Titlul proiectului:

Cuirasatul
Bismarck

Obiectivele:
1.Proiectul si constructia

2.Date tehnice
3.Participare la razboi
Scopul:
Prezentarea unui lucru necunoscut pentru
unii elevi,un amanunt impresionant al celui
de-al Doilea Razboi Mondial.

Proiectul si constructia
"Bismarck" a fost proiectat intre 1933-1934, in dezacord partial cu
tratatul de la Washington, care limita deplasamentul cuirasatelor la 35.000t.
Deplasamentul proiectat era de 40.000 de tone, depasind cu 5.000 de tone
limita impusa prin tratat. Acest fapt a aparut deoarece proiectantii germani
au descoperit repede faptul ca o nava rapida, bine inarmata si protejata nu se
putea construi pe acest tonaj. O restrictie suplimentara era reprezentata de
adancimea canalulului Kiel, care facea legatura intre Wilhelmshaven si Marea
Baltica. Acesta avea o adancime minima de 10.2 metri, ceea ce impunea
restrictii suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un
pescaj mai mare, si riscul ca nava sa loveasca fundul canalului).
Bismarck era proiectat cu raza de actiune lunga, pentru a putea
executa misiuni oriunde in Oceanul Atlantic. Astfel, rezervoare pentru circa
8000 de tone de combustibil au fost incluse in proiectul initial.
Luand in considerare restrictiile politico-diplomatice, tehnice, si geografice,
inginerii germani au pus la punct proiectul bastimentului la sfarsitul lui 1934.
Acesta prevedea o nava foarte bine blindata, foarte rapida, dar slab inarmata
in raport cu dimensiunile sale totale.

 Date

tehnice

Dimensiuni:
251m lungime, 36m latime, 10.5 metri pescaj maxim (cu incarcatura
maxima)
Deplasament cu incarcatura de razboi: 53.200 tone
Blindaj
Citadela cuirasatului proteja 70% din lungimea pe linia de plutire.
Grosimea blindajului vertical varia intre 145 si 320mm, iar a celui
orizontal intre 50 si 110mm. Placile de armura se suprapuneau in
zonele vitale ale navei, astfel ca un proiectil ar fi trebuit sa sparga 2
straturi succesive de armura pentru a lovi salile masinilor sau magaziile
cu munitii.
Armament:
Proiectul initial prevedea montarea a 8 tunuri de 350mm. Dupa o
interventie a lui Adolf Hitler din 1937 insa, calibrul a fost :ridicat la
380mm. Fuhrer-ul si-a manifestat din nou nemultumirea in 1939, cand a
solicitat tunuri de 406mm. La acel moment :insa, nava era aproape
definitivata si o astfel de modificare nu a mai putut fi realizata.
Propulsie
Nava era proiectata pentru a dezvolta 138.000cp la putere normala si
150.000 - 155.000 la putere maxima.

Echipament de bord
Sistemul de conducere a focului
Functionare:
a) Inamicul era detectat fie de catre avioanele de la bord fie de catre
directorul principal.
b) Distanta pana la tinta era estimata, iar estimarea era trimisa electronic
calculatoarelor de bord
c) Viteza si orientarea tintei erau estimate, iar estimarile trimise catre
calculatoare.
d) O serie de senzori de bord masurau viteza vantului, temperatura
aerului, inclinatia relativa a navei proprii, temperatura din magaziile
principale, etc, si trimiteau automat informatia la calculatoare.
e) calculatoarele de bord, situate in incaperi blindate, procesau in timp
real situatia tactica si calculau rotirea turelelor si elevatia tunurilor,
necesare pentru a trimite proiectile catre tinta.
f) calculatoarele transmiteau automat comenzi de dirijare a tunurilor
pentru a lovi tinta in punctul in care urma nava inamica, la momentul
impactului proiectilelor cu planul apei.
g) Se faceau corectii de tir manuale in functie de eroarea primelor salve
fata de tinta.

Echipament

Radare:
Bismarck era dotat cu 3 radare Fumo23, productie 1939 si 6 directoare de t
Radarele operau pe frecventa de 368MHz si aveau o raza maxima de 25km,
avand mai mult un rol de confirmare a distantei.
Directoare de tir:
Directorul principal, de tip Basigerat BG, situat in varful turnului blindat-prova,
capabil sa descopere nave la pana la 35km distanta. Eroarea la identificarea
distantei era in general de 20m la 20km si 50m la 30km. Directorul principal
avea 10.5m latime si 4m inaltime.
Directoarele secundare erau in numar de 5, unul plasat in turnul-blindat pupa s
cate unul montat pe fiecare turela principala. Ele aveau o precizie mai slaba
decat a directorului principal, eroarea de detectie fiind de circa 0.5% x distanta
Alte echipamente:
- Echipament de bruiaj electronic
- Hidrofoane pentru detectia torpilelor si a submarinelor
- Sistem de de-magnetizare a chilei, care reducea foarte mult riscul de
atasare a minelor magnetice
Avioane: 4 hidroavioane Arado 196, plasate in hangare de la centrul navei.

Participarea la razboi
Misiunea Rheinubung
Raidul din Atlantic presupunea iesirea din Marea Baltica, inaintarea spre
nord-nord-vest, apoi spre vest, spre Stramtoarea Danemarcei, si spre sudsud-vest, inspre Groenlanda si apoi Oceanul Atlantic. Comandamentul
german spera ca cele doua nave sa intercepteze cel putin un convoi britanic
incarcat cu petrol, munitie, hrana, pe care sa il atace si sa il distruga.
Exista si posibilitatea ca respectivul convoi sa fie escortat de 1 cuirasat
britanic, caz in care Bismarck avea rolul de a-l ataca direct, in vreme ce Prinz
Eugen urmarea si scufunda cargourile si petrolierele. Dupa un atac reusit,
navele germane aveau sa porneasca spre portul Brest, la acea data aflat sub
influenta germana.
Pe baza acestui plan, la inceputul lunii mai 1941, Bismarck si Prinz Eugen au
inceput pregatirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941,
inaintand spre nord-est pana in stramtoarea Danemarcei.
Royal Navy a fost anuntata de plecarea lor inca din data de 21 Mai, astfel ca
Amiralitatea Britanica a avut timp sa intinda o retea de interceptie, compusa
din crucisatoare si distrugatoare.
In seara zilei de 23 Mai, crucisatoarele grele Norfolk si Suffolk au luat contact
radar cu navele germane in apropiere de Stramtoarea Danemarcei. In acelasi
timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar capitanul a
ordonat interceptia imediata. Bismarck a tras primele proiectile catre Norfolk,
care s-a retras foarte rapid intr-un banc de ceata. Sesizand pericolul,

Data fiind viteza superioara a crucisatoarelor britanice (32-33 noduri, fata de

30noduri Bismarck), ele se puteau indeparta in cazul in care navele germane
incercau sa micsoreze distanta.
Astfel, din seara de 23 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de
britanici.
Informatiile transmise de cele doua crucisatoare au fost primite de reteaua
de interceptare. Cele mai apropiate unitati erau crucisatorul de batalie Hood
si cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugatoare.
Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un
deplasament maxim de 49.000t si atingea o viteza maxima de 30.5-31 de
noduri, fiind inarmat cu 8 tunuri de 381mm L42.
Prince of Wales era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat
abia in martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t si atingea o viteza
maxima de 29 de noduri, fiind inarmat cu 10 tunuri de 356mm L45.

Ultima batalie - 27 Mai 1941

Dupa respingerea a 3 valuri de avioane si a atacurilor de noapte, echipajul de pe
Bismarck era extenuat (practic nu dormisera deloc din seara de 24 mai).
Starea marii s-a inrautatit, o furtuna de forta 10 maturand Marea Nordului. Pe la ora
8:00 dimineata, King George Vth si Rodney l-au detectat pe Bismarck. Li s-au alaturat
crucisatoarele grele Dorsetshire si Norfolk
Din cauza valurilor de 4-5 metri, viteza lui Bismarck a scazut si mai mult - la 7-8 noduri
- in conditiile in care adversarii se apropiau cu 16-20 de noduri.
La 8:40, navele britanice au deschis focul de la 21km distanta. Tirul britanic s-a
dovedit imprecis. Bismarck a raspuns imediat, a 3-a salva de 4 tunuri incadrandu-l pe
Rodney. De teama sa nu fie lovit, capitanul de pe Rodney a ordonat modificarea
cursului, ceea ce a condus la dereglarea echipamentului de tir.
20 de minute mai tarziu s-a obtinut prima lovitura asupra lui Bismarck, care i-a blocat
turelele prova (Anton si Bruno) si i-a distrus turnul de control principal.
Cuirasatul german a continuat tirul cu turelele pupa (Cesar si Dora), concentrandu-se
asupra lui King Geroge Vth. A 4-a salva de 4 tunuri l-a incadrat pe KGV, si o a 5-a salva
era pregatita sa fie trasa, dar in acel moment si turnul secundar de conducere a focului
a fost lovit. Astfel, de la 9:15 nava germana a ramas fara un "sistem nervos" capabil sa
raspunda provocarilor.
A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se pana la 3km distanta si tragand
in plin.
Cel putin 70 de proiectile de 356 si 406mm si 300 de proiectile de 203mm au lovit
cuirasatul german in agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanica si-au gasit de
asemenea tinta. Cu toate acestea, Bismarck continua sa pluteasca, desi
suprastructurile erau cuprinse de flacari.
Capitanul a dat ordinul de sabordare la 10:05, iar la 10:10, acesta a fost executat.

Dupa batalie
Peste 1500 de supravietuitori de pe Bismarck se zbateau in apa inghetata.
Crucisatoarele britanice au inceput sa ii culeaga, dar dupa ce au salvat
doar 115 oameni, s-a dat alarma de atac submarin. INtr-adevar, 1 U-boat
german se afla in zona, dar acesta nu mai avea torpile, deci nu a putut
ataca. Desigur ca acest fapt nu avea cum sa fie cunoscut de comodorul
britanic, care a ordonat retrage rea cu toata viteza a escadrei din zona
periculoasa. Astfel, circa 1400 de marinari au fost lasati in apa inghetata.
Victoria asupra lui Bismarck a fost sarbatorita triumfal in Marea Britanie. In
Germania, pierderea celei mai mari nave de razboi l-a determinat pe Hitler
sa blocheze pentru tot restul razboiului raidurile marilor nave de suprafata,
preferand expunerea submarinelor si a distrugatoarelor.
In consecinta, nava-sora a lui Bismarck - Tirpitz, si-a petrecut cariera mai
mult in porturi, neavand sansa de a-si demonstra capacitatea de lupta in
conditii reale.

http://www.youtube.com/watch?
v=dl3kNg1yTKg

Realizatori:

Dumitriu Ciprian
Aivanesei Andrei
Dulgheru Doru
Boghinciuc Eduard
Ratarciuc Dumitrita