Scufundarea

Lusitaniei
Proiect realizat de Ciorneanu Mara
 Epava
01 RMS Lusitania 04 Lusitaniei

03 Scufundare
02 Proveniență
05 Bibliografi
e
 RMS Lusitania
Supranumită și Ogarul mărilor, a fost un pachebotenglez
construit şi armat timp de doi ani (1904-1906) de vestita
companie maritimă Cunard Line. A fost cea mai
mare navă la începutul secolului XX. Nava a fost lansată
pentru prima oară pe apă la 7 iunie 1906 la Clydebank, în
Scoţia, după ce tocmai ieşise de pe şantierul naval John
Brown and Co. Ltd., din Clydebank. Era nava-soră
geamănă a altor două celebre vapoare, „Mauritania” şi
„Aquitania Echipajul ei era alcătuit din nu mai puţin de 802
persoane. În anul 1907 câștigă trofeul Panglica
albastră pentru cea mai rapidă traversare a Oceanului
Atlantic, în 4 zile 22 h 53 min.
 PROVENIENȚĂ

Numele navei provine de la

provincia antică Lusitania, care
azi face parte din Portugalia
 Scufundare
La 7 septembrie 1907, „Lusitania” a părăsit portul Liverpool
pentru a-și face cea de-a 202-a călătorie peste Atlantic. La
bord se aflau 1.959 de persoane, dintre care 159 erau
americani.. Era dotată cu tehnologie de ultimă generaţie –
amiralitatea britanică nu se zgârcise cu fondurile investite în
construcţia navei şi obţinuse astfel un mult-dorit rezultat. Iar
atunci când nimeni nu s-a mai îndoit că germanii şi aliaţii lor
pregăteau o înfruntare armată, „Lusitania” a fost condusă în
docul „Canada” din Liverpool, la 12 mai 1913, pentru a-i fi
consolidată coca şi pentru a se instala la bordul ei cazemate
în stare să primească 12 tunuri cu tragere rapidă. Acestea vor
fi instalate la bordul ei în august 1914. 
 Scufundare
La aproximativ 14 mile în largul coastei Irlandei de Sud, la
Old Head of Kinsale, nici căpitanul și niciunul dintre
membrii echipajului său nu și-au dat seama că submarinul
german U-20 îi observase deja și îi vizase. La 13:40, U-boat
a lansat o torpilă. Torpila a lovit partea de tribord (dreapta)
a Lusitaniei . Aproape imediat, o altă explozie a zguduit
nava.

Lusitania s-a scufundat în termen de 18 de minute. Deși au

existat suficiente bărci de salvare pentru toți pasagerii,
înscrierea severă a navei în timp ce aceasta s-a scufundat a
împiedicat lansarea corectă a celor mai multe. Din cele 1.949
de persoane aflate la bord, 1.313 au murit, inclusiv 258 de
pasageri și 691 de membri ai echipajului. Numărul civililor
uciși în acest dezastru a șocat lumea.
 Epava Lusitaniei

În 1993, scafandrii conduși de Bob Ballard de la National Geographic au explorat epava Lusitaniei , situată la
opt mile de coasta Irlandei. La bord, scafandrii au găsit aproximativ patru milioane de gloanțe
Remington .303 fabricate în SUA. Descoperirea susține credința de lungă durată a germanului
că Lusitania era folosită pentru transportul materialelor de război.
Descoperirea a alimentat, de asemenea, susținerea teoriei conform căreia explozia de muniții la bord a
provocat a doua explozie pe Lusitania . Cu toate acestea, cochiliile nu conțineau nici pulbere, încărcătură de
combustibil, nici siguranțe. Mai mult, cercetarea amănunțită a lui Ballard asupra epavei nu a arătat nicio
dovadă a unei explozii interne lângă muniții. 
Epava Lusitaniei
 Bibliografie

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/lusitania-o-afa
cere-a-naibii-de-murdara
https://ro.wikipedia.org/wiki/RMS_Lusitania
https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/istorie-
%C8%99i-cultur%C4%83/sinking-of-the-lusitania-1778317