Curs nr.

DISPOZITIVE SI
SISTEME DE EVACUARE
A FUMULUI SI A
GAZELOR FIERBINTI
DIN CONSTRUCTII IN
CAZ DE INCENDIU
Ec.Dr.Ing. Ioan Caldare
 GP-063-01
Ghid pentru proiectarea, executarea si
exploatarea dispozitivelor si sistemelor
de evacuare a fumului si a gazelor
fierbinti din constructii in caz de incendiu
 Cuprins
• 1 – Generalitati
• 2 – Performante pentru dispozitivele si sistemele
de evacuare a fumului (desfumare) si a gazelor
fierbinti in caz de incendiu
• 3 – Principii de realizare a dispozitivelor de
evacuare a fumului si a sistemelor de evacuare a
fumului si a gazelor fierbinti
• 4 – Dimensionarea dispozitivelor si sistemelor de
evacuare a fumului si a gazelor fierbinti
 1 – Generalitati
• OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
• Prevederile prezentului ghid se aplică la proiectarea,
executarea şi exploatarea dispozitivelor de evacuare a
fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi rezultate în caz de incendiu în clădiri.

• Ghidul este destinat proiectanţilor, executanţilor,

verificatorilor de proiecte şi utilizatorilor de astfel de
sisteme şi instalaţii.

• La proiectarea şi realizarea dispozitivelor de evacuare a

fumului şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor
fierbinţi se vor respecta şi prevederile din reglementările
tehnice;
• "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor" P 118-99 şi
"Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare
a prevederilor normativului P 118", indicativ MP 008-2000.
 PREZENTAREA DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A
FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI
Şl A GAZELOR FIERBINŢI

 Evacuarea fumului (desfumarea) din clădiri se poate

face prin:
• goluri (guri de evacuare a fumului) dispuse în faţadele
clădirilor, libere sau închise cu dispozitive care se deschid
automat în caz de incendiu;
• dispozitive de închidere a golurilor de evacuare fum (voleţi,
panouri, trape) cu deschidere automată dispuse în acoperişul
clădirii sau în treimea superioară a pereţilor de închidere;
• canale (ghene) pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi;
• guri racordate prin can ale (ghene) la ventilatoare de
evacuare a fumului;
• asigurarea şi realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de
fum.
• Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se
realizează prin sisteme prevăzute în acoperiş,
alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane
verticale coborâte sub tavan.
• Circulaţia aerului în spaţiul considerat şi
evacuarea fumului în raport cu aerul introdus
se poate realiza în următoarele variante:
• introducere naturală organizată aer - evacuare
naturală, organizată a fumului;
• introducere mecanică aer - evacuare naturală,
organizată a fumului;
• introducere naturală organizată aer - evacuare
mecanică a fumului;
• introducere mecanică aer - evacuare mecanică
fum.
 Capitolul 2. PERFORMANTE PENTRU
DISPOZITIVELE Şl SISTEMELE DE EVACUARE A
FUMULUI (DESFUMARE) Şl A GAZELOR
FIERBINŢI, ÎN CAZ DE INCENDIU
LIMITAREA PROPAGĂRII FUMULUI Şl PROTECŢIA
UTILIZATORILOR
• In alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor
trebuie avut în vedere criteriul de
performanţă referitor la preîntâmpinarea
(limitarea) propagării fumului în funcţie
de:
– degajările de fum şi de gaze fierbinţi;
– etanşeitatea la fum.
 Procesul de deplasare a fumului în clădire în caz
de incendiu poate fi prevăzut cu un grad
acceptabil de probabilitate dacă se ţine cont de
următorii factori principali:
– caracteristicile clădirii respectiv ale elementelor de
construcţii şi instalaţii în măsura în care acestea pot
constitui căi de propagare a fumului şi gazelor fierbinţi
sau sunt obstacole în calea acestora;
– locul de izbucnire şi fazele de dezvoltare a incendiului;
– comportarea persoanelor aflate în clădire, în cazul
producerii unui incendiu;
– condiţiile atmosferice.
Pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc în clădiri, propagarea
fumului poate fi frânată sau limitată prin:
• etanşeitatea elementelor de compartimentare a clădirii;
• crearea de suprapresiune sau de curenţi de aer proaspăt cu
circulaţia în sens opus direcţiei de mişcare naturală a fumului.
Asigurarea gradului de securitate pentru construcţie şi utilizatorii
acesteia impune realizarea unui sistem de securitate complex
alcătuit din elementele componente, selectate corespunzător şi
adaptate nevoilor reale de siguranţă în funcţionarea obiectului
protejat.
Indiferent de gradul de tehnicitate a sistemului de evacuare adoptat
prin proiectare şi realizat, fiabilitatea acestuia se verifică prin
controale periodice şi exerciţii practice.
Protecţia oamenilor, pompierilor şi a echipelor de
intervenţie din
clădirile incendiate (în general a utilizatorilor) se
realizează prin:
– detectarea şi semnalizarea prezenţei fumului produs de
incendiu;
– asigurarea utilizării în siguranţă a căilor de evacuare prin
evacuarea fumului sau împiedicarea pătrunderii fumului în
acestea;
-evacuarea fumului pentru asigurarea condiţiilor de
intervenţie în caz de
incendiu.
PRINCIPII DE REALIZARE A DISPOZITIVELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl A
GAZELOR FIERBINŢI
• SOLUŢII DE DESFUMARE Şl DE EVACUARE A
FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI
• Desfumarea spaţiilor, încăperilor şi zonelor în
care s-a produs fum datorat incendiului se poate
realiza natural - organizat, mecanic sau prin
combinarea celor două (natural - organizat -
mecanic) urmărindu-se următoarele:
– circulaţia aerului în spaţiul considerat prin introducerea
de aer proaspăt şi evacuare fum;
– crearea unei diferenţe de presiune între volumul
încăperilor ce trebuie protejate şi volumul încăperii cu
risc de incendiu; încăperile cu risc de incendiu se vor găsi
în depresiune faţă de încăperile vecine.
• Desfumarea prin tiraj natural - organizat
– Desfumarea prin tiraj natural a unei încăperi se
realizează prin admisie de aer şi evacuări de fum,
circulaţia aerului realizându-se datorită presiunii
termice.
– Introducerea aerului proaspăt în spaţiile care se
desfumează se realizează prin:
• goluri (guri) ale încăperilor care se desfumează practicate
în faţadele clădirilor;
• uşile încăperilor care se desfumează practicate în pereţii
exteriori ai construcţiilor;
• încăperi, coridoare, tampoane, sasuri, circulaţii orizontale în
suprapresiune sau cele la care admisia aerului exterior se
face uşor, prin ferestre sau grile;
• scări interioare deschise;
• goluri (guri) de introducere racordate la canale (ghene).
• Canalele (gheneie pentru evacuarea fumului în caz
de incendiu trebuie să îndeplinească condiţiile
tehnice generale din Normativul P 118-99.
Evacuarea fumului se realizează prin:
• goluri (guri) în faţade sau acoperiş, libere sau închise, cu
dispozitive care se deschid automat şi posibilităţi de
acţionare manuală de la distanţă în caz de incendiu;
• guri racordate la canale (ghene).
Suprafaţa liberă normată a dispozitivelor pentru evacuarea
fumului, în caz de incendiu, se stabileşte conform
prevederilor "Normativului de siguranţă la foc― P 118-99 şi a
metodologiei de calcul din prezentul normativ (asigurându-se
suprafaţa cea mai mare).
• Golurile (gurile) de introducere
(admisie) a aerului şi cele de evacuare
a fumului se repartizează alternat,
distribuindu-se cât mai uniform posibil în
spaţiul protejat, astfel încât să asigure
buna circulaţie a aerului şi evacuarea
fumului din încăpere.
• Golurile de ventilare naturală
neprevăzute cu elemente de închidere,
practicate în acoperiş sau în treimea
superioară a pereţilor exteriori, se includ
în suprafaţa liberă necesară desfumării.
Golurile de ventilare trebuie menţinute
permanent deschise şi totodată asigurată
securitatea lor la intruziuni şi efracţie
precum şi protecţia la intemperii.
• Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru
desfumare (voleţi, panouri, trape etc.) trebuie să fie în
poziţia de aşteptare. Ele se realizează din materiale CO
(CA1), etanşe la foc, pentru cele de introducere a aerului şi
rezistente la foc, pentru cele de evacuare, având rezistenţa
la foc normată (dar cel puţin egală cu a canalului pe care
sunt montate). Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în
pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii. Voleţii
funcţionează fie în sistem glisant fie pivotat.
• Acţionarea automată a dispozitivelor de închidere a
golurilor de evacuare a fumului sau de admisie a aerului
se dublează cu comandă manuală.
Desfumarea mecanică
• Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin
evacuarea mecanică a
fumului şi introducerea naturală sau mecanică a aerului sau
evacuarea natural-
organizată a fumului şi introducerea mecanică a aerului,
astfel încât să se asigure
circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea fumului.
• Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea
suprapresiunii în spaţiul protejat de fum.
• Evacuarea fumului se asigură prin guri de evacuare
racordate prin canale (ghene) la un ventilator de evacuare.
• Introducerea mecanică a aerului se face prin
guri de introducere racordate prin canale
(ghene) la un ventilator de introducere, care
trebuie să asigure minimum 60% din debitul de
aer evacuat.
• Canalele de evacuare a fumului trebuie să
îndeplinească condiţiile tehnice din normativul P
118-99.
• Viteza aerului în gurile de introducere nu va
depăşi 5 m/s.
• Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi de
închidere din materiale CO (CA1), etanşe la foc la
introducere şi rezistente la foc la evacuare, în poziţia de
declanşare, cu rezistenţă la foc egală cu cea a canalului
(ghenei).
• Raportul dintre laturile unei guri (deschideri)
rectangulare de
introducere sau evacuare trebuie să fie în concordantă cu
dimensiunile canalului dar
nu va fi mai mare de 2.
Dispozitivele de acţionare
• a voleţilor de protecţie se realizează cu acţionare
manuală şi automată şi trebuie să asigure punerea
automată în funcţie a ventilatoarelor de desfumare.
• Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie
astfel realizate încât să poată funcţiona la
temperatura de 400°C a gazelor fierbinţi, cel
puţin o oră. Legătura dintre ventilator şi canal
(ghenă) se realizează din materiale CO (CA1).
• Sistemul de ventilare mecanică sau de
climatizare al unei construcţii poate fi utilizat,
în totalitate sau parţial, şi pentru evacuarea
fumului produs în caz de incendiu numai dacă
îndeplineşte toate condiţiile specifice
desfumării.
SISTEME DE EVACUARE A FUMULUI Şl INTRODUCERE A AERULUI
• Pentru asigurarea controlului propagării fumului pe căile de evacuare în
spaţiile mari necompartimentate, atriumuri şi încăperi se aplică condiţiile
tehnice şi metodele de protecţie precizate în normativul P 118-99, manualul
NP 008 şi după caz prezentul ghid (Anexa 1 şi 2).
• Deschiderile în faţadă pot constitui atât guri de introducere a aerului cât
şi guri de evacuare a fumului în cazul desfumării prin tiraj natural organizat
dacă respectă condiţiile de amplasare precizate (fig.3.2.2) şi dacă au
suprafeţele necesare.
• Condiţiile de amplasare sunt:
– suprafaţa liberă de evacuare a fumului se găseşte deasupra liniei de plan neutru;
– z' > z/2 şi z' > 1,80 m unde: z - înălţimea încăperii
– z' - înălţimea zonei libere de fum
INTRAREA ÎN FUNCŢIUNE A DISPOZITIVELOR DE DESFUMARE
Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR
FIERBINŢI
• Dispozitivele care protejează golurile de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi şi de introducere a aerului trebuie să fie realizate
cu acţionare automată şi/sau manuală.
• Comanda dispozitivelor de protecţie a golurilor se poate realiza:
– termic prin ruptură termică (fuzibil);
– pneumatic prin acţionare mecanică (servomotor electric sau pneumatic);
– electromagnetic (cu întrerupere de curent cu impuls de curent la palete
sau cu efect rotativ);
– manual.
Ansamblul sistemelor de acţionare trebuie să se
găsească în exteriorul canalelor de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi, cu excepţia
dispozitivelor cu declanşare termică.
• Axele pivoţilor şi glisierele trebuie să fie astfel
realizate încât să permită funcţionarea lor fără
ungere.
• Dispozitivul de acţionare nu trebuie să permită
punerea în funcţiune printr-o simplă împingere în
organul mobil al acestuia.
• După utilizare, rearmarea elementelor de
protecţie trebuie să se facă uşor.
Modul de funcţionare a comenzii dispozitivelor de obturare a golurilor se
poate face astfel:
• comanda prin dispozitiv termic asigură funcţionarea sistemului prin ruperea
unei legături mecanice la creşterea temperaturii. Dispozitivul de ruptură
termică se amplasează într-un loc uşor de remarcat fără să necesite reglaj;
ansamblul cu fuzibil trebuie să prezinte o inerţie termică cât mai redusă;
• comanda prin dispozitiv pneumatic este alcătuită dintr-o butelie de gaz
comprimat de unică folosinţă şi de capacitate care să asigure deschiderea
mai multor elemente de protecţie în acelaşi compartiment de desfumare.
Sistemul de pornire a buteliei de gaz comprimat trebuie să fie un dispozitiv
simplu de comandă manuală.
• comanda cu dispozitiv electropneumatic se face prin electrovane; acţiona-
rea organelor de protecţie se asigură prin lipsa presiunii aerului asupra
servomotorului şi prin lipsa alimentării electrice asupra electrovanelor de
comandă. Comanda dispozitivului electropneumatic este posibilă numai
pentru un singur spaţiu;
• comanda electromagnetică a dispozitivelor se poate face în două moduri:
– prin lipsă de curent;
– prin alimentarea cu curent (comandă prin impulsuri electrice);
• comanda prin servomotor electric este o comandă rapidă, timpul necesar
pentru trecerea de la poziţia de aşteptare la cea de funcţionare este sub
3 secunde.
Comanda manuală, centralizată sau locală a dispozitivelor de
deschidere, poate fi realizată prin sistem mecanic, electric,
pneumatic sau hidraulic.
• în funcţie de tipul construcţiei, performanţele sistemului de
acţionare şi prevederile reglementărilor, comanda manuală
centralizată trebuie amplasată la serviciul de pompieri sau la
un acces principal al construcţiei (încăperii).
Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor
(gurilor) trebuie asigurată de instalaţia de semnalizare a
incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de
dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd
instalaţii de semnalizare.
Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului
şi
gazelor fierbinţi, în caz de incendiu se poate face individual
sau în grup.
Alimentarea ventilatorului de evacuare a fumului trebuie
făcută astfel încât orice incident electric să nu-i afecteze
funcţionarea în caz de incendiu. Din acest motiv se
recomandă ca alimentarea să se facă cu conductori sau
cabluri rezistente la flacără.
ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR
FIERBINŢI. ELEMENTE DE PROTECŢIE A
GOLURILOR
• Elementele componente ce alcătuiesc sistemele de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi
alte elemente de protecţie la foc conexe pot fi:
• Trapă - dispozitiv pentru evacuarea fumului ce se
găseşte la partea superioară a construcţiei şi care
poate fi acţionată manual (prin apăsarea unui
buton de comandă) sau automat (la sesizarea unui
detector de fum sau de temperatură, fuzibil etc).
 L - lăţime
H-înălţime
a - unghiul de
deschidere

Sg = H x L (m2) - suprafaţă geometrică

Sd = LxHxsina (m2) - suprafaţă deschisă
Sdi = (L x H x sin a) + (H x cos a) (H x sin a) - suprafaţă laterală a
deschiderii
Su = Si x 0,5 - suprafaţă utilă
Si = suprafaţa liberă (suprafaţa cea mai mică din valorile lui Sd şi Sdi.
• Dispozitivele cu deschidere exterioară practicate
la partea superioară a clădirii, pot fi de diferite
tipuri:
– fereastră:
• oscilantă cu articulaţie la mijloc
• basculantă cu articulaţie inferioară
• oblon cu articulaţie superioară
• pivotantă cu articulaţie laterală
• de acoperiş tip VELUX
– volet - ramă cu jaluzele montată în perete;
– luminatoare de acoperiş cu cupoletă.
• Usi rezistente la foc sunt elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie
funcţională din pereţi care au rolul de a limita extinderea incendiului şi de a opri
trecerea fumului în spaţiile ce trebuie protejate, alcătuite şi echipate conform
reglementărilor specifice.
• Canale utilizate în sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se
realizează din materiale incombustibile CO/(A1) rezistente la foc minimum 15
minute, daca reglementările nu prevăd condiţii mai restrictive.
• Ele pot fi:
– canale colectoare colective (vezi fig.3.4.1.3a) ce formează o ghenă cu
pereţii din materialele utilizate la construcţia pereţilor clădirii respective
(beton, zidărie de cărămidă etc). Calităţile aeraulice ale acestor canale nu
sunt foarte performante, existând pierderi din debitul de aer sau fum
datorate porozităţii materialelor de construcţie. Acest defect este mai grav
la conductele de evacuare a fumului, care trebuie să fie etanşe. Pentru
îmbunătăţirea soluţiei s-ar putea folosi canale din tablă spiralate aşezate
în interiorul ghenei. Astfel conductele asigură necesităţile aeraulice, iar
ghena este rezistentă la foc.
 – canalul colector compartimentat (se compune dintr-un canal central la
care se racordează canale individuale pe înălţimea unui etaj.
• în cazul unui incendiu la un nivel inferior gurile situate la nivelele
superioare vor avea rolul de regulator de tiraj şi aerul extras de la
alte etaje diluează şi răceşte fumul evacuat.
• Sistemul are dezavantajul pentru ultimele nivele unde poate să
apară fenomenul de refulare care riscă să umple cu fum aceste
etaje. Acest fenomen se produce dacă ecartul de temperatură
dintre exterior şi interior este scăzut (în timpul verii).
• Din această cauză, canalele de acest timp nu trebuie montate decât
la clădiri cu maximum 5 nivele.
• De asemenea în timpul iernii se pot produce curenţi de aer rece,
inconfortabili pentru ocupanţi care au tendinţa să obtureze gurile.
Aceste guri se pot echipa cu voleţi (rame cu jaluzele) comandate
automat de detectori de fum care să le deschidă.
Ventilatoarele trebuie să evacueze fumul la 400°C timp de minimum 1 h.
• Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de evacuarea fumului în tot
timpul incendiului, păstrând şi performanţele aeraulice, se face prin
alimentarea de la o sursă electrică normală şi o sursă electrică de
rezervă.
• Canalele care se racordează la ventilatoare se realizează din
materiale rezistente la foc. Această condiţie nu se respectă dacă
canalele se găsesc într-o ghenă a construcţiei, care este executată
din materiale de construcţie rezistente la foc.
Dispozitivele de acţionare electrică a elementelor componente ce
alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, după
caz, trebuie să asigure şi funcţionarea sistemului de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi printr-o centrală de comandă şi
supraveghere, la care se vor conecta:
• detectoare optice de fum;
• detectoare de temperatură;
• butoane de comandă manuală a sistemelor şi instalaţiilor necesare
ventilării zilnice;
• butoane de comandă prioritară a deschiderii trapelor.
• Dispozitive electrice de acţionare a trapelor, ferestrelor,
voleţilor, obloanelor
• Dispozitivele electrice de acţionare sunt proiectate pentru
acţionare pe o singură latură (pentru trape cu L < 150 cm) sau pe
două laturi (L > 150 cm).
• Se utilizează dispozitive cu cremaiieră sau lanţ.
• Motoarele electrice ale acestor dispozitive sunt protejate la
sarcină şi au limitator electric de cursă încorporat, realizându-se
cu grad de protecţie IP 6.
• Alimentarea cu energie electrică se face la 220 V sau 24 V.

Butoanele de comandă
• Butoanele de comandă (prioritară a trapei) sunt înglobate în cutii
din materiale plastice rezistente, prevăzute cu geam casabil,
pentru montare aparentă sau îngropată.
• Cutia poate conţine şi o tastă pentru închiderea trapelor şi două
diode: una roşie pentru semnalizarea închiderii şi una verde pentru
funcţionarea normală. Se poate face şi o semnalizare sonoră cu
declanşare automată şi o diodă electroluminiscentă - LED, pentru
afişarea deranjamentelor.
• Butoanele de comandă manuală a ventilării curente
– Butoanele de comandă manuală a ventilării, cu poziţiile
"deschise-închise", se utilizează pentru ventilarea curentă,
fără funcţionare după căderea sursei de alimentare cu energie
electrică de bază.
– Butoanele sunt constructiv de tip dublu basculant, în montaj
aparent sau îngropat, livrare opţională cu cheie de asigurare.
– Funcţiunile de închidere, deschidere, oprire pot fi afişate prin
diodă electroluminiscentă.
Detectoare optice de fum
• De regulă, detectoarele optice de fum comandă automat
deschiderea •-apelor la o concentraţie a fumului de 3%.
• Detectoarele sunt alimentate la 8-28 Vcc, sau după caz la
tensiunea xJicată de producător sunt construite cu celulă
fotoelectrică şi operează pe principiul ^rfuzării luminii şi
afişaj individual în caz de funcţionare.
Detectoare de temperatură
• Detectoarele de temperatură sunt utilizate
pentru deschiderea automată a .nei trape la
atingerea temperaturii de 70°C (90°; 100°C).
Centralele de comandă pentru evacuarea fumului
si a gazelor fierbinţi
• Centrala de comandă este capabilă să primească
semnale de la un număr neimitat de butoane de
acţionare sau detectoare de incendiu. Circuitele
între centrală şi butoanele de comandă sunt
conectate în sistem închis.
• Centrala este prevăzută în afară de alimentarea
de bază, cu o alimentare :<e ^zervă prin baterii de
acumulatori, sistemul trecând automat pe rezervă.
Dispozitive de închidere automată (magnetică) a
uşilor rezistente la foc
• Rolul uşilor rezistente la foc este de a limita
extinderea incendiului şi a opri >ea fumului în
spaţiile care trebuie protejate.
• Dispozitivele de închidere automată a uşilor
rezistente la foc se compun
– detectorul de fum sau alt sistem, care iniţiază comanda
de acţionare;
– butonul de comandă manuală;
– dispozitivul magnetic cu placă de reţinere;
– panoul de comandă a închiderii.
• Detectorul de fum amplasat în apropierea uşii,
supraveghează o suprafaţă de 100 m2în faţa uşii
şi activează o alarmare atunci când particulele de
fum ajung la valoarea de 3% din volum. Dispozitivul
de comandă acţionează automat, permiţând
închiderea uşii (fig.3.4.2.7.1).
• Modul de instalare a detectorilor de fum ce
acţionează mecanismul de închidere automată a
uşii este prezentat în fig.3.4.2.7.2.
 Capitolul 5. DIMENSIONAREA
DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR
FIERBINŢI
GENERALITĂŢI
Dispozitivele şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere
trebuie să respecte anumite reguli şi principii legate de stratificarea
naturală a fumului, evitându-se crearea de turbulenţe.
Astfel, rezultă necesitatea asigurării următoarelor condiţii:
• pozarea gurilor de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere trebuie să se
facă cât mai sus posibil;
• pozarea gurilor de introducere a aerului să fie amplasată cât mai aproape
de sol;
• evitarea vitezelor mari de refulare astfel încât să nu se creeze turbulenţe;
• repartiţia cât mai corectă a gurilor aporturilor de aer şi a gurilor
evacuărilor de fum şi gaze de ardere pentru evitarea zonelor moarte sau a
dopurilor de stagnare a fumului.
Direcţionarea mişcării fumului se poate face prin diferite metode sau
printr-o combinaţie de metode:
• Mecanismele de separare, diluţie, curgere a aerului,
presurizare şi curenţi ascensionali se pot utiliza de sine
stătătoare sau combinate între ele pentru dirijarea şi evacuarea
fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu.
• Metoda de calcul pentru evacuarea fumului şi a gazelor de
ardere trebuie să ţină seamă de schimbul de gaze din interiorul
clădirii în funcţie de condiţiile de presiune, temperatură interioară
şi exterioară, prezenţa vântului, circulaţia fumului care se produce
datorită dilatării provocată de căldura din încăperea cu focarul şi
măsurile de protecţie împotriva pătrunderii fumului.
• Grosimea stratului de aer depinde de capacitatea instalaţiei de
ventilare de a crea suprapresiune şi a aparatelor de evacuare a
fumului.
REGIMUL DE PRESIUNE

Fumul şi gazele de ardere au tendinţe să ocupe un volum maxim

conform legii universale a gazelor:
• PV/T- constant unde:
• P = presiunea în încăpere (Pa)
• V = volumul de gaze (m3)
• T = temperatura absolută a gazului (°K)
Legea se aplică atât la volum constant şi în acest caz creşte
presiunea (situaţia unei încăperi închise), cât şi la presiune
constantă - o parte din volumul gazelor de ardere scăpând
din încăperea incendiată.
In realitate, încăperile nefiind complet etanşe, apare o
suprapresiune în încăperea incendiată faţă de încăperile
învecinate, având loc şi deplasarea unui important volum de
fum către aceste încăperi.
Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor are o influenţă
hotărâtoare în privinţa deplasării fumului şi gazelor de
ardere.
In cazul apariţiei unui incendiu într-o clădire
datorită diferenţelor mari de temperatură, are
loc o intensificare a mişcării aerului, cu consecinţe
asupra propagării fumului, foarte rapide, datorită
tirajului extrem de puternic. Acest tiraj depinde
de temperatura exterioară şi cea interioară, de
vânt, de etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor, de
planul etajelor, de buna funcţionare a sistemelor
de acţionare a trapelor, registrelor destinate să
obtureze ghenele de ventilare, precum şi de buna
funcţionare a altor sisteme concepute pentru
evacuarea fumului provenit din incendiile
declanşate în clădiri.
Datorită tirajului termic, fumul are tendinţa să se
ridice şi să se acumuleze în straturi cu
temperaturi descrescătoare. Această stratificare
are loc şi din punct de vedere al nivelului densităţii
straturilor.
Inălţimea zonei neutre din deschidere este în funcţie de
materialul combustibil, temperatura din încăperea cu focarul
şi a mediului înconjurător, de felul arderii şi de înălţimea
canatului inferior al ferestrei deasupra pardoselii din
încăperea în care se găseşte focarul.
Efectul înălţimii diferite la care se găseşte zona neutră
este:
• dacă deschiderile dintre încăperea cu focarul şi încăperile
limitrofe se găsesc deasupra zonei neutre, atunci gazele de
ardere vor ieşi din încăperea cu focarul;
• dacă deschiderile se găsesc mai jos de zona neutră, atunci în
încăpere pătrunde aer proaspăt.
Diferenţa de presiune Ap dintre încăperea cu focarul şi
spaţiul limitrof poate fi calculată cu ajutorul următoarei
relaţii:
Δp=hgρ0(273/Ta-273/Tg)unde:
• Ta - temperatura mediului ambiant, (°K);
• Tg - temperatura gazelor arse (°K);
• h - distanţa dintre centrul deschiderii faţă de zona neutră
din încăperea cu focarul, (m).
Temperatura ridicată a fumului şi gazelor de
ardere rezultate în urma unui incendiu crează o
forţă ascensională.
• Diferenţa de presiune dintre încăperea
incendiată şi încăperile învecinate se
roate exprima şi cu formula: ,
Δp=3600(1/TE-1/TF)
• Δ p - diferenţa de presiune (Pa); Te - temperatura
absolută a încăperilor învecinate (°C); Tf -
temperatura absolută a încăperii incendiate (°C); h
- distanţa faţă de planul neutru (m).
• In fig.5 este dată o diagramă de calcul a presiunii
ascensionale în funcţie de temperatura din
încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul
neutru a golurilor de evacuare a fumului
Diagramă de calcul a presiunii ascensionale în funcţie te
temperatura din încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul
neutru a golurilor ie evacuare a fumului
In urma creării forţelor ascensionale apare
şi o mişcare de expansiune a fumului prin
dilatare.
In încăperea incendiată există o
proporţionalitate între raportul debitelor
de ieşire (fum) - intrare (aer) şi
raportul temperaturilor acestor debite:
• QEF/QIA=TF/TA unde:
– Qef - proporţia de debit volumetric de fum ce
iese din încăperea incendiată (m3/s);
– Qia - proporţia de debit volumetric de aer ce
intră în încăperea incendiată (m3/s);
– Tf "-temperatura absolută a fumului evacuat
din încăperea incendiată (°C);
– Ta - temperatura absolută a aerului introdus în
încăperea incendiată (°C).
Influenţa condiţiilor atmosferice, a vântului, prin
presiunea dinamică a curenţlor de aer faţă de
presiunea mediului înconjurător, modifică
echilibrul aeraulic din încăperi şi poziţia planului
neutru în încăperea incendiată, modificând şi
tirajul termic.
• Presiunea suplimentară datorată vântului se
calculează după formula:
• Pv = 0,5 Cv ρo V2 unde:
– Pv - presiunea datorată presiunii vântului (Pa);
– Cv - coeficient de repartiţie a presiunii vântului în jurul
geometriei unei clădiri cu domeniul -0,8^+0,8, valorile
pozitive pentru pereţii clădirilor opuşi direcţiei vântului
şi valorii negative pentru clădirile aflate sub presiunea
vântului;
– ρ0 - densitatea aerului exterior (Kg/m3);
– V- viteza vântului (m/s); se adoptă valorile vitezelor
convenţionale de caicul ale vântului în conformitate cu SR
1907-1, în funcţie de zona eoliană, cu amplasamentul
clădirii (în localitate sau în afara localităţii) şi înălţimea
clădirii.
In cazul clădirilor bine etanşate cu uşile şi
geamurile exterioare bine închise efectul vântului
este slab.
La clădirile cu vitraje mari, cu uşi şi ferestre
deschise, apare efectul vântului care este
important în circulaţia fumului.
Când într-o încăpere apare un incendiu şi se
sparge o fereastră pot să apară două cazuri
legatede acţiunea vântului:
• dacă fereastra din încăperea incendiată se află pe
faţa ce este sub
presiunea vântului, presiunea negativă dată de
vânt trage fumul din încăpere
împiedicând răspândirea lui în restul clădirii;
• dacă fereastra se află pe faţa opusă circulaţiei
vântului, presiunea creată de
acesta împinge fumul din încăperea
incendiată invadând încăperile
• , învecinate.
 DETERMINAREA DEBITELOR DE AER INTRODUS Şl DE FUM Şl
GAZE FIERBINŢI EVACUATE
Prin presurizarea zonei adiacente zonei incendiate se ţine sub control
migrarea fumului. Se crează o diferenţă de presiune ce formează o
barieră ce poate controla mişcarea fumului.
Curgerea aerului prin neetanşeităţile din jurul uşilor sau ale
construcţiei previn infiltraţiile de fum în zonele cu presiune
ridicată.
Debitul de aer pătruns prin neetanşeităţi se determină cu relaţia:

unde: Qa - debitul volumetric de circulaţie a aerului (m3/s);

α- coeficient de debit;
A - secţiunea de trecere (m2);
Δp - diferenţa de presiune pe traiectoria curentului de fum (N/m2);
ρ- densitatea aerului intrat pe traiectoria curentului (Kg/m );
g - acceleraţia gravitaţională (m/s2).
Coeficientul de curgere depinde de geometria
încăperii cât şi de turbulenţă sau frecare.
In cazul unui incendiu într-o încăpere învecinată căii
de evacuare, pătrunderea gazelor de ardere în
interiorul căii de evacuare prin uşa de legătură,
poate fi oprită de un curent de aer ce pătrunde pe
uşă.
Debitul minim al curentului de aer care opreşte
trecerea fumului şi gazelor de ardere* se poate
calcula în formula:

unde: a - coeficient de debit;

Ta - temperatura absolută a aerului introdus (°K);
Tf - temperatura absolută a fumului şi gazelor evacuate (°K);
b - lăţimea deschiderii (m);
h - înălţimea deschiderii (m).
Debitul de fum şi,gaze arse care se îndreaptă
din încăperea cu focarul de incendiu spre
încăperile (căile de evacuare) învecinate se
determină cu relaţia:

unde: Tf - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată

(°K); Ta - temperatura absolută a aerului introdus în încăpere (°K);ΔH -
înălţimea deschiderii dintre canatul superior al deschiderii şi zona de
presiune neutră (m); b - lăţimea deschiderii (m).
DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR DE EVACUARE
A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI
Generalităţi
• La proiectarea dispozitivelor de evacuare a
fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi trebuie stabilite şi dimensionate
suprafeţele golurilor de trecere a fumului
practicate în pereţi şi/sau în acoperiş. Prin
realizarea unei bune dimensionări se asigură un
sistem de supraveghere a migrării fumului
până la evacuarea lui.
Calculul suprafeţelor de trecere a fumului practicate în pereţi
• Suprafaţa efectivă a unui dispozitiv de evacuare prin
secţiunile de trecere reprezintă suprafaţa totală a golurilor
de evacuare.
• Golurile de evacuare pot fi poziţionate în paralel, serie sau
combinate. Suprafaţa efectivă totală a golurilor (gurilor) de
evacuare în paralel este suma suprafeţelor individuale de
trecere a fumului:

unde: n - numărul golurilor de trecere a fumului legate în

paralel.
Suprafaţa totală de trecere la golurile (gurilor)
ce se găsesc în serie se poate calcula cu formula:

în cazul când golurile (gurile) de evacuare (trecere,

migrare) sunt şi în paralel şi în serie, adică combinate,
formula de calcul este :

unde: A23 = A2 + A3
A456 = A4 + A5 + A6
Suprafeţele de trecere ce alcătuiesc
căile de migrare a fumului
Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului:
• Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului pe la
partea superioară amplasate la aceeaşi înălţime
(acoperiş) în cazul încăperilor cu volume mari se
determină după cum urmează:
• Suprafaţa utilă de evacuare a unui sistem de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi este în
funcţie: de suprafaţa focarului (Af); înălţimea de
referinţă a încăperii în care se face desfumarea
H şi grosimea stratului de fum Hf .
• Suprafaţa focarului (Af) se ia în calcul în funcţie de densitatea
sarcinii termice care împarte clădirile în 5 grupe:
• Grupa Densitatea sarcinii termice Af
(MJ/m2) (m2}
• 1 q<420 9-18
• 2 420<q<840 18-36
• 3 840<q<1680 36-72
• 4 1680<q<4200 108-162
• 5 q>4200 207

• Clădirile din grupele 1 şi 2 sunt considerate cu risc de incendiu (risc

mic şi mijlociu determinat conform normativului P 118-99) iar
clădirile din grupele 3, 4, 5, cu risc ridicat de incendiu (risc mare
conform normativului P 118-99).
• H - înălţimea de referinţă este media aritmetică dintre
înălţimea în punctul cel mai înalt şi cel mai jos a acoperişului
măsurată de la suprafaţa pardoselii;
• Hf - grosimea stratului de fum este diferenţa dintre
înălţimea de referinţă şi înălţimea zonei fără fum Hf=H-H'
H' - înălţimea zonei fără fum. Hf - trebuie să se găsească
deasupra înălţimii superioare a uşii. Dacă grosimea fumului
este superioară jumătăţii înălţimii de referinţă se calculează
cu formula:
• Hf=H/2 (m)
Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului la partea
superioară se determină astfel:
1 - incendii relativ puternice (clădiri cu risc ridicat de incendiu
- grupele 3-5)

2 - incendii relativ mici (clădiri cu risc redus de incendiu -

grupele 1 -2)
In cazul clădirilor cu volume mari separate cu
ajutorul ecranelor, calculul suprafeţelor
utile de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi se face cu relaţia:

unde: a - coeficient de suprafaţă care ţine cont de tipul de clădire

care trebuie protejat (conform clasificării destinaţiilor spaţiilor:
clasele 1 ... 3), grosimea stratului de fum şi înălţimea medie a
încăperii (%) (vezi tabel şi explicitarea); Ss -suprafaţa pardoselii
separeului delimitat de ecrane (m2).
împărţirea pe clase a spaţiilor, făcută în funcţie de importanţa
focarelor de incendiu, este următoarea:
• Clasa 1
– Restaurante, cafenele, baruri, braserii
– Săli de reuniune şi săli de joc
– Săli în care spectacolele nu necesită decoruri
sau artificii
– Clădiri de învăţământ
– Clădiri sportive acoperite
– Hoteluri, pensiuni
– Clădiri de sănătate
– Clădiri de cult
– Bănci, administraţii publice sau private
– Localuri colective, cămine de locuit
• Clasa 2
– Săli de spectacole în care se folosesc decoruri sau
artificii
– Săli de dans sau bal
– Săli polivalente
– Muzee
• Clasa 3
– Magazine de vânzări, centrale comerciale, supermagazine
– Hale şi săli de expoziţii
– Biblioteci, arhive, centre de documentare
• Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului amplasate la
partea superioară la înălţimi diferite se face după cum
urmează:
• Dacă gurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se
găsesc la o înălţime mai mică sau mai mare faţă de
înălţimea medie a încăperii respective, suprafaţa lor utilă
se va calcula prin aplicarea unui coeficient de corecţie a
eficacităţii (E).

Coeficientul de corecţie se calculează cu

formula :
• unde: ΔH - variaţia înălţimii de tiraj.
Acest termen poate să fie pozitiv sau
negativ şi reprezintă diferenţa de nivel
între înălţimea medie a încăperii şi
înălţimea medie a punctului cel mai înalt
sau cel mai jos unde se găseşte
deschiderea situată în zona cu fum.
Pentru calculul coeficientului de corecţie E
se foloseşte diagrama din fig.5 pentru cele
două situaţii, ΔH - pozitiv - curba Er şi ΔH
- negativ - curba E2.
EXEMPLE DE CALCUL
• Calculul suprafeţelor utile de evacuare (SUE) a
fumului la clădiri cu volum mare al încăperilor.
• a - Clădire cu goluri de evacuare a fumului
(trape, cupolete) amplasate pe acoperiş la
diferite înălţimi faţă de pardoseală :
• în acest caz ΔH este pozitiv şi se pune condiţia
ΔH < 10 Dh unde:
• Condiţii de calcul:
• H * 4 m; H' = 2,5 m; ΔH = 6 m; S' =
1500 m Clasa 3 a = 0,38%

Suprafaţa de evacuare a cupoletelor 1, 2, 3 se alege de 1 m2

deci:
SuE total 1+2+3 = 3 m2
Pentru a 4-a evacuare rămâne Sue4 = 2,7 m2 înălţimea de
tiraj ΔH = 6 m pozitiv Coeficientul de corecţie a
eficacităţii E
• Dimensiunea pentru o Sue = 1,25 m2
este de 1,6 x 1 m. Se face verificarea
cu diametrul hidraulic
• b - Clădire cu goluri de evacuare a fumului
situate atât pe acoperiş cât şi'la partea
superioară a peretelui exterior (vezi fig.b)
• în acest caz ΔH este negativ:

Condiţii de calcul:
H = 4m;H' = 2,5 m; Hf = 1,5 m; ΔH = 0,85; S = 1500 m2
Desfumarea naturală se realizează prin evacuarea prin suprafeţele de
evacuare din acoperiş şi prin deschiderea din pereţii exteriori.
Calculul suprafeţei utile de evacuare este identic cu exemplul de mai
sus.
Sut = 5,7m2
• Dacă evacuările din acoperiş au suprafaţa fiecare de 1,27 m2
• Sue 1+2+3 = 3,8 m
• Suprafaţa utilă a deschiderii Sud ■ 1,9 m2.
• Pentru ΔH = 0,85 m (negativ) se calculează coeficientul de
corecţie (E)

de unde rezultă

c - Clădire cu goluri de evacuare a fumului montate pe luminatoare

care se găsesc deasupra acoperişului (vezi fig.c)
în acest caz ΔH este pozitiv:
 • Condiţii de calcul:

Se determină a = 0,47%

Suprafeţele de evacuare se ridică deasupra acoperişului cu ΔH = 1 m

(pozitiv) Coeficientul de eficacitate E = J1 + - = 1,22
SUE = — = 4,62 m2 UE
• d - Clădire cu goluri de evacuare a fumului
amplasate la partea superioară a pereţilor
exteriori, dar sub înălţimea medie a clădirii
• în acest caz ΔH este negativ:

Condiţii de calcul:
S = 1650 m2; H = 11 m; H' = 6 m; H, = 5m; clasa 1
a = 0,38%
• Deschiderile în faţade care au ΔH =
2 m, negativ . Coeficientul de
corecţie E = √(1-2/5)=0,77
• e - cazul unei clădiri cu 2 etaje şi cu un hol
central, cu goluri pentru evacuarea fumului
amplasate pe acoperişul holului (vezi fig.e)
• Condiţii de calcul:
– H = 10 m; Hf = 3 m; Stotai = 1600 m2; clasa 3
– a =1,25%
– SUE = 1,25/100x1600 = 20m2
Calculul instalaţiei de desfumare pentru o clădire cu
3 nivele pentru exemplificare s-a considerat o clădire
cu 3 nivele (subsol, parter, etaj) din clasa 3 cu spaţii
având suprafeţe mari libere pe fiecare nivel
compartimentate cu ajutorul ecranelor
Soluţiile de desfumare pe fiecare nivel sunt
următoarele:
• La SUBSOL - se face o desfumare mecanică (vezi
Anexa 1) considerânduse:
– debitul unei guri de evacuare a fumului (GE) se consideră
cel puţin de 1 m /s la 100 m2 de suprafaţă a încăperii;
– numărul de guri de evacuare a fumului se calculează
ţinându-se cont, că o singură gură trebuie să evacueze
fumul de pe o suprafaţă de maximum 320 m2
– Ţinându-se cont de cele prezentate se calculează debitul
de evacuare a fumului şi numărul de guri:
încăperea S1 cu S = 1500 m2
– debitul de fum evacuat LESi = 15 m3/s;
– numărul de guri necesare pentru evacuarea debitului de
fum n = 5 guri.
încăperea S2 cu S = 900 m2
– debitul de fum evacuat LES2 = 9 m3/s;
– numărul de guri necesare pentru evacuare debitului de
fum n = 3 guri.
Instalaţia de evacuare a fumului se compune din:
• canale de evacuare cu guri de evacuare (GE) montate direct
pe canal;
• un ventilator de evacuare care este racordat la canalele de
evacuare din ambele spaţii (Si şi S2) şi cu debitul
L.Eventiiator =15 m3/s şi care să funcţioneze la temperaturi
de 400°C cel puţin 1 h.
Introducerea aerului se face mecanic prin gurile de
introducere Gl pe la partea de jos a pereţilor. Aerul este
absorbit din exterior cu ajutorul unui ventilator, pnn canale
adus în încăperile S1 şi S2 şi refulat prin gurile de
introducere Gl.
Debitul ventilatorului de introducere a aerului:
• Livent = 0,6 X LEvent = 0,6 X 15 = 9 m3/S.

La PARTER - s-a aplicat o soluţie de desfumare naturală.

Evacuarea fumului se face prin deschideri prevăzute cu
trape la partea superioară a pereţilor erteriori şi prin tiraj
natural prin canalul terminat cu o cupoletă pe acoperiş.
• -reducerea aerului în încăpere se face prin trapele
practicate în pereţii exteriori la partea inferioară. -
Incăperea P1 cu suprafaţa Spi = 1500 m2
• înălţimea încăperilor H = 4 m
• înălţimea liberă de fum H' = 3 m
• înălţimea ecranului - grosimea stratului de fum Hf = H - H*
=1m
– Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului (Sue).
• Sue = a. Ss
• Coeficientul a determinat din tabel pentru clasa 3, a =
0,61%.
• SUE=0,61/100x1500 = 9,15m2
• Repartiţia suprafeţelor utile de evacuare a fumului prin
tiraj şi prin deschiderile din pereţi la partea superioară.
• Suprafaţa utilă de evacuare totală:
• SUE=9,15x2/3 = 6,10m2
• Suprafaţa utilă a deschiderilor:
• Sue >= 3 SUD -> Sud = 3,05 m2
• - Pentru suprafaţa de evacuare de pe acoperiş se
calculează un coeficient de corecţie a eficacităţii (E) pentru
ΔH pozitiv.
• Se ţine cont de creşterea tirajului
evacuării situate pe acoperiş prin
diferenţa de înălţime pozitivă:
• ΔH = 4,6 -0,4 = 4,2 m

Suprafaţa utilă de evacuare a fumului:

• Pentru această suprafaţă utilă calculată se alege
un luminator cu cupolă pentru evacuarea fumului
cu dimensiunile 2,0 x 2,0 m cu suprafaţa utilă =
2,99 m2 şi suprafaţa netă = 3,9 m2.
• Se verifică diametrul hidraulic care să asigure
tirajul evacuării:
• ΔH <10Dh

4,2 < 10 x 2 (se verifică)

- Calculul suprafeţelor gurilor de evacuare de la nivelul
superior al pereţilor se face cu un coeficient de
corecţie a eficacităţii pentru un ΔH negativ.
 ΔH = 0,50 m

Suprafaţa totală liberă a

deschiderilor

-Verificarea distanţelor dintre gurile de evacuare

-Distanta este d <= 25 m
-dmax <= 7 H (vezi Anexa 1)
-dmax <= 7 x 4 = 28 m
25 m< 28 m (verificat)
• încăperea P2 cu suprafaţa SP2 = 900 m2 se verifică de la început dacă
esteposibila utilizarea tot a soluţiei de desfumare naturală.
H = 4,5 m d <= 30 m
Dmax <= 7x4,5 = 31,5 m
30 m < 31,5 m - soluţie posibilă
• - Calculul suprafeţei utile de evacuare necesare
încăperilor
• Coeficientul a (%) pentru H = 4,5 m; H' = 3,5 m şi clasa 3.
• a = 0,77%
• SUE= —x900 = 6,93m2 UE 100
• - Calculul suprafeţei utile a deschiderilor de evacuare a
fumului practicate în partea superioară a pereţilor.
• Pentru că ΔH este negativ coeficientul (E) de corecţie se
determină astfel:
• S’UD = 9,9m2
-Suprafaţa totală liberă de evacuare a fumului
• Si=9,9/0,5=19,8m2
- La ETAJ - se alege o soluţie de desfumare naturală,
evacuându-se fumul prin cupolele de pe acoperiş, iar admisia
aerului se face prin gurile aflate la partea superioară a
pereţilor.
• • încăperea 11 cu suprafaţa Sn = 1200 m2, H = 4 m, H' = 3 m,
clasa 3, t = 0,61%.
• - Calculul suprafeţei utile de evacuare a fumului

• SUE=1200x0,61/100=7,32m2
• Pentru că suprafeţele de evacuare se găsesc la aceeaşi înălţime de
referinţă coeficientul E = 1.
• Pentru acoperirea suprafeţei utile de evacuare calculate se aleg 5
luminatoare cu cupole cu dimensiunea de 1,25 x 1,25 m fiecare
având suprafaţa utilă = 1,47 m2 şi suprafaţa liberă a luminatorului =
1,56 m2.
• • încăperea 12 are suprafaţa S12 = 1200 m2, iar evacuarea fumului
se face natural atât prin cupolele din acoperiş cât şi prin
deschiderea de la partea superioară a peretelui exterior.
• - Se face verificarea distanţelor dintre cele două puncte de
evacuare
• dmax < 7 H = 7 x 4 = 28 m
20m<28m
- Calculul suprafeţei utile de evacuare prin luminatoarele cu
cupole:
H = 4 m; H' = 3 m; clasa 3; a = 0,61%
• SUE = 0,61/100x1200 = 7,32 m2
- Repartiţia suprafeţelor de evacuare prin acoperiş şi prin
deschiderea în
perete
• SUE=7,32x2/3 = 4,88m2 Sue >= 2Sud
• SuD = 2,44m2
• Suprafaţa utilă de evacuare se realizează prin 4 cupole de
evacuare cu Sue = 1,32 m2 fiecare, cu dimensiunile 1,4 x 1,4
m ce reprezintă o suprafaţă utilă 5,32 m2.
- Calculul suprafeţelor utile ale deschiderilor
considerând un coeficient de
corecţie a eficacităţii (E) pentru ΔH
negativ; ΔH = 0,50 m.

Suprafaţa utilă realizată a deschiderilor

S’UD=2,44/0,7=3,48m2
Suprafaţa liberă totală a deschiderii (K = 0,5)
Sh=3,48/0,5=6,96m2
 VA MULTUMIM
PENTRU ATENTIE!