Inventiile

In primul
razboi mondial

De: Gabrian Robert,Catanescu

Matei,Florescu Cristian,Deftu
Alexandru,Vornicu Luca
 Inventii 
Nefolosite
In 
Razboi
 Ceasul de Mana
Acestea nu au fost inventate special pentru război, dar
popularitatea lor a crescut atât de mult, încât după
încheierea conflagraţiei mondiale deveniseră deja metoda
cea mai utilizată pentru a indica ora.

Utilizarea ceasurilor de mână a crescut semnificativ, însă,

în timpul Primului Război Mondial, atunci când
sincronizarea între liniile de infaterie, care avansau, şi
barajul artileriei era esenţială. În 1916, compania H.
WIlliamson spunea că "unul din patru soldaţi deţine deja
un ceas, iar ceilalţi trei intenţionează să-şi cumpere câte
unul, în cel mai scurt timp".
Până la sfârşitul secolului al VIII-lea şi începutul
secolului al XIX-lea, cei care voiau să afle ora
exactă purtau ceasuri de buzunar, de multe ori,
prinse cu un lanţ subţire. În timp însă, sincronizarea
precisă a devenit importantă pentru manevre militare
ca barajele de artilerie, dar şi pentru aviatori, care
aveau nevoie să aibă mâinile libere. Ofiţerii britanici
au început să poarte ceasuri de mână în campaniile
în colonii, notabil în al treilea război anglo-
birmanez, în 1885 şi în războiul burilor, între 1899 şi
1902.
 Absorbantele
Compania americană Kimberly-Clark a dezvoltat un material pe
care l-a numit Cellucotton (n.r. de la Cellulose, celuloză şi cotton,
bumbac, în limba engleză), vata de hârtie, relatează BBC. Ernst
Mahler, şeful departamentului de cercetare şi John C. Kimberly,
vicepreşedintele companiei, vizitaseră fabrici de hârtie din
Germania, Austria şi Scandinavia, unde au descoperit un material
de cinci ori mai absorbant decât bumbacul şi, dacă era produs în
masă, de două ori mai ieftin. În 1917, când Statele Unite au intrat
în război, compania a început să producă vata de hârtie ca substitut
al vatei de bumbac, la o capacitate de 115-152 de metri pe minut.
Dar asistentele de la Crucea Roşie au descoperit şi alte beneficii ale
materialului şi au început să-l folosească în scop personal, pentru
igienă.
a sfârşitul războiului, Crucea Roşie şi Armata SUA,
principalii clienţi ai companiei, nu mai aveau nevoie
de produsul pe care îl livra Kimberly-Clark, însă
utilizarea alternativă a materialului avea să aducă
firmei milioane de dolari. Compania a răscumpărat
surplusul de vată de hârtie şi s-a reorientat către o
altă categorie de clienţi. Noul produs, Kotex (n.r.
Cotton texture, textură de bumbac) a fost lansat în
luna octombrie a anului 1920
 Pliculetele de Ceai
În timpul Primului Război Mondial, puțini oameni
foloseau plicuri de ceai. În schimb, pentru a face ceai, atât
trupele cât și civilii încălzeau apa și adăugau frunze de ceai
la o ceainică sau o ceașcă. Cu toate acestea, în jurul acestui
moment, utilizarea plicurilor de ceai a început să crească,
în special printre trupe. Acest lucru a fost cauzat în parte de
practicitatea și ușurința de utilizare a plicurilor de ceai, În timpul războiului, ceaiul a fost un element esențial în
precum și de capacitatea lor de a salva spațiu.
viața multor soldați, care îl foloseau adesea pentru a-și
îmbunătăți spiritul și a găsi consolare. Plicurile de ceai
le-au facilitat soldaților să bea o ceașcă de ceai în teren,
deoarece nu trebuiau să se ocupe de frunzele libere; le
puteau adăuga pur și simplu la o cană de apă fierbinte.

În general, utilizarea plicurilor de ceai a crescut în timpul

Primului Război Mondial, deoarece au oferit soldaților și
cetățenilor o modalitate practică și simplă de a se bucura
de o ceașcă de ceai. Deși nu erau încă larg utilizate, au
avut totuși un impact minor, dar semnificativ asupra
vieții de zi cu zi a celor afectați de război.
Inventii
Folosite
In
Razboi

Condițiile de luptă pe frontul occidental au împins armata britanică
să înceapă studiul unui vehicul autopropulsat care să poată
traversa tranșeele și barajele de sârmă ghimpată și să nu fie afectat
de focul de mitralieră. După ce a văzut automobilele Rolls
Royce blindate utilizate de către Royal Naval Air Service în 1914,
și cunoscând schemele pentru a crea un vehicul blindat de luptă cu
tracțiune pe șenile, Primul Lord Winston Churchill a condus un
comitet, Landships Committee, pentru a coordona crearea acestei
noi arme.
Tancul
Sub conducerea Colonelului Ernst Swinton, Landships Committee
a creat primul prototip care a avut succes, poreclit Little Willie, care
a fost încercat de armata britanică pe 6 septembrie 1915. Dacă la
început se numeau nave de uscat (landships), primele vehicule s-au
numit tancuri (rezervoare) de apă și mai târziu tancuri ( = vas cu
pereți subțiri), pentru a menține secretul. Cuvântul „tanc” a fost
utilizat pentru a da senzația că muncitorii din fabricile britanice
construiesc rezervoare de apă mobile pentru armata britanică
din Mesopotamia - dar în realitate fabricau un vehicul de luptă
secret - și așa a fost considerat oficial până pe 24 decembrie 1915. 
Prima participare în luptă a unui tanc operativ a avut loc când
Căpitanul H.W. Mortimore din Royal Navy a condus un tanc Mark
I în timpul Bătăliei de pe Somme, pe 15 septembrie 1916. Francezii
au dezvoltat Schneider CAI și l-au folosit pentru prima dată pe 16
aprilie 1917. Prima bătălie în care s-au folosit multe tancuri a fost
cea de la Cambrai, din 20 noiembrie 1917. 

Forțele Aeriene Române reprezintă aviația militară a Armatei
Române. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii
privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul
României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul
nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de
Construcții al Armatei din București construirea unui avion după
indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. Aviația militară a
României a participat activ la luptele din Al Doilea Război
Balcanic, din Primul Război Mondial, din Războiul româno-ungar
din 1919 și din al Doilea Război Mondial
Avionul
Primul avion de vânătoare al Forțelor Aeriene Române a fost aparatul
Nieuport 11.Nieuport 11, poreclit Bébé, a fost un avion de vânătoare
biplan (sescviplan) francez proiectat de Gustave Delage și produs în
serie de Société Anonyme des Établissements Nieuport. A fost
principalul avion care în 1916 a adus restabilirea echilibrului tactic în
cursa pentru câștigarea supremației aeriene, într-un moment în care
monoplanele de vânătoare Fokker Eindecker germane dotate cu
mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în
așa numita epocă a Năpastei Fokker, care s-a întins de la sfârșitul
verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916.Aparatul s-a aflat în
serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a câtorva dintre
aliații ei, ca Rusia, Italia, Marea Britanie și a fost punctul de plecare
pentru o serie ulterioară de avioane de vânătoare Nieuport cu
montanți în „V”. După război, în anii 1920 a fost folosit ca avion de
antrenament.Aeronautica Regala Romana (ARR) erau forțele aeriene
ale României în cel de-al Doilea Război Mondial. Aeronautica Regală
Română asigura sprijin forțelor terestre, efectua recunoaștere aeriană
și apăra teritoriul țării de forțe inamice în perioada 1941-1944.

Mitraliera Maxim, a fost inventată de Sir Hiram
Stevens Maxim în 1883, fiind prima mitralieră care
funcționa pe baza principiului recuperării energiei
de recul. Variantele sale, cum ar fi mitraliera grea
Vickers, PM M1910 sau MG 08, aveau să fie
utilizate pe larg în Primul Război Mondial.
Mitraliera
Mitraliera „Colt–Browning”, model 1895 a fost o armă de infanterie de calibrul 7,62 mm,
din categoria mitralierelor. Arma a fost dezvoltată pe baza proiectului aparținând lui John și
Matthew S. Browning, din anul 1889, fiind prima armă bazată pe principiul recuperării
energiei gazelor arse, intrată in serviciul forțelor armate. Arma a intrat în înzestrarea Armatei
României, în campania din anul 1917 din timpul Primului Război Mondial, când au fost
comandate un număr de 200 de bucăți.
Mitraliera Vickers sau arma Vickers este un nume folosit în special pentru a se referi la arma
de calibrul 0.303 britanic (0,303 inch, aproximativ 7,7 mm), mitralieră răcită cu apă produsă
de Vickers Limited, inițial pentru armata britanică. Mitraliera necesită de obicei o echipă de
șase până la opt oameni pentru a o opera: un trăgător, un om care alimentează arma cu
muniție, iar ceilalți ajută pentru a transporta arma, muniția și piesele de schimb. Acesta armă
a fost folosită de dinainte de Primul Război Mondial și până în anii 1960 și, cu versiuni
răcite cu aer, pe mai multe avioane de luptă aliate folosite în Primul Război Mondial.
Multumim pentru
atentia acordata!

Credite:
- en.wikipedia.com
- pngwing.com
- remove.bg
- historynet.com