Caracterizare Victoria Lipan

Mihail Sadoveanu  a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic

român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a
secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut
mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare
despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea,
reportaje și pagini memorialistice.

Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum
în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă
călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a întâmplat
cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit. [1]

Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care a preluat

simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii care pornește în
căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare culese de  Vasile
Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat exemplul unei curajoase
ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună într-un mod năpraznic pe cei
care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat legătura dintre om și animalul credincios. [5]

Baltagul este considerat o monografie a satului tradițional românesc deoarece prezintă aspecte

ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare.
Datele din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile
populare românești.

Personajul este o instanta narativa, definitorie genului epic, o creatie a autorului menita a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmitand-o cititorului prin fapre, relatii,
vorbe, si comportamente specific naturii sale fictionale. Factor structurant al oricarei naratiuni,
personajul este un tip uman semnificativ sau o individualitate cu trasaturi fizice, morale si
intelectuale distincte.

Personal vitoria Lipan din “Baltagul” este creionat in text atat prin mijloace de caracterizare
directa cat si prin cea indirecta, toate firele naratiunii indreptandu-se spre acesta.

Din punct de vedere social, Vitoria este o femeie vaduva de la munte ce ingrijeste gospodaria
ramasa in urma sotului sau si are grija de cei doi copii ai sai, Minodora si Gheorghita.

Psihologic, protagonista este neinfricata, cu spirit de dreptate si adevar, firea sa profunda o

determina sa isi gaseasca sotul cu orice pret. Intuitia personajului joaca un rol important in
atingerea scopului propus, iar din punct de vedere moral, Vitoria este femeie credincioasa ,
pastratoare de traditii “Îți arăt eu coc, valț și bluză, ardete-ar focul să te arză!”, este mamă
puternică, soție iubitoare, respectă regulile comunității,  propriile reguli precum și legile
ancestrale, scrise în semnele vremii.
In primul rand, caracterizarea directa se realizeaza prin termediu portretului construit de
narator. Protagonistei ii sunt atribuite trasaturi precum frumusetea “ochii ei caprui, in care se
rasfrangea lumina castanie a parului. Citatul “Abia acum intelege ca dragostea ei s-a pastrat ca
in tinereta…” evidentiaza iubirea pe care i-o poarta Vitoria sotului sau. Protagonista este o
femeie credincioasa ce apeleaza la ajutorul lui Dumnezeu pt a-si gasi sotul “umilinta si cu
fruntea plecata”. “Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea
neinduplecata cu dracii pe care-i avea” contureaza rabdarea de care personajul da dovada,
avand capacitatea de a ignora raul in relatie pt a-si pastra sentimentele pure.

Alaturi de portretul realizat de narrator si personajele contribuie la realizarea portretului ideal.

Vitoria este apreciata de persoanele din jurul sau, trasaturile sale fiind bine evidentiate in text,
astfel incat familia o considera ca fiind din alta lume, magica, “Femeia asta trebuie sa fie de pe
alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul”, vorbele sale
fermecand urechile ascultatorului  “mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul
omului”. Protagonista atragea barbatii prin mister “daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca
asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face o nunta”.