj, grundul trebuie lăsat să se usuce.
CD - 3.4.3. Tencuieli decorative: Se prepară cu apă, amestecându-se foarte bine, trebuind
să fie aplicat cel târziu după 60-70’ de la preparare. Se întinde în strat uniform, cu mistria
netedă. După aplicare se prelucrează cu rola, şpaclul sau drişca. Tencuielile decorative
pot fi zugrăvite.
CD - 3.4.4. Vopsire: Pentru vopsire se folosesc toate vopselele solubile.
CD - 3.4.4.1. Nu sunt permise vopselele pe bază minerală (vopsele cu silicaţi, var, silicat
de sodiu) care pot fi folosite numai dacă producătorul acestora certifică compatibilitatea
acestor vopsele cu gips-cartonul şi oferă instrucţiuni de folosire.
CD - 3.4.4.2. Vopselele se aplică cu pensula sau rola. Aplicarea prin stropire se poate face
numai în cazul în care se aplică un grund special.
CD - 3.4.4.3. În cazul în care nu se cunosc exact caracteristicile vopselelor se recomandă
întâi efectuarea unor probe pe mai multe panouri în zone diferite care să cuprindă şi
rosturile dintre acestea.
CD - 3.4.5. Tapetare: Pot fi folosite toate tipurile de tapet şi de adeziv ce se găsesc în
comerţ.
CD - 3.4.5.1. Grundul protejează cartonul panourilor de distrugeri ce ar putea surveni la
înlocuirea tapetului. Prin utilizare de grunduri speciale tapetul poate fi ulterior îndepărtat de
pe panourile de gips-carton fără o umezire prealabilă şi fără ca tapetul să se deterioreze.
CD - 3.4.6. Placarea: Pentru grupuri sanitare, băi şi bucătării se recomandă utilizarea de
panouri din gips-carton pentru spaţii umede.
CD - 3.4.6.1. Lipirea se face cu adeziv care se aplică în strat subţire pe întreaga suprafaţă
şi se piaptănă cu mistria cu dinţi fini pe direcţie verticală, iar la partea superioară, pe
direcţie orizontală.
CD - 3.4.6.2. Se pot folosi adezivi pe bază de dispersie sau adezivi hidraulico (priză în
condiţii umede). Rosturile neprelucrate dintre panouri se umplu şi se acoperă cu aceeaşi
substanţă.
CD - 3.4.6.3. Rosturile dintre plăci se umplu cu materiale pentru rosturi pe bază de ciment.
CD - 3.4.6.4. Pentru suprafeţele care se udă în exploatare se foloseşte grundul de
profunzime. Adezivul se pune cu mistria cu dinţi (dinţi teşiţi 5 mm.) după modul expus mai
sus. Adezivul folosit trebuie să fie impermeabil.
CD - 3.4.6.5. Golurile, racordurile, colţurile, trebuiesc etanşate cu chit permanent elastic.
CD - 3.4.6.6. La instalaţii trebuiesc folosite chiturile de etanşare, fungicide. Armăturile
sanitare trebuiesc prevăzute cu manşoane filetate şi garnituri de cauciuc.

CD - 3.5. VERIFICĂRI ÎN VEDEREA RECEPŢIEI

CD - 3.5.1. Se va verifica planeitatea cu o riglă de 20 cm. pe paramentul peretelui în
dreptul rosturilor, unde nu trebuie să existe o diferenţă mai mare de 0,5 mm. între punctul
predominant şi punctul retras.
CD - 3.5.2. Se va verifica abaterea pe verticală care este admisă de +/- 1 mm. şi de
maximum 3 mm. pe toată înălţimea peretelui.
CD - 3.5.3. Se va verifica dacă corespund din punct de vedere al izolării fonice, termice,
ignifuge şi a rezistenţei la foc.
CD - 3.5.4. Se va verifica corespondenţa dintre rosturile aprobate de Consultant şi
execuţia în câmp.
CD - 3.5.5. Se va verifica existenţa certificatelor de calitate, a instrucţiunilor de folosire şi a
agrementelor tehnice pentru materialele folosite.
CD - 3.5.6. Dacă nu se respectă prezentele specificaţii sau desenele de execuţie şi
mostrele aprobate, Consultantul va putea decide înlocuirea lucrărilor cu altele care să
respecte aceste cerinţe.

CD - 3.6. MĂSURARE ŞI DECONTARE

CD - 3.6.1. Preţul unitar pentru pereţii din gips-carton cuprinde: pardoselile, structura de
susţinere, tocurile, toate accesoriile, rostuirea, precum şi lucrările de execuţie şi montaj.
CD - 3.6.2. Preţul unitar pentru finisajele aplicate pe pereţii de gips-carton va cuprinde
materialul de finisaj, adezivii, pregătirea suprafeţelor, toate accesoriile necesare, precum şi
lucrările de execuţie şi montaj.
CD - 3.6.3. Decontarea, pentru fiecare dintre ele (panouri şi finisaje) se face în metri
pătraţi, conform cantităţilor real executate.