Într-o zi de toamnă ploioasă, un băiețel, pe nume Matei, se întorcea de la grădiniță.

În
drumul său spre casă, i-o atras atenția o bobiță mică, albă, care plutea în balta din fața porții.
Acesta o luă și o aruncă în grădina de flori din fața camerei sale. Peste noapte plouă tare, iar
dimineața devreme răsări soarele, mai frumos și strălucitor ca niciodată.
Băiatul se trezi, se frecă la ochi și privi pe fereastră. Uimirea lui fu mare când în fața
geamului vedea doar culoarea portocaliu. Nu înțelegea ce se întâmplă, așa că alergă repede la
mama și fugiră împreună afară. Nu le venea să creadă ceea ce vedeau și nu înțelegeau de
unde apăruse un dovleac imens portocaliu cu frunze mari verzi care sclipeau în razele soarelui.
Dintr-o dată băiatul își aduse aminte și îi povesti mamei lui de acea bobiță albă.
-E bobul alb! Acum știu… sămânța de dovleac! spuse el cu glas tremurând de emoție.
Dovleacul era atât de mare încât îți trebuia o scară să ajungi la coada lui.
Băiatul trebuia să plece la grădiniță, dar era tare îngândurat că până se va întoarce
ciorile o să-l înceapă și dovleacul se va întrista. Mama îl privi cu duioșie și îl liniști.
-Nu te întrista, băiatul meu! Vom face împreună o sperietoare, ca aceea pe care bunicii
meu o puneau în lanul de porumb pentru a speria ciorile.
-O sperietoare? Din ce? Cum arată ea?
-Sperietoarea e asemeni unui om, dar din paie. Mama aduse repede paie, o bluză mai
veche o pereche de pantaloni, o pălărie ruptă și îndată sperietoarea a fost gata.
Băiatul plecă la grădiniță și în drumul său cu cine se întâlnea povestea despre dovleacul
gigant. Ajuns la grădiniță, acesta le povesti educatoarei și copiilor despre sămânța mitică care
s-a transformat într-un dovleac uriaș și că a pus de pază lângă dovleac o sperietoare pentru ca
ciorile să nu îl mănânce.
Copii i-au propus ca la întoarcerea acasă să îi invite și pe ei să vadă minunea. Zis și
făcut!
Toți erau fericiți și nerăbdători să petreacă la petrecerea dată în cinstea gigantului
dovleac.
Așa că ajunși acasă la colegul lor, au încins o petrecere cu dans și dulciuri până s-a
înserat. Pentru a face lumină au aprins câte o lumânare și au așezat-o în jurul dovleacului și a
sperietoarei.
De atunci ei au petrecut în fiecare an sperietoarea dovleacului și la petrecere au
confecționat sperietori de ciori.