Era o zi ca oricare alta zi de primavara,insorita,verde si incantatoare ,o zi in care puteai sa

admiri frumusetea naturii .  Aveam sase ani , la acea varsta nu stiam decat sa ma bucur de
placerile copilariei.In mijlocul acelei zile  am facut o greseala ce mi-o amintesc adesea.

In curtea casei mele  se intindea o gradina mare  cu milioane de flori multicolore ce dansau in
bataia vantului .M-am gandit ca gradina nu are loc pentru atatea flori minunate ,asa ca le-am
rupt pentru a aduce bucuria primaverii in casa noastra .In fiecare coltisor gol am pus cate o
floare ,iar casa era ca un  curcubeu  dupa o ploaie  calda de primavara ,ins gradina arata ca o
ploaie dupa care curcubeul nu mai putea  aparea .Imi parea rau  de ce se intamplase ,nu stiam ca
aducand  florile in csa,dupa o ora nu vor mai fi asa zambarete .Bunica a fost forte dezamagita de
mine .
Am regretat mult,insa  stiu ca iertarea  este cea mai aleasa flore,si bunica a avut puterea de a ma
ierta dupa catastrofa cauzata .

Iertarea  este un pas inaite si ne face serviciul de a ne oferi o parere mai buna despre noi