Intr-o dimineata rece de octombrie, Zana Toamna calatorea impreuna cu Vantul
in caleasca ei de frunze aramii. La un colt de strada vede un baietel trist cu ghiozdanul in spate asezat pe o banca. Zana Toamna l-a intrebat pe baiat de ce este atat de necajit. Copilul a fost sincer si i-a marturisit ca cerul intunecat il intristeaza, iar norii plumburii aduc ploaie marunta si nu se mai poate juca in pauza cu colegii lui. Toamna l-a luat pe baiat in caleasca ei sa-i arate cate minuni lasa pe pamant.pe langa ei treceau in zbor stoluri de pasari in lunga lor calatorie spre tarile calde. Au calatorit deasupra codrului, iar baiatul a ramas uimit de culorile bogate ale covorului de frunze. A admirat harnicia veveritei care isi strangea provizii pentru iarna. Au trecut apoi peste gradini si livezile inmiresmate, unde oamenii lucrau cu spor la stransul recoltelor. Toamna i-a oferit baiatului un cos cu gutui, nuci si pere care l- au incantat cu aromele lor. Dupa aceasta calatorie minunata, Zana Toamna l-a lasat pe baiat in curtea scolii si i-a spus ca il asteapta o zi minunata de scoala alaturi de colegii lui. Copilul a fost impresionat de cate lucruri a vazut in acda zi, iar toamna a ramas anotimpul lui preferat.