PSI IN CAZUL SALILOR AGLOMERATE

A se avea in vedere ca incendiul se poate propagă şi pe căi ascunse: - golurile existente în

pereţii construcţiei; - canalele de ventilaţie; - căile de evacuare a fumului.
În cazul incendiilor izbucnite în sălile de spectacole, unele produse ale arderii (particule de
materiale arse), precum şi fumul se concentrează în special spre părţile superioare ale încăperilor,
constituind un mare pericol pentru spectatorii aflaţi în loji, balcoane etc.
Pe scenă sarcina termică poate să ajungă până la 200-350 kg f/m.p..
Sub pardoseala sălii, din motive constructive, există goluri cu suprafeţe destul de mari.
Un pericol deosebit îl prezintă sălile cu loji şi balcoane, deoarece sunt executate de multe ori
din elemente de construcţie combustibile prevăzute cu goluri. Pericolul este şi mai mare dacă la
tapisarea scaunelor din sala de spectacole se folosesc materiale plastice, care ard foarte repede şi cu
degajare mare de fum şi produse de ardere.
Sala de spectacole fiind prevăzută cu instalaţii de condiţionare a aerului şi de ventilaţie au
multe ramificaţii care favorizează propagarea unui eventual incendiu.
Sarcina termică în sala de spectacole se ridică de regulă la 30 - 50 kg f /m.p.. Această sală
comunică cu scena printr-o deschidere sub formă, de portal, care la sălile de spectacole mari se
separă printr-o cortină metalică de protecţie.
Partea superioară a scenei, cortina de protecţie, precum şi golurile din încăperile laterale sunt
protejate cu instalaţii sprinkler şi drencer.
Problema centrală care se impune a fi rezolvată cu precădere în cele mai bune condiţii, în
caz de incendiu, este evacuarea spectatorilor, care urmează să se execute conform planului stabilit în
acest scop, folosind personalul special instruit. Acesta va urmări, în primul rând, evacuarea
spectatorilor de la balcoane, unde se acumulează gazele rezultate după procesul de ardere şi
temperatura este ridicată.
Obligaţia aceasta, destul de importantă, se execută de personalul de pe locul de muncă,
nominalizat şi instruit, precum şi de către serviciu de pompieri civili. Operaţia de salvare trebuie
condusă cu mare atenţie, competenţă şi mult calm.
Pe timpul recunoaşterii incendiului se vor lua măsuri pentru: - buna desfăşurare a evacuării
spectatorilor; - se va verifica, dacă s-a coborât cortina metalică de protecţie (unde există) ; de
asemenea, se vor mai stabili: • locul de izbucnire a incendiului (scene, acoperiş, sală de spectacole,
pod etc. ) ; • numărul persoanelor existente în interior şi mai ales a celor aflate în pericol ; • căile cele
mai sigure de evacuare; • posibilitatea de propagare a incendiului; • stare iluminatului de siguranţă
(funcţionează sau nu); • dacă curentul electric a fost întrerupt, si pe ce circuite; • posibilităţile
de evacuare a decorurilor, costumelor ; • dacă s-au deschis trapele de evacuare a fumului şi
produselor de ardere; • dacă s-au asigurat pentru intervenţie ţevi de refulare cu apă şi în mod
deosebit buna funcţionare a instalaţiilor fixe de stingere (sprinkler şi drencer).
În raport de toate aceste se vor alege căile de introducere a dispozitivelor de luptă, procedeul şi
mijloacele de stingere.

Stingerea incendiilor la scenă

În majoritatea situaţiilor, locul de izbucnire a incendiilor este scena (subscena), de unde flăcările
pot trece cu uşurinţă în sala de spectacole dacă nu se iau măsuri operative şi eficiente, în special
coborârea cortinei şi punerea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere tip sprinkler şi drencer.
Variaţia sensului de circulaţie a aerului (tirajului), determinată pe de o parte de diferenţa de
temperatură a acestuia, iar pe de altă parte de deschiderile uşilor şi ferestrelor pentru evacuarea
fumului, constituie un factor activ în dezvoltarea incendiului. Curenţii de aer turbionari formaţi
intensifică procesul de ardere.
În cazul unui incendiu pe scenă, temperatura ajunge la 1.100 – 1.200° C, ceea ce provoacă
deformarea elementelor de construcţie incombustibile. Viteza medie de ardere a decorurilor şi a altor
materiale pe scenă se ridică la 80 kg f/mp/h.
În spaţial scenei se creează o presiune apreciabilă, ea putând să ajungă la 40-60 kgf/cm.p. şi chiar
1/3
mai mult. Într-o asemenea situaţie se pot deschide uşile şi incendiul se propagă la subsol şi în
încăperile alăturate. Prin neetanşeităţi, sala şi încăperile învecinate se umplu cu fum.
Prin deschiderea trapelor de evacuare a fumului şi a produselor de ardere, existente în acoperişul
scenei, intensitatea arderii se micşorează, se reduce pericolul de propagare a incendiului în sală, dar
este posibil şi apariţia acestuia la acoperiş. Toate aceste fenomene sunt mult diminuate dacă se
intervine prompt de către personalul de pe locul de muncă, dace se răceşte cortina de siguranţă, atât de
către instalaţia drencer, cât şi cu ţevi manuale de refulare a apei.
Dacă nu există cortină de siguranţă şi nici trapa de evacuare a fumului şi produselor de ardere,
incendiul se propagă rapid în sala de spectacole creând un mare pericol pentru planşee şi pod.
În subscenă incendiul se dezvoltă ca şi la subsolurile diferitelor clădiri.
În cazul unui incendiu izbucnit pe scenă:
1) Se va acţiona dinspre sală spre scenă (dacă nu a fost coborâtă cortina metalică de
siguranţă).
2) Se vor organiza sectoare de intervenţie pe scenă, la nivelul pasarelelor şi acoperişului
casei scenei şi în sala de spectacole, precum şi acolo unde mai este nevoie.
Pentru stingerea incendiilor la scenă şi acoperiş se va folosi apă refulată din ţevi B cu ajutaje
de diametre mari, la nevoie şi C, luându-se toate măsurile regulamentare de asigurare a securităţii
personalului antrenat la intervenţie. Intensitatea de refulare se ia aproximativ 0,20 – 0,30 l /s x m.p. _

Stingerea incendiilor la sala de spectacole

În cazul când incendiul izbucnit la scenă nu este stăpânit, în timp de 1,5 - 2 min, sala de
spectacole se umple cu fum şi în 3 min de la iniţierea procesului de ardere se pot crea condiţii
periculoase pentru viaţa oamenilor. În multe săli de spectacole există planşee suspendate, care în scurt
timp după incendiu se prăbuşesc, chiar dacă sunt construite pe bază de lemn ele ard ascuns, iar cele din
elemente metalice se deformează sub efectul căldurii şi a jeturilor de apă.
În unele cazuri incendiul izbucneşte iniţial în sala de spectacole. Ca măsură imediată ce trebuie
luată este coborârea cortinei de siguranţă dacă nu este deja coborâtă.
În situaţii mai uşoare, comandantul intervenţiei, odată sosit la local incendiului, hotărăşte dacă
este cazul să se facă evacuarea persoanelor, în caz că ea încă nu a început.
În caz de pericol pentru oameni, evacuarea trebuie organizată rapid folosind în acest stop
efectivele şi mijloacele necesare, la nevoie punând în funcţiune ţevi pentru protejarea căilor de
evacuare. Dacă nu există pericol se iau măsuri de prevenire a panicii.
După terminarea operaţiei de evacuare se controlează cu grijă sala, balcoanele, lojile, precum şi
cabinele destinate artiştilor.
Dacă incendiul a izbucnit în sală, direcţia de atac va fi dinspre scenă pentru a împiedica
propagarea incendiului către aceasta, răcindu-se în acelaşi timp şi cortina metalică de siguranţă.
Pentru reuşita intervenţiei se vor organiza sectoare de intervenţie în sală, la scenă, la pod şi
acoperiş.
La stingere se acţionează cu ţevi B, cu ajutaje mari şi la nevoie şi cu C, cu robinet şi ajutaje
pulverizatoare.

Stingerea incendiului la pod şi acoperiş

Dacă incendiul a izbucnit în pod se va organiza un sector de intervenţie pentru localizarea şi
lichidarea incendiului la pod, şi acoperiş, unul pentru acoperiş, şi casa scenei şi un altul de
supraveghere a sălii de spectacol, cu misiunea de a localiza şi lichida, încă de la început, eventualul
incendiu care se propagă sau apare aici. La nevoie se pot stabili şi alte sectoare de intervenţie.
Ţevile de apă, cu diametre mari, se vor îndrepta către ferme, asigurând stingerea incendiului la
ansamblurile principale ale planşeului, urmărindu-se în acelaşi timp evacuarea, pe cât posibil, a apei
adunate pe planşeul suspendat, pentru a micşora sarcina şi a evita prăbuşirea.
Pentru luarea dispozitivului de intervenţie se vor folosi toate intrările şi ieşirile de serviciu, precum şi
casele scărilor şi scările metalice exterioare de evacuare şi intervenţie

2/3
 .În toate cazurile de participare la stingerea incendiilor la teatre şi instituţii similare se impune
respectarea strictă a regulilor de tehnica securităţii personalului, care participă la intervenţie, acesta
fiind supus în permanenţă pericolului de a fi surprinşi de prăbuşirea planşeelor suspendate, grinzilor,
elementelor de acoperiş, ornamentelor etc. Sub aceste elemente este recomandabil să nu se concentreze
personal prea numeros, iar acţiunea lor trebuie în permanenţă supravegheată. Dacă există semne
evidente de pericol de surpare a elementelor de construcţie sau a altor obiecte, şefii de ţeavă trebuie
amplasaţi în locuri sigure, ca pereţi portanţi, goluri protejate etc., iar restul personalului se va retrage
pe o anumită perioadă de timp, impusă de rezolvarea situaţiei nou create. La înălţimi orice persoană
care îndeplineşte o misiune în cadrul acţiunii de intervenţie, va fi asigurată cu cordiţe şi centuri de
siguranţă, ele lucrând în echipe de câte două persoane.
De asemenea, se vor folosi, în raport de situaţia existentă şi creată pe parcurs, măşti şi aparate
izolante.
Succesul în stingerea incendiilor la teatre şi instituţii similare depinde în mare măsură de acţiunea
primei intervenţii, de calitatea planului de intervenţie şi de evacuare al obiectivului, a numărului căilor
de acces, de pregătirea celor chemaţi să-l pună In aplicare, de cunoaşterea particularităţilor
constructive şi dispunerea interioară a clădirii respective de către comandantul intervenţiei şi
subunităţilor de pompieri chemate să acţioneze la stingere, de rapiditatea luării dispozitivului de
intervenţie şi asigurarea alimentării cu apă pentru stingere a incendiului.
Intocmit,

3/3