EXERCIȚII ȘI PROBLEME

din programa clasei a IX-a

 CUPRINS

1. Numere reale ................................................ Enunțuri pag. 01/ Soluții pag. 19

2. Tipuri de raţionamente logice ...................... Enunțuri pag. 03/ Soluții pag. 20

3. Şiruri. Progresii ........................................... Enunțuri pag. 04/ Soluții pag. 22

4. Funcţii. Funcţia liniară ................................ Enunțuri pag. 05/ Soluții pag. 24

5. Ecuaţia de gradul II. Funcţia de gradul II ... Enunțuri pag. 07/ Soluții pag. 25

6. Vectori ........................................................ Enunțuri pag. 09/ Soluții pag. 27

7. Trigonometrie ............................................. Enunțuri pag. 10/ Soluții pag. 28

8. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie ... Enunțuri pag. 11/ Soluții pag. 30

9. Probleme de sinteză ................................... Enunțuri pag. 12/ Soluții pag. 31

 1. Numere reale
1. Care este cel mai mare număr natural n pentru care 2 n < 2003?
2. Care este cel mai mic număr natural n pentru care n! > 1000?
3. În câte zerouri se termină scrierea zecimală a numărului 47!?
  x2
4. Determinaţi cardinalul mulţimii A =  x  Z  Z .
 x3 
2 2
5. Se consideră mulţimea A = x – y  x, y  Z.
a) Arătaţi că 0  A, 1  A, dar 2  A.
2 2
 x  1  x 1
b) Verificaţi identitatea      x ,  x  R.
 2   2 
c) Demonstraţi că A conţine toate numerele întregi impare.
1
6. Se consideră numărul raţional  0, a 1a 2 ...a n ...
21
a) Calculaţi P = a1  a 2  …  a2 00 3.
b) De câte ori apare cifra 4 printre cifrele a1 , a2 , …, a20 03.
c) Calculaţi S = a1 + a2 + … + a2003 .
7. Puneţi paranteze astfel încât fracţia zecimală periodică obţinută din 2,010 să fie cât mai mare.
 k 
8. Pentru fiecare n  N * , se consideră mulţimea de numere raţionale H n   k  Z  .
 n ! 
a) Dacă x, y  H n , demonstraţi că x + y  H n şi x – y  H n .
b) Dacă n, p  N * , arătaţi că Hn  H p .
c) Demonstraţi că pentru orice număr raţional e, există n  N *, astfel încât r  Hn .
9. Determinaţi cardinalul mulţimii (A \ B)  Z, unde A = (–3, 4], iar B = (1, 5].
1 1 1
10. Demonstraţi că A este număr natural, unde A =   ...  .
1 2 2 3 99  100
11. Demonstraţi că numărul a = 7  4 3  3 este natural.
12. Demonstraţi că numărul a = 7  4 3  7  4 3 este natural.

13. Demonstraţi că numărul 3  2 2 aparţine mulţimii A = a + b 2  a, b s  Z.

14. Se consideră expresia E(x) = x2 – 3x + 2, x  R. Găsiţi un număr iraţional a, astfel încât E(a) să fie număr
natural.
7
15. Determinaţi partea întreagă a numărului a = .
5 2 1
16. Determinaţi partea întreagă a numărului a = ( 3  7 ) 2 .
17. Calculaţi [ 2 ]  [ 3 ]  [ 2  3 ] , unde [a] reprezintă partea întreagă a numărului a.
 1
18. Calculaţi a = [ 2008 ]  3     , unde [x] reprezintă partea întreagă a lui x, iar x reprezintă partea
 3
fracţionară a lui x.
1 1 1
19. Se consideră sumele Sn    ...  , n  N *.
1 3 35 ( 2 n  1)( 2 n  1)
2 1 1
a) Verificaţi identitatea   ,  n  N*.
n (n  2) n n2
n
b) Demonstraţi că Sn  ,  n  N *.
2n  1
c) Arătaţi că toate numerele Sn au aceeaşi parte întreagă.
 114 14 
d) Determinaţi valorile lui nN * pentru care partea fracţionară a numerelor Sn este în intervalul  , 
 315 35 
 2d 
20. Câte numere întregi d au proprietatea că   = 2?
 3 
 1 
21. Pentru ce valori ale numărului întreg n ecuaţia  2   n are soluţii reale?
 x  1

-1-
22. Determinaţi numerele reale x cu proprietatea că 2x – 3 = 0,(3).
1
23. Determinaţi numerele reale x cu proprietatea că x  –x = .
4
24. Rezolvaţi în R ecuaţia 1 – 2x = x + 4.
25. Arătaţi că valoarea expresiei E(x) = 4x – 8 – 24 – 2x, x  R, nu depinde de x.
26. Demonstraţi că 2x – 3 + 2x – 1  1,  x  R.
a b
27. Numerele reale a şi b au suma 5 şi produsul 2. Calculaţi x = a2 + b 2 şi y =  .
b a
28. Se consideră mulţimea M = a2 – 2b2  a, b  Z.
a) Demonstraţi că 0  M, 1  M, 2  M, dar 3  M.
b) Verificaţi identitatea (a2 – 2b 2 )(c2 – 2d2 ) = (ac + 2bd)2 – 2(ad + bc)2 ,  a, b, c, d  R.
c) Arătaţi că produsul oricăror două elemente ale lui M se află în M.
29. a) Verificaţi identitatea (a + b + c)3 = a3 + b 3 + c3 + 3(a + b)(b + c)(c + a),  a, b, c  R.
b) Dacă a, b, c  R şi (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3, demonstraţi că (a + b + c)2003 = a2003 + b2003 + c2003.
30. a) Verificaţi identitatea (x – y) 2 + (y – z)2 + (z – x)2 = 2(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz),  x, y, z  R.
b) Verificaţi identitatea x3 + y3 + z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz),  x, y, z  R.
c) Dacă a, b, c sunt numere reale nenegative şi a3 + b3 + c3 = 3abc, demonstraţi că a = b = c.
31. Dacă x, y  [2, ), demonstraţi că y – 2x – 2y + 6  [2, ).
xy
32. Dacă x, y  (–1, 1), demonstraţi că  (–1, 1).
1  xy
33. a) Demonstraţi că a2 + b2  2ab,  a, b  R.
a b
b) Deduceţi că, dacă a, b sunt numere reale nenule cu acelaşi semn, atunci  2.
b a
1 1 1
c) Arătaţi că ( a  b  c )     9 ,  a, b, c  R * .
a b c
34. Se consideră expresia E(x) = x4 + x3 + 2x2 + x + 1, x  R.
a) Verificaţi că E(x) = (x2 + 1)(x2 + x + 1).
3
b) Arătaţi că E(x)  ,  x  R.
4
35. Demonstraţi că x2 1+ 3xy + 4y2  0,  x, y  R.
x 1
36. Demonstraţi că pentru orice număr real nenegativ x, are loc inegalitatea 1   1.
2 1 x
3
 1 1  1
37. a) Verificaţi identitatea  a    a 3  3
 3 a   ,  a  R* .
 a a  a
1
b) Dacă a  R, a  1, demonstraţi că a  .
a
1  1 
c) Arătaţi că x 3  3  3 x   ,  x  R, x  1.
x  x 
38. Demonstraţi că pentru orice numere reale pozitive x, y are loc inegalitatea mediilor:
2 xy
 xy  .
1 1 2

x y
39. a) Demonstraţi că a2 + b2 + c2  ab + bc + ca,  a, b, c  R.
b) Arătaţi că a4 + b4 + c4  a2 b2 + b2c2 + c2 a2 ,  a, b, c  R.
c) Arătaţi că a4 + b4 + c4  abc(a + b + c),  a, b, c  R.

40. a) Verificaţi identitatea (Lagrange):

(ax + by + cz)2 + (ay – bx)2 + (az – cx)2 + (bz – cy)2 = (a2 + b2 + c2 )(x2 + y2 + z2 ),  x, y, z, a, b, c  R.
b) Deduceţi inegalitatea (Cauchy-Buniakowsky-Schwarz):
(a2 + b2 + c2 )(x2 + y2 + z2 )  (ax + by + cz)2,  x, y, z, a, b, c  R.
c) Dacă în inegalitatea de la b) se atinge egalitatea, iar numerele x, y, z, a, b, c sunt nenule, demonstraţi că
x y z
  .
a b c
41. Dacă x, y, z, a, b, c  R, x  y  z, a, b, c  0 şi a + b + c = 1, arătaţi că x  ax + by + cz  z.
42. Fie a, b, c, d numere reale cu 0 < a < b < c < d şi a + d = b + c.
Demonstraţi că an + dn > bn + cn,  n  2.

-2-
 2. Tipuri de raţionamente logice
1. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: „Suma oricăror două numere iraţionale este număr iraţional”.
2. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: „Dacă x  [1, 3] şi y  [–1, 2], atunci x – y  [–1, 4]”.
3. Negaţi propoziţia: „Oricare ar fi numerele naturale x şi y, atunci x divide y sau y divide x”.
4. Demonstraţi că dacă a, b, c, d  R şi a + b < c + d, atunci a < c sau b < d. Reciproca este adevărată?
5. Fie a, b, c, d numere raţionale. Demonstraţi că a  b 2  c  d 2 dacă şi numai dacă a = c şi b = d.
6. Demonstraţi că oricare ar fi trei numere prime mai mari decât 3, putem alege două dintre ele a căror diferenţă
să fie divizibilă cu 6.
1 1 1
7. Se consideră numerele  n  1    ...  , n  N, n  2.
1! 2! n!
Demonstraţi că niciunul dintre aceste numere nu este întreg.
1 1 1
8. Se consideră numerele c n  1    ...  , n  R, n  2.
2 3 n
Demonstraţi că niciunul dintre aceste numere nu este întreg.
9. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, are loc egalitatea:
n ( n  1)( n  2)( n  3)
1  2  3 + 2  3  4 + … + n(n + 1)(n + 2) = .
4
1 1 1 n
10. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, are loc egalitatea:   ...   .
1 5 5  9 ( 4 n  3)( 4 n  1) 4 n  1
3 5 2n  1 n 2  2n
11. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, are loc egalitatea:   ...   .
12  2 2 2 2  32 n 2 ( n  1) 2 ( n  1) 2
12. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, are loc egalitatea: 1  1! + 2  2! + … + n  n! = (n + 1)! – 1.
 4  4  4   4  1  2n
13. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, are loc egalitatea: 1   1   1    ...   1    .
 1  9  25   ( 2 n  1) 2  1  2n
2 3  1 33  1 n 3  1 2 ( n 2  n  1)
14. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, n  2, are loc egalitatea:   ...   .
2 3  1 33  1 n3  1 3 n ( n  1)
2 4 2n 3
15. Demonstraţi că 0 <   ...   ,  n  N*.
3 5 2n  1 2n  3
16. Demonstraţi că, pentru orice n  N *, n  2, numărul A n  5 n 1  2 n  5 n  2 n 1 se divide cu 70.
17. Fie x, y două numere reale, astfel încât x + y = 4, iar xy = 1. Notăm S n = xn + yn ,  n  N.
a) Calculaţi S0 , S1 , S2 .
b) Demonstraţi că S n = 4Sn–1 – Sn–2 ,  n  N, n  2.
c) Arătaţi că Sn  N,  n  N.
18. Se consideră mulţimea A = 4x + 5y  x, y  N.
a) Arătaţi că 11  A, însă 12, 13, 14, 15 se află în A.
b) Demonstraţi că orice număr natural n  12 se află în A.
19. Demonstraţi că există o alegere a semnelor pentru care egalitatea 1  2  …  n = 0 este adevărată dacă şi
numai dacă numărul natural n  3 dă la împărţirea prin 4 fie restul 0, fie restul 3.
20. Câte numere naturale de trei cifre au suma cifrelor egală cu 24?
21. Se consideră mulţimea A = 10, 11, 12, …, 99.
a) Câte elemente conţine A?
b) Câte elemente din A au în scrierea lor cifre egale?
c) Câte elemente din A conţin cifra 2 în scrierea lor?
22. Câte elemente din mulţimea 12, 13, …, 52 nu sunt divizibile cu 4?
23. Se consideră mulţimea A = 1, 2, …, 100.
a) Câte elemente ale lui A se divid cu 6 şi cu 8?
b) Câte elemente ale lui A se divid cu 6, dar nu şi cu 8?
c) Câte elemente ale lui A se divid cu 6 sau cu 8?
24. Se consideră mulţimea A = 1, 2, 3, 4, 5, 6. Câte perechi (a, b) din produsul cartezian A  A au proprietatea
că produsul ab este impar?
25. Câte numere de patru cifre se pot forma utilizând cifrele 1, 2 şi 3?
26. Câte numere de trei cifre distincte se pot forma utilizând cifrele 2, 3, 4 şi 5?
27. Câte numere de trei cifre distincte, divizibile cu 5, se pot forma utilizând cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5?
28. Se consideră mulţimea A = 1, 2, 3, …, 10.
a) Câte submulţimi ale lui A au proprietatea că suma elementelor lor este egală cu 6?
b) Câte submulţimi ale lui A au proprietatea că produsul elementelor lor este 24?

-3-
29. Se consideră mulţimea A = 1, 2, …, 10. Care este numărul maxim de elemente pe care îl poate avea o
submulţime B a lui A, astfel încât suma oricăror două elemente distincte ale lui B să nu se dividă cu 3?
30. Se consideră mulţimea A = 1, 2, …, 10. Care este numărul maxim de elemente pe care îl poate avea o
submulţime B a lui A, astfel încât oricare ar fi x, y  B, x să nu dividă pe y, nici y să nu-l dividă pe x?

3. Şiruri. Progresii
1. Completaţi cu câte trei termeni următoarele şiruri, apoi scrieţi termenul general al fiecăruia:
a) 1, 3, 5,3 7, 9, …; b) 0, 1, 4, 9, 16, …;
c) 1, –1, 1, –1, 1, …; d) 1, 3, 6, 10, 15, … .
n 1
2. Se consideră şirul (an)n1 , an = .
n 1
2
a) Există vreun termen al şirului egal cu ?
3
b) Câţi termeni ai şirului sunt mai mici decât 0,7?
c) Câţi termeni ai şirului sunt în intervalul (0,99; 1)?
4n
3. Demonstraţi că şirul (an)nN , de termen general a n  este crescător.
n3
4. Demonstraţi că şirul (an)nN*, de termen general an = n2 – n, este strict monoton.
1 1 1
5. Fie E(x) = x2 – 4x + 3,  x  R. Pentru n  N, n  4, definim şirul (an) n4 prin: a n    ...  .
E (4) E ( 5) E (n )
a) Demonstraţi că şirul este strict crescător.
b) Demonstraţi că şirul este mărginit.
( n  3)(3n  4)
c) Arătaţi că a n  ,  n  4.
4 ( n  1)( n  2 )
1
6. Se consideră şirul (an)n1 , definit prin a n  ,  n  N *.
n 1  n
a) Verificaţi că a n  n  1  n ,  n  N *.
b) Dacă sn = a1 + a2 + … + an, n  N *, arătaţi că s n  n  1  1 ,  n  N * .
c) Demonstraţi că şirul (a n)n1 este strict descrescător şi mărginit.
1 1 1 1
7. Se consideră şirurile (an)n1 şi (bn)n1 , definite prin: a n  1    ...  , b n  a n  ,  n  N*.
1! 2! n! n!n
a) Demonstraţi că şirul (a n)n1 este strict crescător.
b) Demonstraţi că şirul (b n) n1 este strict descrescător.
c) Arătaţi că cele două şiruri sunt mărginite.
n
8. Fie (an)n1 un şir cu proprietatea că, dacă sn = a1 + a2 + … + an,  n  N*, atunci s n  ,  n  N*. Determinaţi
n 1
termenul general an.
9. Şirul (an)n1 este definit recurent prin: a1 = 1, a2 = 2, an = 2an–1 – an–2,  n  3. Demonstraţi că an = n,  n  N* .
a
10. Se consideră şirul (an)n1 , definit prin a1 = 4, a2 = 8, an+2 = n 1 ,  n  N *.
an
a) Calculaţi a3 , a4, a5 , a6 .
b) Arătaţi că an = an+6,  n  N* .
c) Calculaţi suma S = a1 + a2 + … + 2004.
11. Determinaţi primul termen al progresiei aritmetice a1, a2 , 13, 17, 21, …
12. Fie (an )n1 o progresie aritmetică de raţie 2, în care a3 + a4 = 8. Determinaţi a1 .
13. Stabiliţi dacă numărul 2007 aparţine progresiei aritmetice 2, 7, 12, 17, …
14. Determinaţi numărul real x, ştiind că numerele 2, x şi x + 4 sunt în progresie aritmetică.
15. Calculaţi suma 1 + 4 + 7 + … + 31.
16. Determinaţi numărul natural n din egalitatea 1 + 5 + 9 + … + n = 231.
17. Calculaţi suma primilor 20 de termeni ai progresiei aritmetice (an )n1 , dacă a4 – a2 = 4 şi a1 + a3 + + a5 + a6 = 30.
18. Găsiţi suma primilor 20 de termeni ai progresiei aritmetice (an) n1 , dacă a6 + a9 + a12 + a15 = 20.
19. Fie Sn suma primilor n termeni ai progresiei aritmetice (an )n1. Dacă m, n, p  N* sunt numere distincte două
S S Sp
câte două, arătaţi că: n  ( m  p )  m  ( p  n )   (n  m )  0 .
n m p

-4-
20. La un stadion cu capacitatea de 10000 de locuri vin spectatorii. În primul minut vine un spectator, în al doilea
minut vin 3 spectatori, în al treilea minut vin 5 spectatori etc. După câte minute se umple stadionul?
21. Se consideră mulţimea M = 1, 2, …, 10. Câte progresii aritmetice de trei elemente, cu raţia pozitivă, se pot
forma cu elementele lui M?
22. Demonstraţi că nu există nicio progresie aritmetică având ca termeni, nu neapărat consecutivi,
numerele 1, 2 şi 3 .
23. Determinaţi numărul real pozitiv x, ştiind că x, 6 şi x – 5 sunt în progresie geometrică.
24. Determinaţi primul termen al progresiei geometrice cu termeni pozitivi C 1, 6, C3 , 24, …
7 7
25. Determinaţi primul termen şi raţia unei progresii geometrice dacă a 1  a 4  , iar a1  a 2  a 3  .
16 8
26. Numerele reale pozitive a, b, c, d sunt în progresie geometrică. Dacă d – a = 7 şi c – b = 2, aflaţi raţia
progresiei.
27. Fie a, b, c numere naturale în progresie geometrică. Dacă a + b + c este număr par, arătaţi că numerele a, b, c
sunt pare.
1 1 1
28. Se consideră numărul real s  1   2  ...  2008 . Demonstraţi că s  (1, 2)
2 2 2
29. Arătaţi că 2(1 + 3 + 32 + … + 38) < 39 .
30. Calculaţi s = 1 – 2 + 22 – 23 + … + 21 00 .
31. Se consideră o progresie geometrică (b n) n1 , cu raţia q = 2. Determinaţi n  N pentru care bn = 96, iar suma
primilor n termeni ai progresiei este 189.
32. O minge cade de la o înălţime de 8 m. După fiecare cădere, mingea se ridică la jumătate din înălţimea de la
care a căzut. Demonstraţi că distanţa parcursă de minge de la început şi până când atinge pământul a suta oară
este mai mică decât 24 m.
33. O insulă vulcanică are înălţimea de 100 m. În fiecare an, datorită activităţii vulcanice, insula creşte cu 5% din
înălţimea sa. Arătaţi că după 20 de ani insula ajunge să depăşească înălţimea de 200 m.

34. Se consideră şirurile (an) n1 şi (bn) n1 , definite prin an = 2n – 1, bn = 2 a ,  n  1.

n

a) Demonstraţi că (an)n1 este o progresie aritmetică.

b) Determinaţi n  N * pentru care a1 + a2 + … + an = 2001n .
c) Arătaţi că (b n )n1 este progresie geometrică.
d) Demonstraţi că an < b n ,  n  N *.
5a n  3 an  3
35. Se consideră şirurile (an) n1 şi (bn) n1 , definite prin a1 = 1, a n 1  , bn  ,  n  N *.
an  3 an 1
a) Demonstraţi că (bn )n1 este progresie geometrică.
b) Determinaţi termenii generali ai celor două şiruri.
36. Se consideră şirurile (an) n1 şi (bn) n1 , definite prin a1 = 1, an+1 = 2an – 3, bn = an – 3,  n  1.
a) Demonstraţi că (bn )n1 este progresie geometrică.
b) Determinaţi termenii generali ai celor două şiruri.
37. Se consideră mulţimea M = 1, 2, …, 10. Câte progresii geometrice de trei elemente, cu raţia supraunitară, se
pot forma cu elementele lui M?

4. Funcţii. Funcţia liniară

1. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x – 3. Calculaţi produsul P = f(–3)  f(–2)  …  f(3).
2. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 + 1. Calculaţi suma S = f(1) + f(2) + … + f(100).
x
3. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = . Calculaţi produsul P = f(1)  f(2)  …  f(100).
x 1
x
4. Determinaţi domeniul maxim de definiţie al funcţiei f : D  R, f(x) = 2
.
x  3x  2
5. Determinaţi domeniul maxim de definiţie al funcţiei f : D  R, f(x) = x ( x  1) .
6. Determinaţi toate funcţiile f : a, b, c  1, 2, cu proprietatea că f(b) + f(c) = 4.
7. Determinaţi numărul funcţiilor f : 1, 2, 3, 4 1, 2, 3, 4 cu proprietatea că f(1) = f(4).
8. Determinaţi numărul funcţiilor f : 1, 2, 3 0, 1, 2, 3 pentru care f(1) este număr par.
9. Demonstraţi că nu există nicio funcţie f : R  R cu proprietatea că f(x) + f(1 – x) = x,  x  R.

-5-
   1, dacă x  0
10. Se consideră funcţiile f : –1, 0, a  Z, f(x) = (–1)x şi g : x  Z  x < 2  A, g(x) = =  .
 b , dacă x  0
Determinaţi numerele reale a şi b şi mulţimea A, astfel încât cele două funcţii să fie egale.
x
  1, dacă x  1
11. Se dă funcţia f : R  R, f(x) =  2 . Aflaţi a  R, ştiind că punctul A(a, 2) se află pe graficul
 x  1 , dacă x  1

lui f.
x2
12. Determinaţi imaginea funcţiei f : 0, 1, 2, 3  R, f(x) = .
x 1
13. Determinaţi imaginea funcţiei f : [–2, 1]  R, f(x) = –2x + 1.
x 1
14. Se consideră funcţia f : (3, +)  R, f(x) = . Arătaţi că funcţia este strict descrescătoare şi determinaţi-i
x 3
imaginea.
* 1
15. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x 2  2 . Demonstraţi că funcţia f este pară.
x
1
16. Se consideră funcţia f : R *  R, f(x) = x 3  . Demonstraţi că funcţia f este impară.
x
3
17. Demonstraţi că funcţia f : R  R, f(x) = x + 2 sin x este impară.
1
18. Demonstraţi că este o perioadă a funcţiei f : R  R, f(x) = 3x (unde   desemnează partea fracţionară).
3
19. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 – x4 . Calculaţi (f  f  f  f)(1).
1
20. Se consideră funcţia f : R *  R, f(x) = . Calculaţi suma S = (f  f)(–10) + (f  f)(–9) + … + (f  f)(10).
x
21. Dacă f, g : R  R, f(x) = (x – 1)2 , g(x) = x + 1, determinaţi f  g şi g  f.
22. a) Se consideră dreapta de ecuaţie d: 2x + y – 1 = 0. Determinaţi funcţia care admite ca grafic dreapta d.
b) Există vreo funcţie al cărei grafic să fie dreapta d: 2x + 1 = 0? Dar dreapta d: 2y + 1 = 0?
x 2  4x  3
23. Se consideră funcţia f : D  R, f(x) = , unde D este domeniul maxim de definiţie, iar m este un
xm
parametru real. Determinaţi valorile lui m pentru care f este funcţie liniară şi pentru valorile obţinute trasaţi
graficul lui f.
24. Determinaţi a, b  R, astfel încât punctele A(–2) şi B(2, 0) să aparţină dreptei d: y = ax + b.
25. Determinaţi punctele de intersecţie a dreptei d: x + 3y – 7 = 0 cu axele de coordonate.
26. Se consideră funcţia f : (0, )  R, f(x) = x – 2m + 2. Determinaţi m  R, astfel încât graficul funcţiei să nu
intersecteze axa Ox.
27. Se consideră funcţiile f, g : R  R, f(x) = 2x –1, g(x) = –4x + 1. Determinaţi coordonatele punctului de
intersecţie a graficelor celor două funcţii.
28. În raport cu un reper cartezian, se consideră dreptele d1 : x + 2y + 6 = 0, d2: 2x + y + 6 = 0 şi
d 3: 3x + 2u + 10 = 0.
a) Determinaţi punctul de intersecţie a dreptelor d1 şi d2.
b) Demonstraţi că cele trei drepte sunt concurente.
29. Determinaţi a  R, ştiind că dreptele d1 : x – 2y + 1 = 0 şi d2: ax + 3y = 0 sunt paralele.
( a  2 ) x  3 y  1
30. Se consideră sistemul  2
, unde a este un parametru real. Rezolvaţi sistemul în funcţie de
 3x  ( a  2 a  4 ) y  2
valorile lui a.
31. Determinaţi funcţia f : R  R, ştiind că graficul său şi graficul funcţiei g : R  R, g(x) = –3x + 3 sunt
simetrice faţă de dreapta d: x = 1.
2
32. Determinaţi m  R, astfel încât funcţia f : R  R, f(x) = (m – 2)x – 3 să fie strict descrescătoare.
33. Se consideră funcţiile f, g : R  R, f(x) = 1 – x, g(x) = 2x – 1. Demonstraţi că funcţia f  g este strict
descrescătoare.
34. Dacă f este funcţie de gradul I, demonstraţi că funcţia f  f este strict crescătoare.
35. Determinaţi funcţiile f : R  R de gradul I, strict crescătoare, pentru care (f  f)(x) = 4x + 3.
x 3x  1 x2
36. Rezolvaţi inecuaţia   , funcţie de valorile parametrului a  R *.
a 2 4a
37. Rezolvaţi în R ecuaţia x – 3 + 4 – x = 1.

-6-
 1
38. Rezolvaţi în R ecuaţia x  1.
|1 x |
39. Rezolvaţi în R inecuaţia: x – 2 + x – 1 > 1.
1 1  1
40. Reprezentaţi grafic funcţia f :  ,   R, f(x) = x    .
4 2 2
41. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = {x}  {x }2 , unde   reprezintă partea fracţionară.
a) Arătaţi că x  x 2,  x  R.
b) Demonstraţi că f(x) = x  x 2 ,  x  [0, 1).
c) Arătaţi că f este funcţie periodică, admiţând pe 1 ca perioadă.
1 3  2007 
d) Calculaţi f    f    ...  f  .
2 2  2 
42. O funcţie f : Q  Q are proprietatea că f(x + y) = f(x) + f(y),  x, y  Q.
a) Arătaţi că f(0) = 0.
b) Arătaţi că f(–x) = –f(x),  x  Q.
c) Demonstraţi că f(x1 + x2 + … + xn ) = f(x1) + f(x2 ) + … + f(xn),  n  N*,  x1 , x2 , …, xn  Q.
d) Deduceţi că f(nx) = nf(x),  x  Q,  n  N.
e) Dacă a = f(1), demonstraţi că f(x) = ax,  x  Q.

5. Ecuaţia de gradul II. Funcţia de gradul II

3x  1 x 1
1. Rezolvaţi în R ecuaţia  3.
x  1 2x  1
2x  3 x  1
2. Rezolvaţi în R ecuaţia  .
x2 x2
1 2 1  2x
3. Rezolvaţi în R ecuaţia  2  .
x  1 x  x  1 1  x3
2
1  1
4. Rezolvaţi în R ecuaţia   2    10  0 .
x  x
2
5. Rezolvaţi în R ecuaţia 2x + (5 – m)x – 3(1 + m) = 0, unde m este un parametru real.
1 1 2
6. Demonstraţi că pentru orice m  R, ecuaţia    0 are soluţii reale.
xm xm4 x4
7. Determinaţi numerele reale x şi y, dacă x + 2y = 1, iar x2 – 6y2 = 1.
 y  x 2  3x  1
8. Rezolvaţi în R2 sistemul  2
.
y  2x  x  4
x  y  4
9. Rezolvaţi în R2 sistemul  .
 xy  3
10. Determinaţi toate perechile (a, b) de numere reale pentru care a2 + b 2 = a + b = 2.
x2  y2  8

11. Rezolvaţi în R2 sistemul  1 1 .
x  y 1

 1
 x  2y  y  2
2 
12. Rezolvaţi în R sistemul  .
 y  3
 x  2 y
 x 2  xy  28
13. Rezolvaţi în R2 sistemul  2
.
 y  xy  12
5 x 2  6 xy  5 y 2  29
14. Rezolvaţi în R2 sistemul  2 2
.
7 x  8 xy  7 y  43
15. Rezolvaţi în R inecuaţia –x 2 + 4x – 3  0.
16. Se consideră funcţiile f, g : R  R, f(x) = x3 – 2x – 3, g(x) = 2x2 – x – 3.
Rezolvaţi inecuaţia f(x)  g(x).

-7-
 2x  1 3x  2
17. Rezolvaţi în R inecuaţia  .
1 x 1  2x
18. Determinaţi m  R astfel încât punctul A(m – 1, m2 – 3m) să se afle în cadranul II.
x 2  3x  2
19. Rezolvaţi sistemul de inecuaţii –1 < 2  2.
x  4x  3
x 2  5x  4
20. Rezolvaţi inecuaţia  1.
x2  4
21. Determinaţi m  R* , ştiind că mx2 + x – 2  2, oricare ar fi x  R.
22. Pentru ce valori reale ale lui m, inecuaţia (m – 1)x 2 – (m + 1)x + m + 1 > 0 este verificată de orice x real?
23. Determinaţi a  R * pentru care inecuaţia ax2 + 2(a + 1)x + 2a – 1  0 nu are soluţii reale.
x 2  ax  2
24. Determinaţi a  R pentru care  0,  x  R.
x2 1
2 x 2  2x  3
25. Determinaţi a  R pentru care  a, oricare ar fi x  R.
x2  x 1
26. Determinaţi a  R * pentru care ecuaţia ax2 + (3a – 1)x + a + 3 = 0 are soluţii reale.
27. Se consideră ecuaţia x2 – 2x + m = 0, m  R, care are soluţiile reale distincte x1 şi x2 . Ştiind că x1 – x2 = 1,
determinaţi m.
28. Daţi exemplu de ecuaţie de gradul al doilea, cu coeficienţi raţionali, care are o soluţie egală cu 3.
29. Se consideră ecuaţia x2 – mx + m – 1 = 0, unde m este un parametru real.
a) Determinaţi m pentru care ecuaţia admite ca soluţii două numere reale opuse.
b) Determinaţi m pentru care ecuaţia admite ca soluţii două numere reale, unul fiind inversul celuilalt.
30. Determinaţi valorile parametrului real m pentru care ecuaţia mx2 – 2(m – 2)x – x – 10 = 0 are două soluţii
reale de semne contrare.
31. Determinaţi valorile parametrului real m pentru care ecuaţia 4mx2 + 4(1 – 2m)x + 3(m – 1) = 0 are soluţii reale
strict pozitive.
32. Se consideră ecuaţia 4x2 – 4(m – 1)x + 3 – m = 0, având soluţiile reale x1 şi x2. Determinaţi m, ştiind că
4 x 13  4 x 32  1  m .
33. Se consideră ecuaţia x2 – (m + 3)x + m2 = 0, unde m este un parametru real. Dacă x1 , x2 sunt soluţiile reale ale
ecuaţiei, aflaţi m astfel încât să fie adevărată egalitatea:
x 1 ( m 2  3x 1 )  x 2 ( m 2  3 x 2 )  0 .
34. Se consideră ecuaţia x2 – mx + m – 1 = 0, m  R, având soluţiile reale x1 şi x2 .
a) Pentru ce valori ale lui m o soluţie a ecuaţiei este dublul celeilalte?
b) Pentru ce valori ale lui m are loc inegalitatea x 12  x 22  x 1x 2 ( x 1  x 2 ) ?
35. Determinaţi funcţia f de gradul al doilea dacă punctele A(–1, 1), B(0, 1) şi C(1, 3) se află pe graficul ei. )
36. Arătaţi că vârful parabolei y = x2 + 5x + 1 este situat în cadranul III.
37. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 – 4x + 9. Demonstraţi că vârful parabolei asociate funcţiei se află pe
dreapta de ecuaţie d: x + y = 7.
38. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = 3x2 – 6x + 1. Determinaţi axa de simetrie a graficului funcţiei.
39. Determinaţi a  R pentru care graficul funcţiei f : R  R, f(x) = (a + 1)x2 + 3(a – 1)x + a – 1 intersectează axa
Ox în două puncte distincte.
40. Determinaţi coordonatele punctelor de intersecţie dintre dreapta d: y = 2x + 1 şi parabola:
P : y = x2 + x + 1.
41. Demonstraţi că dreapta de ecuaţie d: y = 2x + 3 este tangentă la parabola de ecuaţie:
P : y = x2 – 4x + 12.
42. Determinaţi a  R pentru care dreapta d: y = x + 1 şi parabola P : y = (a + 1)x2 + ax + 3 nu au puncte comune.
43. Determinaţi punctele de intersecţie a parabolelor y = x2 + x + 1 şi y = –x 2 – 2x + 6.
44. Se consideră funcţiile f, g : R  R, f(x) = 4x – x 2 , g(x) = x2 – 6x + m, unde m  R.
a) Determinaţi m, astfel încât A(1, 3) să fie punct comun al graficelor celor două funcţii.
b) Pentru m = 8, reprezentaţi grafic cele două funcţii în acelaşi sistem de axe şi apoi evidenţiaţi cea mai mare
mulţime A  R cu proprietatea că f(x)  g(x),  x  A.
45. Calculaţi valoarea maximă a funcţiei f : R  R, f(x) = –x2 + 6x – 9.
46. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 – 2x + m, unde m este un parametru real.
a) Determinaţi punctul minim şi valoarea minimă a funcţiei.
b) Aflaţi m pentru care f(x)  2,  x  R.
c) Pentru m = 1, rezolvaţi ecuaţia (f  f)(x) = 0.
47. Fie funcţia f : R  R, f(x) = 6x – 3x2 . Ordonaţi crescător numerele f ( 2 ), f ( 3 ), f ( 2) .
48. Determinaţi imaginea funcţiei f : R  R, f(x) = x2 – x + 2.
-8-
49. Determinaţi imaginea funcţiei f : [–2, 2]  R, f(x) = x2 – 2x + 2.
x
50. Determinaţi imaginea funcţiei f : R  R, f(x) = .
1  4x 2
 a2  a  1 
51. Demonstraţi că  x  R x  , a  R \ { 1} = (–, –3]  [1, ).
 a 1 

6. Vectori
 
1. Se consideră punctele A(2a – 1, 3) şi B(a, 2a + 1). Determinaţi a  R pentru care AB  2 i  4 j .
2. În sistemul cartezian xOy se consideră punctele M(2, –1), A(1, 2) şi B(4, 1). Determinaţi coordonatele
vectorului MA  MB .
        
3. Se consideră vectorii a  i  j , b  i  j şi u  6 i  2 j .
  
Determinaţi p, q  R pentru care: u  pa  rb .
4. Se consideră reperul cartezian xOy şi punctele A(1, –1) şi B(3, 5). Determinaţi coordonatele punctului C din
plan, astfel încât OA  OB  OC .
2
5. Fie ABCD un paralelogram, iar P un punct astfel încât BP  2 PD . Arătaţi că BP  ( BA  BC) .
3
6. Se consideră un triunghi ABC, cu lungimile laturilor AB = c, AC = b. Fie D un punct astfel încât
AD  b AB  c AC . Demonstraţi că semidreapta [AD este bisectoarea unghiului BAC.
7. Se consideră punctul A(1, 3).
a) Determinaţi coordonatele proiecţiilor punctului A pe cele două axe.
b) Determinaţi coordonatele simetricelor punctului A faţă de: axa Ox, axa Oy, originea O, respectiv faţă de
prima bisectoare.
8. Determinaţi coordonatele simetricului lui A(–2, 4) faţă de punctul B(2, 0).
9. Aflaţi coordonatele punctului D, dacă ABCD este paralelogram, iar A(1, 1), B(2, –3), C(6, 0).
10. Demonstraţi că pentru orice punct M din planul paralelogramului ABCD, are loc egalitatea:
MA  MC  MB  MD .
BM 1 2 1
11. Se consideră triunghiul ABC şi punctul M  [BC] astfel încât  . Demonstraţi că: AM 
AC . AB 
MC 2 3 3
12. Se consideră punctele A(3, 2) şi B(6, 5). Determinaţi coordonatele punctelor M şi N, ştiind că acestea împart
segmentul [AB] în trei segmente congruente, iar ordinea punctelor este A, M, N, B.
13. Dacă M, N, P sunt puncte în plan, calculaţi modulul vectorului MN  NP  PM .
14. Fie ABCD un pătrat de latură 1. Calculaţi lungimea vectorului AB  AC  AD .
15. Considerăm un triunghi dreptunghic ABC cu m(A) = 90, AB = 3 şi AC = 4.
Determinaţi mărimile vectorilor AB  AC şi AB  AC .
  
16. Calculaţi modulul vectorului v  5 i  12 j .
17. Dacă A(2, 3) şi B(–1, 4), aflaţi coordonatele vectorului AB , precum şi lungimea segmentului [AB].
18. Se consideră punctele A(2, 0), B(1, 1) şi C(3, –2). Calculaţi perimetrul triunghiului ABC.
19. Calculaţi lungimea medianei din A a triunghiului ABC, dacă A(–2, –1), B(2, 0), C(0, 6).
  
20. Determinaţi a  R, dacă modulul vectorului v  4 i  a j este 8.
21. Determinaţi m  R, astfel încât distanţa dintre punctele A(2, m) şi B(m, –2) să fie 4.
22. În raport cu un reper cartezian, se consideră punctele A(5, 6), B(–1, –2) şi C(6, 5).
a) Calculaţi lungimile segmentelor [AB], [BC] şi [AC].
b) Demonstraţi că triunghiul ABC este dreptunghic.
c) Determinaţi coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului.
23. Pe laturile [AB] şi [AC] ale triunghiului ABC, se consideră punctele M, respectiv N, astfel încât AM  4 MB
şi MN  BC. Determinaţi m  R pentru care CN  m AC .
24. Se consideră triunghiul ABC şi punctele D, E astfel încât AD  2 DB, AE  2 EC . Demonstraţi că dreptele DE
şi BC sunt paralele.
     
25. Determinaţi a  R pentru care vectorii u  ( a  2) i  3 j şi v  8 i  ( 20  2 a ) j sunt coliniari.
26. În sistemul cartezian xOy se consideră punctele A(2, –1), B(–1, 1), C(1, 3) şi D(a, 4), cu a  R. Determinaţi
valorile lui a pentru care dreptele AB şi CD sunt paralele.

-9-
27. Pe laturile [AB] şi [AC] ale triunghiului ABC se consideră punctele M, respectiv N, astfel încât AM  3MB şi
3
AN  AC . Demonstraţi că vectorii MN şi BC sunt coliniari.
4
28. Se consideră paralelogramul ABCD şi punctele E, F, astfel încât AE  EB , iar DF  2 FE . Demonstraţi că
punctele A, F şi C sunt coliniare.
29. Demonstraţi că punctele L(–1, 2), M(–2, 3) şi N(–3, 4) sunt coliniare.
30. Determinaţi coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC, dacă A(–1, 0), B(0, 2), C(2, –1).
        
31. Fie rA  2 i  j, rB  i  3 j, rC  3 i  2 j vectorii de poziţie ai vârfurilor triunghiului ABC. Determinaţi vectorul
de poziţie al centrului de greutate al triunghiului.
32. Fie ABC un triunghi, iar G centrul său de greutate. Dacă A(1, 1), B(5, 2), G(3, 4), aflaţi coordonatele
punctului C.
33. Se consideră G centrul de greutate al triunghiului ABC. Prin punctul G se duce paralela la AB, care
intersectează BC în P. Aflaţi m  R pentru care GP  m AB .
34. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Determinaţi a, b  R pentru care: a GA  b GB  GC .
35. Se consideră punctele A(0, 4), B(4, 0) şi C(6, 6). Determinaţi coordonatele centrului cercului circumscris
triunghiului ABC, precum şi raza acestuia.
36. Se consideră punctele A(4, –2), B(2, 4) şi C(m, n). Determinaţi m, n  R astfel încât punctul C să fie centrul
cercului circumscris triunghiului AOB.
37. Se consideră triunghiul A, B, C şi punctele M, N, P astfel încât AM  MB, BN  NC şi CP  PA . Fie H
ortocentrul triunghiului MNP. Demonstraţi că AH = BH = CH.
38. Se consideră punctele A(5, 5), B(–2, 6), C(–2, –2). Aflaţi coordonatele ortocentrul triunghiului ABC.
2
39. Se consideră triunghiul ABC şi punctele A, B, C astfel încât A C  2 BA, BC  AC , CA  3BC .
5
Demonstraţi că dreptele AA, BB şi CC sunt concurente.

7. Trigonometrie
1. Dacă triunghiul ABC este dreptunghic, cu m(A) = 90, calculaţi sin B – cos C.

2. Determinaţi numerele x  [0, 10] cu proprietatea că sin x = 1.

3. Determinaţi numerele x  [0, 3] cu proprietatea că sin 3x = 0.
4. Determinaţi   (0, 2) pentru care tg  = sin .
5. Demonstraţi că sin n x= 0,  n  N* .
 3  5
6. Dacă a   ,  şi sin a = – , calculaţi cos a şi tg a.
 2  13
2
7. Fie a  R cu tg  = . Calculaţi sin .
5
8. Fie   R astfel încât sin  + cos  = 1. Calculaţi tg 2.
 
9. Dacă    0,  şi tg  + ctg  = 2, calculaţi sin 2.
 2
2  
10. Fie x  R astfel încât tg x = . Calculaţi tg  x   .
3  2
 3  1
11. Fie    ,  astfel încât cos  = – . Calculaţi sin 2.
 2  3
  4 a
12. Fie a   0,  astfel încât sin  = . Calculaţi tg .
 2  5 2
1
13. Fie a  R astfel încât sin a = . Calculaţi sin 3a.
4
1
14. Fie x  R astfel încât sin x = + cos x. Calculaţi sin 2x.
2
  1
15. Fie    ,   astfel încât cos 2 = . Calculaţi cos .
2  2
 1
16. Dacă tg  , calculaţi sin .
2 3

- 10 -
17. Calculaţi tg 15.
7
18. Calculaţi cos .
12
11
19. Calculaţi sin .
12
20. Calculaţi cos 75 + cos 15.
21. Calculaţi P = cos 1  cos 2  …  cos 179.
22. Calculaţi S = cos 1 + cos 2 + … + cos 179.
23. Calculaţi P = tg 1  tg 2  …  tg 89.
24. (tg 1 – tg 87)(tg 2 – tg 86)…(tg 87 – tg 1).
25. Arătaţi că sin 4 < sin 3.
2
26. Determinaţi semnul expresiei E = cos 1 – .
2
27. Arătaţi că sin 1 > cos 1.
28. Ordonaţi crescător numerele cos 1, cos 2, cos 3.
29. Calculaţi valoarea maximă a expresiei E(x) = sin x  cos x, x  R.
30. Calculaţi valoarea maximă a expresiei E(x) = sin x + cos x, x  R.
31. Determinaţi valorile extreme ale expresiei E(x) = 3 sin x + 4 cos x, x  R.
32. Fie a, b  R astfel încât a – b = . Demonstraţi că are loc relaţia cos a  cos b  0.
   
33. Fie a, b    ,  cu a + b = . Demonstraţi că tg a tg b + tg a + tg b = 1.
 2 2 4

34. Fie a, b  R cu a + b = . Demonstraţi că sin 2a – sin 2b – sin(a – b) = 0.
3
1
35. Fie a, b  R astfel încât sin a + sin b = 1 şi cos a + cos b = . Calculaţi cos (a – b).
2
2 2
36. Demonstraţi identitatea sin a – sin b = sin(a + b)  sin(a – b),  a, b  R.
37. Demonstraţi identitatea sin x + sin 3x + sin 5x = (1 + 2 cos 2x)  sin 3x,  x  R.
ctg x  tg x  
38. Demonstraţi identitatea ctg 2x = ,  x   0,  .
2  4
2 4 6 8
39. Demonstraţi că 1 + cos  cos  cos  cos  0.
5 5 5 5
40. În triunghiul ascuţitunghic ABC, are loc relaţia sin B + cos B = sin C + cos C. Demonstraţi că triunghiul este
isoscel.
41. Fie ABC un triunghi cu tg A = 2, tg B = 3. Determinaţi măsura unghiului C.

8. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

1. Un triunghi echilateral are aria 3 . Calculaţi AB  AC .

       
2. Fie vectorii u , v , astfel încât u  v  5, | u |  2 şi | v |  3 . Calculaţi cos( u , v ).
          
3. Fie vectorii u şi v . Dacă | u |  1 , | v |  2 şi m( u , v ) = , calculaţi ( 2 u  v )( 2 v  u ) .
3
4. În paralelogramul ABCD se cunosc AB = 1, BC = 2 şi m(BAD) = 60. Calculaţi AC  AD .
     
5. Se consideră vectorii v  2 i  3 j şi w  3 i  2 j .
 
a) Calculaţi produsul scalar v  w .
b) Aflaţi cosinusul unghiului format de cei doi vectori.
6. Calculaţi AB  ( AC  BC) , ştiind că A(–3, 4), B(4, –3) şi C(1, 2).
  
7. Determinaţi un vector perpendicular pe vectorul v  2 i  5 j .
       
8. Fie vectorii u  m i  3 j şi v  ( m  2) i  j . Determinaţi m > 0, astfel încât u  v .
    
9. Considerăm vectorul u  3 i  4 j . Determinaţi vectorul v , de modul 5, perpendicular pe u .
     
10. Se consideră vectorii u  i  3 j şi v  m i  j , m  R. Determinaţi m pentru care unghiul format de cei doi
vectori este obtuz.
11. Fie ABCD un paralelogram. Demonstraţi că, dacă vectorii AB  AD şi AB  AD au acelaşi modul, atunci
ABCD este dreptunghi.

- 11 -
12. Fie ABC un triunghi, iar O centrul cercului său circumscris. Dacă BO  OC , demonstraţi că triunghiul este
dreptunghic.
13. Se consideră triunghiul dreptunghic ABC cu catetele AB = 3, AC = 4. Calculaţi:
a) lungimea ipotenuzei BC; b) aria triunghiului;
c) cosinusul unghiului B; d) lungimea înălţimii ipotenuzei;
e) raza cercului circumscris triunghiului.
14. Calculaţi perimetrul triunghiului ABC, în care AB = 4, AC = 3, iar m(BAC) = 60.
15. Fie ABC un triunghi în care AB = 2, AC = 3, BC = 2 2 . Calculaţi AB  AC .
16. În triunghiul ABC, avem AB = 3, AC = 5, iar BC = 7. Calculaţi cos A.
17. Determinaţi a  Z pentru care numerele a, a + 1 şi a + 2 sunt lungimile laturilor unui triunghi obtuzunghic.
18. În triunghiul ABC, avem AB = 4, BC = 5 şi CA = 6. Demonstraţi că B = 2C.

19. Calculaţi lungimea medianei din A a triunghiului ABC, dacă AB = 4, BC = 6, CA = 8.

20. În triunghiul ABC, avem AB = 2, AC = 4 şi m(A) = 60. Calculaţi lungimea medianei din A.
21. În ABC, avem a = 4, b = 6, c = 8. Calculaţi lungimea bisectoarei din A.
  AB
22. Se consideră triunghiul ABC cu B = ,C= . Demonstraţi că  2.
6 4 AC

23. Triunghiul ABC are B = şi lungimea razei cercului circumscris egală cu 1. Calculaţi AC.
3
 
24. Se consideră triunghiul ABC cu A = , C = , AB = 6. Calculaţi lungimea razei cercului circumscris
4 6
triunghiului.
 
25. Calculaţi perimetrul triunghiului ABC, dacă AB = 6, B = ,C= .
4 6
26. Calculaţi lungimea razei cercului înscris în ABC care are lungimile laturilor egale cu 3, 4 şi 5.
27. Calculaţi lungimea razei cercului înscris în triunghiul de laturi 4, 5 şi 7.
28. Se consideră triunghiul ABC cu AB = 13, AC = 14 şi BC = 15. Calculaţi lungimea înălţimii corespunzătoare
laturii BC.
29. Calculaţi lungimea razei cercului circumscris triunghiului de laturi 5, 7 şi 8.
30. Calculaţi lungimea laturii BC a triunghiului ABC, dacă AB = 6, AC = 10, iar aria triunghiului este 15 3 .
1
31. Fie ABC un triunghi cu sin A = , sin B = 1, BC = 4. Calculaţi aria triunghiului.
2
32. Calculaţi aria paralelogramului ABCD, dacă AB = 6, AD = 8, iar m(ADC) = 135.
33. Se consideră triunghiul ABC cu AB = AC = 5 şi BC = 6. Calculaţi distanţa de la centrul de greutate al
triunghiului la dreapta BC.
34. Demonstraţi că în orice triunghi ABC, cu notaţiile uzuale, are loc inegalitatea R(b + c)  a bc . Când se
atinge egalitatea?

9. Probleme de sinteză
1. Fie a un număr real. Dacă a  x  Z pentru orice x  Q, arătaţi că a = 0.
2. Fie a un număr real, astfel încât a7  Q şi a10  Q. Arătaţi că an  Q, pentru orice n  N* .
3. Considerăm mulţimea A = a + b 2  a, b  Z.
a) Arătaţi că (1  2 ) 2  A. b) Arătaţi că 3  2 2  A.
c) Arătaţi că 3  A. d) Demonstraţi că, dacă x, y  A, atunci x + y  A şi xy  A.
4. Se consideră mulţimea A = x  R  există a, b  Z, astfel încât x2 + ax + b = 0.
a) Să se arate că 1 – 2  A.
b) Să se arate că 2  3  A.
 1
c) Să se arate că A   0,   .
 2
5. Fie d un număr real, astfel încât d este iraţional.
a) Arătaţi că dacă a, b  Q şi a + b d = 0, atunci a = b = 0.
b) Arătaţi că dacă a, b, x, y  Q şi a + b d = x + y d , atunci a = x şi b = y.
c) Arătaţi că numărul t = 2  3  5 este iraţional.

- 12 -
 x2 y2 ( x  y) 2 ( xb  ya ) 2
6. a) Arătaţi că    ,  x, y  R,  a, b  (0, ).
a b ab ab ( a  b )
x2 x4 (x  x 2 ) 2
b) Rezolvaţi în R ecuaţia   .
2 3 5
x2 y2 ( x  y )2
c) Demonstraţi că  ,  x, y  R,  a, b  (0, ).

aab b
x2 y2
z 2 ( x  y  z) 2
d) Demonstraţi că    ,  x, y, z  R,  a, b, c  (0, ).
a b c abc
x2 y2 z2 xyz
e) Arătaţi că    ,  x, y, z  (0, ).
yz xz x y 2
1 1 1 9
f) Arătaţi că    ,  a, b, c  (0, ).
ab bc ca 2( a  b  c )

7. Fie mulţimea formată din toate numerele de patru cifre distincte, scrise în baza 10 numai cu cifre din mulţimea
1, 2, 3, 4.
a) Determinaţi cardinalul lui M.
b) Câte elemente pare conţine M?
c) Calculaţi media aritmetică a elementelor lui M.
d) Dacă numerotăm crescător elementele lui M cu numere naturale începând de la 1, ce număr de ordine va
avea elementul 4123?
8. Se consideră mulţimea A = 1 2  2 2  …  n2  n  N *, semnele + sau – alegându-se în toate modurile
posibile.
a) Verificaţi că numerele 1, 2, 3 şi 4 se află în A.
b) Arătaţi că (x + 1)2 – (x + 2)2 – (x + 3)2 + (x + 4)2 = 4,  x  R.
c) Demonstraţi că A = Z.
9. Se consideră mulţimea A = p + q 3  p, q  Z.
a)Arătaţi că 1  A şi 2  3  A.
b)Dacă x, y  A, demonstraţi că x + y şi xy se află în A.
c)Dacă x1 , x2, …, xn  A, demonstraţi că x1  x 2  …  xn  A,  n  N *.
d)Arătaţi că A conţine o infinitate de elemente.
 1 
e) Găsiţi un element x  A   0, .
 100 
f) Găsiţi o submulţime M cu cinci elemente a lui A, astfel încât media aritmetică a oricărei submulţimi nevide
a lui M să fie element al lui A.
1
10. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = 1 + şi şirurile (an )n0 , (Fn)n0 definite prin: a0  R \ Q, an+1 = f(an), 
x
n  N, F0 = 0, F1 = 1, Fn +1 = Fn + Fn–1 , n  N* . Notăm f n  f f  ...
 f .
n ori

a) Demonstraţi că Fn  10,  n  N.
n n
1  1  5   1  5  
b) Arătaţi că Fn       ,  n  N.
5   2   2  
 
F  x  Fn
c) Arătaţi că f n ( x )  n 1 ,  x  R,  n  N *.
Fn  x  Fn 1
d) Arătaţi că an = fn (a0 ),  n  N *.

( 2 m  1) x  m
11. Se consideră familia de funcţii fm : R \ m  R, f m ( x )  , m  R* şi se notează cu Hm graficul
xm
funcţiei fm . Demonstraţi că toate graficele Hm , m  R *, trec printr-un punct fix.

x 2  7 x  10
12. Se consideră funcţia f : D  R, f(x) = , unde D este domeniul maxim de definiţie.
x 1
a) Demonstraţi că există exact şase puncte pe graficul funcţiei care au ambele coordonate întregi.
b) Arătaţi că punctul A(1, –5) este centru de simetrie pentru graficul funcţiei.

- 13 -
13. Notăm cu [a] partea întreagă a numărului real a. Se consideră n  N, n  2 şi funcţia f : R  R, f(x) = [x] +
 1  2  n  1
 x  n    x  n   ...   x  n   [ nx ] .
     
1
a) Arătaţi că f este periodică, de perioadă .
n
 1
b) Arătaţi că f(x) = 0,  x  0,  .
 n
 1  2  n  1
c) Deduceţi că [x] +  x     x    ...   x   [ nx ] ,  x  R.
 n   n   n 

14. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 + 2x.

a) Verificaţi că f(x) = (x + 1)2 – 1,  x  R.
b) Rezolvaţi în R ecuaţia (f  f)(x) = 0.
n

c) Demonstraţi că ( f
f  ...
  f )( x )  ( x  1) 2  1 ,  n  N *,  x  R.
n ori

15. Se consideră funcţiile fn : R  R, f1(x) = x3 – 3x 2 + 3x, fn+1(x) = (f1  fn)(x),  n  N *,  x  R.

n

a) Demonstraţi că fn(x) = ( x  1)3 + 1,  n  N * ,  x  R.

b) Arătaţi că funcţiile fn sunt strict crescătoare, oricare ar fi n  N * .
c) Rezolvaţi în R ecuaţia f1 (x) + f2(x) + f3 (x) – 3 = 0.
3 2006  3
2
d) Demonstraţi că (f1 (x) – 1)  (f2 (x) – 1)  …  (f2 005 (x) – 1) = ( x  1) ,  x  R.

x3
16. Se consideră funcţia f : [1, )  [1, ), f(x) = .
x 1
a) Verificaţi că f ( 3 )  3 .
b) Arătaţi că f este strict descrescătoare pe intervalul [1, ).
2x  3
c) Arătaţi că (f  f)(x) = ,  x  [1, ).
x2
1
d) Dacă x, y  (1, ), x  y, atunci f(x) – f(y) < x – y.
2
p p  3q
e) Demonstraţi că  3  2  3 ,  p, q  N*, p  q.
q pq
p 1 2 p  3q 1
f) Dacă p, q  N * ,  3  , arătaţi că  3  .
q 3 p  2q 12

17. Se consideră mulţimea de funcţii M = f : R  R  f(x) = x2 + ax + b, a, b  1, 2, 3 şi notăm cu S mulţimea

tuturor soluţiilor reale ale ecuaţiilor de forma f(x) = 0, unde f  M.
a) Determinaţi cardinalul lui M.
b) Determinaţi numărul funcţiilor f  M pentru care ecuaţia f(x) = 0 nu are soluţii reale.
c) Găsiţi două funcţii f, g  M pentru care ecuaţiile f(x) = 0 şi g(x) = 0 au o soluţie reală comună.
d) Determinaţi mulţimea S.

18. Se consideră funcţia f : R  R, f(x) = x2 – 2x – 7. Notăm cu x1 , x2  R soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 şi cu

Sn  x 1n  x n2 ,  n  N.
a) Determinaţi x 1 şi x2 .
b) Arătaţi că Sn+2 = 2Sn+1 + 7Sn,  n  N.
c) Calculaţi x 15  x 52 .
d) Găsiţi ecuaţia de gradul doi ce are soluţiile y1 = x1 + 2, y2 = x2 + 2.
 1
e) Găsiţi două numere întregi b, c, astfel încât ecuaţia x2 + bx + c = 0 să aibă o soluţie în intervalul  0,  .
 3

- 14 -
19. Se consideră mulţimile A = f : R  R  f(x) = ax2 + bx + c, a, b, c  R, a  0, B = g : R  R  g(x) = a4 x 4 +
a3 x3 + … + a0 , a4, a3 , …, a0  R, a4  0, C = u  v  u, v  A, unde  este compunerea funcţiilor.
a) Dacă u, v  A, arătaţi că u  v  B.
 b   b 
b) Verificaţi că, dacă f  A, f(x) = ax2 + bx + c, atunci f    x   f  x  ,  x  R.
 2a   2a 
c) Găsiţi o funcţie g  B cu proprietatea că g(1 – x) = g(1 + x),  x  R.
d) Arătaţi că funcţia h : R  R, h(x) = x4 + x + 1 are proprietatea că  a  R, există x  R astfel încât h(a –
x)  h(a + x).
e) Demonstraţi că, dacă w  C, există x  R astfel încât w(c – x) = w(c + x),  x  R.
f) Arătaţi că mulţimea B \ C este nevidă.
20. Se consideră ecuaţia 4x2 – 4(m – 1)x – m + 3 = 0. Discutaţi natura şi semnele soluţiilor după valorile
parametrului real m.
21. Determinaţi parametrul real m pentru care ecuaţia x2 (2x2 + 5) – m(x2 + 3) = 1 are patru soluţii reale.
x 2  ( m  1) x  m  2
22. Se consideră expresia E(x) = , m  R. Determinaţi parametrul real m astfel încât E(x) să
x2  x  m
aibă sens şi să fie strict pozitivă pentru orice x real.
x 2  mx  1
23. Determinaţi valorile reale ale lui m pentru care  3  2  2 ,  x  R.
x  x 1
24. Se consideră n  N, n  2, numere reale a, b, c, a1 , …, an, b 1 , …, bn şi funcţia f : R  R, f(x) = = ax2 + bx + c.
a) Dacă a = 0 şi f(x)  0,  x  R, arătaţi că b = 0 şi c  0.
2
 b  b 2  4 ac 
b) Verificaţi că f(x) = a  x     ,  x  R.
 2a  4 a 2 
c) Demonstraţi că ( a 1x  b1 ) 2  (a 2 x  b 2 ) 2  ...  (a n x  b n ) 2  0 ,  x  R.
d) Arătaţi că ( a 1b1  ...  a n b n ) 2  ( a 12  ...  a 2n )( b12  ...  b 2n ) .
25. Se consideră n  N, n  2, numerele a, b, c, a1 , …, an, b 1 , …, bn cu b12  b 22  ...  b 2n > 0 şi funcţiile f, g : R 
R, f(x) = ax 2 + bx + c, g(x) = (a1 x + b1 )2 – (a2 x + b2 )2 – … – (a nx + bn) 2.
a) Dacă a = 0 şi b  0, arătaţi că există d, e  R pentru care f(d)  f(e) < 0.
2
 b  b 2  4 ac 
b) Verificaţi că f(x) = a  x     ,  x  R.
 2a  4 a 2 
c) Dacă a  0 şi există u, v  R pentru care f(u)  f(v)  0, demonstraţi că b2 – 4ac  0.
d) Arătaţi că g(x) = ( a 12  a 22  ...  a 2n ) x 2  2 x (a 1b1  a 2 b 2  ...  a n b n )  ( b12  b 22  ...  b 2n ) ,  x  R.
 b 
e) Arătaţi că g(0)  g   1   0.
 a1 
f) Demonstraţi că ( a 12  a 22  ...  a 2n )( b12  b 22  ...  b 2n )  (a 1b 1  a 2 b 2  ...  a n b n ) 2 .

26. Se consideră şirurile (an )n1 , (bn) n1 definite prin an = n + 2,  n  N* , şi bn = 3n – 2,  n  N * , precum şi
punctele An(an , bn ), n  N* .
a) Arătaţi că cele două şiruri sunt progresii aritmetice, determinând raţia fiecăreia.
b) Scrieţi ecuaţia dreptei A1 A 2.
c) Demonstraţi că toate punctele An, n  N* , sunt coliniare.
27. Se consideră familia de funcţii fm : R  R, fm (x) = mx2 + 2(m + 1)x + m + 2 = 0, unde m  R* .
a) Demonstraţi că vârfurile parabolelor asociate acestor funcţii se găsesc pe dreapta d: y = x + 1.
b) Dacă A şi B sunt punctele de intersecţie a unei parabole oarecare cu axa Ox, iar F este proiecţia vârfului V
al acelei parabole pe Ox, arătaţi că AB = 2FV.
c) Arătaţi că toate parabolele familiei trec printr-un punct fix.
28. Se consideră parabolele de ecuaţii P 1 : y = 4x2 şi P 2 : y = 12x2 . Prin originea O a sistemului de axe se duce o
dreaptă variabilă, care intersectează a doua oară cele două parabole în M, respectiv N. Demonstraţi că mijlocul
2
P al segmentului MN se deplasează pe parabola de ecuaţie y = 6x .
2
29. Se consideră parabola P : y = x + px + q.
a) Fie x1 , x2 abscisele punctelor în care P intersectează Ox. Determinaţi p, q, dacă x1 , 1, x2 formează o
progresie aritmetică crescătoare, iar x 32  x 13  28 .
b) O secantă paralelă cu prima bisectoare taie parabola în punctele distincte A şi B. Se cere locul geometric al
segmentului [AB] atunci când secanta se deplasează păstrându-şi direcţia.

- 15 -
 ( x  1) 2
30. Se consideră funcţia f : D  R, f(x) = , unde D este domeniul maxim de definiţie, iar a este un
1  ax
parametrul real.
a) Aflaţi, funcţie de a, care este numărul punctelor de intersecţie dintre graficul lui f şi dreapta paralelă cu
prima bisectoare, care trece prin A(0, –2).
b) Pentru a = –2, graficul lui f intersectează dreapta de ecuaţie y = m în două puncte distincte M şi M.
Determinaţi valorile lui m  R pentru care se întâmplă acest lucru, apoi aflaţi locul geometric al mijlocului
segmentului MM.
31. Se consideră triunghiul ABC, un punct O în planul său şi punctele M  (BC), N  (CA), P   (AB) astfel
BM CN AP
încât    k . Fie G centrul de greutate al ABC, iar H centru de greutate al MNP.
MC NA PB
1
a) Dacă D este mijlocul lui [AB], arătaţi că OD  ( OA  OB ) .
2
1
b) Demonstraţi că OM  ( OB  k OC ) .
k 1
1
c) Calculaţi OG  ( OA  OB  OC ) .
3
1
d) Calculaţi OH  ( OM  ON  OP ) .
3
e) Demonstraţi că ABC şi MNP au acelaşi centru de greutate.
 n 2  1 2n 
32. În raport cu un reper cartezian xOy, se consideră punctele A n  2 , 2  , n  N.
 n 1 n 1
2 2 2 2 2
a) Verificaţi identitatea (x – 1) + (2x) = (x + 1) ,  x  R.
b) Demonstraţi că OAn = 1,  n  N.
n2 1 2n
c) Arătaţi că pentru orice n  N, există tn  [0, 2] astfel încât cos t n  2 , iar sin t n  2 .
n 1 n 1
d) Justificaţi că centrul trigonometric conţine o infinitate de puncte având ambele coordonate numere
raţionale.

33. Se consideră şirul de funcţii (fn )n1, fn : R  R, cu f1 (x) = xfn–1 (x) – fn–2 (x),  n  N, n  3.
a) Determinaţi f3 (x).
b) Arătaţi că f2 (2 cos t) = 2 cos 2t,  t  R.
c) Demonstraţi că fn(2 cos x) = 2 cos nx,  n  N *,  x  R.
34. Fie f(x) = sin6 x + cos6 x + m(sin4 x + cos4 x), x  R, unde m este un parametru real.
a) Arătaţi că sin4 x + cos4x = 1 – 2 sin2x,  x  R.
b) Demonstraţi că sin6x + cos6 x = 1 – 3 sin4x cos4 x,  x  R.
3 m
c) Dacă t = sin 2x, arătaţi că f(x) = 1 + m – t 2    .
4 2 
d) Determinaţi m pentru care funcţia f este constantă.
xm
35. Se consideră funcţia f : D  R, f(x) = , unde D este domeniul maxim de definiţie, iar m este un
1  mx
parametrul real.
 1 1  1
a) Demonstraţi că f      ,  x  R \ 0 ,  m ,  .
 x f (x )  m
x  tg 2 a
b) Pentru m = tg a, verificaţi că f ( f ( x ))  .
1  x tg 2 a
x  tg 2 a
c) Notând g ( x )  , verificaţi egalitatea:
1  x tg 2 a
g(tg 5a) – g(tg 2a) – g(tg a) = g(tg 5a)  g(tg 2a)  g(tg a).
5
d) Dacă a = , determinaţi punctele de intersecţie dintre graficul lui g şi a doua bisectoare.
8
36. a) Demonstraţi că sin 3x = 3 sin x – 4 sin3 x,  x  R.
2 3  
b) Arătaţi că sin  sin . c) Demonstraţi că 4 cos 2  2 cos  1  0 .
5 5 5 5
 1 5
d) Deduceţi că cos  . e) Arătaţi că sin 1 + cos 1  R \ Q.
5 4

- 16 -
  
37. Fie x   0,  , t = tg x + ctg x şi Sn  tg n x  ctg n x , n  N* .
 2
a) Demonstraţi că t  2.
b) Calculaţi S2 şi S3 în funcţie de t.
c) Demonstraţi că Sn = tSn–1 – Sn–2 ,  n  3.
d) Arătaţi că Sn se poate exprima în funcţie de t.
e) Dacă sin 2x  Q, arătaţi că tg n x  ctg n x  Q.

38. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consideră punctele A(2, 1), B(6, 4) şi C(5, –3).
a) Calculaţi lungimile segmentelor AB şi AC.
b) Calculaţi AB  AC .
c) Calculaţi m(A).
d) Determinaţi coordonatele simetricului punctului C faţă de B.

39. Se consideră patrulaterul convex ABCD, în care AC  BD = O.

AC  BD
a) Dacă AC  BD, arătaţi că aria patrulaterului este egală cu .
2
b) Dacă AC  BD, demonstraţi că OA2 + OB2 + OC 2 + OD2 = AB2 + CD2 .
c) Dacă AC  BD, arătaţi că AB2 + CD2 = AD2 + BC 2 .
d) Dacă AB 2 + CD2 = AD2 + BC 2 , demonstraţi că AC  BD.

40. În sistemul cartezian xOy se consideră punctele M(a, b), N(c, 0), P(d, 0), Q(e, 0), unde c < d < e. Fie d
mijlocul lui [BC], G centrul de greutate al ABC, iar S un punct oarecare din plan.
a) Verificaţi MN2 = (a – c) 2 + b2 şi NP = d – c.
b) Arătaţi că MN 2  PQ – MP 2  NQ + MQ2  NP = NP  PQ  NQ.
c) Deduceţi că 4AD2 = 2(AB2 + AC2 ) – BC 2 .
d) Demonstraţi că 9SG2 = 3SA2 + 6SD2 – 2AD 2 .
2 2 2 2 2 2 2
e) Demonstraţi că 9SG = 3(SA + SB + SC ) – (AB + BC + AC ).

41. În plan se consideră ABC şi L  (BC). Se mai consideră patrulaterul convex MNPQ, iar R şi S sunt
mijloacele diagonalelor [MP] şi [NQ].
a) Determinaţi x, y  R pentru care AL2 = x + AB 2 + BL2 – 2 AB  BL  cosABC, iar AC2 = y + + AB2 +
BC 2 – 2 AB  BC  cosABC.
b) Arătaţi că AL2  BC = AB  LC + AC2  LB – BL  CL  BC.
c) Dacă D este mijlocul lui [BC], atunci 4AD2 = 2(AB2 + AC2 ) – BC2 .
d) Dovediţi că 4RS2 = 2MS2 + 2SP2 – MP 2 .
e) Demonstraţi că 4RS2 = MN2 + NP2 + PQ2 + QM2 – (MP2 + QN2 ).

42. Se consideră ABC şi punctele D, E  (BC) astfel încât m(BAD) = m(CAE) = .

SBAD  SBAE BD  BE
a) Arătaţi că  .
SCAD  SCAE CD  CE
SBAD  SBAC AB 2
b) Demonstraţi că  .
SCAD  SCAE AC 2
BD  BE  AC 2
c) Calculaţi expresia .
CD  CE  AB 2
BD AB 2
d) Dacă, în plus, AE este mediană, arătaţi că . 
CD AC 2
BM  BN AB 2
e) Dacă punctele M, N  (BC) sunt astfel încât  , demonstraţi că BAM  CAN.
CM  CN AC 2

- 17 -
- 18 -
 SOLUȚII

1. Numere reale

1. n = 10. 2. n = 7. 3. în 10 zerouri. 4. A = 4. 5. a) Cum 0 = 02 – 0 2, iar 1 = 12 – 02, rezultă că 0 şi 1 se află în A. Orice pătrat
perfect dă la împărţirea prin 4 fie restul 0, fie restul 1. Rezultă că o diferenţă de pătrate dă la împărţirea prin 4 unul din resturile
0, 1 sau 3. Astfel, 2 nu se află în A. Putem proceda şi altfel: presupunem prin absurd că 2 = x2 – y2 , cu x, y  Z; atunci
(x – y)(x + y) = 2, prin urmare unul dintre factori are modulul 1, iar celălalt are modulul 2. Rezultă că numerele x – y şi x + y
vor avea parităţi diferite, ceea ce este absurd;

2 2
 x 1   x 1  x 2  2 x  1 x 2  2x  1 4 x x 1 x 1
b)         x ,  x  R; c) Dacă x = 2n + 1, n  Z, atunci = = n + 1,
 2   2  4 4 4 2 2
2 2
= n şi, conform punctului precedent, vom avea că x = (n + 1) – n  A. 6. a) Efectuând împărţirea, constatăm că
1
 0, ( 047619) . Atunci a1 = 0, deci orice produs care conţine factorul a1 este nul;
21
b) Fracţia dată este periodică simplă, cu 6 zecimale în perioadă, prin urmare a1 = a8 = a14, = … = a2000 = 4. În primele 2003
zecimale, cifra 4 apare de 334 de ori; c) Grupăm câte 6 termeni ai sumei, ultima grupă fiind incompletă; obţinem că S = (a 1 +
a2 + … + a6) + (a7 + a8 + … + a12) + (a1993 + … + a1998) + (a1999 + … + a2003)
k  k
= 333(0 + 4 + 7 + 6 + 1 + 9) + (0 + 4 + 7 + 6 + 1) = 9009. 7. 2,0(10). 8. a) Fie x = ,y , k,   Z; atunci x + y = ,
n! n! n!
k k
iar x – y = , cu k + , k –   Z, deci x + y şi x – y se află în H n; b) Considerăm x = oarecare în Hn; atunci x =
n! n!
k ( n  1)...(p  1)  p
, deci x  H p; c) Orice număr raţional se poate scrie sub formă de fracţie ordinară cu numitorul pozitiv.
p!
m
Dacă r = , n  N *, evident că r  Hn . 9. Avem că A \ B = (–3, 1], deci (A \ B)  Z = –2, –1, 0, 1; cardinalul acestei
n
mulţimi este 4. 10. Raţionalizând fiecare fracţie, obţinem că
A = ( 2  1 )  ( 3  2 )  ...  ( 100  99 )  100  1  10 – 1 = 9, deci A  N. 11. a = ( 2  3 ) 2  3  = 2  N. 12.

a= (2  3 ) 2  ( 2  3 ) 2 = 4  N. 13. Observăm că 3  2 2  (1  2 ) 2  1  2  –1 + + 2 , deci putem lua a = –1,

3 5 3 5
b = 1. 14. Ecuaţia E(x) = 1, deci x2 – 3x + 1 = 0, are soluţiile x 1, 2  . Considerând, a = , atunci a  R \ Q, iar
2 2
7 (5 2  1) 5 2 1 8 17
E(a) = 1  N. 15. a =  ; cum 1,4 < 2 < 1,5, înseamnă că a , deci [a] = 1. 16. 19. 17. 15. 18. Cum
50  1 7 7 14
 1 1  1 1 2 2
442 = 1936 < 2008 < 2025 = 452, rezultă că [ 2008] = = 44. Apoi             ( 1)  . Astfel, a = 44 + 2  =
 3 3  3 3 3 3
2 (n  2)  n n2 n 1 1
46. 19. a)      ;
n (n  2) n (n  2) n( n  2) n (n  2) n n  2
1  1   1 1   1 1  1  1  n
b) Folosind punctul precedent, obţinem că S n   1        …      1   ;
2  3   3 5   2 n  1 2 n  1  2  2 n  1  2 n 1
n
c) Cum 0 < < 1,  n  N *, înseamnă că [S n] = 0,  n  N *; d) Numerele Sn, având partea întreagă 0, ele vor coincide
2n  1
114 n 14
cu partea lor fracţionară. Impunem ca    , de unde n = 2. 20. d  2, 3. 21. Dacă x = 0, atunci
315 2n  1 35
 1  * 1  1 
 x 2  1   1 , iar dacă x  R , atunci x 2  1  (0, 1), deci  x 2  1   0. În concluzie, ecuaţia dată are soluţii doar pentru n = 1
   
1 n 1
(când S = 0) şi n = 0 (când S = R *). 22. Relaţia din enunţ are loc dacă şi numai dacă 2x = n + , cu n  Z, deci x =  ,
3 2 6
1 1
n  Z. 23. Se arată uşor că –x = 1 – x şi atunci relaţia din enunţ devine x2 – x + = 0, de unde x = . Numerele
4 2
1
căutate sunt cele de forma x = n + , cu n  Z. 24. Rezultă că x + 4 = (1 – 2x), de unde x = –1 sau x = 5. Cum ambele valori
2
obţinute verifică ecuaţia, înseamnă că S = –1, 5. 25. Cum a = –a,  a  R, rezultă că 24 – 2x = 8 – 4x = = 4x – 8. Astfel,
E(x) = 4x – 8 – 4x – 8 = 0,  x  R. 26. Folosim inegalitatea modulului: a + b  a + b,  a, b  R, cu egalitate dacă şi
numai dacă numerele a şi b cu acelaşi semn. În cazul nostru, 2x – 3 + 2x – 1 = = 2x – 3 + 2 – 2x  2x – 3 + 2 – 2x = 1,

- 19 -
  3 a 2  b 2 21
 x  R, cu egalitate când x  1,  . 27. Observăm că x = (a + b)2 – – 2ab = 25 – 4 = 21, iar y =  .
 2 ab 2
28. a) 0 = 02 – 2  02, 1 = 1 2 – 2  02 , 2 = 22 – 2  1 2, iar 3  M, deoarece elementele lui M dau la împărţirea prin 4 unul dintre
resturile 0, 1 sau 2 (a se vedea şi problema 5 a)); b) (a2 – 2b2)(c2 – 2d2) = a2c2 – 2a2d2 – 2b2c2 + 4b2d2 = a2c2 + 4abcd + 4b2d2 –
2(a2d2 + 2abcd + b2c2) = (ac + 2bd)2 – – 2(ad + bc)2; c) Rezultă din b). 29. a) (a + b + c)3 – a3 – b 3 – c3 = (a + b + c – a)[(a + b + c)2
+ a(a + b + c) + a2] –
– (b + c)(b2 – bc + c2) = (b + c)(3a2 + b2 + c2 + 3ab + 3ac + 2bc) – (b + c)(b2 – bc + c2) = (b + c)(3a2 + 3ab + 3ac + + 3bc) = 3(b +
c)[a(a + b) + c(a + b)] = 3(b + c)(a + b)(c + a); b) Din ipoteza problemei rezultă, conform a), că produsul (a + b)(b + c)(c + a)
este nul; atunci a = –b sau b = –c sau c = –a. Dacă a = –b, atunci (a + b + c)2003 = = c2003, iar a 2003 + b2003 + c2003 = –b 2003 + b2003
+ c2003 = c2003 , deci are loc cerinţa. La fel se procedează în celelalte două cazuri. 30. a) Calcul direct; b) Plecăm din membrul
drept: (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz) = = x3 + xy2 + xz2 – x2 y – xyz + x2y + y3 + yz2 – xy2 – xyz – y2z + x2z + y2 z + z3 –
xyz – xz 2 – yz2 = x3 + y3 + z3 – – 3xyz, restul termenilor reducându-se doi câte doi; c) Ţinând seama de b), dacă a3 + b3 + c3 =
3abc, rezultă că a + b + c = 0 sau a2 + b2 + c2 – ab – bc – ca = 0. În primul caz, cum a, b, c sunt nenegative, obţinem că a = b = c =
0. În cel de-al doilea, conform a), deducem că (a – b) 2 + (b – c) 2 + (c – a)2 = 0, de unde a – b = b – c = c – a = 0, deci a = b = c.
31. Dacă x, y  [2, ), atunci x – 2, y – 2  [0, ). Produsul a două numere pozitive fiind pozitiv, rezult că (x – 2)(y – 2) = xy
– 2x – 2y + 4  [0, ), de unde cerinţa problemei. 32. Faptul că x, y  (–1, 1) este echivalent cu x < 1, y < 1. Înmulţind
membru cu membru aceste două inegalităţi (unde totul este nenegativ), obţinem că xy < 1, deci xy  (–1, 1). În particular, 1 +
xy > 0 şi atunci concluzia revine la dubla inegalitate
–1 – xy < x + y < 1 + xy. Avem –1 – xy < x + y  xy + x + y + 1 > 0  (x + 1)(y + 1) > 0, adevărat pentru
x, y  (–1, 1), iar x + y < 1 + xy  xy – x – y + 1 > 0  (x – 1)(y – 1) > 0, din nou adevărat pentru x, y  (–1, 1).
33. a) Inegalitatea revine la (a – b)2  0, adevărat. Se atinge egalitatea când a = b; b) Dacă a, b au acelaşi semn, atunci ab > 0.
Împărţim inegalitatea de la a) prin ab şi se obţine cerinţa; c) Efectuând înmulţirile, membrul stâng se scrie sub forma
a b a c b c 
3             . Concluzia rezultă aplicând b). Se atinge egalitatea când a = b = c. 34. a) E(x) = (x4 + x3 + x2) +
b a c a c b
(x2 + x + 1) = x2(x2 + x + 1) + (x2 + x + 1) = (x2 + x + 1)(x2 + 1); b) Cum a2  0,
2
 1 3 3
 a  R, avem că x2 + 1  1,  x  R, iar x2 + x + 1 =  x     ,  x  R, de unde concluzia. Inegalitatea este chiar
 2 4 4
3
strictă, întrucât egalităţile x2 + 1 = 1 şi x2 + x + 1 = nu se ating simultan (prima are loc pentru x = 0, iar a doua pentru x =
4
2
1  3y  7y2
 ). 35. Avem că x2+ 3xy + 4y2 =  x     0 . Egalitatea se atinge când x = y = 0. 36. Cum 1 x  1,  x  R +,
2  2  4
x
inegalitatea din dreapta este imediată. Dacă x  [2, ), atunci 1  
2
1 x2 1
< 0 . Dacă x  [0, 2], avem voie să ridicăm la pătrat inegalitatea din stânga, obţinând echivalent 1 – x + + 
1 x 4 1 x
 x2 
sau (1 + x) 1  x    1 , adică x2(x – 3)  0, adevărat pentru x  [0, 2]. Ambele egalităţi se ating pentru x = 0. 37. a)
4 
 
1 1
Folosim formula (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3, luând b = ; b) Avem că a  1  ,  a  [1, ); c) Dacă x  1, atunci x –
a a
3
1  1 1  1
 0, conform b). Rezultă că  x    0, deci, ţinând cont de a), deducem că x 3  3  3 x    0, tocmai cerinţa
x  x  x  x
1 1
problemei. 38. Inegalitatea din dreapta revine la ( x  y ) 2   0,adevărat. Înlocuind aici pe x cu şi pe y cu , se obţine
x y
inegalitatea din stânga. 39. a) La problema 33 a) am văzut că a2 + b2  2ab. Analog se arată că b2 + c2  2bc şi c2 + a2  2ca.
Adunând aceste trei inegalităţi şi împărţind ambii membri prin 2, rezultă concluzia. Altfel, se poate utiliza identitatea de la 30
a); b) Trecem în inegalitatea precedentă a  a 2, b  b2, c  c 2 şi urmează concluzia; c) În inegalitatea de la a), trecem a 
ab, b  bc, c  ca; deducem că a2b2 + b2c2 + c2a2  abc(a + b + c). Ţinând acum seama de punctul b), obţinem ceea ce dorim.
40. a) Calcul direct; b) Numerele (ay – bx)2, (az – cx) 2, (bz – cy)2 sunt nenegative, deci, prin eliminarea lor, cantitatea din
x y z
membrul stâng se micşorează; c) Egalitatea se atinge când ay – bx = az – cx = bz –cy = 0, ceea ce revine la faptul că   .
a b c
41. Cum x  y  z, atunci ax + bx + cx  ax + by + cz  az + bz + cz (am ţinut seama şi de faptul că a, b, c sunt nenegative).
Cum a + b + c = 1, rezultă concluzia. 42. Relaţia de demonstrat se scrie echivalent sub forma dn – bn > cn – an, adică (d – b)(dn–1
+ dn–2b + … + bn–1) > (c – a)(cn–1 + cn–2a + … + an–1). Cum d – b = c – a, iar dn–1 > cn–1, d n–2b > cn–2a, …, bn–1 > an–1 (deoarece 0 <
a < b < c < d), rezultă că are loc inegalitatea de demonstrat.

2. Tipuri de raţionamente logice

1. Propoziţia este falsă; pentru a justifica acest fapt, este suficient să găsim un contraexemplu. Numerele 1  2 şi 1 2 sunt
iraţionale, însă suma lor este 2, număr raţional. 2. Propoziţia este adevărată: adunând membru cu membru inegalităţile 1  x 
3 şi –2  –y  1, obţinem că –1  x – y  4, deci x – y  [–1, 4]. 3. Propoziţia dată se scrie sub forma: „( x, y  N)(x  y sau y

- 20 -
 x)”. Cuantificatorul universal se neagă prin cel existenţial, iar p  q  p  q (de Morgan). Astfel, negaţia propoziţiei date este:
„( x, y  N)(x  y şi y  x)”. Constatăm că negaţia este adevărată (de exemplu, 2  3 şi 3  2), prin urmare propoziţia din
enunţ este falsă. 4. Presupunem, prin absurd, că ar fi falsă concluzia problemei; atunci a  c şi b  d, de unde a + b  c + d,
ceea ce intră în contradicţie cu ipoteza. Reciproca este falsă: dacă a < c sau b < d, nu rezultă obligatoriu că a + b < c + d, după
cum arată următorul exemplu: (1 < 2 sau 3 < 0), însă 1 + 3 > 2 + 0. 5. Dacă a = c şi b = d, evident că a + b 2 = = c + d 2 .
Reciproc, fie a  b 2  c  d 2 ; atunci a – c = (d  b ) 2 şi dacă presupunem prin absurd că d b, atunci d – b  0 şi putem
ac ac
scrie că 2
. Cum 2  R \ Q, iar  Q, am ajuns la o contradicţie. Rămâne că d = b şi rezultă imediat că a = c.
db db
6. Orice număr prim mai mare ca 3 este fie de forma 6k + 1, fie de forma 6k + 5. Din oricare trei numere prime, putem alege
două care să dea acelaşi rest la împărţirea prin 6 (principiul cutiei). Diferenţa acestor două numere va fi multiplu de 6. 7. Este
clar că n,  n  N, n  2. Pe de altă parte,
1 1 1  1  1 1  1 1 1
n  11   ...   2   1        ...      3   3 . Cum n   (2, 3),  n  2, rezultă
1 2 23 ( n  1) n  2   2 3   n  1 n  n
că n, n  2, nu poate fi număr întreg. 8. Fixăm n  N, n  2. Fie k  N acel număr cu proprietatea că 2 k  n < 2k+1; atunci
există un singur număr în mulţimea A = 1, 2, …, n, anume 2k, care să se dividă cu 2k; toate celelalte numere din A conţin în
descompunerea lor în factori puteri mai mici ale lui 2. Calculăm cn, aducând toate fracţiile la cel mai mic numitor comun. Toţi
1
termenii, în afară de k , vor trebui amplificaţi cu numere pare. Rezultă că scrierea sub formă de fracţie ireductibilă a lui cn are
2
numărătorul impar şi numitorul par, prin urmare cn  N,  n  N, n  2. 9. Soluţia 1. Procedăm prin inducţie matematică.
1 2  3  4
Pentru n = = 1, identitatea din enunţ devine 1  2  3 = , adevărat. Presupunem că egalitatea are loc pentru n = k şi vom
4
demonstra că are loc şi pentru n = k + 1. Dacă Sk = 1  2  3 + 2  3  4 + … + k(k + 1)(k + 2) este egală cu
k ( k  1)(k  2)( k  3) k (k  1)(k  2)( k  3)  4 ( k  1)(k  2 )(k  3)
, atunci S k 1  S k  ( k  1)(k  2 )(k  3)  
4 4
( k  1)(k  2)( k  3)( k  4)
 , ceea ce trebuia demonstrat. Soluţia 2. Folosim procedeul de sumare telescopică. Deoarece
4
1
k ( k  1)(k  2 )  [ k ( k  1)(k  2 )(k  3)  ( k  1) k ( k  1)(k  2 )] , dând lui k valorile 1, 2, …, n şi sumând membru cu membru
4
egalităţile obţinute, rezultă concluzia problemei. 10. Se poate folosi metoda inducţiei matematice sau procedeul de sumare
1 1 1 1 
telescopică plecând de la identitatea   . 11. Se poate folosi metoda inducţiei matematice
( 4 k  3)( 4 k  1) 4  4 k  3 4 k  1 


2k  1 1 1
sau procedeul de sumare telescopică plecând de la egalitatea   . 12. Se poate folosi metoda inducţiei
k 2 ( k  1) 2 k2 ( k  1) 2
matematice sau procedeul de sumare telescopică plecând de la egalitatea k  k! = (k + 1! – k!. 13. Se poate folosi metoda
inducţiei matematice sau o simplificare telescopică:
 4  4  4   4  12  2 2 3 2  2 2 5 2  2 2 ( 2 n  1) 2  2 2  1  3 1  5
 1    1   1    ...  1  2
     ...    
 1   9  25   ( 2 n  1)  12 32 52 ( 2 n  1) 2 11 3  3
37 ( 2 n  3)( 2 n  1)  ( 2 n  1) 1  2n
  ...    ,  n  N *. 14. Se poate folosi metoda inducţiei matematice sau procedeul de
55 ( 2 n  1)( 2 n  1) 2n  1 1  2n
sumare telescopică. 15. Inegalitatea din stânga este evident adevărată pentru orice n  N *. Pentru a o justifica pe cea din
2 3 4 3
dreapta, procedăm prin inducţie matematică. Pentru n = 1, aceasta revine la  , adică  , adevărat. Presupunem
3 5 9 5
afirmaţia adevărată pentru n = k şi o demonstrăm pentru n = k + 1. Notând Pn =
2 4 2n 3 2k  2 3 2k  2
=   ...  , în ipoteza că Pk  , avem că Pk 1  Pk    . Vrem să demonstrăm că
3 5 2n  1 2k  3 2k  3 2 k  3 2k  3
2
3 1
 2k  2  2k  2
2k  3 1
Pk 1  şi, pentru aceasta, ar fi suficient să arătăm că , deci că  
  . 
2k  5 2k  3 2k  3 2k  5  2k  3  2k  5
Această din urmă inegalitate revine, după eliminarea numitorilor şi reducerea termenilor asemenea, la 6k + 7 > 0, evident
adevărat. 16. Soluţia 1. Folosim metoda inducţiei matematice. Dacă n = 2, atunci A 2 = 70, număr care se divide cu 70.
Presupunem că Ak70 şi demonstrăm că Ak+170, evident că şi A k+1 se divide cu 70. Soluţia 2. Avem că
A n  5 n 1  2 n ( 2  5)  10 n 1  7, deci An70,  n  N*, n  2. 17. a) S0 = = 2, S 1 = 4, iar S 2 = x2 + y2 = (x + y)2 – 2xy = 14; b)
Avem 4S n–1 – Sn–2 = (x + y)(xn–1 + yn–1) – (x n–2 + yn–2) = xn + + xy  yn–2 + xy  x n–2 + yn – xn–2 – yn–2 = xn + yn = S n,  n  N, n 
2; c) Folosim metoda inducţiei matematice. Etapa de verificare a fost parcursă la a). Presupunem că S0, S1, …, S n–1 sunt
numere naturale; atunci Sn = 4Sn–1 – – Sn–2 este număr întreg. Cum x, y sunt pozitive (de fapt, x = 2 + 3 , y = 2 – 3 sau invers),
atunci Sn = xn + yn > 0 şi astfel rezultă că S n  N. 18. a) Dacă ar exista x, y  N pentru care 11 = 4x + 5y, atunci y  2. Dacă y
= 0, obţinem că 11 = 4x, x  N, ceea ce este imposibil. Analog ajungem la contradicţii pentru y = 1 şi y = 2, deci 11  A.
Pentru a justifica partea a doua, este suficient să observăm că 12 = 4  3 + 5  0, 13 = 4  2 + 5  1, 14 =
= 4  1 + 5  2, iar 15 = 4  0 + 5  3; b) Dacă n  A, atunci n + 4  A. Într-adevăr, dacă n = 4x + 5y, cu x, y  N, atunci n + 4 =

- 21 -
4(x + 1) + 5y, cu x + 1, y  N, prin urmare n + 4  A. Am văzut mai înainte că 12, 13, 14, 15 se află în A; conform
principiului inducţiei matematice („cu pas”), rezultă că orice n  N, n  12, aparţine lui A. 19. Cum suma şi diferenţa unor
numere naturale au aceeaşi paritate, dacă există o alegere a semnelor pentru care 1  2  …  n = 0, atunci suma 1 + 2 + … +
n ( n  1)
n= este pară, de unde n = 4k sau n = 4k – 1, k  N *. Reciproc, demonstrăm prin inducţie matematică. Pentru n = 3
2
avem că +1 + 2 – 3 = 0, iar pentru n = 4 că +1 – 2 –
– 3 + 4 = 0. Dacă egalitatea din enunţ este adevărată pentru n = k, atunci ea este adevărată şi pentru n = k + 4; dată o alegere a
semnelor astfel încât 1  2  …  k = 0, avem că (1  2  …  k) + (k + 1) – (k + 2) – (k + 3) + + (k + 4) = 0. Astfel,
rezolvarea problemei este încheiată. 20. Există 10 astfel de numere: trei cu cifrele 9, 9, 6, şase cu cifrele 9, 8, 7 şi unul cu
cifrele 8, 8, 8. 21. a) A = 99 – 10 + 1 = 90; b) Există 9 astfel de elemente: 11, 22, …, 99; c) Există 18 astfel de elemente: 12,
20, 21, …, 29, 32, 42, …, 92. 22. A conţine 52 – 12 + 1 = 41 de elemente, dintre care 11 se divid cu 4 (anume 4  3, 4  4, …, 4
 13), deci în A există 41 – 11 = 30 de numere nedivizibile cu 4. 23. a) Numerele care se divid cu 6 şi cu 8 sunt acele numere
care se divid cu [6, 8] = 24 şi sunt în număr de 4; b) Există 16 multipli de 6 (6, 12, 18, …, 96), dintre care 4 sunt şi multipli de
8, deci 12 numere se divid cu 6, dar nu şi cu 8; c) În A sunt 16 multipli de 6, 12 multipli de 8, iar 4 dintre aceste numere sunt
multipli comuni de 6 şi 8, deci avem 16 + 12 – 4 = 24 multipli de 6 sau de 8. 24. Produsul ab este impar dacă fiecare dintre
factori este impar. Astfel, a poate fi ales în 3 moduri, la fel şi b, deci există 3  3 = 9 perechi cu proprietatea dată. 25. Fiecare
dintre cele patru cifre ale unui număr poate fi aleasă în câte trei moduri, deci avem 3  3  3  3 = 81 de numere. 26. Prima cifră
a numărului poate fi aleasă în 4 moduri, a doua poate fi oricare dintre cele 3 cifre rămase, iar a treia una dintre cele două cifre
rămase; există 4  3  2 = 24 de numere. 27. Există 5  4 = = 20 de numere de forma ab 0 şi încă 4  4 = 16 numere de forma
ab5 , în total 36 de numere. 28. a) Scriem mulţimile după cel mai mare element: 6, 5, 1, 4, 2, 3, 2, 1; există patru
mulţimi cu suma elementelor 6; b) Mulţimile dorite sunt: 6, 2, 6, 2, 1, 4, 3, 4, 3, 1, în total 4. 29. În B nu putem avea
mai mult de un număr divizibil cu 3. De asemenea, B nu poate conţine simultan numere de forma 3k + 1 şi 3k + 2. O submulţime
maximală B va conţine 5 elemente, anume cele patru numere de forma 3k + 1 (1, 4, 7, 10) şi un multiplu de 3. 30. Putem alege
o mulţime B cu cinci elemente, de exemplu B = 6, 7, 8, 9, 10. Vom arăta că nu există submulţimi B ca în enunţ cu şase sau
mai multe elemente. Pentru aceasta, partiţionăm pe A: A = 1, 2, 4, 8  3, 6   5, 10  7  9. Dacă B  6, atunci
B va conţine două elemente dintr-o aceeaşi clasă a partiţiei (una dintre primele trei) şi se ajunge la o contradicţie.

3. Şiruri. Progresii

n ( n  1)
1. a) an = 2n – 1,  n  N *; b) an = (n – 1)2,  n  N *; c) a n = (–1)n,  n  N *; d) a n = 1 + 2 + … + n = ,  n  N *. 2.
2
n 1 2 2 7 17 n 1
a) Ecuaţia  are soluţia n = 5, deci a5 =  ; b) Inecuaţia
conduce la n < , deci există cinci termeni mai
n 1 3 3
n  1 10 3
n  1 99
mici ca 0,7; c) Toţi termenii şirului sunt mai mici ca 1, iar   n > 199. Rezultă că toţi termenii şirului, începând cu
n  1 100
a200, se află în intervalul dat, adică (0,99; 1) conţine o infinitate de termeni ai şirului. 3. Cum
4n  4 4n 12
a n 1  a n    > 0,  n  N, rezultă că (an) este strict crescător. 4. Deoarece an+1 – a n = (n + 1)2 – (n
n  4 n  3 ( n  3)( n  4 )
+ 1) – n 2 + n = 2n > 0,  n  N *, şirul dat este strict crescător.
1
5. a) Observăm că E(x) = x(x – 4) + 3 > 0,  x  4, prin urmare a n 1  a n  > 0,  x  4; b) Avem că
E ( n  1)
1 1 1 1 1  1  1 1   1 1   1 1   1 1 
     ,  k  4, prin urmare a n              ...     
E( k ) (k  1)(k  3) 2  k  3 k 1  2  1 3   2 4   3 5   n  3 n  1 
1 1 1 1  1 3 3
 1        ,  k  4. Astfel, şirul dat este mărginit superior. Şirul fiind strict crescător, el este
2 2 n  2 n 1 2 2 4
mărginit inferior de primul termen; c) Rezultă din calculul făcut la b) sau prin inducţie matematică.
n 1  n n 1  n
6. a) a n    n  1  n ,  n  N*; b) Folosim procedeul de sumare telescopică, ţinând
( n  1  n )( n  1  n ) n 1 n
a n 1 n 1  n
seama de a); c) Şirul are termeni pozitivi (deci este mărginit inferior), iar  < 1, deci (an)n1 este strict
an n2  n2
1
descrescător. În plus, orice şir descrescător este mărginit superior. 7. a) Cum an+1 – a n = = > 0, şirul (an)n1 este strict
( n  1 )!
1 1 1
crescător; b) Avem că b n 1  b n    
( n  1)! ( n  1)!( n  1) n  n!
n (n  1)  n  ( n  1) 2 1
   0 , deci (bn)n1 este strict descrescător; c) Şirul (an)n1 fiind crescător, este minorat
( n  1)!n  ( n  1) ( n  1)!n  ( n  1)
de primul termen; (bn)n1 fiind descrescător, este majorat de primul său termen. Atunci 2  an < bn  3,  n  N*, deci cele două
şiruri mărginite. 8. Dacă n  2, atunci an = (a1 + … + am) – (a1 + … + an–1) = sn – sn–1 =

- 22 -
 n n 1 1 1 1 1
=   . În cazul n = 1 avem că a 1  s1   , deci putem afirma că a n  ,  n  N *.
n 1 n n ( n  1) 2 1 2 n (n  1)
9. Se poate folosi metoda inducţiei matematice. Altfel, observăm că relaţia de recurenţă se poate scrie sub forma an – an–1 = an–1
– a n–2,  n  3, deci, dacă notăm xn = an+1 – an,  n  1, avem că xn–1 = xn–2,  n  3, prin urmare xn+1 = xn,  n  1. Cum x1 =
a2 – a1 = 1, rezultă că xn = 1,  n  1, adică an+1 = an + 1,  n  1. Obţinem că (an)n1 este o progresie aritmetică de raţie 1, cu a1
a a 1 a 1 a 1
= 1, deci an = a1 + (n – 1)  r = n,  n  N *. 10. a) a3 = 2 = 2, a 4 = = 3  , a5 = 4  , a 6 = 5  ; b) Observăm că
a1 a2 4 a3 8 a4 2
a n 2 a 1 1 1
a n 3   n 1   , deci an+6 = an+3+3 = = = a n; c) Şirul este periodic, termenii săi repetându-se din 6 în 6.
a n 1 a n a n 1 a n a n 3
Grupând câte şase termenii sumei, obţinem că S = 334(a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6) = 4968,25. 11. a 1 = 5. 12. a 1 = –1. 13. 2007
este al 402-lea termen al progresiei. 14. x = 6. 15. Este suma primilor 11 termeni ai unei progresiei aritmetice cu primul termen
(1  31) 11
1 ţi raţia 4; avem că S11   176 . 16. Termenii sumei formează o progresie aritmetică în care a1 = 1, r = 4. Dacă
2
m( 4m  2)
notăm cu m numărul de termeni, atunci n = am = a1 + r(m – 1), deci n = 4m – 3. Astfel, 231 = S m = = = 2m2 – m şi
2
cum m  N*, obţinem că m = 11, apoi n = 41. 17. Vom avea că a1 = 2, r = 2, S20 = 420. 18. Observăm că a6 + a9 + a12 + a15 =
(a1 + 5r) + (a1 + 8r) + (a1 + 11r) + (a1 + 14r) = 4a1 + 38r, prin urmare 2a1 + 19r = 10. Atunci S20 =
(a 1  a 20 )  20 S (a  a n )  n 2a 1  ( n  1)  r
 10 (a 1  a 1  19 r )  10  10 = 100. 19. Cum n  1  şi analoagele, suma din membrul
2 n 2n 2
r
stâng al egalităţii de demonstrat va fi egală cu a1(m – p) + (n – 1)(m – p) +
2
r r r
+ a1(p – n) + (m – 1)(p – n) + a1(n – m) + (p – 1)(n – m) = a1(m – p + p – n + n – m) + (nm – np – m + p + + mp – mn – p
2 2 2
+ n + np – mp – n + m) = 0. 20. Dacă stadionul se umple în n minute, atunci 1 + 3 + 5 + … +
+ (2n – 1) = 10000, de unde n = 100. 21. Există 8 progresii de raţie 1, 6 progresii de raţie 2, 4 progresii de raţie 3 şi 2 progresii
de raţie 4, în total 20 de progresii. 22. Dacă, prin absurd, ar exista o astfel de progresie, iar 1 = an, 2  a n , 3  a p , cu n, m 

N*, atunci a 1  ( n  1) r  1, a 1  ( m  1)r  2 , a 1  (p  1) r  3 . Deducem că 2  – 1 = (m – n)r, 3 – 1 = (p – n)r şi, cum

2 1 mn
evident că r  0, rezultă că  . Numărul din stânga fiind raţional, iar cel din dreapta raţional, ajungem la o
3 1 pm
b3 b2
contradicţie. 23. x = 9. 24. Din b 32 = 6  24, obţinem că b3 = = 12. Raţia progresiei va fi q = = 2, deci b1 = = 3. 25.
b2 q
7 7 1
Dacă q este raţia progresiei, atunci a1(1 + q3) = = a1(1 + q)(1 – q + q2) = , iar a1(1 – q + q2) = . Deducem că q = – , apoi
16 8 2
1
a1  . 26. q = 2. 27. Fie q raţia progresiei, iar a + b + c = 2k, k  N. Atunci a(1 + q + q2) = 2k şi, cum 1 + q + q 2 = 1 + q(q +
2
1
1) este număr impar, atunci a este par, prin urmare şi b, c sunt tot pare. 28. s  2  2008
 (1, 2). 29. 2(1 + 3 + 32 + … + 38) =
2
39  1 2101  1 1
=2 = 39 – 1 < 39. 30. s = . 31. n = 6. 32. Distanţa parcursă de minge (în metri) este 8 + 2   
2 3 2
20
1 1  1  5 
  ...  23 
 8 = 24 – 19 , deci este mai mică de 24 m. 33. Înălţimea insulei după 20 de ani este 100 1   şi atunci
22 2  2  100 
20
 5  n
trebuie să demonstrăm că  1   > 2. Se demonstrează prin inducţie că are loc inegalitatea lui Bernoulli: (1 + x) > 1 + nx,
 100 
20
 5  5
 x > 0,  n  N, n  2. În cazul nostru,  1   > 1 + 20  = 2, de unde concluzia problemei. 34. a) an+1 – an = (2n +
 100  100
b n 1 2 2 n 1
1) – (2n – 1) = 2,  n  1, înseamnă că (an)n1 este progresie aritmetică de raţie 2; b) n = 2001; c) Observăm că  =
bn 2 2 n 1
4, deci (b n) n1 este progresie geometrică de raţie 4; d) Se foloseşte metoda inducţiei matematice. 35. a) Cum
b n  1 a n  1  3 a n  3 5a n  3  3a n  9 a  1 2( a n  3) a n  1 1
 :    n    ,  n  1, înseamnă că (bn) este progresie
bn a n 1  1 a n  1 5a n  3  a n  3 a n  3 6( a n  1) a n  3 3
n 1
1 a1  3 n 1 1 1 bn
geometrică de raţie ; b) Deoarece b1 = =   1 , atunci b n  b1  q    . Apoi a n  , deducem că
3 a1  1 3 3  bn
1
1
3 n 1 3n 1  1
an   ,  n  N *.
3
1 3n  1
3n  1

- 23 -
 b n 1 a n 1  3 2a n  6
36. a) Cum   = 2,  n  1, înseamnă că (bn)n1 este progresie geometrică de raţie 2;
bn an  3 an  3
b) Deoarece b1 = a1 – 3 = –2, atunci b n  b1  q n 1  2 n ,  n  1. Apoi a n = bn + 3 = 3 – 2 n,  n  1. 37. Există patru asemenea
3
progresii: două cu raţia 2 (1, 2, 4 şi 2, 4, 8), una cu raţia 3 (1, 3, 9) şi una cu raţia (4, 6, 9).
2

4. Funcţii. Funcţia liniară

100
2 100 101  102 1 2 3 100 1
1. f(3) = 0, deci P = 0. 2. S = 100 + k
k 1
 100 
6
 338450. 3. P =    ... 
2 3 4

101 101
. 4. Dmax = = R \ –4, –

1. 5. D max = (–, 0]  (1, ). 6. Vom avea obligatoriu f(b) = f(c) = 2, iar f(a) poate fi 1 sau 2; există două funcţii cu
proprietatea din enunţ. 7. Numerele f(1), f(2), f(3) pot fi alese fiecare în câte patru moduri, iar f(4) este fixat odată ce am ales
pe f(1); rezultă că există 4  4  4 = 64 de funcţii ca în enunţ. 8. Numărul f(1) poate fi 0 sau 2, iar numerele f(2) şi f(3) pot lua
oricare dintre cele patru valori din codomeniu; obţinem 2  4  4 = 32 funcţii. 9. Dacă, prin absurd, ar exista o astfel de funcţie,
pentru x = 0 am obţine că f(0) + f(1) = 0, iar pentru x = = 1, că f(1) + f(0) = 1. Am ajuns la contradicţia 0 = 1. 10. a = b = 1, A
a
= Z. 11. Cum A(a, 2)  G f, atunci f(a) = 2. Dacă a < 1, atunci f(a) = + 1 = 2, de unde a = 2, fals. Dacă a  1, atunci a  1 =
2
 1 4 9
2, deci a = 5, soluţie care convine. 12. Im f = 0 , , ,  . 13. Ecuaţia f(x) = y trebuie să aibă soluţie x  [–2, 1]; impunem
 2 3 4
deci ca –2 
1 y
  1, de unde y  [–1, 5]. În concluzie, Im f = [–1, 5]. Altfel: trasăm segmentul care reprezintă graficul lui f, iar
2
f ( x 1 )  f ( x 2 )  x1  1 x 2  1  1
proiecţia acestuia pe Oy este tocmai Im f = [–1, 5]. 14. Cum    
 
x1  x 2  x1  3 x 2  3  x1  x 2
4
  0 ,  x 1, x2  (3, +), rezultă că f este strict descrescătoare. Avem că y  Im f dacă şi numai dacă ecuaţia
( x 1  3)( x 2  3)
x 1 3y  1 4
 y are soluţie x  (3, +). Impunem deci ca x = > 3, de unde > 0, adică y 
x 3 y 1 y 1
1 1
 (1, ). În concluzie, Im f = (1, ). 15. f(–x) = (–x)2 –  x2  = f(x),  x  R *. 16. f(–x) = f (–x) 3 –
( x ) 2 x2
1  1
– x3  = –f(x),  x  R*. 17. f(–x) = (–x)2 + 2 sin(–x) = –x3 – 2 sin x = –f(x),  x  R. 18. f  x    3x + 1 =
x  3
= 3x + 1 – [3x + 1] = 3x + 1 – [3x] – 1 = 3x – [3x] = 3x = f(x),  x  R. 19. (f  f  f  f)(1) = f(f(f(f(1)))) =
1
= f(f(f(0))) = f(f(0)) = f(0) = 0. 20. Cum (f  f)(x) = f(f(x)) = f   = x, atunci S = (–10) + (–9) + … + 10 = 0. 21. f  g, g  f :
x
R  R, (f  g)(x) = x2, (g  f)(x) = x2 – 2x + 2. 22. a) Ecuaţia dreptei se scrie sub forma redusă y = –2x + 1, deci dreapta este
grafic al funcţiei f : R  R, f(x) = –2x + 1; b) Dreapta d este verticală, deci nu poate fi grafic al unei funcţii. Dreapta d este
1
orizontală şi este graficul funcţiei constante g : R  R, g(x) = – .
2
23. Trebuie ca fracţia din definiţia lui f să se simplifice prin x + m. Cum x2 – 4x + 3 = (x – 1)(x – 3), atunci m = = –1 (când f(x)
= x – 3,  x  D = R \ 1) sau m = –3 (când f(x) = x – 1,  x  D = R \ 3). În ambele cazuri, graficele sunt drepte din care
 7
lipseşte câte un punct. 24. a = 1, b = 2. 25. A(7, 0), B 0,  . 26. m  (–, 1).
 3
1 1
27. M  ,   . 28. a) M(–2, –2); b) Se verifică faptul că M  d3. 29. Se impune ca sistemul format din ecuaţiile celor două
 3 3
1 2 3
drepte să nu admită soluţie, ceea ce se întâmplă când   , deci pentru a =  . 30. Dacă a  R \ \ 1, sistemul are
a 3 2
a 2  2a  2 2a  1
soluţie unică, anume x = 3
,y
. Pentru a = 1, sistemul nu are soluţie.
a 1 a3 1
31. Două puncte de pe graficul lui g sunt A(1, 0) şi B(0, 3). Simetricele lor faţă de dreapta d sunt A, respectiv B(2, 3). Graficul
lui f este dreapta AB, deci f(x) = ax + b, f(1) = 0 şi f(2) = 3, de unde f(x) = 3x – 3.
32. Se impune condiţia m2 – 2 < 0, de unde m  ( 2 , 2 ) . 33. Cum funcţia f  g : R  R, (f  g)(x) = –2x + 2 este de gradul
I, cu coeficient dominant negativ, ea va fi strict descrescătoare. 34. Dacă f : R  R, f(x) = ax + b, cu a  0, atunci f  f : R 
R, (f  f)(x) = a2x + ab + b. Astfel, f  f este funcţie de gradul I cu coeficient dominant pozitiv, deci este strict crescătoare. 35.
Fie f : R  R, f(x) = ax + b, cu a > 0, astfel încât f(f(x)) = a2x + ab + b =
= 4x + 3,  x  R. Rezultă că a2 = 4 şi ab + b = 3, deci a = 2, b = 2. Astfel, f(x) = 2x + 1 este singura soluţie a problemei. 36.

- 24 -
Dacă a > 0, după eliminarea numitorilor, inducţia devine 4x – 2a(3x – 1) > x + 2, adică 3x(2a – 1) < < 2(a – 1). Pentru a 
1   2(a  1)   1  2( a  1)  1
 ,   soluţia este S =    ,  , pentru a   0,  soluţia este intervalul S = =  ,    , iar dacă a = ,
2   3(2 a  1)   2  3( 2 a  1)  2
atunci S = . Dacă a < 0, după eliminarea numitorilor, inducţia devine
 2 (a  1) 
3x(2a – 1) > 2(a – 1), cu soluţia S =    ,  . 37. Dacă x  (–, 3), ecuaţia devine 3 – x + 4 – x = 1, de unde x = 3  (–
 3( 2a  1) 
, 3). Dacă x  [3, 4], ecuaţia devine x – 3 + 4 – x = 1, adică 0 = 0, prin urmare orice număr din intervalul [3, 4] este soluţie.
Dacă x  (4, ), ecuaţia devine x – 3 + x – 4 = 1, deci x = 4  (4, +). În concluzie, S = [3, 4]. 38. S = { 2 , 0} . 39. S = (–,
1)  (2, ). 40. Explicitând partea întreagă, obţinem f(x) =
 1
1, x 
 4
  1 1
= 3x , x   ,  . Graficul lui f este format din două segmente şi un punct. 41. a) Rezultă din faptul că x   [0, 1); b)
  4 3
 1 1
2 x , x   , 
  3 2
Dacă x  [0, 1), atunci x = x, prin urmare f(x) = x  x 2 ; c) f(x + 1) = { x  1}  { x  1}2 

= { x}  {x}2  f ( x ) ,  x  R, deoarece x + n = x,  x  R,  n  Z; d) Ţinând cont de c), obţinem că

2
1 3  2007  1 1 1 1
f    f    ...  f       , deci suma cerută este egală cu 1004  = 502. 42. a) Avem că f(0) = f(0 + 0)
2 2  2  2 2 2 2
= f(0) = f(0) + f(0), deci f(0) = 0; b) Din 0 = f(0) = f(x – x) = f(x) + f(–x), rezultă că f(–x) = –f(x),  x  Q; c) Se demonstrează
prin inducţie matematică; d) În egalitatea de la c), luăm x1 = x2 = … = xn = x;
1 1  1 1 1
e) Facem x = , n  N *, în egalitatea de la d), obţinând că nf    f  n    f (1)  a , prin urmare f    a  ,  n  N *.
n n
   n  n
  n
m  1 1 1 m  m m m
Apoi, f    f  m    m  f    m  a   a  ,  m, n  N, n  0. Conform b), avem că f      f     , 
n
   n  n
  n n  n  n
  n
m, n  N, n  0. În concluzie, f(x) = ax,  x  Q.

5. Ecuaţia de gradul II. Funcţia de gradul II

 1
1. Pentru existenţa fracţiilor, se impune condiţia x  R \   1,  . După eliminarea numitorilor, obţinem ecuaţia x2 – 6x + 5 =
 2
0, cu soluţiile S = 1, 5, ambele acceptabile. 2. În condiţiile x  R  –2, 2, ecuaţia devine x2 – – 2x – 4 = 0, cu soluţiile S =
{1  5 , 1  5 } . 3. Se impune condiţia x  R \ –1. După eliminarea numitorilor, se obţine ecuaţia x2 – x – 2 = 0, cu soluţiile
1
x1 = 2, x2 = –1. Doar prima soluţie este acceptabilă, prin urmare S = = 2. 4. Se impune condiţia x  R *. Cu substituţia +2
x
1
= y, obţinem ecuaţia y2 + y – 12 = 0, cu soluţiile y1 = = –4, y2 = 3. Corespunzător, obţinem x1 = – , x2 = 1, ambele soluţii
6
m 1
fiind acceptabile. 5. Discriminantul ecuaţiei este  = (m + 7)2  0, prin urmare x1 = –3, x2 = . Cele două soluţii coincid
2
pentru m = –7. 6. Se impune ca x  R \ 4, –m, m – 4. După eliminarea numitorilor, se obţine că 2x2 + 2x – m2 + 4m – 8 = 0 (1).
Discriminantul acestei ecuaţii este  = 8(m – 4)4 + 36 > 0, prin urmare ecuaţia obţinută are două soluţii reale distincte. Rămâne să
demonstrăm că nu este posibil ca ambele soluţii ale ecuaţiei (1) să fie elemente ale mulţimii 4, –m, m – 4. Observăm că x = 4
verifică (1), atunci când m2 – 4m – 32 = 0 (2), apoi x = –m verifică (1) dacă m2 + 2m – 8 = 0 (3), iar x = m – 4 verifică (1) când
m2 – 10m + 16 = 0 (4). Cum egalităţile (2), (3) şi (4) nu pot avea loc simultan (pentru aceeaşi valoare a lui m), rezultă cerinţa
problemei. 7. Din prima ecuaţie obţinem că x = 1 – 2y. Înlocuim în a doua şi rezultă că y2 + 2y = 0, de unde y1 = –2, y2 = 0. În
concluzie, (x, y)  (5, –2); (1, 0). 8. Scăzând membru cu membru cele două ecuaţii, obţinem că x2 + 4x + 3 = 0, de unde x1 =
–1, x2 = –3. Rezultă că S =
= (–1, 5); (–3, 19). 9. Din prima ecuaţie, y = 4 – x. Înlocuind în a doua, obţinem că x2 – 4x + 3 = 0, de unde x1 = = 1, x2 = 3.
1
Rezultă că S = (1, 3); (3, 1). 10. Avem că ab = [(a  b ) 2  (a 2  b 2 )]  1 . Din a + b = 2, ab = 1, deducem că (a, b) = (1, 1).
2
2 s
11. Dacă notăm s = x + y, p = xy, atunci s – 2p = 8 şi = 1, deci s = p = –2 sau s = = p = 4. Obţinem că S =
p
1
{( 1  3 ,  1  3 ); (  1  3 ,  1  3 ); ( 2, 2 )} . 12. Dacă notăm z = , atunci
x  2y

- 25 -
  7  
y + z = 2 şi y  z = –3, de unde y = –1, z = 3 sau y = 3, z = –1. Soluţiile sistemului sunt S =  ,  1 ; (  7, 3)  . 13. Sistemul
 3  
2 2
este omogen. După reducerea termenului liber, obţinem că 3x + 4xy – 7y = 0, deci (x – y)(3x – 7y) = = 0. Atunci x = y sau 3x =
7y şi, înlocuind în prima ecuaţie, obţinem soluţii doar în al doilea caz, anume x = 7,
y = 3 sau x = –7, y = –3. 14. Sistemul poate fi rezolvat ca sistem omogen sau ca sistem simetric; obţinem S = = (3, 2); (2, 3);
(–3, –2); (–2, –3). 15. S = [1, 3]. 16. Inecuaţia dată revine la x(x2 – 2x – 1)  0, cu soluţia S = = [–1 – 2 , 0]  [[–1 + 2 ,
1  x 2  3x  3 1 
+). 17. Se impune ca x  R \  , 1 . Inecuaţia dată se poate scrie sub forma  0 , cu soluţia S =  , 1 . 18.
2  ( x  1)( 2 x  1) 2 
Se impun condiţiile xA < 0, yA > 0, de unde m  (–, 1), respectiv m  (–, 0)  (3, +). Intersectând, obţinem că m  (–,
 11  105   11  105 
0). 19. S =    ,  ,  .
 2   2 
 
x 2  5x  4  8 5 
20. Inecuaţia dată revine la sistemul de inecuaţii –1   1 , cu soluţia S = 0,    ,    . 21. Se impun
x2  4  5 2 
 1
condiţiile m < 0,   0, de unde m     ,   . 22. Dacă m = 1, inecuaţia devine –2x + 2 > 0, care are soluţia S = (–, 1) 
 8
5 
R. Dacă m  1, se impun condiţiile m – 1 > 0,  < 0, de unde m   ,    . 23. Impunem condiţiile a < 0,  < 0 şi obţinem
3 
 3  13  2 2
că a     ,  . 24. Cum x + 1 > 0,  x  R, rezultă că x + ax + 2   0,  x  R. Se impune condiţia   0 şi
 2 
 
2
 1 3
obţinem că a  [ 2 2 , 2 2 ] . 25. Cum x2 + x + 1 =  x    > 0,  x  R, inegalitatea din enunţ revine la 2x2 + 2x + 3 
 2  4
a(x2 + x + 1),  x  R, adică (a – 2)x2 + (a – 2)x + a – 3   0,  x  R. Impunem condiţiile a – 2 > 0,   0 şi obţinem că a 
 10   9  2 19   9  2 19 
 ,    . 26. Impunem condiţia   0, de unde a     ,  ,    . 27. Impunem condiţia  > 0, deci
 3   5   5 
 
b  b   3
m  (–, 1). Apoi x 1 – x2 = =    2 1  m = 1, de unde m = , soluţie acceptabilă. 28. Dacă
2a 2a |a | 4

x1  3 şi x2 =   3 , atunci x1 + x2 = 0, x1x2 = –3, deci ecuaţia x2 – 3 = 0 verifică cerinţele enunţului. 29. a) Se impun
condiţiile  = 0, S = 0, deci m = 0; b) Se impun condiţiile  = 0, P = 1, de unde m = 2. 30. Se impun condiţiile  > 0, P < 0, de
unde m  (–, –10)  (1, ). 31. Se impun condiţiile   0, S > 0, P > 0, de unde m  (–, 0)  (1, ). 32. Impunem condiţia 
 0, de unde m  (–, –1]  [2, ). Cum x 13  x 32  ( x 1  x 2 ) 3  3x 1 x 2 ( x 1  x 2 )  S3 
3m (m  1)(4 m 2  5 m  5)
– 3PS = (m – 1) 3 – 3   (m – 1) = , ipoteza problemei revine la (m – 1)(4m2 – 5m – – 5) = m – 1,
4 4
3
de unde m = 1 (soluţie care nu se află în domeniul admisibil de valori ale lui m) sau 4m2 – 5m – 5 = = 1, de unde m = – (din
4
nou neconvenabil) sau m = 2 (convine). În concluzie, valoarea dorită a lui m este 2. 33. Se impune condiţia   0, deci m  [–
1, 3]. Ipoteza problemei se scrie sub forma m2(x1 + x2) – 3( x 12  x 22 ) = = 0, de unde m2(m + 3) – 3(–m 2 + 6m + 9) = 0, adică (m
9 3 5 93 5
– 3)(m2 + 9m + 9) = 0. Obţinem soluţiile m1 = 3, m2 = = , m3  , doar prima dintre ele fiind convenabilă.
2 2
3
34. Soluţiile ecuaţiei date sunt x1 = 1, x 2 = = m – 1, ambele reale, indiferent de m  R; a) Avem că x1 = 2x2 pentru m = şi că
2
3 
x2 = 2x1 când m = 3, deci m   , 3 ; b) Inegalitatea dată revine la m2 – 2m + 2 > m(m – 1), prin urmare m  (–, 2). 35.
2 
Considerăm
f : R  R, f(x) = ax2 + bx + c şi impunem condiţiile f(–1) = 1, f(0) = 1, f(1) = 3. Rezolvând sistemul obţinut, deducem că a = b = c
b   5 21 
= 1, prin urmare f(x) = x2 + x + 1. 36. Cum x V   , yV   , obţinem că V   ,   , punct cu ambele coordonate
2a 4a  2 4 
negative. 37. Avem că V(2, 5), deci xV + yV = 2 + 5 = 7; rezultă că C  d. 38. Axa de simetrie este verticala care trece prin
vârful parabolei; cum xV = 1, ecuaţia axei de simetrie este d: x = 1.
 13 
39. Se impune ca a + 1  0 şi  > 0, de unde a  (–, –1)  (–1, 1)   ,    . 40. Rezolvând sistemul format din ecuaţia
 5 
dreptei şi ecuaţia parabolei, obţinem soluţiile S = (0, 1); (1, 3). Rezultă că dreapta d şi parabola P se intersectează în două
puncte, anume A(0, 1) şi B(1, 3). 41. Rezolvând sistemul format din ecuaţia dreptei şi ecuaţia parabolei, obţinem o singură
soluţie, anume (x, y) = (3, 9), prin urmare intersecţia d  P este formată dintr-un singur punct, A(3, 9). Cum d este dreaptă
oblică, ea nu poate fi paralelă cu axa de simetrie a parabolei. Concluzionăm că d este tangentă la P. 42. Trebuie ca sistemul
format din ecuaţia parabolei să nu aibă soluţie. Aceasta revine la faptul că ecuaţia (a + 1)x2 + ax + 3 = x + 1 are discriminantul

- 26 -
negativ. Obţinem că a   (5  4 2 , 5  4 2 ) . 43. Rezolvând sistemul format din ecuaţiile celor două parabole, găsim
 5 19 
punctele de intersecţie A(1, 3) şi B  ,  . 44. a) Impunem condiţiile f(1) = g(1) = 3, de unde m = 8; b) A = [1, 4].
 2 4 
 b
45. fmax = – = 0. 46. a) Punctul de minim este x min    1 , iar valoarea minimă este fm in = f(xmin) = m – 1. (Altfel, fmin =
4a 2a

– = m – 1); b) Pentru ca x2 – 2x + (m – 2)  0,  x  R, se impune ca   0, de unde m  [1, +);
4a
c) Observăm că, pentru m = 1, f(x) = x2 – 2x + 1 = (x – 1)2. Atunci (f  f)(x) = 0  f(f(x)) = 0  (f(x) – 1)2 = 0  f(x) = 1 
 b 
x2 – 2x = 0  x  0, 2. 47. Cum a = –3 < 0, funcţia este strict descrescătoare pe intervalul  ,   , deci pe [1, ).
 2a 
   7 
Observăm că 2  3  2 , prin urmare f(2) < f ( 3 )  f ( 2 ) . 48. Im f =  ,   , deci Im f =  ,    . 49. Graficul lui f
 4a  4 
este un segment de parabolă, cu capetele A(–2, 8) şi B(2, 2) şi de vârf V(1, 1). Rezultă că Im f = [1, 8]. 50. Folosim definiţia Im f
= y  R   x  R astfel încât f(x) = y. Ecuaţia f(x) = y devine 4yx2 – x + y = 0 şi are soluţii reale dacă şi numai dacă   0.
 1 1  1 1 a2  a 1
Obţinem că y    ,  , deci Im f = =  ,  . 51. Există x  R pentru care = x, atunci când ecuaţia a2 + (1 –
 4 4   4 4  a  1
x)a + (1 – x) = 0, cu necunoscuta a şi parametrul x, admite soluţii reale. Impunem condiţia   0, de unde x  (–, –3]  [1,
+).

6. Vectori

1. Cum AB (1  a , 2 a  2 ) , trebuie ca 1 – a = 2, 2a – 2 = –4, de unde a = –1. 2. MA (  1, 3), MB ( 2, 2 ) , prin urmare MA  MB . 3.

   
Întrucât p a  rb  ( p  r ) i  ( p  r ) j se impun condiţiile p + r = 6, p – r = 2, de unde p = 4, r = 2.
      2 2
4. Avem OA  OB  ( i  j )  (3 i  5 j )  4 i  4 j  OC , de unde rezultă că C(4, 4). 5. BP  BD  (BA  BC) .
3 3
6. Vectorul b  AB are lungimea egală cu bc, la fel ca şi vectorul c  AC . Punctul D este al patrulea vârf al paralelogramului
ABDC, unde AB  b  AB , AC = c  AC . Cum AB = AC, paralelogramul ABDC este romb, prin urmare diagonala AD
este bisectoarea unghiului BAC. 7. a) A(1, 0), respectiv A(0, 3); b) (1, –3), (–1, 3), (–1, –3), respectiv (3, 1). 8. Dacă A este
x  x A y  y A
simetricul lui A faţă de B, atunci B este mijlocul lui [AA]. Deducem că x B  A , yB  A , de unde xA = 2xB – x A
2 2
= 6, yA = 2yB – yA = –4. În concluzie, A(6, –4).
9. Din faptul că diagonalele [AC] şi [BD] au acelaşi mijloc obţinem că x A + xC = xB + xD, iar yA + yC = yB + yD . Astfel, D(5, 4).
10. Fie O punctul de intersecţie a diagonalelor paralelogramului. Cum O este mijlocul lui [AC], avem că MA  MC  2 MO .
BM 1
Analog MB  MD  2 MO , de unde concluzia. 11. Din  , ţinând seama şi de sens, obţinem că 2 BM   CM . Avem că
MC 2
AM  AB  BM , AM  AC  CM . Înmulţind cu 2 prima relaţie şi sumând, deducem că 3AM  2 AB  AC , de unde
1   1  
concluzia problemei. 12. Dacă M(a, b), atunci din AM  AB rezultă că (a  3) i  (b  2 ) j  (3 i  3 j ) , deci a = 4, b = 3 şi
3 3
2    
M(4, 3). Dacă N(c, d), atunci din AN  AB deducem că (c  3) i  (d  2 ) j  2 i  2 j , deci N(5, 4). Altfel: Punctul M
3
1 1
xA  xB y A  yB
MA 1 2 2
aparţine segmentului [AB] şi îl împarte în raportul  . Rezultă că x M   4 , iar y M   3 , deci
MB 2 1 1
1 1
2 2
NA 
M(4, 3). Analog se procedează pentru N, ţinând cont de faptul că  2 . 13. Cum MN  NP  PM  MN  0 , rezultă că
NB
| MN  + NP  PM | 0 . 14. Cum AB  AD  AC (regula paralelogramului), rezultă că | AB  AC  AD |  |2 AC | 

 2 2 . 15. | AB  AC |  5 | AB  AC | . 16. | v |  5 2  12 2  13 . 17. AB( x B  x A , y B  y A ) , deci AB( 3, 1) . Lungimea

segmentului [AB] este AB  (x B  x A ) 2  ( yB  y A ) 2  (  3) 2  12  10 . 18. P ABC = AB + BC +

xB  xC y B  yC
+ CA = 2  13  5 . 19. Fie M mijlocul laturii [BC]; atunci x M   1, y M   3 , deci M(1, 3). Rezultă că
2 2

AM = (1  2) 2  (3  1) 2  5 . 20. Impunem condiţia | v |  4 2  a 2  8 , de unde a 2 = 48, deci a = =  4 3 . 21. Din AB

= (m  2 ) 2  ( 2  m ) 2  4 obţinem ecuaţia m2 – 4 = 0, deci m = 2 sau m = –2. 22. a) AB = = 10, BC = 7 2 , AC = 2 ; b)

2 2 2
Cum AB = 100 = BC + AC , rezultă că ABC este dreptunghic în C; c) Centrul cercului circumscris unui triunghi

- 27 -
dreptunghic este mijlocul ipotenuzei [AB], de coordonate (2, 2). 23. Cum MN  BC, din teorema lui Thales rezultă că
AM AN CN 1 1
  4 . Folosind proporţii derivate, deducem că  , deci (având şi acelaşi sens) CN  CA . În concluzie, m =
MB NC CA 5 5
1 AD AE
. 24. Din   2 , conform reciprocei teoremei lui Thales, rezultă că DE  BC. 25. Doi vectori sunt coliniari dacă şi
5 DB EC
a2 3
numai dacă au coordonatele proporţionale, prin urmare  . Obţinem ecuaţia a2 – 12a + 8 = 0, de unde a = 6 +
8 2 a  20
3 2 1
2 7 sau a = 6 – – 2 7 . 26. Cum AB ( 3, 2), CD (a  1, 1) , avem că AB  CD  AB || CD    a   . 27. Cum
a 1 1 2
AM AN
  3 , din reciproca teoremei lui Thales rezultă că MN  BC, prin urmare MN || BC . Altfel: BC = = AC – AB =
MB NC
4 4 4 4 DF
AN  AM  ( AN  AM )  MN , deci BC || MN . 28. Punctul E este mijlocul lui [AB], iar F  [DE], cu 2.
3 3 3 3 FE
Atunci, folosind formula care dă punctul ce împarte un segment într-un raport dat, obţinem că
AD  2 AE 1 1
AF   (AD  AB)  AC , astfel că vectorii AF şi AC sunt coliniari. Rezultă că punctele A, C, F sunt
1 2 3 3
coliniare. 29. Cum vectorii LM ( 1, 1) şi LN ( 2, 2 ) sunt coliniari şi au aceeaşi origine, rezultă că cele trei puncte sunt
coliniare. Altfel: Avem că LM = 2 , MN =
2 , iar LN = 2 2 . Cum LN = LM + + MN, rezultă coliniaritatea celor trei
xA  xB  xC 1 y  y B  yC 1 1 1  1     
puncte. 30. x G   , yG  A  , deci G  ,  . 31. rG  ( rA  rB  rC )  2 i  2 j . 32. C(3, 9). 33.
3 3 3 3 3 3 3
GP GM 1 1
Din teorema fundamentală a asemănării,   , unde M este mijlocul lui [BC]. Deducem că GP 
AB , adică m =
AB
MA 3 3
1 1
. 34. Fie P este mijlocul lui [AB]; atunci GP  (GA  GB) , iar GC  2 GP . Deducem că GC   GA  GB , deci a = b = –
3 2
1. 35. Fie Q(a, b) centrul cercului circumscris triunghiului ABC; atunci QA = QB = QC. Deducem că a2 + (b – 4)2 =
2 2 2 2 7 7
= (a – 4) + b = (a – 6) + (b – 6) . Prima egalitate conduce la a = b, iar cea de-a doua la a + 3b = 14. Obţinem că Q ,  ,
2 2
5 2
iar r = . 36. a = –6, b = –2. 37. Punctele M, N, P sunt mijloacele laturilor triunghiului ABC. Cum MP  BC (teorema liniei
2
mijlocii) şi N este mijlocul lui [BC], rezultă că înălţimea din N în MNP este mediatoarea laturii [BC] în ABC. Astfel,
ortocentrul H al MNP este centrul astfel încât AM  MB , BN  NC şi CP  PA . Fie H ortocentrul triunghiului MNP este
1 
centrul cercului circumscris ABC, prin urmare HA = HB = HC. 38. Centrul de greutate al triunghiului este G  , 3  , iar
3 
centrul cercului circumscris este Q(1, 2). Cum QH  3QG (rezultă imediat din relaţia lui Sylvester: QH  QA  QB  QC 
A B 1
 3QG ), deducem că H(–1, 5). 39. Punctele A, B, C se află pe laturile [BC], [CA], respectiv [AB], astfel încât  ,
A C 2
BC 2 C A A B BC CA 1 2
 , iar  3 . Atunci      3  1 şi concluzia urmează conform reciprocei teoremei lui Ceva.
BA 3 C B A C BA CB 2 3

7. Trigonometrie

AC AC   5  9  13 17  
1. sin B – cos C =   0 . 2. x   , , , ,  . 3. Avem că 3x  [0, 9] şi sin 3x = 0, prin urmare 3x 0,
BC BC 2 2 2 2 2 
  2 4  5 7  8  sin 
, 2, 3, …, 8. Rezultă că x  0, , , , , , 2 , ,  . 4. Cum tg  = , egalitatea din enunţ conduce la
 3 3 3 6 3 3  cos 
sin (cos  – 1) = 0, deci sin  = 0 sau cos  = 1. Căutăm   (0, 2), prin urmare singura posibilitate este  = . 5. Se ştie că
n
sin x = 0 dacă şi numai dacă x = k, k  Z. Dacă, prin absurd, ar exista n  N pentru care sin n = 0, atunci  =  Q *, absurd
k
12 sin a 5
(numărul  este iraţional). 6. Din sin2a + + cos2a = 1 şi cos a < 0 obţinem cos a = – . Apoi tg a =  . 7. sin 2 =
13 cos a 12
tg 2  4 2 29
 , prin urmare sin  = . 8. Ridicăm la pătrat relaţia din ipoteză, obţinem că sin2  + 2 sin  cos  + cos2
1  tg 2  29 29
= 1, de unde
sin 2  1
2 sin  cos  = 0, adică sin 2 = 0. Astfel, tg 2 =  0 . 9. Avem că tg  + = 2, de unde tg2 –
cos 2  tg 

- 28 -
 2 tg 
– 2 tg  + 1 = 0, deci (tg  – 1)2 = 0, prin urmare tg  = 1. Atunci sin 2 =  1 . 10. Nu putem aplica formula pentru
1  tg 2
 
sin  x  
    2 cos x 1 3
tangenta sumei, deoarece nu are sens tg . Avem: tg  x        . 11. Din sin2 + cos2 = 1
2  2 
 cos x     sin x tg x 2
 
 2
şi sin  < 0, obţinem că sin  =
2 2 4 2 3
=– . Atunci sin 2 = 2 sin  cos  = . 12. Din sin2a + cos2a = 1 şi cos a > 0 obţinem cos a = . Rezultă că
2 9 5
a sin a 1 11 1
tg   . 13. sin 3a = 3 sin a – 4 sin3a = . 14. Ridicând la pătrat egalitatea sin x – cos x = = , obţinem că sin2x +
2 1  cos a 2 16 2
1 1 3
cos2x – 2 sin x cos x = , de unde 1 – sin 2x = . Obţinem că sin 2x = . 15. cos 2 = = 2 cos2  – 1, prin urmare cos2 =
4 4 4
1  cos 2  3   3
 . Cum    ,   , rezultă cos  = – . 16. sin  =
2 4 2  2
 3
2 tg 1
2  3 tg 45   tg 30  3  3 1 7
= . 17. tg 15 = tg(45 – 30) =   2  3 . 18. cos =
2  2 1  tg 45   tg 30  3 3 1 12
1  tg 11
2 3
      1 2 3 2 2 6 11  11  
= cos     cos cos  sin sin      . 19. sin  sin      sin 
3 4 3 4 3 4 2 2 2 2 4 12  12  12

1  cos
6  2 3 75  15 75  15
= . 20. Transformăm suma în produs: cos 75 + cos 15 = 2 cos cos 
2 2 2 2
3 2 6
= 2 cos 30 cos 45 = 2   
. 21. Cum cos 90 = 0, rezultă că P = 0. 22. Cum cos 1 + cos 179 = 0, cos 2 + cos
2 2 2
178 = 0, …, cos 89 + cos 91 = 0, cos 90 = 0, rezultă că S = 0. 23. Avem că tg 1  tg 89 = tg 1   ctg 1 = 1, …, tg 44  tg
46 = 1, tg 45 = 1, deci P = 1. 24. Factorul tg 44 – tg 44 = 0 apare în produs, prin urmare produsul este nul. 25. Deoarece sin
1 7 1   7  3  1 7
4 – sin 3 = 2 sin cos ,   0 ,  şi    ,  , rezultă că sin > 0, cos < 0 şi sin 4 – sin 3 < 0. Soluţie alternativă
2 2 2  2 2  2  2 2
  3 
1. Cum 3, 4   ,  şi funcţia sin este descrescătoare pe acest interval, rezultă că sin 4 < sin 3. Soluţie alternativă 2. sin 3
2 2 
> 0 > sin 4. 26. Soluţia 1. Avem E =
 4 4 4 4   
= cos 1 – cos  2 sin sin < 0, deoarece ;   0,  . Soluţia 2. Observăm că E = cos 1 – – cos < 0,
4 8 8 8 8  2  4
    
deoarece 1 > şi funcţia cos este descrescătoare pe [0, ]. 27. Întrucât 0 < <1< , rezultă că sin 1 > sin = cos > cos
4 4 2 4 4
    
1 sau sin 1 – cos 1 = sin 1 – sin   1   2 sin 1   cos > 0. 28. Evident 1, 2, 3   (0, ). Cum funcţia cos este descrescă-
2   4 4
1  1 1 1
toare pe (0, ), rezultă că cos 3 < cos 2 < cos 1. 29. E(x) = sin 2x     2 , 2  . Valoarea maximă a lui E(x) este 2 , atinsă,
2  
  
de exemplu, pentru x = . 30. E(x) = 2 sin  x   
4  4
  3 4
 [ 2 , 2 ] . Valoarea maximă a lui E(x) este 2 , atinsă, de exemplu, pentru x = . 31. E(x) = 5 sin x   + cos x   =
4  5 5
3 4
5(sin x  cos t + cos x  sin t) = 5 sin(x + t), unde t este un număr real pentru care cos t = , sin t = = (există un astfel de t,
5 5
2 2
3 4
întrucât       1 ). Rezultă că Emax = 5, Emin = –5. 32. cos a  cos b = cos a 
5 5
tg a  tg b 
 cos( + a) = cos a  (–cos a) = –cos2a  0. 33. tg(a + b) = şi tg(a + b) = tg = 1, de unde cerinţa problemei. 34.
1  tg a tg b 4
 1
Avem sin 2a – sin 2b = 2 cos(a + b) sin(a – b) = 2  cos  sin(a – b) = 2 
 sin(a – b) = sin(a – b), de unde concluzia. 35.
3 2
Ridicând la pătrat relaţiile din ipoteză şi ţinând seama de formula fundamentală, obţinem, după sumare, că 2 + 2(sin a sin b +

- 29 -
 5 3
cos a cos b) = , de unde cos (a – b) = – . 36. sin2a – sin2b = (sin a + sin b)   (sin a – sin b) =
4 8
ab ab ab ab ab ab ab ab
2sin cos  2 cos sin  2 sin cos  2 sin cos  sin(a + b)   sin(a – b). 37. Cum sin x + sin
2 2 2 2 2 2 2 2
x  5x x  5x
5 = 2 sin sin  2 sin 3x  cos 2x, rezultă că sin x + sin 3x + sin 5x =
2 2
1
 tg x
ctg x  tg x tg x 1  tg 2 x 1
= 2 sin 3x  cos x + sin 3x = (1 + 2 cos 2x)  sin 3x,  x  R. 38.    
2 2 2 tg x tg 2 x
1  tg 2 x
1  
  ctg 2 x ,  x   0,  . 39. Notăm cu S suma din membrul stâng. Transformând produsele în sume, avem:
tg 2 x  4
   2  4  6  8  1 3 
S  sin  sin cos  sin cos  sin cos  sin cos  sin   sin  sin  
5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 2 5 5
1 5 3  1  7 5  1  9 7  1  9  1  
  sin  sin    sin  sin    sin  sin    sin  sin     sin  sin   0 . 40. Ridicând la
2 5 5  2 5 5  2 5 5  2 5 5 2 5 5
pătrat ambii membri şi ţinând seama de formula fundamentală, obţinem că 1 + 2 sin B cos B =
= 1 + 2 sin C cos C, de unde sin 2B = sin 2C. Cum 2B, 2C  (0, ), atunci 2B = 2C, deci ABC este isoscel.
tg A  tg B
41. Folosim formula tg(A + b) = ; obţinem că tg(A + B) = 1, deci A + B = 135.
1  tg A tg B
Rezultă că C = = 180 – 135 = 45.

8. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

a2 3
1. Dacă a este latura triunghiului, atunci S =  3 , deci a = 2. Rezultă că AB  AC = a  a  cos 60 = 2.
4
 
  uv 5       2 2     2  2
2. cos( u , v ) =    . 3. ( 2 u  v )(2 v  u )  3u  v  2 v  2 u  3 | u |  | v |  cos  2 | v |  2 | u |  9 .
| u || v | 6 3
 
    vw
4. AC  AD  ( AB  AD)  AD  AB  AD  AD  AD  5 . 5. a) v  w = 2  3 + 3  2 = 12; b) cos( v , w ) =   =
| v || w |
12 12          
  . 6. Avem AB  7 i  7 j, AC  4 i  2 j, BC  3 i  5 j şi AB  ( AC  BC ) = (7 i  7 j)( i  3 j)  . 7. Fie
13  13 13
        
u  a i  b j perpendicular pe v . Atunci u  v = 0, de unde rezultă că 2a + 5b = 0. Putem considera u  5 i  2 j . 8. Vectorii
      
u , v sunt perpendiculari dacă şi numai dacă u  v = 0, adică m(m – 2) = 0, deci m = 3 (pentru m > 0). 9. Fie v  a i  v j , a, b 
  
R. Din  v  = 5 deducem că a2 + b2 = 25, iar din v  u rezultă că 3a –
          
– 4b = 0. Obţinem a = 4, b = 3 sau a = –4, b = –3. Deci v  4 i  3 j sau v   4 i  3 j . 10. Avem că ( u , v ) >  uv < 0
2
 m – 3 < 0  m  (–, 3). 11. Deoarece AB  AD  AC , AB  AD  DB şi  AB  AD  =
=  AB  AD , rezultă că AC = BD. Cum ABCD este paralelogram şi AC = BD, înseamnă că ABCD este dreptunghi. Soluţie
alternativă. Relaţia şi  AB  AD  =  AB  AD  este echivalentă cu ( AB  AD ) 2   (AB  AD)2 sau
2 2
AB  AD  2 AB  AD  AB  AD  2 AB  AD , de unde obţinem AB AD = 0, deci AB  AD. Aşadar, ABCD este dreptunghi.
12. Dacă BO  OC , rezultă că punctul O este mijlocul segmentului [BC]. Acum,
2 2
AB  AC  ( AO  OB )( AO  OC )  ( AO  OB )( AO  OB )  AO  OB  AO 2  OB 2 . Cum centrul cercului său circumscris

este egal depărtat de vârfuri, AO = OB, prin urmare AB  AC  0 , deci m(A) = 90.
AB  AC AB 3 AB  AC 12 1 5
13. a) BC = AB 2  AC 2  5 ; b) S ABC   6 ; c) cos B =  ; d) h a   ; e) R = = BC = . 14.
2 BC 5 BC 5 2 2
Din teorema cosinusului, BC2 = AB2 + AC2 – 2  AB  AC  cos A = 13, deci BC = 13 . Perimetrul triunghiului este
PABC  7  13 . 15. Din teorema cosinusului avem că AB  AC  AB  AC  cos A =
1 5 AB2  AC 2  BC 2 1
= ( AB 2  AC 2  BC 2 )  . 16. Din teorema cosinusului, cos A =  . 17. Unghiul obtuz se opune
2 2 2 AB  AC 2
a 2  ( a  1) 2  (a  2) 2 a 2  2a  3
laturii mai mari; dacă A este acest unghi, cos A =  . Cum cos A < 0, deducem că
2 a ( a  1) 2 a (a  1)

- 30 -
a 2  2a  3
 0 . Avem că a > 0, deoarece a este latură a triunghiului, prin urmare a2 – 2a – 3 < 0, de unde a  1, 2. Pentru a = 1 nu
2 a (a  1)
AC 2  BC 2  AC 2 1
există triunghi de laturi 1, 2, 3 (3 = 1 + 2). În final, rămâne că a = 2. 18. Din teorema cosinusului, cos B =  ,
2 AB  BC 8
AC 2  BC 2  AB2 3 2 1
iar cos C =  . Astfel, cos 2C = 2 cos C – 1 = = = cos B, prin urmare B = 2C. 19. Din teorema medianei,
2 AC  BC 4 8
2( b 2  c 2 )  a 2 2 (64  16 )  36
m 2a    31, prin urmare m a  31 . 20. Din teorema cosinusului, BC2 = AB2 + AC2 – 2 AB  AC
4 4
2( b 2  c 2 )  a 2 2 (16  4 )  12
 cos A = 12. Atunci m a2   = = 7, prin urmare m a  7 .
4 4
2 bc A 2 bc p (p  a )
21. Cum a =  cos   , ???
bc 2 bc bc
 2
sin
AB 4 AC
2 AB AC
22. Din teorema sinusurilor avem că  , prin urmare    2 . 23. Din teorema sinusurilor,
sin C sin B AC sin  1 sin B
6 2
3  7
= 2R, deci AC = 2R sin B = 2  1   3 . 24. Cum C = AB , atunci sin C =
2 2 12
7       6 2 c
= sin  sin     sin cos  cos sin  . Din teorema sinusurilor, R =  3( 6  2 ) .
12 3 4 3 4 3 4 4 2 sin C
7   6 2 AB AC BC
25. Cum A =  – B – C = , obţinem că sin A = sin     . Din teorema sinusurilor,    ,
12 3 4 4 sin C sin B sin A
AB  sin B AB  sin A
adică AC =  6 2 , iar BC =  6 2  3( 6  2 ) . Perimetrul triunghiului este P = AB + BC + CA =
sin C sin C
3( 2  3 2  6 ) . 26. Observăm că (3, 4, 5) constituie un triplet pitagoric: 5 2 =
3 4 S 12
= 32 + 4 2, deci ABC este dreptunghic. Aria sa este S = = 12 şi cum S = p  r, rezultă că r =   2 . 27. Aria
2 p 6
S 4 6 6
triunghiului este S = p (p  a )(p  b )( p  c)  8  4  3  1  4 6 , deci r =   . 28. Din formula lui Heron, S
p 8 2
ah a 2S 56
= p ( p  a )(p  b )(p  c)  21  6  7  8  84 . Cum S = , rezultă că h a   . 29. Din formula lui Heron, S
2 a 5
abc 7 3
= p ( p  a )(p  b )( p  c )  10  5  3  2  10 3 , deci R =  . 30. Cum S ABC =
4S 3
AB  AC  sin A 3  2
= , rezultă că sin A = , prin urmare A = sau A = . În primul caz, BC2 = AB2 + AC2 –
2 2 3 3
– 2AB  AC  cos A = 76, deci BC = 2 19 . În cel de-al doilea, BC 2 = AB2 + AC2 – 2AB  AC  cos A = 196, deci BC = 16. 31.
BC BC
Cum sin B = 1, rezultă că m(B) = 90. Avem că sin A = , de unde AC = = 8. Cu teorema lui Pitagora, AB2 = AC2 – BC2
AC sin A
44 3
= 4 3 . În concluzie, S ABC   8 3 . 32. SABCD = AB  AD  sinBAD = = 6  8  sin 45 = 24 2 . 33. Cum triunghiul
2
este isoscel, mediana bazei AM este perpendiculară pe baza BC. Din teorema lui Pitagora, AM2 = AB 2 – BM2 = 16, deci AM =
1 4
4. Rezultă că d(G, BC) = GM = AM  .
3 3
34. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului. În OBC, din inegalitatea triunghiului obţinem că 2R  a, cu egalitate când
bc
O  BC, deci în cazul triunghiului dreptunghic. Din inegalitatea mediilor  bc, cu egalitate dacă b = c. Înmulţind
2
membru cu membru cele două inegalităţi rezultă cerinţa problemei. Egalitatea se atinge în triunghiul dreptunghic isoscel.

9. Probleme de sinteză

1 1
1. Avem a, 2a  Z, deci 2a – a = a  Z. Dacă a  0, pentru x =  Q, obţinem ax =  Z, fals. În concluzie, a = 0. 2.
2a 2
Dacă a = 0, atunci an = 0  Q. Pentru a  0, remarcăm că a3 = a10 : a7  Q, a4 = a7 : a3  Q şi a = a4 : a3  Q, deci an  Q,
oricare ar fi n  N *. 3. a) Observăm că (1  2 ) 2 = 3 + (–2) 2  A; b) Cum 3  2 2  | 1  2 |  1  2 , rezultă că

3  2 2  A; c) Dacă 3  A, atunci există a, b  Z astfel încât 3  a  b 2 sau 3  a  b 2 , de unde rezultă că 3 –

- 31 -
 2b 2  a 2  3
2a 3  a 2  2 b 2 . Dacă a  0, atunci 3   Q, ceea ce este fals. Deci a = 0, dar în acest caz avem 3b 2,
 2a
3
adică b = , fals. Prin urmare, presupunerea că 3  A este falsă; d) Fie x = a + b 2  A şi y = c + d 2  A. Avem x + y
2
= (a + c) + (b + d) 2  A şi xy = ac + 2bd + (ad + bc) 2  A. 4. a) Pentru ca (1  2 ) 2  a (1  2 )  b  0 trebuie să avem 3
+a+b–
– 2 (2 + a) = 0, de unde a = –2, b = –1; astfel 1 – 2  A; b) Presupunem că 2  3  A, deci există a, b 
 Z astfel încât ( 2  3 )  a ( 2  3 )  b  0 . Atunci 5 + b + 2 6  a 2  a 3  0 , de unde 5  b  2 6  =  a ( 2  3 ) ,
prin urmare (5  b )2  4(5  b ) 6  24  a 2 (5  2 6 ) . Obţinem că (5  b) 2  24  5a 2 şi 4(5 + b) = = 2a2, sistem care nu are
 1
soluţii în Z, deci presupunerea făcută este falsă; c) De exemplu, –1 + 2  A   0,  .
 2
a
5. a) Dacă b  0  d   Q, fals, deci b = 0 şi apoi a = 0; b) Relaţia se poate scrie a – x + (b – y) d = 0 şi, conform a),
b
rezultă că a = x şi b = y; c) Presupunem că t  Q. Atunci avem t + 5 2  3  t2 + 5 +
+ 2 t 5  5  2 6  t 2  2 6  2 t 5  t2 = 24 + 20t2 – 8 t 30 . De aici, conform b), implică t4 = 24 + 20t2 şi
x2 x4 (x  x 2 ) 2
–8t = 0, fals. Aşadar, t  R \ Q. 6. a) Calcul direct; b) Ecuaţia se scrie sub forma    0 , deci
2 3 5
( 3x 2  2 x 4 ) 2 3
 0 . Rezultă că x4(3 – 2x2) 2 = 0, ecuaţie de gradul 8, cu soluţiile x 1 = x2 = x3 = x4 = 0, x5 = x6 = = , x7 = x8 =
30 2
3
– ; c) Cum cantitatea din membrul drept al identităţii de la a) este nenegativă, tot aşa va fi şi cantitatea din stânga, deci are
2
x2 y2 z2 ( x  y) 2 z2 (x  y  z ) 2
loc inegalitatea dorită; d) Folosim de două ori inegalitatea de la c):       ; e)
a b c ab c abc
x2 y2 z2 ( x  y  z) 2 x yz
Conform d) avem că     ; f) Utilizăm iarăşi inegalitatea de la d):
yz xz xy 2( x  y  z ) 2
1 1 1 (1  1  1) 2 9
    . 7. a) M = 4! = 24; b) Sunt
a  b b  c c  a 2 (a  b  c ) 2 (a  b  c )
3! + 3! = 12 elemente pare în M; c) Grupând în perechi elementele lui M, suma lor este (1234 + 4321) + (1243 + + 4312) + …
5555 12 5555
= 5555  12. Media aritmetică a elementelor lui M este   2777,5 ; d) Avem 6 elemente care încep cu 1, alte 6
24 2
care încep cu 2, încă 6 care încep cu 3, iar 4123 este cel mai mic dintre numerele care încep cu 4, deci are numărul de ordine
19. 8. a) 1 = 12, 2 = –12 – 2 2 – 32 + 42, 3 = –1 2 + 2 2, 4 = 12 – 2 2 – 32 + + 42 ; b) calcul direct; c) Folosind a) şi b), după o inducţie
de pas 4, rezultă că orice număr natural se află în A. Dacă x  A, evident că şi –x  A (se schimbă semnele + din scrierea lui x
în – şi semnele – în +), deci Z  A. Evident că A  Z, prin urmare A = Z. 9. a) 1 = 1 + 0 3 , 2  3  2  ( 1)  3 ; b) Dacă x
= p  q 3 , y = r + + s 3 , p, q, r, s  Z, atunci x + y = (p + r) + (q + s) 3  A, xy = (problema + 3qs) + (ps + qr) 3  A,
deoarece p + r, q + s, problema + 3qs, ps + qr  A; c) Se foloseşte metoda inducţiei matematice; d) Numerele xn = = ( 2  3 ) n ,
n  N, se află în A, conform a) şi c), şi formează un şir strict descrescător, prin urmare sunt distincte. Rezultă că A conţine o
 1 
infinitate de elemente; e) ( 2  3 ) 5   0,   A; f) Putem căuta mulţimea M cu elemente întregi, căci oricare ar fi p  Z
 100 
implică p = p + 0 3  A. Media aritmetică a elementelor unei submulţimi oarecare din M are numitorul egal cu 2, 3, 4 sau 5.
Pentru ca aceste medii să fie numere întregi este suficient să alegem elementele lui M multipli de 2, 3, 4 şi 5. Mulţimea M =
0, 120, 240, 360, 480 verifică cerinţele din enunţ. 10. a) Se demonstrează prin inducţie faptul că şirul (Fn)n0 este strict
crescător. Avem că F2 = = 1, F 3 = 2, F 4 = 3, F5 = 5, F6 = 8, F 7 = 13, iar F n  13,  n  7; rezultă că Fn  10,  n  N; b) Folosim
0 0 k
  
1  1  5   1  5   1 1  1  5 
metoda inducţiei matematice. Avem că    0 = 0 = F 0. Presupunem că Fk  
5  2   2   5 5  2 
  
k n 1 n1
 1 5    
   1  1  5   1  5   1  5   1  5 
– ,  k = 0, 1, 2, …, n; atunci Fn+1 = Fn + Fn–1  1  1 
 2   5  2   2   2   2 
        
n 1 1 n 1 2 n 1 2
   
1  1  5  3  5  1  5  3  5  1  1  5   1  5   1  5   1  5  
=      
5  2  2  2 
  2  5  2   2   2   2  
   
n 1 n 1
 1 5  
1  1  5 
=    , ceea ce trebuia demonstrat; c) Folosim tot metoda inducţiei matematice. Cum
5  2   2  
  


- 32 -
F2 x  F1 x 1 1 Fn 1  x  Fn
  1  f1 ( x ) , afirmaţia este adevărată pentru n = 1. Presupunem că f n ( x )  şi obţinem că
F1x  F0 x x Fn  x  Fn 1
1 Fn  x  Fn 1 ( Fn 1  Fn ) x  ( Fn  Fn 1 ) Fn  2  x  Fn 1
f n 1 ( x )  f (f n ( x ))  1   1 , ceea ce trebuia demonstrat; d) 
fn (x) Fn 1  x  Fn Fn 1x  Fn Fn 1  x  Fn
Demonstraţia se face tot prin inducţie matematică. Avem evident că al = f(a0), iar dacă presupunem că an = fn(a0), obţinem că
an+1 = f(an) = f(fn(an)) = (f  fn)(an) = fn+1(an), ceea ce încheie rezolvarea. 11. Căutăm un punct M(xM, yM) cu proprietatea că f(xM)
= yM,  m  R *. Obţinem că yM(xM – m) = (2m – 1)xM + + m, m(2xM + yM + 1) – x M(yM + 1) = 0,  m  R*. Rezultă că 2xM +
yM + 1 = 0 şi xM(yM + 1) = 0, de unde xM = = 0, yM = –1. Toate graficele funcţiilor din familie conţin punctul M(0, –1). 12. a)
x 2  7 x  10
Căutăm x  Z pentru care  Z. Din x – 1  x 2 – 7x + 10 rezultă că x – 1  x2 – 7x + 10 – x(x – 1), adică x – 1  –6x
x 1
+ 10. Atunci x – 1  6(x – 1) + (–6x + 10), prin urmare x – 1  4. Astfel, x – 1  –4, –2, –1, 1, 2, 4, deci x  –3, –1, 0, 2, 3, 5.
Obţinem pe graficul lui f şase puncte care au ambele coordonate întregi, anume M(–3, –10), N(–1, –9), P(0, –10), Q(2, 0), R(3, –
1) şi S(5, 0); b) Domeniul D = (–, 1)  (1, ) este o mulţime simetrică faţă de 1. Cum f(1 – x) =
(1  x ) 2  7 (1  x )  10 x 2  5 x  4 (1  x ) 2  7 (1  x )  10 x 2  5 x  4
 , iar f(1 + x) =  , rezultă că segmentul [BC], cu
1 x 1 x 1 x 1 x
capetele B(1 – x, f(1 – x)) şi C(1 + x, f(1 + x)) are mijlocul A(1, –5); într-adevăr,
f (1  x )  f (1  x ) 1  x 2  5 x  4 x 2  5 x  4  1  10 x
      5 . Deducem astfel că punctul A este centru de simetrie al
2 2 x x  2 x

 1  1  2  n 1   n   1 
graficului funcţiei f. 13. a) f  x     x  n    x  n   ...   x  n    x  n    n  x  n   
 n           
 1  n  1 1  1
=  x    ...   x    [x] + 1 – [nx] – 1 = f(x),  x  R, deci este perioadă a funcţiei f; b) Dacă x   0,  ,
 n  n  n  n
1 n 1
atunci numerele x, x + , …, x +
, nx se află toate în intervalul [0, 1), deci au partea întreagă 0; c) Din a) şi b) rezultă că
n n
f(x) = 0,  x  R, de unde identitatea cerută. 14. a) f(x) = x 2 + 2x + 1 – 1 = (x + 1)2 – 1,  x  R; b) Cu notaţia y = f(x)
obţinem ecuaţia y2 + 2y = 0, cu soluţiile y1 = 0, y2 = –2. Dacă y1 = 0, atunci x2 + + 2x = 0, deci x1 = 0 sau x2 = –2. Dacă y2 = –
2, atunci x2 + 2x + 2 = 0, ecuaţie care nu are soluţii reale. În concluzie, S = –2, 0; c) Se demonstrează prin inducţie
matematică. 15. a) Se foloseşte metoda inducţiei matematice; b) Compunerea a două sau mai multe funcţii strict crescătoare
este tot o funcţie strict crescătoare. Cum g(x) = x – 1 şi h(x) = x3 sunt strict crescătoare, funcţia h  g este strict crescătoare,
prin urmare f1(x) =
= (h  g)(x) + 1 este strict crescătoare. Rezultă că fn = f
f ...
  f este strict crescătoare; c) Funcţia f : R  R, f(x) = f1(x) +
n ori

f2(x) + f3(x) – 3 este strict crescătoare pe R. Observăm că f(1) = 0, deci x = 1 este soluţie a ecuaţiei date. Dacă x < 1, atunci f(x)
> f(1) = 0, deci x = 1 este unica soluţie a ecuaţiei; d) Utilizând a), produsul din stânga este egal cu (x – 1)3 
3 2005 1 3 2006  3
3
32 3 2005 3  3 2  ...  3 2005 3 1 2
( x  1)  ...  ( x  1)  ( x  1)  ( x  1)  ( x  1) ,  x  R.
x3 y3

3 3 ( 3  3)( 3  1) 2 3 f ( x )  f ( y) x 1 y 1 2
16. a) f ( 3 )     3 ; b) Cum   < 0,  x, y  [1,
3 1 3 1 2 xy xy ( x  1)( y  1)
x3
3
2x  3 f (x )  3
), rezultă că funcţia este strict descrescătoare; c) (f  f)(x) = f(f(x)) =  x 1  = ,  x  [1, ); d) Am
f (x)  1 x  3 x2
1
x 1
f ( x )  f ( y) 2 2 1 p 1 p
văzut la b) că  , iar  ,  x, y  (1, ); e) Din e), f    f ( 3 )   3 , deci
xy ( x  1)( y  1) ( x  1)( y  1) 2 q
  2 q

p p  3q p 1 p 1 p
 3  2  3 ; f) Dacă  3  , atunci  3 >> , de unde > 1. Aplicând de două ori e), obţinem că
q pq q 3 q 3 q
1 1 p
(f  f)(x) – (f  f)(y) < f(x) – f(y) < x – y. Pentru x = ,y= 3 rezultă inegalitatea dorită. 17. a) Atât a, cât şi b pot fi
2 4 q
alese în câte trei moduri, deci M = = 3  3 = 9; b) Ecuaţia f(x) = 0 nu are soluţii reale când a2 < 4b. Perechile (a, b) cu această
proprietate sunt (1, 1); (1, 2); (1, 3); (2, 2); (2, 3); (3, 3), în număr de 6; c) De exemplu, dacă f(x) = x2 + 2x + 1 şi g(x) = x2 +
  3  5  3  5  2
3x + 2, ecuaţiile f(x) = 0 şi g(x) = 0 au soluţia comună x = –1; d) S =   1,  2, ,  , adică soluţiile ecuaţiilor x
 2 2 

+ 2x + 1 = 0, x2 + 3x + 1 = 0 şi x2 + 3x + 2 = 0. 18. a) x1,2 = 1  2 2 ; b) Cum x 12  2 x 1  7 = 0, prin înmulţire cu x1n obţinem

că x 1n  2  2 x 1n 1  7 x 1n  0 . Analog x n2  2  2 x n2 1  7 x n2  0 . Adunând cele două egalităţi rezultă ceea ce dorim; c) Calculăm
recurent S5 , folosindu-ne de relaţia de la b). Avem că S 0 = x 10  x 02 = = 1 + 1 = 2, iar S1  x 1  x 2 = 2, deci S2 = 2S1 + 7S0 = 18,
S3 = 2S2 + 7S1 = 50, S4 = 2S3 + 7S2 = 226, iar S5 = 2S4 + + 7S 3 = 802; d) Avem că y1, 2  3  2 2 , deci y1 + y2 = 6, iar y1 y2 = 1.

- 33 -
Ecuaţia dorită este y2 – 6y + 1 = 0. Altfel: Înlocuim în ecuaţia f(x) = 0 pe x xu y – 2, obţinând (y – 2)2 – 2(y – 2) – 7 = 0, i.e. y2
 1
– 6y + 1 = 0; e) Observăm că y1  3  2 2   0,  , prin urmare ecuaţia de la punctul precedent verifică cerinţele. 19. a), b)
 3
Verificări directe; c) De exemplu, putem considera g(x) = (x – 1)4; d) Presupunem, prin absurd, că există a  R pentru care h(a
– x) = h(a + x),  x  R. În particular, pentru x = a, am obţine că h(0) = h(2a), adică 2a(8a3 + 1) = 0, de unde a = 0 sau a = –
1 1
. Dacă a = 0, ar rezulta că h(–x) = h(x),  x  R, fals (de exemplu, h(–1)  h(1)). Dacă a = – , ar rezulta că
2 2
 1   1   3  73 25
h    x   h    x  ,  x  R, iarăşi fals (de exemplu, pentru x = 1, h      
 2   2   2  16 16
1
= h   ); e) Fie w  C, iar u, v  A pentru care w = u  v. Conform b), există c  R astfel încât v(c – x) = v(c + x),  x  R.
2
Atunci (u  v)(c – x) = u(v(c – x)) = u(v(c + x)) = (u  v)(c + x), deci w(c – x) = w(x + x),  x  R;
3m
f) Cum h  B şi h  C, rezultă cerinţa. 20. Avem  = 16(m2 – m – 2), S = m – 1, P = . Sintetizăm rezolvarea în tabelul
4
de mai jos.
m  S P Natura şi semnele soluţiilor
m  (–, –1) + – + x1, x2  R, x1  x2, x1, x2 < 0
m = –1 0 – + x1, x2  R, x1 = x2 < 0
m  (–1, 2) – x1, x2  R
m=2 0 + + x1, x2  R, x1 = x2 > 0
m  (2, 3) + + + x1, x2  R, x1  x2, x1, x2 > 0
m=3 + + 0 x1, x2  R, x1  x2, x1 = 0, x2 > 0
m  (3, ) + + – x1, x2  R, x1  x2, x1 < 0, x2 > 0

21. Notăm y = x2 + 3  3; atunci ecuaţia din enunţ conduce la 2y2 – (7 + m)y + 2 = 0. Dorim ca această ecuaţie să aibă soluţii
reale, ambele cel puţin egale cu 3. Impunem condiţiile   0, (x1 – 3) + (x2 – 3)  0, (x1 – 3)(x2 – 3)   0, adică   0, S – 6 
 1
0 şi P – 3S + 9  0. Corespunzător, obţinem m  (–, –11]  [–3, +), m  [5, +), respectiv m     ,   . Intersectând
 3
domeniile găsite ale parametrului m, obţinem , prin urmare nu există m  R pentru care ecuaţia din enunţ să admită patru
soluţii reale. 22. Pentru ca E(x) să fie definită pentru orice x  R, trebuie ca numitorul să nu se anuleze niciodată, prin urmare
1 
2 = 1 – 4m < 0. Obţinem că m   ,    , caz în care numitorul este strict pozitiv, pentru orice x  R. Cum E(x) > 0,  x 
 4 
R, deducem că x2 + (m + 1)x + + m + 2 > 0,  x  R. Se impune condiţia 1 = m2 – 2m – 7 < 0, de unde m 
2
1   1 3
(1  2 2 , 1  2 2 ) . În concluzie, m   , 1  2 2  . 23. Observăm că x2 – x + 1 =  x    > 0,  x  R ,deci dubla
4   2 4
inegalitate din enunţ poate fi înmulţită cu x2 – x + 1, obţinând –3x 2 + 3x – 3  x2 + mx + 1  2x2 – 2x + 2,  x  R. Astfel, 4x2
+ (m –
– 3)x + 4  0,  x  R, iar x2 – (m + 2)x + 1  0,  x  R, şi se impun condiţiile 1  0, 2  0. Rezultă că m2 – 6m – – 55  0 şi m2
+ 4m  0, de unde m  [–5, 11], respectiv m  [–4, 0]. În final, m  [–4, 0]. 24. a) Dacă bx + c  0,  x  R, şi presupunem prin
c
absurd că b  0, atunci în stânga am avea o expresie de gradul I, care îşi schimbă semnul în x = – , deci nu poate fi constant
b
pozitivă. Rămâne că b = 0 şi atunci c  0; b) Calcul direct; c) Orice pătrat al unui număr real este nenegativ, iar o sumă de
numere nenegative este tot nenegativă; d) Relaţia de la c) se scrie sub forma
(a 12  ...  a 2n ) x 2  2 (a 1b1  ...  a n b n ) x  ( b12  ...  b 2n )  0 ,  x  R. O funcţie de grad doi este mereu nenegativă când a > 0,  
c
0. În cazul nostru, a = a 12  ...  a 2n > 0, iar condiţia   0 conduce la inegalitatea cerută. 25. a) Considerând d <  şi e >
b
c
 oarecare, numerele f(d) şi f(e) vor avea semne contrare, deci f(d)  f(e) < 0; b) Calcul direct; c) Dacă f(u)  f(v)  0,
b
numerele f(u) şi f(v) au semne contrare. Rezultă că funcţia de gradul II f ia atât valori pozitive, cât şi negative, prin urmare f se
va anula măcar într-un punct. Deducem că  = b2 – 4ac  0; d) Se desfac parantezele şi se grupează termenii; e) Cum g(0) =
2 2
2 2 2  b   ba   ba   b 
b  b  ...  b  0 , iar g   1   0    1 2  b 2   ...    1 n  b n   0, rezultă că g(0)  g   1   0; f) Funcţia g este
1 2 n
 a1   a1   a1   a1 
b
de gradul II şi există u = 0, v =  1 cu g(u)  g(v)  0. Folosind acum c), urmează concluzia. 26. a) Cum an+1 – an = (n + 3) – –
a1
(n + 2) = 1 = constant,  n  N*, rezultă că (an)n1 este progresie aritmetică de raţie 1. Deoarece bn+1 – b n =
= (3n + 1) – (3n – 2) = 3 = constant,  n  N*, obţinem că (bn)n1 este progresie aritmetică de raţie 3; b) A 1(3, 1), A2(4, 4), deci
A1A 2: y = 3x – 8; c) Observăm că 3an – 8 = 3(n + 2) – 8 = 3n – 2 = bn , prin urmare An  A 1A2.
 m 1 1  m 1 1
27. a) Vârful parabolei asociată funcţiei fm este Vm   ,   . Atunci x V  1    1    y V , prin urmare Vm 
 m m  m m

- 34 -
 m2
d,  m  R*; b) Ecuaţia fm(x) = 0 are soluţiile x 1   1, x 2   , deci coordonatele punctelor A şi B sunt A(–1, 0),
m
 m2   m 1  2
respectiv B  , 0  . Cum F  , 0  , avem: AB  (x B  x A ) 2  ( y B  y A ) 2  = ,
 m   m  |m|
1
FV  ( x V  x F ) 2  ( y V  y F )2 
, prin urmare AB = 2FV; c) Am observat la b) că toate parabolele intersectează Ox în
|m|
A(–1, 0), care este punctul fix dorit. 28. Fie d m: y = mx, m  0, o dreaptă variabilă oblică prin origine. Această dreaptă
 m m2   m m2 
intersectează a doua oară P 1 în M ,  şi intersectează a doua oară P 2 în N ,


 12 12  . Mijlocul P al segmentului [MN] este
4 4   
 m m2 
P  ,  şi cum
 y 2P  6 x 2P , punctul P aparţine parabolei y = 6x2.
 6 6 
x1  x 2 2  2 
29. a) Din prima condiţie rezultă că = 1 şi deci x1 + x 2 = 2, prin urmare p = –2. Obţinem că x 1  , x2  ,
2 2 2

deci condiţia x 32  x 13  28 revine la 3 + 3 – 14 = 0, unde  = . Cum 3 + 3 – 14 = 3 –
2
– 22 + 22 – 4 + 7 – 14 = ( – 2)(2 + 2 + 7), singura soluţie reală a ecuaţiei 3 + 3 – 14 = 0 este  = 2, prin urmare  =
16. Astfel, p2 – 4q = 16, de unde q = –3; b) Fie d: y = x + m, cu m  R, o dreaptă oarecare, paralelă cu prima bisectoare.
Intersectând dreapta cu parabola, obţinem ecuaţia x2 – 3x – (m + 3) = 0, care are soluţii reale distincte dacă şi numai dacă m 
 21  3  4 m  21
  ,    , iar aceste soluţii sunt x 1, 2  . Punctele A şi B au coordonatele
 4  2
 3  4 m  21 2 m  3  4 m  21   
A ,  , respectiv B 3  4 m  21 , 2 m  3  4 m  21  . Mijlocul M al segmentului [AB] are
 2 2   2 2 
   
 3 2m  3 
coordonatele M  ,  . Locul geometric al punctului M este semidreapta verticală ce se obţine intersectând axa de
2 2 
simetrie a parabolei cu interiorul acesteia. 30. a) Dreapta prin A, paralelă cu prima bisectoare, are ecuaţia d: y = x – 2.
( x  1) 2
Abscisele punctelor de intersecţie dintre d şi Gf sunt soluţiile ecuaţiei = x – 2, care revine la x2(a – 1) + (3 – 2a)x – 3 =
1  ax
1
0. Dacă a = 1, această ecuaţie devine x – 3 = 0, cu soluţia x = 3  – , prin urmare d intersectează Gf într-un singur punct. Dacă a 
a
 3 3 
1, discriminantul ecuaţiei de gradul II este  = 4a2 – 3. Dacă a    , , atunci  < 0, deci Gf  d = . Dacă a 
 2 2 

 3 3   3   3 
 ,  , atunci  = 0, iar intersecţia este formată dintr-un singur punct pentru a     ,  


,    , atunci  >

 2 2   2   2 
0, prin urmare avem două puncte de intersecţie, exceptând situaţiile a = 1 (discutată anterior) şi a = –1 (când una dintre soluţii
1
este x = +1 = – , deci trebuie eliminată); b) Ecuaţia f(x) = m revine la x2 + (2m – 2)x + 1 – m = 0. Cum trebuie să avem două
a
soluţii distincte, impunem condiţia  > 0, de unde m  (–, 0)  (1, ). Se obţin punctele M (1  m  m (m  1) , 1) şi

M (1  m  m ( m  1) , m ) . Mijlocul P al segmentului MM este P(1 – m, m), iar locul său geometric este mulţimea punctelor
dreptei y = 1 – x, având abscisele în intervalele (–, 0)  (1, +).
 
31. c) 0 ; d) 0 ; e) Folosind b), rezultă că OA  OB  OC  OM  ON  OP . Din c) şi d) urmează că OG  OH , prin urmare G
= H. 32. a) (x2 – 1) 2 + (2x)2 = x4 – 2x2 + 1 + 4x2 = x4 + 2x2 + 1 = (x2 + 1)2,  x  R; b) OAn =
( n 2  1) 2 ( 2n ) 2 ( n 2  1) 2
=    1 ,  n  N; c) Conform b), punctele A n sunt situate pe cercul trigonometric, deci
( n 2  1) 2 ( n 2  1) 2 ( n 2  1) 2
pentru fiecare n  N, există tn  [0, 2] astfel încât x A  cos t n , y A  sin t n ; d) Cum punctele A n au ambele coordonate
n n

numere raţionale şi se află pe cercul trigonometric, ar fi suficient să demonstrăm că ele sunt distincte. Să presupunem că,
2m 2n
pentru n  m, am avea Am = An; atunci y A  y A , de unde 2 m n
 2 . După calcule, obţinem că (m – n)(mn – 1) = 0,
m 1 n 1
prin urmare m – n = 0 sau mn = 1, ambele variabile fiind imposibile în cazul în care m, n sunt numere naturale distincte. 33. a)
f3(x) = xf2(x) – f1(x) = x(x2 – 2) – x = x3 – 2x2 – x; b) f2(2 cos t) = 4 cos2 t – 2 = 2(2 cos2 t – 1) = 2 cos 2t,  t  R; c) Folosim
metoda inducţiei matematice. Pentru n = 1 afirmaţia este evidentă. O presupunem adevărată pentru orice k  n şi o demonstrăm
pentru n + 1:
fn+1(2 cos x) = 2 cos x  fn(2 cos x) – fn–1(2 cos x) = 2 cos x  2 cos nx – 2 cos(n – 1)x = 2[cos(n + 1)x + cos(n –
– 1)x] – 2 cos(n – 1)x = 2 cos(n + 1)x. nstraţi că fn(2 cos x) = 2 cos nx,  n  N*,  x  R. (Am folosit formula 2 cos a cos b
= cos(a + b) + cos(a – b).) 34. a) sin4 x + cos4 x = (sin2 x + cos2 x)2 – 2 sin2 x cos2 x = 1 –
– 2 sin2 x cos2 x,  x  R; b) sin6 x + cos6 x = (sin2 x + cos2 x)3 – 3 sin2 x cos2 x(sin2 x + cos2 x) = 1 – 3 sin2 x cos4 x,  x  R; c)

- 35 -
 sin 2 x t 3 m 3
Cum sin x cos x =  , concluzia rezultă folosind a) şi b); d) Se impune condiţia   = 0, de unde m = – , caz
2 2 4 2 2
1
 m
1  1 x mx  1 1 1  1
în care f(x) = – ,  x  R. 35. a) f       =  ,  x  R \  0,  m ,  ; b)
2  x  1  m  1  xm x  m f (x )  m
 
 x 1  mx
xm 2m 2 tg a
m 2 x x
f (x )  m x (1  m )  2 m 2 1  tg 2 a x  tg 2 a
f (f ( x ))   1  mx  2
 1 m    ,  x  D; c) Se
1  mf ( x ) x  m 1  m  2 mx 2 m 2 tg a 1  x tg 2 a
1 m  1 x  1  x 
1  mx 1 m2 1  tg 2a
tg a  tg b  tg c  tg a tg b tg c
cunoaşte că tg(a + b + c) = .
1  tg a tg b  tg a tg c  tg b tg c
În cazul în care a + b + c = 0, atunci tg(a + b + c) = tg a  tg b  tg c. Avem: g(tg 5a) – g(tg a) – g(tg 2a) =
tg 5a  tg 2a tg a  tg 2 a tg 2a  tg 2 a
=    tg 7a – tg 3a – tg 4a = tg 7a + tg(–3a) + tg(–4a) = tg 7a   tg(–3a)  tg(–4a)
1  tg 5a  tg 2 a 1  tg a  tg 2 a 1  tg 2 a  tg 2a

x  tg
54 
= tg 7a  tg 3a  tg 4a = g(tg 5a)  g(tg a)  g(tg 2a); d) Pentru a = , g(x)
8 
1  x  tg
4
x 1
= . Abscisele punctelor de intersecţie dintre G g şi a doua bisectoare sunt soluţiile ecuaţiei g(x) = –x, care sunt
1 x
x 1, 2  1  2 . Intersecţiile căutate sunt A (1  2 ,  1  2 ) şi B(1  2 , 2  1) . 36. a) sin 3x = sin(2x + x) = = sin 2x cos x +
cos 2x sin x = 2 sin x cos2 x + (1 – 2 sin2 x)sin x = 2 sin x(1 – sin2 x) + sin x – 2 sin3 x = 3 sin x – – 4 sin3 x,  x  R; b)
2  2  3     
sin  sin      sin ; c) Din b) rezultă că 2 sin cos  3 sin  4 sin 3 . Cum sin  0, deducem
5  5  5 5 5 5 5 5
        
2 cos  3  4 sin 2 , adică 2 cos  3  41  cos 2  , de unde relaţia dorită; d) Cum   0,  , avem cos  (0, 1).
5 5 5  5 5  2 5
1 5
Singura soluţie din acest interval a ecuaţiei de la c) este ; e) Presupunem prin absurd că sin 1 + cos 1  Q. Atunci (sin
4
1 + cos 1)2 = 1 + sin 2  Q, deci sin 2  Q. Folosind c) obţinem că sin 6  Q, apoi sin 18  Q, sin 54  Q. Dar sin 54
1 5  
= cos 36 =  Q, deci am ajuns la o contradicţie. 37. a) Cum x   0,  , atunci t > 0. Avem că t – 2 =
4  2
( tg x  ctg x ) 2  0 , de unde cerinţa; b) S2 = = (tg x + ctg x)2 – 2 = t2 – 2, iar S 3 = (tg x + ctg x)3 – 3 tg x  ctg x(tg x + ctg x)
= t3 – 3t; c) Se foloseşte identitatea an + bn = (a + b)(an–1 + bn–1) – ab(a n–2 + bn–2); d) Se utilizează metoda inducţiei matematice;
2    
e) Cum t = =  Q, concluzia rezultă prin inducţie matematică. 38. a) AB = AC = 5; b) AB  AC  ( 4 i  3 j )(3 i  4 j) 
sin 2 x

= 0; c) Cum AB  AC  | AB |  | AC | cos A  0 , rezultă că m(A) = ; d) B este mijlocul segmentului (CD), deci D(7, 11). 39.
2
OA  OB OB  OC OC  OD OD  OA OB(OA  OC)
a) S ABCD = S AOB + S BOC + SCOD + S DOA =     
2 2 2 2 2

OD(OA  OC) ( OA  OC)(OB  OD ) AC  BD

+   ; b) Conform teoremei lui Pitagora, AB 2 = OA2 + OB2, iar CD 2 = OC2 +
2 2 2
OD 2 şi sumăm aceste două relaţii; c) Ca la b), arătăm că AD2 + BC2 = OA2 + OB2 + OC2 + OD 2;
d) Fie  = m((AC, BD)). Din teorema cosinusului, în ipoteza că m(AOB)  90, avem: AB2 + CD2 = DA2 + + OB2 – 2 OA 
OB  cos  + OC2 + OD 2 – 2 OC  OD  cos  = (OA2 + OB2 + OC2 + OD2) – 2 cos (OA  OB + + OC  OD). Analog, AD2 +
BC2 = (OA2 + OB2 + OC2 + OD2) + 2 cos (OB  OC + OD  OA). Cum AB2 + CD2 =
= AD2 + BC2, rezultă că –2 cos (OA  OB + OC  OD) = 2 cos (OB  OC + OD  OA), deci cos (OA  OB + + OB  OC +
OC  OD + OD  OA) = 0. Paranteza fiind strict pozitivă, rămâne că se anulează cos , deci  = 90.

- 36 -