PRINCIPII ŞI SOLUŢII CONSTRUCTIVE UTILIZATE LA

REALIZAREA MINELOR MARINE ŞI FLUVIALE

1.1 Aplicaţii militare ale detonaţiei explozivilor sub apă

Puterile maritime au cercetat, dezvoltat şi utilizat minele subacvatice sub forma

unor arme defensive cu rol de protecţie a porturilor şi a coastelor. Până în secolul XIX,
forţele navale au mai fost interesate de utilizarea unor astfel de arme, dar numai războiul
ruso-japonez a suscitat cu adevărat interesul în acest domeniu.
Crucişătorul U.S.S. San Francisco a fost convertit în 1912 în prima navă puitoare
de mine. Minele Marks 1-4 erau numite atunci mine de apărare navală şi erau copii ale
unor proiecte europene.
Conform Dicţionarului Departamentului pentru Apărare al S.U.A., mina este un
dispozitiv exploziv introdus în apă cu intenţia de a crea pagube şi de a distruge nave în
scopul interzicerii pătrunderii acestora în zonă. Termenul nu include alte dispozitive
ataşate la nave sau la alte instalaţii portuare montate de către personalul care intervine
sub apă. Minele au avut şi au un rol important în războiul naval.
Chinezii au fost primii care au utilizat explozivii sub apă. Descoperind că explozivii
se comportă în acelaşi fel, dacă detonează sub apă sau sub pământ, ei au plasat
încărcături explozive sub navele fluviale ale inamicilor pentru a le distruge. Astfel, a apărut
ideea de minare asociată cu explozia subacvatică.
Un pionier al minei navale a fost inginerul belgian Geanibelli care a fost însărcinat
să distrugă podul din Parma. El a încărcat o veche ambarcaţiune cu pulbere neagră şi
apoi a echipat nava cu un dispozitiv de iniţiere cu ceasornic, transformând astfel nava într-
o mină plutitoare.
În 1776 americanul David Bushnell a inventat prima mină marină. Aceasta era de
construcţie simplă: un recipient cu pereţi din lemn încărcat cu pulbere neagră la care era
ataşat un ciocan şi un flotor care la acea vreme se numea torpedo. Dispozitivul era
prevăzut cu un dispozitiv de iniţiere care funcţiona atunci când mina se lovea de bordajul
unei nave.
Descoperirea şi realizarea primei mine moderne este atribuită, după surse ruseşti,
academicianului rus Boris Iakobi care, în 1847 a realizat primele mine galvanice de
contact, ancorate.
Deşi numeroasele experimente au arătat forţa lor distructivă, minele au fost
considerate mult timp periculoase în manipulare şi greu de întrebuinţat. Adesea minele
explodau haotic, neaşteptat şi a fost nevoie de cercetări îndelungate pentru modernizarea
minelor astfel încât acestea să fie folosite în siguranţă.
În S.U.A. minele au fost utilizate în timpul războiului civil. Robert Fulton, care este
mai bine cunoscut prin invenţia sa – vaporul cu abur -, şi-a devotat o mare parte a vieţii
sale experimentării cu succes a minelor subacvatice. Cel mai important succes al unei
mine a fost înregistrat în 1863 când nava de război U.S.S. Cairo a fost distrusă de către
minele dispuse în râul Yazoo. Un an mai târziu, 80 de mine au fost pentru prima oară
echipate cu dispozitive de siguranţă şi plantate pentru a apăra oraşul Mobile din Alabama.
În primul război mondial S.U.A. a acordat o mică importanţă războiului naval. Cu
toate acestea, în 1917, atunci când S.U.A. a intrat în război, mulţi inventatori americani au
propus variate scheme de mine. La data de 30 octombrie 1918, S.U.A. au plantat 56611
mine americane, şi englezii au plantat 16300 mine britanice. Barajul rezultat, cel mai mare

1
din istorie, avea aproximativ 230 mile lungime şi 15-25 mile adâncime. Barajul a contribuit
la blocarea marinei germane din ultimele zile ale războiului.
După primul război mondial, au existat mai multe organisme şi instituţii care s-au
ocupat de cercetarea şi dezvoltarea unor noi muniţii apte a fi utilizate sub apă.
Preocupările lor se îndreptau către:
 proprietăţile materialelor utilizate în construcţia minelor şi torpilelor;
 siguranţei explozivului utilizat pentru încărcarea minelor şi torpilelor;
 studierea influenţei câmpurilor magnetic şi acustic ale navelor;
 proiectarea unor dispozitive de iniţiere magnetice;
 proiectarea unor mine cilindrice care puteau să fie lansate din tuburile lans-
torpilă.
În 1940, germanii aveau deja un mecanism de detecţie magnetică pentru iniţierea
minelor, introdus într-o cutie amagnetică. Aceste dispozitive au fost folosite în minele MK
12. În timpul celui de-al Doilea război mondial au fost dezvoltate minele MK 12 care erau
capabile să răspundă la influenţele câmpurilor magnetice, acustice şi hidrodinamice ale
navelor. Minele au fost apoi realizate astfel încât să fie lansate din aeronave şi să se
activeze pe fundul apei după lansare şi, eventual, ancorare. Aceste mine permiteau
utilizarea mai multor clase de sensibilitate, dispozitive de întârziere a funcţionării şi
mecanisme de pase (numărătoare de nave).
Minele MK 36 conţineau aproximativ 230 kg de exploziv brizant în timp ce minele
MK 25 conţineau aproximativ 450 kg de exploziv. Aceste tipuri de mine au fost utilizate
împotriva japonezilor. În jurul insulei japoneze Honshu au fost plantate 12000 de mine şi
13000 de mine în porturile şi canalele din vecinătatea insulei. Englezii şi germanii au
utilizat, de asemenea, mine cu rezultate devastatoare. Minele germane au cauzat
pierderea a 280 de nave de război şi 296 nave comerciale, flota germană pierzând 250 de
nave de război şi 800 nave comerciale datorită minelor engleze.
După cel de-al Doilea Război Mondial s-a considerat că războiul dus cu minele a
luat sfârşit, concluzie care s-a dovedit a fi prematură deoarece utilizarea lor a fost evidentă
în războaiele din Coreea şi Vietnam. Nord coreenii au minat portul Wonson cu 3000 de
mine ruseşti care au şocat marina S.U.A.. Astfel, s-au dezvoltat minele MK 50 încărcate cu
aproximativ 450 kg exploziv şi minele MK 55 cu aproximativ 900 kg, minele MK 56 lansate
din avion şi minele MK 57 lansate din submarin. În timpul războiului din Vietnam, Statele
Unite au plantat mai multe mine decât în toate celelalte conflicte anterioare. Cele mai
multe mine utilizate erau din seria MK 80 şi erau lansate din avion. Au fost efectuate
modificări astfel încât minele MK 80 să devină mine magnetice cunoscute apoi sub numele
de „distrugătoare”. Aceste mine puteau fi utilizate atât pe pământ cât şi în apă. În timpul
războiului din Vietnam au fost utilizate 250.000 de „distrugătoare”.
Astăzi minele sunt destinate a fi utilizate împotriva multor tipuri de nave cu diferite
roluri. Cu toate acestea, pentru a îndeplinii misiunile din ce în ce mai complexe, minele
devin şi ele mai complexe. Totuşi o mină nu poate servi la toate scopurile. Unele mine au
fost încărcate cu cantităţi mici de exploziv şi utilizate împotriva navelor şi a ambarcaţiunilor
mici. Alte mine au fost încărcate cu mari cantităţi de exploziv în scopul utilizării lor
împotriva submarinelor şi navelor mari.
Avantajele minelor faţă de alte arme sunt următoarele:
 minele pot câştiga bătălii în mod pasiv influenţând inamicul să se întoarcă fără
să atace;
 minele pot fi folosite cu succes în anumite zone obligatorii de trecere, zone
care nu pot fi apărate altfel;
 minele pot face ca navele să aleagă un drum mai lung;
 minele sunt o continuă ameninţare şi determină scăderea moralului inamicului;
 minele pot ataca ţinte pe care oamenii nu le pot vedea sau auzi.
Indiferent dacă este vorba despre mine sau despre torpile, componentele de luptă
ale acestora sunt încărcate cu mari cantităţi de explozivi brizanţi care după detonaţie

2
generează puternice unde de şoc în apă, capabile să distrugă sau să afecteze ţintele din
proximitate.
Energia chimică a explozivului este transformată în timpul detonaţiei în lucru
mecanic materializat în:
 energia undei de şoc din apă;
 energia bulei de gaze în expansiune.
Dacă ţinta este atinsă de către bula de gaz, aceasta poate fi ruptă dacă
adâncimea exploziei nu este foarte mare (nu depăşeşte 60 m). Dacă adâncimea de
funcţionare este mare, efectul asupra unei nave de suprafaţă este mult diminuat. Din
aceste motive, minele de fund sunt rar utilizate în ape cu adâncimi mai mari de 60-70 m.
Această distanţă determină limitări asupra folosirii minelor motiv pentru care s-au dezvoltat
mijloace de deplasare cu motoare electrice, termice sau pirotehnice. Aşa s-a realizat
torpila.
Explozia în apă se produce similar cu cea din aer, având drept particularitate,
mediul de propagare al undei de şoc. În aer unda de şoc este puternic atenuată din cauza
impedanţei acustice scăzute a aerului. Impedanţa acustică este definită ca produsul dintre
densitatea mediului şi viteza locală sunetului. Datorită densităţii apei (1 g 3 ) faţă de
cm
densitatea aerului (0,2 g ) şi a raportului dintre vitezele sunetului prin cele două medii
cm 3
(1500 m/s faţă de 340 m/s) unda şoc prin apă are o atenuare mult mai lentă în
coordonatele timp şi spaţiu. Acest lucru permite ca distanţele de acţiune sau razele de
eficacitate ale exploziei subacvatice să fie cu un ordin de mărime mai mari faţă de explozia
aeriană, bineînţeles în cazul detonaţiei încărcăturilor similare.
Condiţiile operaţionale impuse muniţiilor subacvatice presupun raze de eficacitate
de ordinul zecilor sau chiar sutelor de metri. Din aceste motive, masele încărcăturilor
explozive ale minelor sau torpilelor sunt de ordinul sutelor de kilograme.
De la începutul folosirii lor, în afară de noile tehnologii aplicate acestora şi de
măsurile pentru combaterea lor, experienţa acumulată în ducerea războiului minelor se
aplică şi astăzi de către principalele flote ale lumii. Primele mine marine, cele ancorate (de
contact), pluteau între două ape şi explodau la contactul cu corpul navei, iar pentru
neutralizare era suficient să li se taie cablul de ancorare urmând a fi distruse la apariţia lor
la suprafaţa apei. Comparativ cu acestea pentru minele de fund (fără contact) având o
mare fiabilitate, navele dragoare trebuie să remorcheze pe deasupra lor sisteme capabile
să imite amprenta (magnetică, acustică sau hidrodinamică) a navelor împotriva cărora au
fost plantate, adică să “înşele” dispozitivele de iniţiere ale minelor pentru a le face să
explodeze .
Istoria războaielor navale abundă în descrieri şi episoade privind războiul minelor
ca şi despre efectele psihologice ale acestora asupra marinarilor de la bordul navelor de
luptă şi comerciale.
În concluzie, toate aplicaţiile militare dezvoltate până în prezent pe muniţiile
subacvatice folosesc numai energii ale undelor de şoc şi ale bulei de gaze.

1.2 Clasificarea generală a minelor

Minele marine şi fluviale sunt destinate distrugerii navelor de suprafaţa militare şi

civile, a submarinelor precum şi a navelor pe pernă de aer. În caz de necesitate, dispuse
în baraje, minele pot întări sistemul de apărare a graniţelor maritime şi fluviale ale
României. Prin caracteristicile tehnico-tactice şi modul de întrebuinţare în luptă se
constituie, după lansare, într-un pericol permanent, având caracter descurajator care se
menţine în timp şi spaţiu.
Minele marine şi fluviale, prin destinaţie, construcţie, efect, posibilităţi de lansare şi
preţ de cost, sunt considerate „o armă mereu prezentă, o armă tactică excepţională,
3
puternică şi rentabilă şi care merită o primă poziţie în arsenalul naval” deoarece au
următoarele avantaje:
- întrebuinţarea minelor asigură, într-o proporţie bine determinată, reducerea
eforturilor de realizare a protecţiei, securităţii şi în general a apărării unor zone maritime şi
fluviale, care în caz contrar, ar trebuie realizate cu un consum excesiv, din punct de
vedere economic şi uman, prin folosirea navelor de suprafaţă şi a submarinelor;
- minele reprezintă un mod clasic şi ieftin de multiplicare a forţei navale;
- utilizarea minelor permite posesorului acestora, sub protecţia barajelor de apărare,
să-şi desfăşoare forţe relativ reduse;
- agresorul, care de regulă, deţine în anumite etape ale luptei, supremaţia
manevrabilităţii, este obligat să se deplaseze pe un teren necunoscut;
- minele au o întrebuinţare prin excelenţă clandestină, putând fi utilizate în apele
proprii şi ale inamicului, ca mijloc de şantaj şi ameninţare permanentă;
- un câmp de mine este o ameninţare fizică, psihică şi psihologică care poate
cauza pagube considerabile navelor şi submarinelor;
- acţiunea de anihilare a minelor, acţiune cunoscută sub denumirea de dragaj,
necesită eforturi umane şi materiale mari, consumarea unui volum relativ mare de timp şi
utilizarea unor mijloace tehnice complexe;
- lansarea minelor se face de către mijloace (nave de suprafaţă, submarine, aviaţie)
care nu necesită din punct de vedere tehnic, în comparaţie cu alte categorii de armament,
echipamente şi instalaţii complexe;
- asigurarea, comparativ cu alte tipuri de armament, a unei valori maxime a
raportului eficacitate / preţ de cost;
- cercetarea, proiectarea, asimilarea şi fabricaţia minelor pot fi realizate în condiţii
secrete şi de independenţă totală.

Clasificarea generală a minelor marine şi fluviale se face pe baza următoarelor

criterii:
a. Criteriul locului de lansare: mine marine; mine fluviale; mine universale.
b. Criteriul destinaţiei: mine împotriva navelor de suprafaţă; mine antisubmarin;
mine universale (împotriva navelor şi submarinelor); mine pentru protecţia barajelor; mine
pentru distrugeri sub apă (portabile).
c. Criteriul purtătorului care le lansează (fixează la poziţie): mine cu lansare de pe
navele de suprafaţă; mine lansate din submarin; mine lansate de aviaţie; mine cu lansare
universală; mine portabile pentru scafandri (pentru distrugeri sub apă).
d. Criteriul poziţiei în apă: mine ancorate; mine de fund; mine derivante (la
suprafaţa apei sau la o imersiune dată); mine ascensionale (mine torpilă).
e. Criteriul principiului de funcţionare: mine de contact; mine fără contact; mine
mixte (de contact şi fără contact); mine cu funcţionare comandată de la distanţă.
f. Criteriul adâncimii raionului de întrebuinţare: mine pentru raioane cu adâncimi
mici (max. 50m); mine pentru raioane cu adâncimi medii (50 - 400m); mine pentru raioane
cu adâncimi mari (peste 40m).
g. Criteriul protecţiei la dragaj: mine cu protecţie la dragaj; mine fără protecţie la
dragaj.
h. Criteriul programării funcţionării: mine fără programare a funcţionării; mine cu
programare a funcţionării înainte de lansare; mine cu programare a funcţionării după
lansare.
i. Criteriul masei încărcăturii de exploziv (în echivalent TNT): mine cu încărcătură
de exploziv mică (până la 100 kg); mine cu încărcătură de exploziv medie (100 – 300 kg);
mine cu încărcătură de exploziv mare(peste 300 kg); mine cu încărcătură nucleară.
Pentru a putea exemplifica multitudinea de mine, caracteristicile acestora, precum
şi preocupările specialiştilor militari din flotele maritime militare membre ale N.A.T.O. şi din
spaţiul ex-sovietic se prezintă, în Tabelul 1.1 şi Tabelul 1.2, principalele caracteristici ale
acestora.
4
 Tabelul 1.1 Principalele tipuri de mine marine din ţările N.A.T.O.
Masa (kg) Gabarit

aprindere
Adâncimea
Mijlocul din

aparat
Lungimea

Diametrul

Exploziv
Tipul Aparte- Felul la care se
Crt.

Tip
Nr.

Încăr-

[mm]
care se

[m]

Tip
minei nenţa Minei Totală plantează
lansează cătură [m]

1. MK- SUA De submarin TNT M

685 285 - - 4,5-45
12 fund
2. MK- SUA De avion TNT M
485 315 - - 4,5-27,5
13 fund
3. MK- SUA De avion, TNT M,A,H,
850 550 - - C 4,5-55
25 fund submarin
4. MK- SUA De avion TNT M, A
480 275 - - 4,5-27,5
26 fund
5. MK- SUA De avion 447/ H6 M,M,A
204 - - 4,5-90
40 fund 481
6. MK- SUA De avion 926/ HC M,M,A
- - - 4,5-90
41 fund 921
7. MK- SUA De avion, HBX1 M,A,H,
454/ 300/ C
52 fund submarin, - - 4,5-180
518 350
navă
8. MK- SUA De avion, navă Cca. HBX1 M,A,H,
575 - - C 4,5-180
55 fund submarin 1000
9. MK- SUA Ancor navă de HBX3 M, Până la
1010 500 - -
56 ată suprafaţă M/A 360
10. MK- SUA De avion - M,H Pe fundul
227 87 - -
62 fund bazinelor
11. MK- SUA De avion - M, H
908 - - - _
64 fund
12. MK- SUA De avion, PBX M,H,C
65 fund submarin, 908 - - - -
navă
13. MK- SUA De avion - M
113 45 - - Până la 25
81 fund
14. DST- SUA ancor avion HBX3 M,H
61 24 - - Până la 45
115A ată
15. MK-IV Anglia De avion - M
700 330 - - 4,5-40
fund
16. MK-V Anglia De avion, - M
450 280 - - 7-40
fund submarin
17. MCC Franţa De submarin - M,A,C
850 600 2.4 533 12-150
-23C fund
18. MCT Franţa - navă de - M,A
1500 1000 1.1 1200 -
-15 suprafaţă
19. MAN Italia De navă de TNT A,C
220 140 0.47 980 1,5-100
-TA fund suprafaţă
20. MR- Italia De navă TNT C
80A fund submarin, 1070 870 2.75 533 5-300
avion
21. MR- Italia De navă de TNT C
80B fund suprafaţă,
820 630 2.0 533 5-300
submarin,
avion
22. MR- Italia De navă de TNT C
80C fund suprafaţă, 655 460 1.65 533 5-300
submarin,

5
 Masa (kg) Gabarit

aprindere
Adâncimea
Mijlocul din

aparat
Lungimea

Diametrul

Exploziv
Crt. Tipul Aparte- Felul la care se

Tip
Nr.

Încăr-

[mm]
care se

[m]

Tip
minei nenţa Minei Totală plantează
lansează cătură [m]

avion
23. MRP Italia De navă, avion TNT C
780 - 2.0 5-300
fund submarin
24. WO- Italia De navă de 700- - M,A,H
- - 533 -
900 fund suprafaţă 1700
25. VSS Italia De navă, TNT M,A,H
M- fund submarin, 780 600 2.75 533 10-150
600 avion
26. TAR- Italia Anco- Nave de - -
1456 - - - 45-500
6 rată suprafaţă
27. TAR- Italia Anco- Nave de - -
- - - - 120-500
16 rată suprafaţă
28. BM- Germa- Anco- Avion, nave - M,A,C
250 150 - - -
250 nia rată de suprafaţă
29. BMF Germa- Anco- Nave de Cca - M
1100 - - -
nia rată suprafaţă 500
30 MMCA Româ- Anco- Nave de TNT -
– 1M 1500 200
nia rată suprafaţă
31 MMA Româ- De Nave de TGAG M,A
500 250
–1, 2 nia fund suprafaţă -5
32 MPB Româ- Anco- Nave de -
1000 -
–1 nia rată suprafaţă
33 MAD Româ- Anco- Nave de TNT
150 20
– 1,2 nia rată suprafaţă
34 MP – Româ- Porta- Folosite de TGAG
15 5
1,2 nia bilă scafandri -5
NOTĂ: M = magnetic; A = acustic; H = hidrodinamic; C = combinat.

Tabelul 1.2 Principalele tipuri de mine marine din spaţiul ex - sovietic

ADANCIME DE
GREUTATE IMERSIUNE
MECANISMUL DE LANSARE
TIPUL MINEI DENUMIRE TOTALĂ
EXPLOZIE MIN. MAX. MIN. MAX.
[Kg]
[m] [m] [m] [m]
DE FUND AMD 100 Influenţă 987 4 200 0 54.9
AMD 500 Influenţă - 4 70 0 24.4
KMD 100 Influenţă 987 4 200 0 54.9
KMD 500 Influenţă 500 4 70 0 24.4
MIRAB Influenţă, Magnetic 279 2 - 0 9.1
DERIVANTĂ Influenta - 40 70 0 -
ANCORATĂ AMG - 1 Contact antenă
1034 13 100 2 9
electrochimic
M – 08 Contact antenă
- 6 110 0 6
electrochimic
M -12 Contact antenă
- 6 147 0 6
electrochimic
M – 16 Contact antenă
- 6 366 0 6
electrochimic
M – 26 Contact inertial - 6 139 1 6

6
 ADANCIME DE
GREUTATE IMERSIUNE
MECANISMUL DE LANSARE
TIPUL MINEI DENUMIRE TOTALĂ
EXPLOZIE MIN. MAX. MIN. MAX.
[Kg]
[m] [m] [m] [m]
ANCORATĂ M - AG Antenă 1089 80 454 0 91
M –KB Contact antenă
1089 0 300 6 9
electrochimic
M -KB - 3 Contact antenă
1061 0 273 0 9
electrochimic
MYa M Contact antenă
175 3 50 1 3
electrochimic
MYa RM Contact antenă
- 3/4 50 - 2
electrochimic
PLT Contact impact
839 9 139 0 9
inerţial
PLT 3 Contact antenă
998 0 128 0 9
electrochimic
UEP Influenţă
- 0 490 0 -
electric
DE M2 - 26 Contact 413 24 46 0 34
PROTECŢIE MPB - 1 Contact
MINE GLUSTER Influenţă
- 80 200 0 609.6
SPECIALE BAY acustic
ANTI - GLUSTER Influenţă
- 80 200 0 -
SUBMARIN GLUF acustic

Orice tip de mină marină se caracterizează prin anumiţi parametri constructivi şi

funcţionali cum sunt: dimensiunea de gabarit; masa totală; masa încărcăturii de exploziv;
adâncimea la care se plantează sau scufundă; tipul aparatului de aprindere; timpii de
siguranţă; semnalul de iniţiere a canalului de gardă sau veghe; stabilitatea semnalului de
gardă; durata minimă a prezenţei acestuia; semnalul de comandă al exploziei; tipul
protecţiei împotriva exploziilor vecine submarine şi la acţiunile de dragaj; limita de timp a
protecţiei; caracteristicile aparatului de activare şi autodistrugere; numărul de pase; tipul
aparatului de analiză şi alegere a navei ţintă; temporizarea detonatorului sau amorsei;
timpul minim de funcţionare în baraj; raza de acţiune.
Aceşti parametrii definesc caracteristicile tehnico-tactice ale minelor marine care au
o mare importanţă în plan tactic şi operativ, în sensul că un baraj de mine poate închide
trecerea grupărilor de nave spre raioanele cu acces interzis.

1.2.1 Minele ancorate

Minele ancorate sunt minele utilizate în ape adânci pentru lupta împotriva
submarinelor şi navelor de suprafaţă. Încărcătura explozivă şi mecanismul de iniţiere sunt
dispuse în poziţia superioară a minei iar cablul de ancorare este ataşat la o ancoră care se
aşează pe fundul mării, menţinând mina la o anumită adâncime faţă de suprafaţă.
Minele de contact sunt mine ancorate care funcţionează ca urmare a contactului
corpului minei sau a unor dispozitive ataşate cu o ţintă. Aceste mine au o anumită
sensibilitate şi sunt mult mai vulnerabile la contramăsurile inamice. Avantajul lor principal
este dat de preţul relativ scăzut, comparativ cu al minelor prin influenţă. Marina americană
nu foloseşte mine de contact, dar multe naţiuni consideră că dezavantajele lor sunt
acceptabile.
Minele ancorate, de construcţie mai veche, explodează la contactul nemijlocit cu
nava ţintă, iar cele din generaţia actuală se întrebuinţează împotriva submarinelor şi
explodează la variaţia unor câmpuri fizice (magnetic, acustic, presiune etc.) [9, ,171,199]
7
ale ţintelor respective, fiind lansate de regulă la adâncimi cuprinse între 50 - 1700 m având
imersiunea reglată până la aproximativ 330 m, zona de distrugere de aproximativ 30 - 40
m şi sunt dotate cu următoarele tipuri de aparate de aprindere: cu mecanism de contact;
electrice - cu antenă fără contact; magnetice; inductive; acustice; combinate (magneto-
acustice şi inductivo-acustice).
Minele ancorate care se întrebuinţează împotriva navelor de suprafaţă, pot fi
lansate şi împotriva submarinelor, la adâncimi de 50 - 900 m, fiind dotate cu aparate de
aprindere fără contact.
În raport cu obiectivul de distrus minele pot fi universale şi se utilizează atât
împotriva submarinelor cât şi împotriva navelor de suprafaţă, în raioane cu adâncimi
cuprinse între 5 şi 1800 m, imersiunea minei fiind de la 3 m la 330 m. Lăţimea şi înălţimea
zonei de distrugere a minelor universale ancorate este de 30-40 m la o încărcătură de
luptă în echivalent de trotil de 190 - 500 kg. Minele universale ancorate sunt dotate cu
aparate de aprindere fără contact, care au canale magnetice, inductive şi acustice în
diferite combinaţii.
Minele ancorate fără contact au aparate de timp, de pase şi de autodistrugere al
căror mecanism de timp permite fixarea de la 1 la 48 de ore sau de la 1 la 100 de zile, iar
aparatul de numărare a paselor - până la 30 de treceri.
Mina ancorată s-a schimbat puţin faţă cele din Primul şi al Doilea război mondial.
De asemenea, armă relativ nesofisticată, ea continuă să rămână una extrem de eficace.
Fiind simplu de construit şi relativ simplu de lansat - tot ceea ce este necesar este un set
de şine şi un sistem destul de exact de navigaţie care poate fi repede instalat pe o
varietate largă de nave disponibile. Neutralizarea unui câmp de mine întins, necesită o
forţă mare de nave specializate pentru a curăţa (draga) raionul, misiune care poate dura
foarte mult.
Mina ancorată este, de asemenea, ideală pentru scopuri defensive. Un câmp de
mine ancorate poate fi folosit pentru protecţia anumitor zone de coastă, suprafeţe portuare
importante şi locuri de ancoraj.
Datorită naturii acestui armament, minele ancorate moderne, faţă de minele de
fund, pot fi lansate în raioane cu adâncime mult mai mare. Mina ancorată este, deci,
potrivită pentru folosirea într-un sistem barieră pentru împiedicarea accesului în ape
deschise. Deşi după al Doilea război mondial dezvoltarea s-a concentrat pe minele de
fund, mina ancorată a revenit în forme noi pentru a fi folosită în baraje submarine în ape
adânci şi la controlul paselor obligatorii de trecere. În timp ce multe mine ancorate au
sistemul vechi de iniţiere cu elemente galvanice, minele noi ancorate pentru barajele din
apele adânci sunt iniţiate prin influenţă magnetică sau acustică.

1.2.2 Minele de fund

Minele de fund sunt utilizate, cu precădere, în ape cu adâncime mică. În ape
foarte adânci navele pot să treacă peste o mină fără să activeze mecanismul său de
explozie sau chiar dacă l-au activat, efectul asupra navei va fi scăzut. Minele de fund
plantate la adâncimi mari rămân eficiente doar împotriva submarinelor.
Minele de fund sunt detonate folosind unul din cele trei câmpuri fizice ale ţintei:
acustic, magnetic (amprenta magnetică) sau hidrodinamic (amprentă de presiune) sau o
combinaţie a acestora. Minele fără contact sunt, din punct de vedere tehnologic, cele mai
sofisticate, iar funcţionarea lor la un tip sau combinaţie de câmpuri fizice care o
influenţează este foarte variată. Aceste mine pot fi programate să reacţioneze nu numai la
anumite clase de nave dar şi asupra altor nave. Spre deosebire de minele ancorate,
minele de fund conţin tot echipamentul într-o carcasă care are de obicei formă cilindrică.

8
 Figura 1.1 Figura 1.2
Modul de plantare şi imagini ale minei de fund MDM-2

Minele cilindrice au avantaje în sensul că se pot lansa pe o varietate mai mare de

configuraţii ale fundului raionului de lansare, se pot lansa din tuburile lans-torpilă ale
submarinelor, de către navele de suprafaţă şi de către avioane. De asemenea, forma
cilindrică avantajează mina deoarece este descoperită mai greu de către sonarele navelor
care caută mine. Pentru a îmbunătăţi mascarea minelor şi a îngreuna sarcina dragoarelor
câteva mine de fund difuzează undele acustice sau le reflectă cu altă frecvenţă. Pentru
folosirea lor pe funduri nisipoase sau moi, unele mine moderne au capacitatea de a se
autoîngropa devenind nedetectabile chiar şi pentru cele mai bune sonare. Aceste mine
sunt de mărimi reduse, cu încărcături explozive mici şi sunt potrivite pentru întrebuinţarea
lor în ape foarte puţin adânci, cum ar fi în zona estuarelor, în zona de coastă sau pe
canalele navigabile.
Minele de fund nu pot fi dragate eficient cu sistemele obişnuite [9], fiind necesară
descoperirea lor cu hidrolocaţia, identificarea şi distrugerea cu ajutorul unui roboţi
subacvatici autonomi sau teledirijaţi sau cu scafandrii de luptă autonomi .
Dezvoltarea industriei microprocesoarelor a facilitat realizarea unui număr mare de
dispozitive de aprindere. Astfel, aparatele de aprindere moderne cu circuite
C.M.O.S.(circuite metalo-oxid semiconductor) au un consum de energie de 1000 de ori
mai mic decât cele cu circuite T.T.L.(circuite tranzistor, tranzistor logic). Ele au în
compunerea lor tot mai des microprocesoare, care fac şi mai dificilă acţiunea de dragaj.
Datorită acestor particularităţi în flotele moderne se experimentează şi se foloseşte tot mai
frecvent vânătoarea de mine cu mijloace moderne autonome de tip R.O.V. (roboţi
subacvatici teledirijaţi) şi/sau scafandri, specializaţi în căutarea şi distrugerea minelor
marine.
Minele de fund sunt considerate un mijloc de luptă modern mai ales datorită
sistemelor de detonare capabile să reacţioneze la unul din câmpurile fizice create de ţintă,
fiind considerate performante din punct de vedere tehnologic , iar detonarea lor la variaţia
unor câmpuri fizice ale navelor sau a unuia pentru care au fost create le asigură o mare
varietate. Dispozitivele lor de iniţiere sunt declanşate de la distanţă de către una sau mai
multe manifestări ale trecerii unei nave la distanţa de proximitate calculată, modificarea
câmpului magnetic terestru, zgomotul elicelor şi al apei care spală coca navei etc., iar
cele de construcţie mai recentă acţionează doar la amprenta unei anumite clase de nave.
Constructiv ele au o formă cilindrică şi prezintă avantajul că pot fi lansate de pe purtători
de orice clasă (aviaţie, nave, submarine), fără a fi nevoie de amenajări suplimentare, dar
datorită formei lor cilindrice undele hidrolocatoarelor sunt bine reflectate, astfel că un
vânător de mine le poate identifica uşor. De aceea, ultimele tipuri sunt fabricate din
materiale neconvenţionale, fără standard de formă, ceea ce provoacă confuzie pe
ecranele hidrolocatoarelor, iar in solurile moi ele se pot autoîngropa , ceea ce
îngreunează detectarea lor.

9
 Aceste mine se folosesc cu precădere în acţiuni ofensive multe din ele fiind dotate
cu senzori acustici calibraţi pentru banda de frecvenţă folosită de către sonarele
vânătoarelor de mine sau de cele portabile ale scafandrilor deminori.

1.2.3 Minele autopropulsate sau minele torpilă

Caracteristica esenţială a minelor autopropulsate este că după ce au fost lansare
în zona sau raionul de interes ele rămân inactive până la apariţia ţintei pentru care au fost
programate. Mecanismul de aprindere este conectat cu un sistem pasiv care detectează,
analizează şi clasifică variaţia câmpurilor fizice ale navelor. Atunci când semnalele
recepţionate corespund cu semnalele ţintelor programate, se acţionează torpila care, cu
ajutorul unui sistem de dirijare acustic, se orientează imediat spre ţintă, iar la impactul sau
în apropierea ei, funcţie de tipul aparatului de aprindere cu care este echipată mina, se
produce explozia.
Marile puteri navale dispun de mine autopropulsate aflate în diferite stadii de
realizare, experimentare şi utilizare, fiind utilizate cu precădere în punctele obligatorii de
trecere pentru a bloca deplasarea navelor de suprafaţă şi a submarinelor. Acţiunea lor
este asigurată până la adâncimi de 3000 m.

1.2.4 Minele cu explozie controlată

Minele cu acţionare controlată se pot găsi în stare neactivată şi pot fi armate de la
o staţie centrală de control. Utilizate în scop defensiv, rolul lor operaţional este limitat.
Această categorie de mine dispune de unul dintre primele sisteme de explozie,
alcătuite dintr-o serie de încărcături conectate prin circuite electrice la uscat, de unde ele
pot fi detonate. Deşi sunt de o construcţie relativ simplă, ele posedă acele caracteristici,
respectiv argumente operativ-tactice care favorizează menţinerea acestora în atenţia
specialiştilor datorită traductoarelor minelor care rămân sensibile pe toată durata existenţei
câmpului (barajului) de mine şi faptului că distrugerea minelor se realizează cu uşurinţă.

1.2.5. Minele portabile şi minele derivante (plutitoare)

Minele portabile sunt în general de mici dimensiuni (2-5 kg), în aşa fel încât un
scafandru să le poată transporta la ţintă unde sunt fixate de corpul navei printr-un sistem
de ventuză, cu ajutorul unor magneţi sau se prind de chila de ruliu cu ajutorul unor
menghine. Explozia întârziată se produce prin intermediul unui aparat de aprindere cu
mecanism de orologerie care poate să aibă senzor cinematic şi protecţie la deplantare.
Minele derivante se pot găsi fie la suprafaţă, fie imediat sub suprafaţa apei, nefiind
dotate cu dispozitiv de ancorare. Acest tip de mine a fost limitat de către Convenţia de la
Haga din anul 1907.
Minele plutitoare se deplasează pe curentul de apă şi se menţin la imersiunea
reglată, au în dotare aparate de aprindere, de regulă, de contact. Durata de serviciu a
minelor plutitoare este de 15 - 25 zile (pentru minele care se menţin automat la imersiunea
reglată) şi de 2 -3 luni pentru cele care sunt menţinute la suprafaţă cu baliză. Pentru
marcarea minelor plutitoare în loc de baliza de susţinere se pot întrebuinţa cutii de
conserve, lăzi sau alte obiecte plutitoare care par inofensive.
Cercetările pentru realizarea de noi mine marine tot mai "inteligente" nu încetează,
după cum nu încetează nici dezvoltarea concepţiilor, formelor şi metodelor de
întrebuinţare a acestora în operaţiile navale convenţionale sau neconvenţionale.

10
 1.3 Soluţii constructive ale minelor marine şi fluviale

Analiza structurii, construcţiei şi funcţionării minelor marine permite identificarea

unor elemente componente principale şi schematizarea următoare.

MINA MARINĂ

ÎNCĂRCĂTURĂ SISTEM DE
CORP
DE EXPLOZIV ANCORARE

DISPOZITIVE DISPOZITIVE DE
SENZORI
DE SIGURANŢĂ INIŢIERE A EXPLOZIEI

de câmp elemente
ASPH
magnetic galvanice

de câmp dispozitive
DAA
acustic mecanice

sisteme de antene
mecanice presiune electrice

Fig. 1.3 Schema compunerii de principiu a unei mine marine

Având în vedere diversitatea tipurilor de mine [9], multitudinea soluţiilor tehnice

utilizate în materializarea funcţionării minelor la trecerea unei nave de suprafaţă sau a unui
submarin, în continuare se vor analiza minele din punctul de vedere al clasificării după
principiul de funcţionare, cu referiri şi precizări privind clasificarea acestora pe baza
criteriilor destinaţiei şi poziţiei în apă.
A. Mina de contact, al cărei principiu de funcţionare se bazează pe contactul
mecanic nemijlocit între aceasta şi ţinta, este o mină ancorată sau în derivă şi poate fi
destinată atât împotriva navelor de suprafaţă (în principal), cât şi împotriva submarinelor
[21].
Majoritatea minelor de contact sunt mine ancorate.
Pentru ilustrarea compunerii generale de principiu şi poziţiei în apă a minei de
contact se prezintă, în figura 1.4, o mină de contact destinată luptei împotriva navelor de
suprafaţă şi, în figura 1.5, o mină de contact cu antene destinată luptei împotriva
submarinelor (care poate fi întrebuinţată şi împotriva navelor de suprafaţă în varianta de
echipare fără antene).
Funcţionarea minei de contact este asigurată de următoarele elemente principale:
- aparatul de siguranţă cu piston hidrostatic;
- dispozitivul de activare şi autodistrugere;
- elementele de contact.

11
 h

H
3

Figura 1.4 Compunerea generală de principiu şi poziţia în apă a minei de contact ancorată
1 - mina propriu-zisă; 2 - parâma de ancorare; 3 – ancora;
h = imersiunea minei;
H = adâncimea raionului în care este plantată mina

a. Aparatul de siguranţă cu piston hidrostatic (A.S.P.H.) este fixat la exteriorul

corpului minei propriu-zise, pe o flanşă special destinată. În funcţie de elementele ce intră
în compunerea aparatului de siguranţă cu piston hidrostatic, acesta este destinat pentru a
asigura parţial sau în totalitate următoarele funcţionalităţi:
- siguranţa în manevrarea şi transportul ansamblului minei (cu ajutorul unei
siguranţe mecanice ce se scoate înainte de lansare);
- siguranţa de lansare, care permite îndepărtarea navei lansatoare la o distanţă de
siguranţa (care se realizează cu ajutorul unui întârzietor solubil, care se montează înainte
de scoaterea siguranţei mecanice, sau cu ajutorul unui mecanism de ceasornic, comandat
să intre în funcţiune de către tija pistonului hidrostatic, în deplasarea acestuia de pe
scaunul superior, pe scaunul inferior (deplasare care se finalizează la imersiunea
prestabilită de lucru a pistonului hidrostatic);
- închiderea, de către tija pistonului hidrostatic (în deplasarea acestuia de pe
scaunul superior pe scaunul inferior) a unui contact electric din circuitul ce comandă
pornirea dispozitivului de activare şi autodistrugere;

12
 1 h
2
3 h1
4
5
6

H
7

Figura 1.5 Compunerea generală de principiu şi poziţia în apă

a minei de contact cu antene
1 – flotorul de susţinere a antenei superioare; 2 – izolator;
3 – antenă superioară; 4 – fider; 5 - mina propriu-zisă;
6 – antena echivalentă; 7 – antena inferioară;
8 - parâma de ancorare; 9 – ancora;
h1 = imersiunea minei;
h = imersiunea flotorului de susţinere a antenei
H = adâncimea raionului în care este plantată mina

- închiderea, de către tija pistonului hidrostatic a unui contact electric ce comandă

autodistrugerea sau autoinundarea minei (deplasare care are loc la ieşirea minei către
suprafaţa ape în cazul tăierii parâmei de ancorare sau scăderii nivelului apei de deasupra
minei);
- eliberarea de către tija pistonului hidrostatic (în deplasarea acestuia de pe scaunul
inferior pe scaunul superior, deplasare care are loc în cazul ieşirii minei propriu-zise la
suprafaţa apei , ca urmare a tăierii parâmei de ancorare), a unui sistem de pârghii ce
comanda autodistrugerea sau autoinundarea minei;
- închiderea unui contact electric, ce comandă autodistrugerea minei, în cazul
demontării de pe corpul minei a aparatului de siguranţă cu piston hidrostatic.
Ieşirea minei propriu-zise la suprafaţa apei poate avea loc si în cazul ruperii
parâmei de ancorare, ca urmare a solicitării îndelungate a acesteia în condiţii de val.

13
 b. Dispozitivul de activare si autodistrugere (D.A.A.) este fixat la interiorul corpului
minei propriu-zise şi comandat la intrarea în funcţiune de către aparatul de siguranţă cu
piston hidrostatic. Acest dispozitiv constă în principal dintr-un mecanism de timp mecanic
sau electronic şi două scale din care una pentru activare, iar cealaltă pentru
autodistrugere.
Funcţionalitatea de activare a minei, ca şi în cazul aparatului de siguranţă cu
piston hidrostatic constă din închiderea unui contact electric, după un timp dat.
Funcţionalitatea de autodistrugere, care poate fi folosită voit, se realizează prin
închiderea unui contact electric care comandă autoexplozia minei după un timp prestabilit
(mai mare decât timpul de activare).
c. Elementele de contact sunt fixate în majoritatea cazurilor la exteriorul corpului
minei propriu-zise, destinate iniţierii exploziei încărcăturii minei la impactul acestora sau al
corpului minei propriu-zise (cazul dispozitivelor inerţiale) cu corpul ţintei.

(+) (-)
7

ASPH
CA AE

Figura 1.6 Schiţa compunerii elementului galvanic şi schiţa de principiu a circuitului electric
de explozie a minei:
1 – manşon din Pb; 2 – manşon de cauciuc;
3 – fiola din sticlă cu electrolit;
4 – corpul elementului galvanic; 5 - electrozi;
6 – garnitură de etanşare; 7 – corpul minei
ASPH – aparatul de siguranţă cu piston hidrostatic;
CA – contactul de activare; AE – amorsă electrică.

Printre elementele de contact caracterizate printr-o frecvenţă mare de

întrebuinţare se pot enumera:
- elementul galvanic (figura 1.6);
- antena mecanică (figura 1.7);
- antena electrică (figura 1.5 poziţiile 3, 6, 7);
- dispozitivul inerţial (figura 1.8).

14
 1

6 5 4

ASPH ASPH
CA AE CA AE

BAT

Figura 1.7 Schiţa compunerii dispozitivului de contact cu antenă mecanică şi schemele de

principiu a două variante de circuite electrice de explozie a minei
1 – antenă mecanică; 2 – articulaţia cardanică;
3 – corpul minei; 4 – trecerea etanşă elastică;
5 – pârghia mobilă; 6 – element galvanic

3
4

C
E
5 3

Figura 1.8 Schiţa compunerii de principiu a dispozitivului inerţial

1 – suport-articulaţie; 2 –greutate de formă sferică;
3 – pistonul; 4 – arcul pistonului; 5 – pârghia mobilă
C – contactul de închidere a circuitului de explozie

15
 B. Mina fără contact poate fi întrebuinţată atât ca mină de fund cât şi ca mină
ancorată. Principiu de funcţionare al minelor de contact se bazează pe exploatarea
câmpurilor fizice ale navelor de suprafaţă şi ale submarinelor. Pentru ilustrare, în figura
1.9, se prezintă variantele posibile de întrebuinţare în baraj a minelor fără contact.
Principalele câmpuri fizice ale navelor de suprafaţă şi submarinelor care se au în
vedere în proiectarea minelor fără contact sunt: inductiv-magnetic, acustic şi hidrodinamic.
Câmpul magnetic al navei este spaţiul în care se produce şi se poate măsura
modificarea câmpului magnetic terestru, faţă de locul în care se află aceasta. Acest câmp,
în principal depinde de: poziţia navei în construcţie faţă de polii magnetici ai Pământului,
latitudinea locului, drumul navei, proprietăţile magnetice ale materialelor ce intră în
compunerea navei, dimensiunile navei, tehnologiile utilizate în construcţia navei etc.
Câmpul acustic al navei este spaţiul din jurul acesteia, în mediul subacvatic, în
care se produce şi se poate măsura modificarea fondului de zgomot natural. Câmpul
acustic al navei este generat de funcţionarea agregatelor de la bordul navei, mişcarea de
rotaţie a elicelor şi apariţia turbulenţei apei datorată imperfecţiunii din punct de vedere
hidrodinamic a corpului imers al navei etc.
Câmpul hidrodinamic al navei este spaţiul din jurul navei, în mediul subacvatic, în
care se produce şi se poate măsura modificarea presiunii locale. Câmpul hidrodinamic
depinde de forma şi dimensiunile principale ale navei şi de viteza de deplasare a acesteia.
În compunerea minelor fără contact, ca şi în cazul celor de contact, intră aşa-
numitul aparat de aprindere, care reprezintă din punctul de vedere al destinaţiei, totalitatea
elementelor mecanismelor şi dispozitivelor care concură în timp, la pregătirea şi
asigurarea, strict numai în condiţii date, a semnalului util de comandă a explozie minei şi
realizarea până la acel moment a siguranţei maxime în exploatarea, manevrarea,
transportul şi lansarea minelor.
Una dintre posibilele scheme bloc de principiu privind compunerea aparatului de
aprindere este prezentată în figura 1.10. Se asigură funcţionarea de principiu a
următoarelor canale:
- canalul de siguranţă pentru operaţiunile de manevrare, lansare a minei şi
îndepărtarea navei lansatoare (asigurate de A.S.P.H.), pregătirea schemei electrice pentru
activarea şi ancorarea minei;
- canalul de gardă sesizează şi certifică apropierea navei de suprafaţă sau
submarinului;
- canalul de luptă emite semnalul de explozie a minei, atunci când traductorul sau
traductoarele din compunerea acestuia sunt acţionate de o valoare prag şi durată dată a
parametrilor specifici câmpurilor fizice ale navei;
- canalul de protecţie la dragaj permite trecerea unui număr de nave sau trecerea
de un număr de ori dat, a unei nave dragoare;
- canalul de autodistrugere asigură semnalul de autoexplozie a minei în
următoarele situaţii: la deplasarea minei (scoaterea acesteia la suprafaţa apei); la tăierea
cablului de alimentare şi ancorare (ce intră în compunerea minei fără contact prezentată în
fig. 1.11, detaliul d); după un timp dat, prestabilit şi măsurat din momentul activării minei;
- canalul de recepţie a semnalelor de la distanţă este destinat ca prin funcţionarea
blocului C.D. să recepţioneze un semnal de la distanţă (de regulă hidroacustic codificat) şi
să comande una sau mai multe din următoarele funcţionalităţi: activarea, ancorarea,
autoexplozia etc.

16
 1 1

2
H
H

a. Mină fără contact de fund, lansată de b. Mină fără contact de fund, lansată de
către aviaţie sau submarin pe nave de suprafaţă

h h

1
5

6
H 3 H

1
4
2

c. Mină fără contact ancorată, lansată d. Mină fără contact ancorată, cu

din submarin încărcătură suplimentară de exploziv,
lansată de pe nave de suprafaţă

Figura 1.9 Variantele de întrebuinţare a minelor fără contact

1 – mină propriu-zisă; 2 – căruciorul;
3 – parâma de ancorare; 4 – ancora;
5 – încărcătură suplimentară de exploziv;
6 – cablu de alimentare şi ancorare.

17
 T1 T2 T3

BE

ASPH CA

MP CD

BAT DAA

AE

Figura 1.10 Schema bloc de principiu a aparaturii mine fără contact, ancorată
T1 , T2 , T3 – traductoarele câmpurilor fizice ale navelor;
B.E. – blocul electronic;
MP – mecanismul de pase; BAT – baterie electrică;
ASPH – aparatul de siguranţă cu piston hidrostatic;
AE– amorsă electrică; CA – blocul de comandă a ancorării;
CD – blocul de recepţie a comenzilor de la distanţă;
DAA – dispozitiv de activare şi autodistrugere

Din cele prezentate anterior rezultă că blocul electronic (B.E.) este unul dintre
elementele principale ce intră în compunerea unui aparat de aprindere ce echipează o
mină fără contact, întrucât acesta asigură materializarea principiului de funcţionare a minei
pe baza unei scheme electronice logice de analiză, certificare, prelucrare, amplificare şi
comandă a semnalelor electrice. De asemenea, se consideră ca necesar să se prezinte în
principiu compunerea şi funcţionarea traductoarelor câmpurilor fizice ale navelor de
suprafaţă şi submarinelor întrucât acestea sunt elementele care furnizează semnalele
electrice necesare funcţionării blocului electronic.
În figura 1.11 se prezintă schema compunerii de principiu a traductorului
electrodinamic cu bobină mobilă a cărui funcţionare are loc la acţiunea undelor câmpului
acustic al navei, care produce vibraţii ale corpului minei care se transmit membranei (2).
Conform fenomenului inducţiei, în bobina (1), care împreună cu membrana pe care este
fixată vibrează în câmpul magnetic uniform al magnetului permanent (3), se induce o forţă
electromotoare care se transmite la blocul electronic. Soluţia tehnică de principiu
prezentată pentru acest traductor, adoptată şi completată cu alte elemente necesare
realizări funcţionalităţii de protecţie a minei la explozia vecină, este utilizată ca soluţie
tehnică în realizarea traductorului acustic.

18
 1

3
N N
4
S S

Figura 1.11 Schema compunerii de principiu a traductorului electrodinamic cu bobină

mobilă
1 – bobină; 2 – membrană;
3 – magnet permanent; 4 – piesă polară

În figura 1.12 este prezentată compunerea de principiu a traductorului

piezoceramic, a cărei funcţionare se bazează pe principiul piezo-electricităţii, care constă
în apariţia sarcinilor electrice pe suprafaţa unor cristale speciale atunci când asupra lor
acţionează o forţă mecanică. Altfel spus, efectul piezoceramic este cauzat de
interdependenţa dintre starea de deformare şi polarizarea electrică permanentă a
cristalelor. Semnalul electric care apare la ieşirea acestui traductor ce poate exploata
câmpurile fizice acustic şi hidrodinamic al navelor este transmis la blocul electronic (B.E.)
al aparatului de aprindere.
1

5 6
Figura 1.12 Schema compunerii de principiu a traductorului piezoceramic
1 – carcasă; 2 – elementul piezoceramic; 3 – lichid special;
4 – membrană; 5, 6 – conductorii de ieşire

În figura 1.13 este prezentată schema compunerii de principiu a traductorului

magneto-inductiv care reprezintă o bobină de inducţie al cărei principiu de funcţionare se
bazează pe fenomenul inducţiei magnetice şi constă în apariţia unei forţe electromotoare
în înfăşurarea acestuia atunci când este acţionat de câmpul magnetic al navei de
suprafaţă sau al submarinului. Acest traductor se utilizează în compunerea canalului
magnetic.

19
 1 3 4

2
Figura 1.13 Schema de principiu a traductorului magneto – inductiv
1 – carcasă; 2 – înfăşurarea bobinei;
3 – miezul bobinei; 4 – conector
ciclu de funcţionare

t1

vpa
CANAL
ACUSTIC t2

vpm
CANAL
INDUCTIV-MAGNETIC
P

MECANISM DE PASE

Explozie
AMORSĂ ELECTRICĂ
t3

CANAL PROTECŢIE
LA EXPLOZIA VECINĂ

Figura 1.14 Diagrama funcţionării minei de tip inductiv – magnetic

vpa, valoarea prag a parametrului caracteristic câmpului acustic;
vpm, valoarea prag a parametrului caracteristic câmpului acustic;
t1, durata de acţionare a câmpului acustic;
t2, durata de funcţionare a canalului inductiv – magnetic;
p, pasă contorizată de mecanismul de pase.

20
 Funcţionarea generală de principiu a unei mine fără contact de tip inductiv-acustic
- cu canal de gardă acustic şi canal de luptă inductiv-magnetic - se prezintă cu ajutorul
diagramei din figura 1.13, după cum urmează:
- după perioade de timp prestabilite măsurate din momentul lansării şi pătrunderii
minei în apă are loc ieşirea din funcţiune a siguranţelor de lansare şi de activare ale minei;
- la apropierea navei de suprafaţă sau submarinului, când parametrul câmpului
acustic exploatat de traductorul acustic are o valoare prag (vpa) şi o durată de acţionare
minimă (t1), are loc funcţionarea canalului acustic, care comandă intrarea în funcţiune a
canalului magnetic.
În cazul în care parametrul câmpului acustic exploatat de traductorul acustic nu
are valoarea prag sau durata de acţiune (t1), nu are loc intrarea în funcţiune a canalului
magnetic. Aceasta funcţionare se repetă până când ţinta ajunge la o asemenea distanţă
faţă de mină care asigură prin valoarea prag (vpm) a parametrului câmpului magnetic al
navei funcţionarea traductorului magnetic, situaţie în care pot avea loc:
- consumarea numărului de pase fixat la mecanismul de pase - la treceri repetate
ale unei nave dragoare sau la trecerea unui număr de nave;
- explozia minei, după consumarea numărului de pase, prin alimentarea amorsei
electrice cu curent electric de la baterie.
În cazul în care o mină din baraj, la trecerea ţintei sau la dragaj, a făcut explozie,
la minele vecine intră în funcţiune canalul de protecţie care blochează funcţionarea
canalului acustic pe o perioada de timp (t3).
C. Minele mixte sunt mine, de regulă, ancorate care au în compunere atât
elemente de contact cât şi elemente fără contact care pot comanda explozia încărcăturii
minei.
D. Minele cu funcţionare într-un timp dat sunt materializate în mine portabile
utilizate pentru executarea misiunii de distrugeri sub apă, cum ar fi: avarierea navelor de
suprafaţă; scoaterea din funcţiune a minelor; distrugerea unor instalaţii submarine etc.
În figura1.15 este prezentată o mină portabilă pentru distrugeri sub apă fixată pe
corpul unei nave de suprafaţă.
Mina portabilă se caracterizează printr-o flotabilitate negativă cu valoare relativ
mică cuprinsă în limitele (1,0 – 2,0) daN şi prin proprietăţi generale slab magnetice. În
compunerea minei portabile, de regulă, intră: corpul minei; încărcătura de exploziv;
detonatorul mecanic sau amorsa electrică cu baterie; dispozitivul de siguranţă şi acţionare.
Dispozitivul de siguranţă şi acţionare poate avea parţial sau în totalitate
următoarele funcţionalităţi:
- asigurarea siguranţei în manipulare, transport, fixare la obiectiv şi realizarea
timpului minim necesar îndepărtării scafandrului, la o distanţă de siguranţă faţă de locul
exploziei;
- explozia minei după un timp dat;
- explozia minei în situaţiile în care se taie cablul de alimentare care face legătura
între mina propriu-zisă şi dispozitivul de fixare a acesteia la obiectiv şi în cazul desprinderii
dispozitivului de fixare la obiectiv.
Dispozitivul de siguranţă şi acţionare este compus dintr-un mecanism de
ceasornic, completat cu elemente de siguranţă şi acţionare.

21
 3

1 4

Figura 1.15 Schiţa fixării minei portabile pe corpul navei de suprafaţă

1 – mina propriu-zisă;
2.- boţul vegetal sau cablul electric;
3 – dispozitivul de fixare (magnet permanent sau menghină);
4 – corpul navei

E. Minele cu funcţionare la comandă sunt minele utilizate în baraje de mine, a

căror explozie se comandă printr-un semnal (de regula transmis de la distanţă prin cablu
electric).
Blocurile funcţionale din compunerea unui baraj de mine cu funcţionare la
comandă, prezentat în figura 1.16, au în principal următoarele destinaţii:
 blocul de emisie B.E. transmite de la distanţă prin cablu comenzile codificate,
pentru explozia selectivă, succesivă sau simultană a minelor;
 blocul de recepţie B.R. primeşte semnale codificate transmise prin cablu de la
blocul de emisie şi cuplează alimentarea minelor în vederea exploziei acestora;
 blocul de alimentare B.A. asigură energia electrică necesară funcţionării
sistemului.
Pentru protecţia sistemului, în afara minelor, se plantează în apă şi blocul de
recepţie (B.R.). Pentru a putea înlocui, în caz de necesitate, sursa de alimentare care intră
în compunerea blocului (B.A.), acest bloc se îngroapă în pământ pe uscat.
De asemenea, pentru a asigura o protecţie şi o mascare a cablului electric ce face
legătura între blocurile (B.R.) şi (B.E.), acestea se plantează de regula în apă de-a lungul
litoralului (malului fluviului sau râului).

22
 M M M M M

1
BR

APĂ

2 USCAT
BA 3

BE

Figura 1.16 Schema compunerii de principiu a unui sistem de apărare cu mine cu

funcţionare la comandă
M – mina propriu-zisă; BR – blocul de recepţie;
BA – blocul de alimentare; BE – blocul de emisie;
1, 2, 3 – cabluri electrice de legătură

F. Minele de protecţie a barajelor de mine echipează barajele formate din mine

ancorate şi mine de fund şi asigură protejarea acestora împotriva dragajului cu drăgi de
contact.

h
1
2
3

5 H
6

Figura 1.17 Schiţa compunerii de principiu a minei pentru protecţia barajelor

1 – flotorul antenei; 2 – aparatul de distrugere a braţului de dragă;
3 – tronson antenă (cablu metalic); 4 – platforma;
5 – parâma de ancorare; 6 – ancora.

23
 În figura 1.17 se prezintă compunerea de principiu a unei mine pentru protecţia
barajelor de mine ancorate împotriva dragajului mecanic. În momentul în care braţul de
dragă mecanic intră în contact cu unul din tronsoanele antenei, are loc o mişcare relativă
între acestea, care se materializează în:
- înaintarea braţului de dragă;
- deplasarea în planul orizontal a antenei, prin coborârea acesteia în plan vertical
până în momentul în care aparatul de distrugere ajunge în contact cu braţul de dragă;
- acţionarea mecanică de către braţul de dragă a aparatului de distrugere la
funcţionarea prin explozie;
- explozia aparatului de distrugere produce tăierea braţului de dragă şi eliberarea
de pe platforma minei a antenei următoare (în cazul în care mina este prevăzută cu mai
multe antene care vor funcţiona succesiv în câte un braţ de dragă).

1. 4 Tendinţe pe plan mondial în perfecţionarea minelor marine

O serie de specialişti din cadrul marinei militare a S.U.A. consideră că principala

destinaţie a majorităţii tipurilor de mine din dotare este interzicerea accesului navelor
inamice în apele costiere exterioare porturilor prin realizarea unor baraje ofensive sau
defensive de mine marine alcătuite din următoarele clase de mine [9]:
a) M.K.52 care pot fi lansate de un aparat de zbor oarecare. Ele au o încărcătură
explozivă de 300 kg, cu puţin mai mică decât cea a torpilelor şi pot fi lansate la adâncimea
maximă de 45,7 m (excepţie face tipul magnetic a cărui adâncime este de 183 m).
Versiunile acestui tip de mină sunt : MOD.1 acustică; MOD.2 magnetică; MOD.3 o
variantă combinată magnetică şi de presiune; MOD.5 o variantă combinată magnetică şi
acustică; MOD.6 o variantă combinată acustică şi de presiune etc;
b) M.K.55 pot fi lansate din aparate de zbor, sunt puţin mai mari decât cele
specificate anterior şi au o încărcătură explozivă de 575 kg, asigurându-se o mai mare
eficacitate împotriva navelor mari.
În afară de minele marine standard (cele mai multe sunt lansate prin paraşutare
de către aviaţia minero-torpiloare) marina americană dispune de un număr de mine-bombe
care se lansează din avion, fiind prevăzute cu senzori şi aparate de aprindere necesare
pentru iniţierea exploziei. Sunt activate în principal de câmpul magnetic al navelor, astfel
că după ce este lansată şi se aşează pe fund ea devine o mină marină care aşteaptă ca o
navă de suprafaţă sau un submarin să treacă pe deasupra ei. Când aparatul de aprindere
intră în funcţiune se detonează mina/bombă. Dovedindu-se a fi arme eficiente, marina
americană a lansat programul denumit QUICK-STRIKE prin care se urmăreşte
dezvoltarea unei familii de mine marine derivate din bombele terestre.
Alte două programe de dezvoltare au lansat în producţie minele CAPTOR
destinate, în primul rând, luptei împotriva submarinelor, având posibilitatea să identifice
semnăturile caracteristice anumitor tipuri de submarine şi să lanseze la momentul potrivit o
torpilă autodirijată în momentul apropierii ţintei.
Aceste mine pot fi lansate de către aviaţie, nave de suprafaţă şi submarine şi sunt
probabil ancorate. În ansamblul minei este inclus şi un sistem sonar pasiv şi activ. Sonarul
pasiv, după detectarea submarinului inamic şi identificare “sigură” că acela este într-
adevăr un submarin, pune în funcţiune sonarul activ pentru a obţine distanţa până la ţintă.
Când ţinta pătrunde în raza de acţiune a minei, sonarul, în mod automat, declanşează
lansarea torpilei MK46 A/S care se autodirijează spre ţintă.
Un alt program de dezvoltare a minelor marine denumit S.L.M.M. (mine marine
lansate de pe submarin) cuprinde în principal torpila M.K.37 prevăzută cu o mină drept
componentă de luptă. În vederea utilizării ei submarinul se apropie de zona în care
intenţionează să lanseze mina şi când ajunge în poziţia favorabilă lansează torpila/mină,
după care torpila se scufundă aşezându-se pe fund împreună cu mina care rămâne
24
ataşată de ea. Ulterior mina se armează singură şi rămâne în aşteptarea victimei. Nu se
cunoaşte metoda de activare.
Scopul realizării unui asemenea sistem de mine este de a crea un pericol de mine
în ape mai puţin adânci, acolo unde inamicul nu se aşteaptă.
Se cunosc relativ puţine date despre minele franceze, dar se ştie faptul că
THOMSON C.S.F. produce două tipuri de mine marine operaţionale şi două mine marine
de exerciţiu. Una din cele operaţionale este mina T.S.M. 3510 (850 kg), lansată de pe
submarine (prin tuburile lans-torpile), fiind dotată cu un multisenzor, care ar include
activarea magnetică, acustică şi de presiune. Sensibilitatea sa poate fi ajustată în scopul
adaptării ei la tipul ţintei şi la adâncimea apei.
Din studierea bibliografiei am reţinut că firma WHITEHEAD MOTOFIDES din Italia
produce două tipuri de mine T.A.R.6 şi T.A.R.16, ambele ancorate, de contact, proiectate
pentru a fi folosite în baraje defensive la adâncimi cuprinse între 5 şi 300 m. O altă mină
italiană este V.S.S.M.600 , mină de fund fabricată de firma VALTEO ITALIANA din Milano.
Ea poate fi activată prin influenţă (magnetică, acustică sau de presiune) şi are o
încărcătură explozivă de 600 kg T.N.T., care o face eficace împotriva navelor medii sau
mici. Adâncimea maximă a fundului la care poate fi folosită mina este de 150 m.
O altă realizare a constructorilor italieni o constituie mina MANTA dotată cu
traductor acustic şi magnetic, corpul fiind amagnetic (realizat din masă plastică armată cu
fibre de sticlă). Este destinată cu predilecţie luptei împotriva mijloacelor amfibii folosite la
debarcarea desantului, împotriva navelor de suprafaţă de deplasament mic şi mijlociu,
precum şi împotriva submarinelor.
În Marea Britanie, până de curând, minele marine au fost în întregime proiectate şi
produse de către firma de stat ROYAL ORDONANCE FACTORY. Cu câţiva ani în urmă
industria şi-a orientat atenţia către fabricarea de mine marine şi acum există două
importante firme - BRITISH AEROSPACE şi MARCONI. Tot ceea ce se cunoaşte despre
minele marine produse de acestea este aceea că ele includ minele de fund lansate de pe
submarine, minele de fund lansate din avioane şi cele ancorate cu canal acustic lansate
de pe navele de suprafaţă.
Compania BRITISH AEROSPACE, BRACKNELL DIVISION (fosta SPERRY
GYROSCOPE) produce mine SEA URCHIN (ariciul de mare), adică mine de fund, cu mai
multe canale de activare, în trei variante dimensionale.
Minele LIMPET sunt aparate explozive care pot fi transportate de către scafandri
şi fixate pe corpul imers al navelor inamice. Au o formă semisferică, cu două mânere
bombate pe fiecare parte şi măsoară aproximativ 260 mm în diametru. Minele sunt
proiectate astfel încât să nu se armeze singure la mai puţin de 20 minute după ce a fost
acţionat sistemul de activare, pentru a permite scafandrului să se îndepărteze suficient de
nava ţintă. Adâncimea operaţională este de până la 30 m. La orice încercare de
desprindere de pe corpul navei mina explodează.
Firma MARCONI (MARCONI UNDERWATER SYSTEMS) produce două tipuri de
mine: STONE FISH şi DRAGON FISH; prima este o mină de fund, ce reacţionează la cele
trei influenţe normale, ea are un microprocesor care, în momentul când mina este lansată,
studiază cele trei câmpuri naturale (acustic, magnetic, hidrodinamic) din zonă şi fixează
senzorii minei astfel încât aceştia vor funcţiona doar în cazul în care câmpurile induse de
trecerea navelor şi submarinelor sunt mai puternice decât cele ale mediului marin natural.
De asemenea, ea testează influenţele (câmpurilor) mediului foarte des, pentru a determina
dacă au survenit schimbări în nivelul acestora şi dacă este necesară o refixare a nivelurilor
senzorilor minei marine. Influenţele (câmpurilor) mediului pot modifica, în mod special
câmpul acustic, când marea devine agitată sau calmă. Mina poate fi lansată de
submarine, aviaţie şi nave de suprafaţă şi, de asemenea, poate fi detonată prin
telecomandă.
Mina STONE FISH poate fi reglată, înaintea lansării, prin intermediul unui
dispozitiv conectat temporar la mină pentru tipul navei care se doreşte a fi lovită, numărul

25
de treceri, mărimea câmpurilor la care mina va reacţiona şi distanţa în afara căreia
aceasta nu se activează.
Arsenalul minelor Rusiei deşi cunoscut a fi enorm pare să deţină aceleaşi tipuri de
mine ca cele din vest, cu excepţia că marina Federaţiei Ruse mai foloseşte încă minele
derivante. De asemenea, specialişti ruşi au dezvoltat tehnologii care au condus la
fabricarea unor mine similare cu cele americane de tip CAPTOR. Specialiştii consideră că
Federaţia Rusă are în dotare inclusiv mine cu încărcături nucleare cu puteri între 5 şi 20kt.
Cercetările privind îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-tactice ale minelor
vizează:
 modernizarea minelor din stocuri prin înlocuirea aparatelor de aprindere
învechite cu altele noi perfecţionate;
 organizarea şi proiectarea ansamblurilor de mine sub formă modulară, astfel
încât, constructiv, să se poată realiza diferite variante de mine marine de luptă, de
exerciţiu şi învăţământ;
 folosirea microprocesoarelor pentru realizarea de mine inteligente (cu memorii
logice), capabile “să ia hotărâri” în privinţa navelor atacate;
 realizarea bateriilor de mine torpilă şi mine rachetă pentru atacul simultan
asupra navelor mai importante dintr-un convoi de nave;
 realizarea unor mine greu detectabile prin ultrasunete sau de către scafandri,
folosind învelişuri fonoabsorbante şi pituri speciale;
 construirea aparatelor de aprindere astfel încât acestea să răspundă
obligatoriu la două condiţii de bază: să funcţioneze numai sub acţiunea câmpurilor fizice
ale navelor şi să comande explozia minei numai când aceasta se află sub corpul navei;
 folosirea de componente stabile în timp şi cu consum mic de energie;
 folosirea bateriilor de litiu cu dimensiuni mici şi stabile în timp;
 realizarea de mine care să se autocontroleze, autorepare şi autodistrugă la
nevoie.

26