La malul cu florile 02.

ursitoare, ursitoare maica mea cnd m-o fcut mi-o dat nume de-mprumut s mi piard urmele, iele, ursitoarele i-o luat drumul spre pdure s am ochi ca dou mure i-o luat drumul ctre munte ca s am buzele mute i-o luat drumul ctre es din cuvinte s i es doinele, ofurile, spaimele i visele maic o luai pe drum n sus, ctre cerul de apus unde-i joac horele, ielele turbatele i-unde calc apsat, dup ce au descntat ele, ursitoarele s le-ntrebi, s le descoi pnza vieii s o coi, s aduci iar fir la fir s m drui, s m nrui cu aur, smirn i mir drumul vieii s-l iu drept s am o inim-n piept s am minte liminat nopii s i bat la poart s-o ntreb de sntate i s curg lin pn-la moarte ca o ap, ca o iarb, necosit ne-njosit i de stele rscolit ars-n doruri tras-n gnduri cu moartea zidit-n scnduri