VIAŢA, DAR DE PREŢ

Personaje: copilul, mama, tatăl, îngerul şi Moş Crăciun;

Copilul scoate din ghetuţele rupte 3 mandarine, o pungă cu pufarine , le aruncă pe jos şi zice foarte
supărat:

Copilul: I. Sunt tare supărat!

Că am cizmuliţe rupte,
Părinţii nu vor să mă asculte,
Mi-au luat trei mandarine
Şi-o pungă de pufarine.

II. Ionel a primit tabletă,

Alesia , o bicicletă,
Costel nu-i chiar aşa cuminte,
Dar a primit lucruri scumpe.

III. Au cu ce se lăuda.
Eu voi sta de-o parte, aşa!
Şi doar îi voi asculta.
N-am ce daruri a le arăt.

Mama se apropie de copil şi spune mângâindu-l blând:

Mama IV. Drag copil , îmi pare rău!

Moşul este cam sărac,
Cu puţine daruri
A venit în sac.

V. Are datorii la bancă,

Facturi mari de achitat
Şi mâncare de luat.
Poate vrei să-l înţelegi,
Ba chiar să-l încurajezi.

Copilul supărat zice:

Copilul VI. Dacă eu aş fi părinte

M-aş împrumuta şi tot aş lua
Daruri minunate, cele mai bogate,
De colegi lăudate.
 1
Tatăl se apropie şi spune blând:
Tata VII. Hei, băiatul tatei drag!
Când vei fi părinte,
Îţi vei aduce aminte
Când viaţa poate va fi grea
Şi neajunsuri vei avea.

Copilul foarte supărat ridică tonul şi spune:

Copilul VIII. Plecaţi! Lăsaţi-mă singur!

Sunt foarte supărat!
Bicicletă şi tabletă .
Nu mi-aţi luat.
Voi nu mă iubiţi.
Jucării multe nu-mi dăruiţi!

Mama şi tata ies supăraţi, copilul plânge, apare Moş Crăciun

Moş Crăciun IX. Hei, mult răsfăţ, multă neobrăzare !

Pe aici , ce se întâmplă, oare ?

Copilul X. Afară! Ieşi şi tu afară!

Nu mă iubeşti,
Jucării scumpe şi tabletă
Mu-mi dăruieşti!

Moş Crăciun XI. De ce, drag copil ?

Ai părinţi minunaţi
De nevoi apăsaţi.
Iar tu ca un prunc cuminte
Trebuie să-i iubeşti,
Pentru micile daruri
Să le mulţumeşti.

Copilul XII. Tu eşti un Moş nedrept .

Pentru alţi copii daruri scumpe ai.
Mie tot mereu
Doar dulciuri îmi dai.

Moş Crăciun XIII. Dragul Moşului, dragul Moşului!

Tu nici nu realizezi
Cât de bogat eşti,
Ai un cămin călduros
Şi eşti foarte sănătos,
Ai parte de iubire,
De părinţi minunaţi
Ce stau mereu lângă tine. 2.
 XIV. Mulţi copii sunt nefericiţi
Trăiesc în orfelinate,
N-au părinţi şi nici bucate.
Sunt bolnavi, stau în spitale,
Pe străzi merg în picioarele goale.

XV. Te las să te mai gândeşti

Iar dacă tot eşti nemulţumit
Vei merge în locul copiilor nefericiţi.

Moş Crăciun pleacă, copilul stă pe gânduri, apare un înger

Copilul XVI. Ce cauţi aici?

Uite ! Am cizmele rupte,
De Crăciun am primit
Numai daruri mărunte,
Nu te vreau aici!
Nu mă ocroteşti şi nu mă iubeşti,
Daruri scumpe tu nu-mi dăruieşti.

Îngerul XVII. Am văzut că eşti supărat.

Pe părinţi i-ai tot certat,
Chiar dacă ei te-au iubit
Tu tot eşti nemulţumit.
Nu ştii să apreciezi
Bunătatea, dragostea
Să le preamăreşti.

XVIII. De aceea m-am gândit

Pe părinţi să-i iau de-aici
Să rămâi tu fără ei
Şi să-ţi dăruiesc:
Bicicletă, daruri scumpe,
Tabletă şi ciocolate.

Copilul XIX. Şi..,unde-i duci?

N-o să-i mai văd niciodată?
Nu-i voi mai striga:mamă şi tată?

Îngerul XX. Nu îi vei mai vedea,

Nu te vor mai îmbrăţişa,
Nu te vor mai iubi. 3.
Şi cine te va îngriji?
Copilul XXI. Mamă ! Tată!
Dragii mei părinţi !
Iertaţi-mă !
Nu plecaţi de lângă mine !

Copilul strânge mandarinele şi pufarinele, părinţii intră şi îi îmbrăţişează

Copilul XXII. Îmi pare foarte rău!

Că nu am recunoscut
Dragostea ce voi mi-aţi dat
Şi într-una v-am certat
Pentru daruri minunate
De colegi lăudate.

XXIII. Au venit la mine

Îngerul şi Moş Crăciun
Şi-am discutat îndelung
Îmi pare foarte rău!
Că nu am recunoscut
Dragostea ce voi mi-aţi dat
Şi într-una v-am certat
Voiam tabletă, telefoane,
În locul inimilor voastre calde.
Iertaţi-mă!

Părinţii strâng copilul în braţe, se aud colindători:,, Colindăm colind, colindăm frumos…”

Copilul XXIV. Să-i primim!

Voi împărţi cu ei
Mandarinele şi pufarinele.