Baltagul

Mihail Sadoveanu
Caracterizarea personajului principal
Romanul “Baltagul” a fost scris în numai 17 zile și publicat în noiembrie 1930,
când Mihail Ssdoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu un “ropot de recenzii
entuziaste” de către criticii vremii. George Călinescu spunea despre Sadoveanu că are
“realismul unui Balzac și melancolia unui romantic.” Romanul are ca surse de
inspirție balada populară Miorița, din care Sadoveanu preia idei și motive mitologice
românești.
Frescă a satului românesc, “Baltagul” este un veritabil roman tradiționalist,
valorificând mituri poulare și făcând apel la elemente de credință ortodoxă. Sunt
invocate sentimente nobile, mai. precis iubirea, fidelitatea și mândria apartenenței la
un neam demn.
Vitoria este personajul principal al romanului “Baltagul”, țărancă din satul
Măgura, de pe apa Tarcăului, soția lui Nechifor Lipan, gospodar harnic și oier. Este
un personaj rotund, complex, tridimensional, reprezentativ pentru comunitatea
“locuitorilor de sub brad”.
Tema vieții și a mortții, a căutării adevărului și a restabilirii echilibrului printr-
un act justițiar pune în lumină rolul acestui personaj, care-și asumă nu doar funcția
actanțială, ci și pe cea naratorială într-o secvență cheie a romanului.
Rolul personajului reiese și din titlul simbolic, de tip oglindă, întrucât Vitoria
este cea care transformă obiectul specific civilizației pastorale în instrument al actului
justițiar.
Se pune un accent deosebit pe prosopografia personajului, caracterul arhetipal
al eroinei este subliniat prin portretul fizic esențializat, construit din perspectiva
naratorului, ochii căprui cu gene lungi, părul castaniu și detaliul semnificativ (privirea
îi era “dusă departe”) scot în evidență sobră, austeră și spiritualizată.
Portretul moral se alcătuiește prin însumarea mai multor ipostaze, etopeea
personajului realizându-se prin mijloace de caracterizare indirectă. Este o fire
energică, hotărâtă și dârză și dovedește pricepere în conducerea gospodăriei. De
asemenea, dovedește o credință neabătură în Dumnezeu și în valorile tradiției și apără
rânduielile vechi, citind semnele naturii, este superstițioasă și crede în vise, pe care
știe să le interpreteze.
În ipostaza de soție, Vitoria este un model de iubire și devotament, de
starornicie și stabilitate. Este hotărâtă să descopere adevărul în ceea ce privește
dispariția soțului ei și de aceea nu își îngăduie nicio clipă de slăbiciune. Singurul
moment în care durerea ei este exteriorizată este la vederea osemnitelor soțului ei în
râpă.
În ipostaza de mamă, Vitoria veghează ca Minodora și Gheorghiță să crească
în respect față de valorile morale și le sancționează orice abatere. Odată cu plecarea
în căutarea lui Nechifor, relația dintre ea și Gheorghiță este aceea dintre detectiv și
ajutorul său. Cu Minodora este mai aspră, mai neîndurătoare, întrucât dorește să o
educe în spiritul tradiției.
Ipostaza inițială a Vitoriei, aceea a Penelopei ce țese firul destinului în
așteptarea celui iubit o oblgă ca ulterior să își depășească condișia și pleacă în
căutarea soțului, într-o lume desacralizată, crudă și lipsită de poezie, în care păstorii
au devenit neguțători de oi, în care circulă trenul și se vorbește la telefon.
Astfel, din acțiunile Vitoriei se pot despriinde cu ușurință trăsăturile ei de
caracter: inteligența, abilitatea de a intui psihologia celor din jur, harul de a vorbi,
capacitatea de a se adapta împrejurărilor, tenacitate, diplomație, capacitatea de
disimulare.
În concluzie, personajul literar Vitoria Lipan se încadrează în tipologia femeii
justitiare şi hotărâte care reuşeşte să-şi ducă la bun sfârşit misiunea care i-a fost
menită.Personajul descris impresioneză prin calitătile sale, dar şi prin slăbiciuni,
reuşind să îşi ducă viaţa mai departe indiferent de circumstanţe.