BAZELE

 Bazele sunt substanțe chimice care au proprietatea de a

neutraliza acizii, producând săruri și apă. Ele reacționează cu
acizii, formând compuși numiți săruri. Bazele pot fi considerate
opusul acizilor, deoarece aceștia reacționează cu aceștia pentru a
forma săruri.

 Bazele pot fi clasificate în funcție de gradul lor de solubilitate în

apă. Cele care se dizolvă complet în apă se numesc baze solubile
în apă, iar cele care nu se dizolvă complet se numesc baze
insolubile în apă.
 Exemple de baze solubile în apă sunt hidroxidul de sodiu
(NaOH), hidroxidul de potasiu (KOH) și hidroxidul de
calciu (Ca(OH)2), iar exemple de baze insolubile în apă
sunt oxidul de zinc (ZnO) și oxidul de aluminiu (Al2O3).

 Bazele pot fi folosite într-o varietate de aplicații, inclusiv în

producerea sărurilor, în producția de produse farmaceutice (De
exemplu, hidroxidul de sodiu este utilizat în producția de
antibiotice și alte medicamente), în producția de detergenți și în
producția de hârtie. Ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a
regla nivelul pH-ului în soluții acide. Ele tind să fie alunecoase la
atingere (de exemplu, săpun).

 Bazele pot fi clasificate în funcție de numărul de grupe hidroxil (-

OH) pe care le conțin. Bazele care conțin o grupă hidroxil se
numesc monobaze, cele care conțin două grupe hidroxil se
numesc dibaze, iar cele care conțin trei grupe hidroxil se numesc
tribaze.
 pH-ul unei soluții bazice este mai mare decât 7, care este pH-ul
neutru. Cu cât pH-ul este mai mare, cu atât soluția este mai
bazică. pH-ul soluțiilor bazice poate varia de la 7,1 până la 14.
 Bazele pot fi produse prin reacția dintre un metal și apa sau prin
reacția dintre un oxid metalic și apa.
 De exemplu, hidroxidul de sodiu (NaOH) poate fi produs
prin reacția dintre sodiu (Na) și apă (H2O).

 Unele baze, cum ar fi hidroxidul de amoniu (NH4OH), sunt

cunoscute sub numele de baze slabe. Acestea nu se disociază
complet în apă și, prin urmare, au o capacitate mai mică de a
neutraliza acizii.

 Bazele pot fi utilizate pentru a regla pH-ul soluțiilor, inclusiv

pentru a neutraliza soluțiile acide. În general, bazele sunt
substanțe alcaline, care pot fi identificate prin intermediul
hârtiei de turnesol. Hârtia de turnesol este un tip de hârtie
specială care schimbă culoarea în prezența substanțelor alcaline.
 De exemplu, hidroxidul de sodiu poate fi utilizat pentru a
ajusta pH-ul în soluțiile acide.

 Bazele tari sunt cele care se dizolvă complet în apă și produc

soluții cu un pH mare. Hidroxidul de sodiu și hidroxidul de
potasiu sunt exemple de baze tari. Hidroxizii metalici sunt o altă
clasă de baze, care sunt formate prin reacția dintre un metal și
apă. Acestea sunt solubile în apă și pot fi folosite pentru a regla
pH-ul în soluții. O bază puternică se disociază complet în ionii săi
în apă sau este un compus care poate îndepărta un proton (H+)
dintr-un acid foarte slab.

 Superbazele se formează prin amestecarea unui metal alcalin cu

acidul său conjugat. O superbază nu poate rămâne în soluție
apoasă deoarece este o bază mai puternică decât ionul hidroxid.
Un exemplu de superbază este hidrura de sodiu (NaH). Cea mai
puternică superbază este dianionul orto-dietinilbenzen
(C6H4(C2)2)2−.
 O bază neutră este una care formează o legătură cu un acid
neutru, astfel încât acidul și baza împart o pereche de electroni de
bază.

 O bază solidă este activă sub formă solidă. Exemplele includ

dioxid de siliciu (SiO2) și NaOH montate pe alumină. Bazele solide
pot fi utilizate în rășini schimbătoare de anioni sau pentru reacții
cu acizi gazoși.

 Bazele au proprietăți de neutralizare și pot fi utilizate pentru a

neutraliza acizii. Reacția dintre o bază și un acid se numește
neutralizare și duce la formarea unei săruri și a apei.

 Bazele sunt importante în multe aplicații industriale, cum ar fi

producția de produse farmaceutice, producția de săruri,
producția de detergenți și producția de hârtie. De exemplu,
hidroxidul de sodiu este utilizat în producția de săpunuri și
detergenți, în timp ce hidroxidul de calciu este utilizat pentru a
face hârtie.
 Bazele pot fi folosite pentru a trata anumite condiții medicale,
cum ar fi aciditatea stomacului și refluxul gastroesofagian.
Antiacidele sunt medicamente care conțin baze și sunt utilizate
pentru a neutraliza aciditatea stomacului.

 Bazele pot fi periculoase dacă sunt manipulate în mod

necorespunzător sau în cazul în care sunt utilizate în cantități
mari. Ele pot cauza arsuri cutanate și oculare și pot fi toxice în
cazul în care sunt ingerate sau inhalate.

 Bazele pot fi utilizate pentru a determina concentrația unui acid

dintr-o soluție prin titrare. Această tehnică implică adăugarea
treptată a unei soluții de bază la soluția acidă până la punctul de
echivalență, moment în care cantitatea de acid din soluție poate fi
calculată.
 Unele baze pot fi folosite ca agenți de curățare, deoarece sunt
capabile să dizolve grăsimile și să neutralizeze acizii. Hidroxidul
de sodiu este utilizat în produsele de curățare a cuptorului și a
țevilor de scurgere, în timp ce carbonatul de sodiu este utilizat în
produsele de curățare a covoarelor.

 Bazele pot fi utilizate pentru a trata anumite afecțiuni ale pielii,

cum ar fi psoriazisul. Soluțiile de hidroxid de sodiu și hidroxid de
potasiu sunt aplicate pe pielea afectată pentru a elimina țesutul
moartă și a reduce inflamația.
 Unele baze pot fi utilizate în reacțiile de sinteză pentru a
forma noi substanțe. De exemplu, hidroxidul de sodiu
este utilizat în reacțiile de esterificare pentru a forma
esteri.

 Bazele sunt utilizate în industria alimentară pentru a neutraliza

acizii și a ajusta pH-ul. Carbonatul de sodiu și bicarbonatul de
sodiu sunt exemple de baze utilizate în industria alimentară.
 Bazele pot fi identificate prin anumite proprietăți fizice și
chimice. De exemplu, majoritatea bazelor au o gust amar
și sunt solubile în apă.

 Bazele pot fi utilizate pentru a regla pH-ul solului. Unele plante au

nevoie de un mediu cu un pH mai ridicat, iar adăugarea unei baze
cum ar fi hidroxidul de calciu poate ajuta la îmbunătățirea calității
solului pentru aceste plante.

 Bazele au multiple aplicații în medicină, cum ar fi utilizarea

soluțiilor de hidroxid de sodiu și hidroxid de potasiu pentru a regla
pH-ul sângelui și a preveni acidoza metabolică. De asemenea,
 anumite baze pot fi utilizate pentru a trata afecțiuni precum
ulcerele stomacale, indigestia și arsurile.

 Bazele pot fi utilizate în reacții de deshidratare pentru a elimina

apa din anumite compuși. De exemplu, hidroxidul de sodiu poate
fi utilizat pentru a deshidrata alcooli, producând astfel alchene.

 Bazele pot fi utilizate pentru a separa substanțe dintr-un amestec.

De exemplu, hidroxidul de sodiu poate fi utilizat pentru a separa
acizii dintr-un amestec, deoarece baza va neutraliza acidul și va
forma o sare care se poate separa de celelalte componente ale
amestecului.

 Bazele pot fi utilizate în analiza chimică pentru a determina

concentrația anumitor substanțe dintr-o soluție.
 De exemplu, hidroxidul de sodiu poate fi utilizat în reacții de
precipitare pentru a determina concentrația ionilor de cupru
dintr-o soluție.

 O bază este o specie chimică care donează electroni, acceptă

protoni sau eliberează ioni de hidroxid (OH-) în soluție apoasă.
Bazele afișează anumite proprietăți caracteristice care pot fi
folosite pentru a ajuta la identificarea lor.

 Soluția apoasă de bază sau bazele topite se disociază în ioni și

conduc electricitatea.

 Bazele puternice și bazele concentrate sunt caustice. Reacţionează

puternic cu acizii şi materia organică.

 Bazele reacţionează în moduri previzibile cu indicatorii de pH. O

bază devine albastră, galben metil portocaliu și roz fenolftaleină.
Albastrul de bromotimol rămâne albastru în prezența unei baze.
O mică istorie a bazelor
 Cuvântul „bază” a intrat în uz în 1717 de către chimistul francez
Louis Lémery. Lémery a folosit cuvântul ca sinonim pentru
conceptul alchimic al lui Paracelsus de „matrice” în alchimie.
Paracelsus a propus că sărurile naturale au crescut ca rezultat al
amestecării unui acid universal cu o matrice.

 În timp ce Lémery ar fi folosit mai întâi cuvântul „bază”,

utilizarea sa modernă este în general atribuită chimistului
francez Guillaume-François Rouelle. Rouelle a definit o sare
neutră ca fiind produsul unirii unui acid cu o altă substanță care
a acționat ca „bază” pentru sare. Exemple de baze Rouelle
includ alcalii, metale, uleiuri sau pământ absorbant. În secolul al
XVIII-lea, sărurile erau cristale solide, în timp ce acizii erau
lichidi. Așadar, pentru primii chimiști a avut sens că materialul
care a neutralizat acidul i-a distrus cumva „spiritul” și i-a permis
să ia formă solidă.

Acizii și bazele sunt peste tot (de explicat+exemple)

 Fiecare lichid pe care îl vedeți va avea probabil fie trăsături
acide, fie de bază. Apa (H2O) poate fi atât un acid, cât și o bază,
în funcție de cum o priviți. Poate fi considerat un acid în unele
reacții și o bază în altele. Apa poate chiar reacționa cu ea însăși
pentru a forma acizi și baze. Se întâmplă în cantități foarte mici,
așa că nu vă va schimba deloc experimentele. Merge asa:

2H2O --> H2O + H+ + OH- --> H3O+ + OH-

 De cele mai multe ori, ionii pozitivi și negativi din apa distilată
sunt în cantități egale și se anulează reciproc. Majoritatea apei
pe care o bei de la robinet conține alți ioni. Acei ioni speciali în
soluție fac ceva acid sau bazic. În corpul tău există compuși mici
numiți aminoacizi. Numele îți spune că aceștia sunt acizi. În
fructe există ceva numit acid citric. Este și un acid. Dar ce zici de
 bicarbonat de sodiu? Când îl puneți în apă, se creează o soluție
de bază. Oţet? Acid.

 Deci, ce face un acid sau o bază? Un chimist pe nume Svante

Arrhenius a venit cu o modalitate de a defini acizii și bazele în
1887. A văzut că atunci când pui molecule în apă, uneori
acestea se descompun și eliberează un ion H+ (hidrogen).
Alteori, găsiți eliberarea unui ion OH- (hidroxid). Când un ion de
hidrogen este eliberat, soluția devine acidă. Când un ion
hidroxid este eliberat, soluția devine bazică. Acei doi ioni
speciali determină dacă te uiți la un acid sau o bază. De
exemplu, oțetul se mai numește și acid acetic. (Bine, asta dă
răspunsul.) Dacă vă uitați la atomii săi când este în apă, veți
vedea molecula CH3COOH împărțită în CH3COO- și H+. Acest
ion de hidrogen este motivul pentru care se numește acid.
Chimiștii folosesc cuvântul „disociat” pentru a descrie
destrămarea unui compus.

Youtube:
https://www.youtube.com/watch?v=HkLOt5lLbDU
https://www.youtube.com/watch?v=B96REFFFO84
https://www.youtube.com/watch?v=ujkuW-0cpNw