Uriașul cel hapsân"

          Demult, tare demult, într-o ţară îndepărtată, era o grădină nespus de frumoasă. Şi, în fiecare
zi, după şcoală, copiii se opreau acolo şi se jucau ore în şir.           Numai că minunăţia aceea de
grădină era a unui uriaş pe care de ani şi ani nu-l mai văzuse nimeni. Mai rar aşa grădină precum
cea a uriaşului!...
          Cu iarbă mătăsoasă, puzderie de flori şi copaci numai buni de căţărat prin ei, pe crengile
cărora ciripeau vesele păsărelele. Era chiar şi un lac unde copiii se jucau cu bărcuţe din hârtie şi pe
care puteai vedea lebede! Adevărul era că uriaşul fusese plecat vreme de şapte ani la rând. Dar, într-
o geroasă zi de iarnă, se intoar-se. Când dădu peste copiii care se jucau în grădina lui, se înfurie
peste măsură şi răcni:
          — Ce căutaţi aici, obraznicilor?
          Copiii se speriară şi o luară la sănătoasa. În aceeaşi zi, uriaşul nostru ridică un zid înalt în
jurul grădinii şi mai puse şi o placă de lemn, pe care scrise: CEI CE VOR INTRA AICI VOR FI
ASPRU PEDEPSIŢI! Aşa era el, un uriaş hapsân.
          Şi, cum grădina aceea minunată nu se mai puteau juca, copiii îşi găsiră alte locuri de joacă, pe
străduţele murdare şi pline de praf. Când veni primăvara, întregul ţinut se umplu de flori, iar
păsărelele ciripeau voioase, lucrând de zor la noile cuiburi. Într-un singur loc însă iarna parcă
încremenise: în grădina uriaşului! Şi aşa şi rămase, an după an!
          „Nu înţeleg şi pace de ce întârzie primăvara atât de mult?", obişnuia să se întrebe uriaşul cel
hapsân.
          Până într-o zi în care văzu că, în sfârşit, primăvara se aşternuse şi în grădina lui! O ceată de
copii se strecurase în grădină, printr-o spărtură din zid, iar copacii se înveseliseră la vederea lor şi,
de atâta bucurie, se acoperiseră cu frunze şi flori parfumate.
          — Ce rău m-am purtat cu voi şi cât de hapsân am fost, dragi copii! le spuse uriaşul. Acum am
înţeles de ce primăvara s-a lăsat atât de mult aşteptată! se dumiri el.
          Şi se apucă de îndată să dărâme zidul grădinii, în care, din ziua aceea, copiii intrară fără nicio
oprelişte. Spre bucuria copiilor, până şi uriaşul începu să se prindă în jocurile lor!

Sfârșit