Evaluarea Cadrului Juridic de Reglementare A Activității Mass-Media

EVALUAREA
CADRULUI JURIDIC
DE REGLEMENTARE
A ACTIVITĂȚII
MASS-MEDIA
DIN REPUBLICA MOLDOVA
Chişinău, 2023
Autoare:
Cristina DURNEA | juristă
© Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presa în sprijinul democrației, incluziunii și responsabilității
în Moldova” (MEDIA-M), finanțat de USAID și UK şi implementat de Internews.
Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu
reflectă în mod necesar viziunea UK, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.
Acronime utilizate
CA Consiliul Audiovizualului
CC Curtea Constituțională a Republicii Moldova
CEDO Convenția Europeană pentru Drepturile Omului
CETT Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră
CJI Centrul pentru Jurnalism Independent
CM Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei
CNPDCP Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal
CoE Consiliul Europei
Constituția Constituția Republicii Moldova
CPDAE Consiliul pentru Prevenirea Discriminării și Asigurarea Egalității
CSMA Codul serviciilor media audiovizuale
CtEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
DSMA distribuitori de servicii media audiovizuale
FSMA furnizori de servicii media audiovizuale
LAI Legea privind accesul la informație
LDADC Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe
LLE Legea privind libertatea de exprimare
LPDCP Legea privind protecția datelor cu caracter personal
TRM Compania „Teleradio Moldova”

EVALUAREA CADRULUI JURIDIC DE REGLEMENTARE A ACTIVITĂȚII MASS-MEDIA DIN REPUBLICA MOLDOVA
CONȚINUT
SUMAR...............................................................................................................................................................6
1. NORME CONSTITUȚIONALE ȘI DE DREPT INTERNAȚIONAL .............................................................7

1.1. Constituția Republicii Moldova..............................................................................................7
1.2. Tratate internaționale ratificate ............................................................................................8
Concluzii intermediare ................................................................................................................ 11
2. REGLEMENTAREA LIBERTĂȚII DE EXPRIMARE A MASS-MEDIEI ..................................................... 12

2.1. Legea cu privire la libertatea de exprimare...................................................................... 12
2.2. Mijloacele de apărare a libertății de exprimare a presei .............................................. 18
2.3. Ingerințe în libertatea de exprimare a mass-mediei...................................................... 21
3. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACCESULLA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC................................. 25

3.1. Legea privind accesul la informație și Codul administrativ........................................... 25
3.2. Restricții ale dreptului de acces la informație.................................................................. 33
3.3. Remedii juridice pentru încălcarea dreptului de acces la informație ......................... 39
4. REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚII MASS-MEDIEI AUDIOVIZUALE . ..................................................... 44

4.1. Codul serviciilor media audiovizuale ................................................................................ 44
4.2. Legislația audiovizuală secundară .................................................................................... 46
5. REGLEMENTĂRI PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETĂȚII...................................................... 51

5.1. Reglementări privind fondarea instituțiilor mass-media............................................... 51
5.2. Reglementări privind transparența proprietății instituțiilor mass-media.................. 53
Concluzii intermediare................................................................................................................. 56
4
6. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ECONOMICĂ ...................................................................... 57

6.1. Reglementări privind platformele de abonamente electronice ................................. 57
6.2. Reglementări privind facilități fiscale și subvenții........................................................... 59
6.3. Reglementări cu privire la publicitate................................................................................ 60
6.4. Reglementări privind concurența....................................................................................... 62
7. REGLEMENTĂRI PRIVIND REFLECTAREA ALEGERILOR ÎN MASS-MEDIA ...................................... 65

7.1. Codul electoral....................................................................................................................... 65
7.2. Regulamentul privind reflectarea alegerilor.................................................................... 68
7.3. Codul serviciilor media audiovizuale................................................................................. 69
8. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA MINORILOR........................................................................... 71

9. REGLEMENTĂRI PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE .................................... 74

10. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACREDITAREA JURNALIȘTILOR . ........................................................... 78

10.1. Acreditarea jurnaliștilor străini.......................................................................................... 78
10.2. Acreditarea jurnaliștilor pe lângă Parlament................................................................. 79
10.3. Alte forme de acreditare.................................................................................................... 80
CONCLUZII GENERALE................................................................................................................................ 84
RECOMANDĂRI............................................................................................................................................. 89
5
SUMAR
Analiza cadrului juridic de reglementare a activității mass-mediei din Republica

Moldova reprezintă un efort al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI)
îndreptat spre identificarea carențelor și lapsusurilor legislative ce au un im-
pact negativ asupra îndeplinirii misiunii sociale a presei și pot periclita evoluția
firească a mass-mediei într-o societate democratică. Totodată, documentul trece
în revistă procesele de „remodelare” a legislației media, prin prisma amenda-
mentelor adoptate în perioada anilor 2018 – 2022, precum și a jurisprudenței
Curții Constituționale.
Prezenta cercetare reprezintă o continuare a demersului analitic pus în practică

de CJI în 2018, când a fost publicată prima radiografie a situației cadrului de
reglementare și de autoreglementare a activității mass-media.
Prezentul raport face o retrospectivă a actelor normative cu incidență asupra

tuturor tipurilor de presă: online, scrisă, audiovizuală. Cercetarea trece în revistă
normele constituționale și de drept internațional, legile ce garantează libertatea
de exprimare și accesul la informație, reglementările aplicabile exclusiv dome-
niului audiovizual, precum și alte acte normative ce dictează regimul juridic al
proprietății mass-media, regulile privind reflectarea alegerilor în mass-media,
procedura de acreditare a jurnaliștilor etc.
Analiza scoate în evidență (in)/suficiența segmentară a cadrului de reglementare

a activității mass-media, precum și indicele de calitate a legislației, raportat la
standardele internaționale și comunitare.
Subsecvent, CJI vine cu o serie de concluzii și recomandări pentru autorități,

menite să ducă la completarea și îmbunătățirea cadrului legal astfel încât acesta
să corespundă necesităților instituțiilor mass-media și jurnaliștilor din Republica
Moldova.
6
1. NORME CONSTITUȚIONALE
ȘI DE DREPT INTERNAȚIONAL
1.1. Constituția Republicii Moldova
Constituția1 Republicii Moldova, adoptată la data de 29 iulie 1994, consacră două

drepturi constituționale ce au un impact major asupra activității presei. Articolul
34 al legii supreme prevede că dreptul persoanei de a avea acces la orice infor-
mație de interes public nu poate fi îngrădit, iar autoritățile publice, potrivit com-
petențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor
asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Prevederile
aceluiași articol instituite în raport cu mijloacele de informare în masă, publice
sau private, obligația de a asigura informarea corectă a opiniei publice. Normele
constituționale mai prevăd că instituțiile media publice nu sunt supuse cenzurii.
În anul 1998, Curtea Constituțională (CC) a oferit o interpretare a articolu-

lui 34 din Constituție, emițând în acest sens o hotărâre2. CC a relevat câteva
drepturi derivate ale celui de acces la informație, cum ar fi accesul liber la sursele
de informare, precum și dreptul de a recepționa, în condiții bune, emisiunile
radiofonice și televizate. Simultan, au fost formulate o serie de obligații pozitive
ale statului precum asigurarea cadrului juridic necesar pentru difuzarea liberă și
amplă a informației de orice natură sau favorizarea pluralismului în mass-media
publică și privată.
Dreptul de acces la informație al mass-mediei are o importanță notorie și

suscită alte drepturi conexe sau influențează valorificarea acestora. Este cazul
libertății opiniei și a exprimării, consacrate în textul articolului 32 al Constitu-
ției. Norma constituțională prevede că oricărui cetățean îi este garantată liber-
1 Constituția Republicii Moldova: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro;

2 Hotărârea Curții Constituționale nr. 19 din 16 iunie 1998: https://www.constcourt.md/public/files/file/Actele%20Curtii/
acte1998/h_19.pdf;
7
tatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt,

imagine sau prin alt mijloc posibil. Aceste libertăți însă sunt susceptibile de
a fi limitate în anumite situații. Constituția stabilește că exercitarea acestora
nu poate și nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a cetățenilor sau
siguranța națională.
1.2. Tratate internaționale ratificate
Constituția Republicii Moldova recunoaște caracterul obligatoriu al legislației

internaționale cu privire la drepturile omului și proclamă, în articolul 4, supre-
mația acesteia față de legislația națională. De-a lungul timpului, Republica Mol-
dova a ratificat convenții menite să garanteze o serie de drepturi fundamentale,
vitale pentru presă.
Declarația Universală a Drepturilor Omului

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării. Acest drept include
libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta,
de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace, independent de
frontierele de stat.
Republica Moldova (la acea vreme, RSSM) a aderat la Declarația Universală a

Drepturilor Omului (DUDO) odată cu adoptarea Hotărârii Sovietului Suprem al
RSS Moldovenești din 28.07.1990.
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale
Articolul 10 – Libertatea de exprimare
Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea
de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul
autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică
Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune
unui regim de autorizare.
8
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

din 1950, numită și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a fost pri-
mul tratat internațional multilateral elaborat în cadrul Consiliului Europei (CoE).
După mai mult de șaptezeci de ani de la semnare, CEDO este, după mai multe
adaptări și câteva completări, cel mai elaborat model de protecție internațională
a drepturilor omului.
La doi ani după ce a devenit membră a CoE, Republica Moldova a ratificat CEDO.
Astfel, începând cu data de 24 iulie 1997, statul și-a asumat obligația de a respecta
standardele Convenției în materia asigurării drepturilor fundamentale consacra-
te, inclusiv dreptul la libera exprimare.
Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră

Articolul 1 – Obiect și scop
Prezenta Convenție se referă la serviciile de programe care sunt incorporate
în transmisiuni. Scopul său este de a facilita, între Părți, transmisiunea
transfrontalieră și retransmisiunea serviciilor de programe de televiziune.
În anul 2002, Republica Moldova a ratificat3 Convenția Europeană cu privire la Te-

leviziunea Transfrontalieră (CETT) din 5 mai 1989. Scopul principal al CETT este
facilitarea transmiterii și retransmiterii transfrontaliere a serviciilor de programe
televizate între statele membre ale Consiliului Europei. Convenția include preve-
deri menite să apere pluralismul în mass-media, părțile semnatare obligându-se
să evite ca serviciile de programe transmise sau retransmise să pună în pericol
acest pluralism. Articolului 4 al CETT prevede că părțile vor asigura libertatea de
expresie și de informare conform articolului 10 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăților fundamentale. Părțile vor garanta libertatea
de recepție și nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de
programe care se conformează dispozițiilor acestei Convenții.
3 Legea pentru ratificarea Convenției Europene cu privire la Televiziunea Transfrontalieră: https://www.legis.md/cautare/get-

Results?doc_id=28969&lang=ro;
9
Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale

Articolul 2 – Dreptul de acces la documentele oficiale
1. Orice parte va garanta dreptul oricărei persoane, fără a o discrimina sub vreun
motiv, de a beneficia de acces la documentele oficiale deținute de autoritățile
publice, la solicitare.
2. Orice parte va lua măsurile necesare pentru a ajusta sau modifica legile
naționale în sensul implementării prevederilor legate de accesul la documentele
oficiale, prevăzute de această Convenție.
3. Aceste măsuri vor fi luate cel târziu la momentul intrării în vigoare a Convenției
date în țara semnatară.
Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale4, din 18

mai 2009, numită și Convenția de la Tromsø, reprezintă primul instrument juridic
internațional obligatoriu care recunoaște dreptul general de acces la documen-
tele oficiale deținute de autoritățile publice. Republica Moldova a ratificat-o5 în
2013, însă Convenția a intrat în vigoare abia în anul 2020, după ce au expirat trei
luni de la data când cel de-al zecelea stat membru al CoE, Ucraina, şi-a exprimat
acordul de a deveni parte a Convenției.
În contextul importanței incontestabile a Convenției de la Tromsø, în calitate de

unic tratat internațional dedicat, în mod special, dreptului de acces la informație,
necesită a fi subliniat faptul că documentul conține doar cerințe minime de bază
în materie de transparență. Acest acord internațional nu poate fi calificat drept
cel mai avansat sau modern instrument juridic, mai ales, pentru că datează cu
anul 2009 și, între timp, realitățile juridice au evoluat la capitolul exigențelor de
transparență.
4 Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale: https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=JH-

gYV0rAxkc%3D&tabid=104&language=ro-RO;
5 Legea pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale: https://www.legis.md/cautare/
getResults?doc_id=10567&lang=ro;
10
Concluzii intermediare
Dezvoltarea democratică a Republicii Moldova este imposibilă fără respectarea

deplină a drepturilor și libertăților vitale pentru presă, consacrate în Declarația
Universală a Drepturilor Omului (DUDO), Convenția Europeană a Drepturilor
Omului (CtEDO), Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfronta-
lieră (CETT), Convenția de la Tromsø, precum și în alte documente și convenții
internaționale la care statul este parte. Principiile Articolului 10 al CtEDO și ale
Articolului 19 al DUDO au fost transpuse în prevederile Legii cu privire la liber-
tatea de exprimare. CETT își regăsește parțial reflecția în prevederile Codului
serviciilor media audiovizuale, iar Legea privind accesul la informație înglobează
standardele minime ale Convenției de la Tromsø.
11
2. REGLEMENTAREA LIBERTĂȚII DE
EXPRIMARE A MASS-MEDIEI
2.1. Legea cu privire la libertatea de exprimare
La 23 aprilie 2010, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu

privire la libertatea de exprimare (LLE)6. Scopul principal al acestui act
normativ cu caracter special este de a asigura un echilibru just între urmă-
toarele drepturi concurente: libera exprimare, pe de o parte, și apărarea
onoarei, demnității, reputației profesionale sau vieții private și de familie
ale persoanei, pe de altă parte.
În mare parte, prevederile LLE reprezintă o reflecție a principiilor rezultate

din Articolul 10 al CEDO, precum și din jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului în domeniul libertății de exprimare și protecției drep-
tului la respectul vieții private. Altfel spus, legislația națională a Republicii
Moldova în materia libertății de exprimare corespunde standardelor insti-
tuite în jurisprudența CtEDO.
LLE garantează oricărei persoane dreptul de a se exprima liber, stabilind că

restrângerile în privința acestei libertăți pot avea loc doar în cazul în care
acestea (1) sunt prevăzute de lege, (2) sunt necesare într-o societate demo-
cratică și (3) urmăresc obiectivul de a proteja una dintre valorile ocrotite
de lege. Restrângerea care urmărește scopul de a proteja un interes legitim
prevăzut expres de lege poate fi admisă doar în cazul în care aceasta este
proporțională cu situația care a determinat-o, respectându-se echilibrul just
dintre interesul protejat și libertatea de exprimare, precum și libertatea
publicului de a fi informat.
6 Legea cu privire la libertatea de exprimare, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=126675&lang=ro;
12
LLE instituie un regim special de protecție în raport cu persoanele care își

exercită libertatea de exprimare într-un stil umoristic. Astfel, nimeni nu poate
fi tras la răspundere pentru stilul comic și pamfletar dacă, prin folosirea aces-
tuia, nu este indus în eroare publicul în privința faptelor. Genul umoristic și
satiric permite, prin natura sa, un grad mai mare de exagerare și chiar provo-
care. Prin urmare, autorii și răspânditorii pamfletelor și parodiilor beneficiază
de protecție în litigiile cu privire la defăimare. Singura condiție necesară a fi
respectată este ca publicul să nu fie indus în eroare cu privire la fapte.
LLE garantează oricărei persoane dreptul de a critica statul și autoritățile

publice, aceștia făcând parte din categoria subiecților care nu pot intenta acți-
uni cu privire la defăimare. Totodată, ei nu sunt protejați de legea penală sau
contravențională împotriva declarațiilor defăimătoare. LLE mai stabilește că
persoanele care exercită funcții publice pot fi supuse criticii, iar acțiunile lor
– verificării din partea mass-mediei, în ceea ce privește modul în care şi-au
exercitat sau își exercită atribuțiile, în măsura în care acest lucru este necesar
pentru a asigura transparența şi exercitarea responsabilă a atribuțiilor lor.
În privința persoanelor publice şi a persoanelor fizice care exercită funcții

publice, informațiile despre viața privată și de familie a acestora pot fi dezvă-
luite în cazul când la mijloc este interesul public. Răspândirea informațiilor
respective însă nu trebuie să aducă prejudicii nejustificate terților. Potrivit
LLE, dacă persoanele publice și persoanele fizice care exercită funcții publice
provoacă ele însele atenția asupra aspectelor din viața lor privată și de fami-
lie, mass-media are dreptul să cerceteze aceste aspecte.
Până la apariția, în anul 2010, a LLE, instanțele de judecată examinau ca-

uzele cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale
aplicând prevederile Codului civil (art. 16). În prezent, odată cu moderni-
zarea Codului7, prevederi similare cu caracter general se regăsesc la art. 43,
intitulat „Drepturi ale personalității”. Prevederile articolului instituie, între
7 Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, în vigoare la 01.03.2019 https://www.legis.md/
cautare/getResults?doc_id=34327&lang=ro
13
altele, că orice persoană fizică are dreptul la libera exprimare, la onoare,

demnitate și reputație profesională, la propria imagine, precum și la res-
pectarea vieții intime, familiale și private, aceste drepturi fiind insesizabile
și inalienabile.
Garanțiile speciale pentru mass-media
Conștientizând faptul că jurnaliștii și instituțiile mass-media trebuie să-și

exercite eficient misiunea de „câini de pază” ai democrației, să transmită opi-
nii diferite în probleme de interes public major, pentru reflectarea corectă a
realității și informarea onestă a publicului, legiuitorul a tratat cu o deosebită
atenție libertatea de exprimare a mass-mediei.
Astfel, potrivit art. 4 al LLE, statul garantează libertatea de exprimare a

mass-mediei și nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să răs-
pândească informații de interes public decât în condițiile legii. Libertatea
de exprimare a mass-mediei, spre deosebire de cea a altor subiecți ai legii,
admite și un anumit grad de exagerare sau chiar provocare. Singura condi-
ție pe care trebuie să o respecte reprezentanții presei este să nu denatureze
esența faptelor.
Legea interzice orice formă de cenzurare a mass-mediei. Independența edi-

torială a presei este garantată și recunoscută în mod expres (art. 5 al LLE).
Orice ingerință în activitatea editorială a mass-mediei trebuie să fie prevă-
zută expres de lege și urmează să fie interpretată, de fiecare dată, în mod
limitativ. Instituirea unor autorități publice investite cu puterea de a controla
în prealabil conținutul produs de presă este interzisă.
Confiscarea tirajului sau lichidarea mass-mediei scrise poate avea loc doar
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și doar în cazurile în care aceas-
tă măsură este necesară într-o societate democratică pentru a proteja secu-
ritatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică ori pentru a
împiedica divulgarea informațiilor ce constituie secret de stat.
14
Spre deosebire de alți subiecți de drept ce cad sub incidența LLE, mass-media
are privilegiul de a fi exonerată de răspundere juridică, în anumite situații,
pentru preluarea informațiilor (art. 28 al LLE). Legea instituie o serie de ca-
zuri în care mass-media nu poate purta responsabilitate pentru răspândirea
relatărilor false cu privire la fapte și/sau a judecăților de valoare fără substrat
factologic. Este vorba despre situațiile în care presa a preluat aceste informații
din documentele ori comunicatele autorităților publice ori din conținutul peti-
țiilor sau plângerilor cu privire la încălcarea drepturilor și intereselor legitime,
expediate autorităților publice pentru examinare. Totodată, mass-media este
exonerată de răspundere și în cazul preluării informațiilor răspândite în cadrul
ședințelor autorităților publice de către participanții la întrunire sau informa-
țiile comunicate în cadrul urmăririi penale sau a unui proces judiciar, de către
participanții la proces, inclusiv martorii, de organul de urmărire penală sau
instanța de judecată.
În LLE mai sunt stipulate și alte cazuri când mass-media este exonerată de
răspundere, însă nu total, ci doar de cea materială. Astfel, presa nu poartă
răspundere financiară (nu poate fi obligată să compenseze prejudiciul moral
și/sau material) pentru preluarea cu bună-credință a relatărilor false cu pri-
vire la fapte şi/sau a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient,
care vizează chestiuni de interes public, dacă acestea (1) se conțin în comu-
nicatele de presă ale altor persoane decât autoritățile publice; (2) se conțin în
creațiile de autor, care nu pot fi redactate, sau în emisiunile difuzate în direct;
(3) se conțin în declarațiile scrise sau verbale ale altor persoane; (4) au fost
răspândite anterior de alte instituții media; (5) cad sub incidența altor cazuri
stabilite de lege.
Pentru că practicile preexistente relevau numeroase tentative ale autorităților

de a exercita presiune asupra mass-mediei ca să-și dezvăluie sursele, LLE a venit
să securizeze confidențialitatea surselor jurnalistice. Art. 13 al Legii garantează
dreptul de a nu dezvălui identitatea sursei sau orice informații care ar putea duce
la identificarea sursei atât mass-mediei, cât și oricărei alte persoane care efectu-
ează o activitate cu caracter jurnalistic de colectare, de primire și de distribuire
a informației către public sau colaborează cu redacția.
15
Persoanele care au publicat informații obținute din surse confidențiale pot fi

obligate să dezvăluie identitatea sursei doar în cadrul proceselor penale și doar
în condițiile legii. Astfel, organul de urmărire penală sau instanța de judecată
va putea impune obligația de a divulga sursa de informare dacă sunt întrunite
cumulativ următoarele condiții: (1) dosarul penal vizează infracțiuni deosebit de
grave sau excepțional de grave; (2) divulgarea sursei este absolut necesară pentru
urmărirea penală; (3) au fost epuizate toate posibilitățile de a identifica sursa de
informare prin alte mijloace.
CtEDO a subliniat în repetate rânduri că garanțiile art. 10 al CEDO se extind

nu doar asupra conținutului informațiilor și ideilor, ci și asupra mijloacelor de
transmitere a acestora. Presei i s-a acordat cel mai larg domeniu de protecție în
jurisprudența Curții, inclusiv în ceea ce privește confidențialitatea surselor jurna-
listice. „Protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile fundamentale ale
libertății presei. [...] Fără această protecție, sursele ar putea fi descurajate să ajute
presa să informeze publicul despre chestiuni de interes public. În consecință, ro-
lul vital de gardian public al presei ar putea fi subminat, iar capacitatea presei de
a prezenta informații corecte şi demne de încredere ar putea fi afectată negativ.
[...] Un ordin de divulgare a sursei [...] nu poate fi compatibil cu Art. 10 din Con-
venție, cu excepția cazului în care este justificat de un interes public superior.”
(Goodwin c. Regatului Unit8, hotărârea din 27 martie 1996, pct. 39).
În cazurile ce vizează restrângerea libertății de exprimare, refuzul pârâtului

de a dezvălui un secret profesional sau sursa de informare nu constituie temei
suficient pentru admiterea acțiunii. Cerând pârâtului să dovedească adevărul
declarațiilor sale, în același timp privându-l de o posibilitate efectivă de a aduce
probe în susținerea declarațiilor sale sau ignorând probele prezentate fără a le da
vreo apreciere, instanța admite o ingerință disproporțională în dreptul pârâtului
la libertatea de exprimare (Busuioc c. Moldovei, hotărârea CtEDO din 21.12.2004).
8 Cauza Christine Goodwin c. Regatului Unit ([GC], nr. 28957/95, CEDO 2002-VI): https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22item
id%22:[%22001-57974%22]}
16
Avantaje de ordin procedural
Particularitățile procedurale ale LLE presupun termeni restrânși pentru îna-

intarea cererii prealabile și a cererii de chemare în judecată (art. 15 – art. 17).
Persoana care se consideră defăimată poate depune cererea prealabilă în termen
de doar 20 de zile de la data la care a aflat sau trebuia să afle despre informația
defăimătoare. Termenul de 20 de zile este unul de prescripție. Acest lucru în-
semnă că la expirarea acestuia persoana pretinsă a fi defăimată pierde dreptul
de a înainta cererea prealabilă. Din anumite motive întemeiate (prevăzute de
lege) ea poate solicita repunerea în termen. Cu toate acestea, la împlinirea unui
an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de
înaintare a cererii prealabile.
Pentru depunerea cererii de chemare în judecată persoana defăimată are la dis-

poziție 30 de zile, termen care este și el unul de prescripție. Acesta curge fie de la
data primirii răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului
de 5 zile pentru examinarea cererii prealabile.
Articolul 24 al LLE prevede că, în cadrul examinării cauzelor ce vizează apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale a persoanei, sarcina probațiunii
revine atât reclamantului, cât și pârâtului. Întrucât procesul civil este pornit
de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, el are primul
obligația să-și dovedească pretențiile. Astfel, persoana care pretinde că a fost
defăimată trebuie să demonstreze instanței că (1) pârâtul a răspândit informația,
(2) relatările îl vizează şi sunt defăimătoare, (3) informația constituie o relatare
cu privire la fapte și este în esență falsă sau judecata de valoare nu se bazează pe
un substrat factologic suficient, (4) i-a fost cauzat un prejudiciu. Pe de altă parte,
pârâtul trebuie să demonstreze că (1) informația este de interes public și nu este
defăimătoare sau nu îl vizează pe reclamant, (2) informația constituie o judecată
de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient, (3) la momentul
răspândirii informației, deși a luat toate măsurile de diligență, nu putea ști că prin
acțiunile sale contribuie la răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau a
judecăților de valoare fără substrat factologic suficient.
17
Prezumții în cauzele cu privire la defăimare
Articolul 25 al Legii operează cu o serie de prezumții stabilite în beneficiul persoa-

nelor care își exercită dreptul la libera exprimare. Astfel, orice dubii rezonabile
cu privire la faptul dacă persoana defăimată este persoană privată sau publică
se interpretează în favoarea acordării statutului de persoană publică. Același
principiu funcționează și în cazul existenței unor îndoieli în privința faptului
dacă informația contestată este de interes public sau stârnește simpla curiozitate.
În cazul apariției unui dubiu cu privire la faptul dacă informația răspândită este
judecată de valoare sau relatare cu privire la fapte, instanța de judecată urmează
să interpreteze în favoarea acordării statutului de judecată de valoare. În situația
existenței unei incertitudini privind faptul dacă persoanei defăimate i-au fost ca-
uzate prejudicii morale, aceasta urmează să primească o compensație de un leu.
Lucru important de remarcat este că buna-credință a mass-mediei reprezintă

unul dintre criteriile definitorii luate în calcul de instanțele de judecată la solu-
ționare litigiilor. Potrivit LLE, orice dubiu cu privire la faptul dacă mass-media a
acționat sau nu cu bună-credință atunci când a elaborat investigația jurnalistică
se interpretează în favoarea bunei-credințe. În general, LLE stabilește că orice
alt dubiu care nu este demonstrat conform regulilor prescrise de lege se inter-
pretează în favoarea libertății de exprimare.
În concluzie, libertatea de exprimare a persoanelor, în general, și a mass-mediei, în

special, beneficiază de o amplă protecție asigurată prin prisma prevederilor LLE.
Din perspectiva plenitudinii garanțiilor consacrate, examinate în condiții de apli-
care corectă și uniformă a legii, putem concluziona că LLE nu necesită reformare
în vederea îmbunătățirii cadrului legal de reglementare a activității mass-media.
2.2. Mijloacele de apărare a libertății de exprimare a presei
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat la data de 18 aprilie 2002, prevede

două mecanisme specifice de apărare a drepturilor mass-media. Este vorba des-
pre art. 1801 și art. 1802, care au fost introduse în textul actului normativ la data
18
de 21 martie 2013. Fără îndoială, aceste amendamente au fost operate tardiv. Or,
art. 5 al Legii cu privire la libertatea de exprimare stabilise încă în anul 2010 că
împiedicarea ilegală intenționată a activității mass-mediei, precum și cenzura în
mass-media publică atrag răspundere penală.
Obiectul juridic generic în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 1801 și 1802 ale
Codului penal este format din relațiile sociale cu privire la realizarea drepturilor
constituționale ale cetățenilor, motiv pentru care infracțiunea a fost prevăzută la
Capitolul V al părții speciale a Codului penal. Obiectul juridic special sau obiectul
juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la realizarea dreptului con-
stituțional prevăzut la art. 32 din Constituția Republicii Moldova, care garantează
libertatea opiniei și a exprimării9.
Art. 1801 al Codului penal al Republicii Moldova
Articolul 1801. Împiedicarea intenționată a activității mass-mediei sau

intimidarea pentru critică
(1) Împiedicarea intenționată a activității mass-mediei sau a jurnalistului, precum

și intimidarea mass-mediei sau a jurnalistului pentru critică se pedepsesc cu
amendă în mărime de la 500 la 650 de unități convenționale cu (sau fără) privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de până la 2 ani.
(2) Aceleași acțiuni săvârșite cu folosirea situației de serviciu se pedepsesc cu

amendă în mărime de la 650 la 850 de unități convenționale cu sau fără privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de până la 4 ani.
(3) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (2):

a) săvârșite cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei;
b) săvârșite de două sau mai multe persoane;
c) însoțite de sustragerea sau deteriorarea materialelor sau echipamentului
jurnalistului în scopul împiedicării activității jurnalistice, se pedepsesc cu
amendă în mărime de la 750 la 1350 de unități convenționale cu (sau fără)
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de
până la 5 ani.
9 Analiza logico-juridică a infracțiunii prevăzute la art. 1801 CP. Analiză de drept penal (Partea I), Vitalie STATI, doctor în drept,
conferențiar universitar (USM), Revista Națională de Drept nr. 5, 2014: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/8_12_
Infractiunea%20de%20impiedicare%20intentionata%20a%20activitatii%20mass-media%20sau%20de%20intimi-
dare%20pentru%20critica%20%28art.1801%20CP%20RM%29_analiza%20de%20drept%20penal.%20Partea%20I.pdf;
Analiza logico-juridică a infracțiunii prevăzute la art. 1802 CP. Analiză de drept penal, Vitalie STATI, doctor în drept, conferențiar
universitar (USM), Revista Națională de Drept nr. 8, 2014: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Raspunderea%20
penala%20pentru%20faptele%20incriminate%20la%20art.1802%20cenzura.pdf;
19
Conform conținutului notei informative la proiectul de lege ce a făcut posibilă

apariția art. 1801 al Codului penal, legiuitorul a urmărit scopul de a exclude
intimidarea jurnaliștilor, și, totodată, de a crea condiții benefice jurnaliștilor
pentru relatarea despre chestiuni de interes public. Potrivit autorilor proiectului
de lege, instituirea măsurilor de protecție a mass-media împotriva imixtiunii a
fost determinată de „nivelul insuficient al respectării dreptului la libertatea de
exprimare, comportamentul inadecvat al funcționarilor publici și de lipsa unor
norme în acest sens în legislația în vigoare”.
De la apariția art. 1801 al Codului penal și până în prezent, mai mulți reprezen-
tanți ai presei din Republica Moldova au fost supuși intimidărilor pentru critică
sau unor acțiuni de împiedicare a activității. Organele de drept însă au evitat să
recurgă la accesarea acestui mecanism specific de tragere la răspundere penală.
De regulă, acțiunile făptuitorilor sunt încadrate în componența faptelor prevăzu-
te de legislația contravențională, cum ar fi huliganismul nu prea grav (art. 354 al
Codului contravențional) sau injuria (art. 69 al Codului contravențional). În urma
analizei datelor privind numărul cauzelor penale intentate pentru împiedicarea
intenționată a activității mass-media sau intimidarea pentru critică, poate fi trasă
concluzia că art. 1801 al Codului penal rămâne un mecanism intact.
Art. 1802 al Codului penal al Republicii Moldova
Articolul 1802. Cenzura
(1) Denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic sau interdicția nejustificată

de a răspândi anumite informații, impusă de către conducerea mass-mediei
publice, se pedepsește cu amendă de la 650 la 850 de unități convenționale cu
(sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
(2) Indicația funcționarului public sau a persoanei care exercită funcție de

demnitate publică cu privire la activitatea editorială dată mass-media sau
angajaților mass-media, precum și orice altă formă de împiedicare a tirajării
sau răspândirii informației se pedepsesc cu amendă de la 650 la 1350 de unități
convenționale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau
de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
20
Apariția, în anul 2013, a art. 1802 al Codului penal a fost impulsionată de gravele
precedente înregistrate în rândul mass-mediei din Republica Moldova. Cau-
za Manole și alții c. Moldovei10, ajunsă pe masa Curții Europene a Drepturilor
Omului (CtEDO) în anul 2002, este unul dintre exemplele notorii de cenzură în
mass-media. În hotărârea emisă pe caz, CtEDO a constatat că, în perioada anilor
2001 - 2006, nouă jurnaliști, angajați și foști angajați ai Companiei de Stat „Telera-
dio-Moldova” (TRM), au fost afectați de politicile intruzive în activitatea editorială
a furnizorului public și au trecut, astfel, printr-o imixtiune continuă în dreptul
lor la libertatea de exprimare. Introducerea în cadrul legal a art. 1802 al Codului
penal reprezintă o măsură întreprinsă tardiv, însă firească pentru executarea de
către stat a obligației de implementare deplină a hotărârilor CtEDO.
În nota informativă a proiectului de lege ce a stat la baza apariției art. 1802 al

Codului penal, autorii amendamentelor precizau că scopul urmărit este „sancți-
onarea actelor de cenzură în mass-media publice, precum şi sancționarea actelor
de imixtiune în activitatea editorială a mass-mediei din partea funcționarilor
publici sau a persoanelor ce exercită funcții de demnitate publică”. Legiuitorii
au precizat însă că primul alineat al acestui articol se referă doar la actele de
cenzură comise în mass-media publice, pe când cel de-al doilea alineat impune
sancțiuni pentru indicațiile date atât instituțiilor mass-media private, cât și celor
publice. Raționamentul care a stat la baza distincției este „de a evita să se facă
abuz de această normă”.
2.3. Ingerințe în libertatea de exprimare a mass-mediei
Actualul cadru legal național prevede două forme de angajare a răspunderii ju-
ridice pentru răspândirea informațiilor false și defăimătoare. Este vorba despre
răspunderea delictuală civilă, angajată conform Legii cu privire la libertatea de
exprimare (descrisă în subcapitolul 2.1.), și răspunderea contravențională, anga-
jată în temeiul prevederilor art. 70 al Codului contravențional.
10 Hotărârea CtEDO din 17 septembrie 2009, Manole și alții contra Moldovei (Cererea nr. 13936/02) https://hudoc.echr.coe.int/fr
e#{%22itemid%22:[%22001-94075%22]};
21
Art. 70 al Codului contravențional
Articolul 70. Calomnia
(1) Calomnia, adică răspândirea cu bună știință a unor informații mincinoase

ce defăimează o altă persoană, se sancționează cu amendă de la 48 la 72 de
unități convenționale aplicată persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 20 la 60 de ore, cu amendă de la 72 la 150 de unități
convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu privarea de
dreptul de a deține anumite funcții sau de dreptul de a desfășura anumite
activități pe un termen de la 3 luni până la un an.
(2) Aceeași acțiune, însoțită de învinuirea în săvârșirea unei infracțiuni, se

sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată
persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60
de ore, cu amendă de la 90 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei cu
funcție de răspundere, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții sau de
dreptul de a desfășura anumite activități pe un termen de la 6 luni până la un an.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) și (2), săvârșită din motive de prejudecată, se
sancționează cu amendă de la 72 la 90 de unități convenționale aplicată
persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 30 la
60 de ore, sau cu arest contravențional de până la 15 zile, cu amendă de la 180
la 240 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu
privarea de dreptul de a deține anumite funcții sau de dreptul de a desfășura
anumite activități pe un termen de la 6 luni până la un an.
Semnele faptei prejudiciabile reținute în cazul calomniei sunt: (1) caracterul

defăimător al informațiilor răspândite, (2) acțiunea săvârșită cu intenție directă
sau indirectă și (3) caracterul fals al informațiilor răspândite. Comiterea acestei
contravenții poate fi urmată de sancțiuni de ordin pecuniar și, în unele cazuri, de
sancțiuni complementare sub formă de privarea de dreptul de a deține anumite
funcții sau de dreptul de a desfășura anumite activități.
Cauzele contravenționale ce vizează calomnia sunt examinate de către funcțio-

narii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (angajați
ai Poliției). Dacă agentul constatator consideră necesar de a sancționa jurnalistul
doar cu amendă, tot el este acel care emite decizia de sancționare (art. 400 al
Codului contravențional). În cazul în care este considerată necesară și aplicarea
suplimentară a interdicției de a ocupa anumite funcții, polițistul remite instanței
22
de judecată dosarul pentru ca aceasta să decidă asupra aplicării sancțiunii (art.

395 alin. (2) lit. c) al Codului contravențional).
Codul contravențional nu conține expres garanții similare celor inserate în pre-

vederile Legii cu privire la libertatea de exprimare – act normativ aplicabil la
soluționarea cauzelor civile cu privire la apărarea onoarei, demnității și repu-
tației profesionale, care transpune în legislația națională o serie de principii
și standarde dezvoltate de-a lungul anilor în jurisprudența CtEDO. Cu toate
acestea, la soluționarea unei cauze contravenționale privind calomnia, agentul
constatator este obligat să aplice direct prevederile art. 10 al CEDO. Acest lucru
presupune cunoașterea avansată a jurisprudenței CtEDO, precum și a exercițiului
de punere în balanță a drepturilor concurente. Cu regret, practicile actuale arată
că mecanismul juridic prevăzut la art. 70 al Codului contravențional constituie, în
anumite situații, un mijloc de intimidare a presei. În perioada anilor 2020-2022,
organizațiile neguvernamentale de media au semnalat trei cazuri11 de aplicare a
sancțiunilor de ordin contravențional împotriva jurnaliștilor și și-au manifestat
îngrijorarea în raport cu aceste practici.
Cadrul legal de reglementare a libertății de exprimare este suficient și, în mare

parte, corespunde standardelor internaționale. LLE oferă indivizilor, în general, și
mass-mediei, în particular, un grad sporit de protecție a dreptului de a se exprima
liber, instituind prezumții în favoarea acestei libertăți, precum și reguli procedu-
rale avantajoase pârâților în cauzele cu privire la apărarea onoarei, demnității
și reputației profesionale. Presei îi revin o serie de garanții legale suplimentare,
precum exonerarea, în anumite situații, de răspundere totală sau materială,
confidențialitatea surselor de informare sau admisibilitatea gradului de exage-
11 Declarație: „ONG-urile de media condamnă practicile de utilizare a contravenției de calomnie drept mijloc de intimidare a pre-
sei”, https://cji.md/ong-urile-de-media-condamna-practicile-de-utilizare-a-contraventiei-de-calomnie-drept-mijloc-de-in-
timidare-a-presei/;
Declarație: „ONG-urile de media își exprimă îngrijorarea în legătură cu hotărârea Judecătoriei Chișinău de sancționare a admin-
istratorului postului de televiziune Jurnal TV”, https://cji.md/ong-urile-de-media-isi-exprima-ingrijorarea-in-legatura-cu-ho-
tararea-judecatoriei-chisinau-de-sanctionare-a-administratorului-postului-de-televiziune-jurnal-tv/;
Declarație: „ONG-urile de media condamnă abuzurile comise de Inspectoratul de Poliție Ceadâr-Lunga prin tragerea la
răspundere contravențională a jurnalistei Natalia Cebotari”, http://old.media-azi.md/ro/stiri/ong-urile-de-media-con-
damn%C4%83-abuzurile-comise-de-inspectoratul-de-poli%C8%9Bie-cead%C3%AEr-lunga-prin;
23
rare în relatările mass-mediei. Codul penal incriminează cenzura și acțiunile de

împiedicare intenționată a activității mass-mediei sau de intimidare a jurnaliști-
lor pentru critică. Aplicabilitatea practică a acestor două mecanisme de apărare
a drepturilor mass-media însă s-a dovedit a fi problematică. Articolul Codului
contravențional ce reglementează calomnia, deși nu contravine standardelor
internaționale, constituie, în anumite situații, un mijloc de intimidare a presei.
24
3. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACCESUL

LA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC
Accesul la informațiile de interes public reprezintă un drept fundamental și con-

stituie o modalitate eficientă de exercitare a controlului asupra activității autori-
tăților publice, precum și de stimulare a liberei formări a opiniilor și încurajare a
participării active a cetățenilor în procesul decizional. În virtutea rolului crucial
atribuit acestui drept într-o societate democratică, liberul acces la informație a
dobândit în timp protecție în baza actelor normative cu caracter special.
3.1. Legea privind accesul la informație

și Codul administrativ
La data de 11 mai 2000, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind

accesul la informație12 (LAI) – un act normativ cu caracter special ce reglemen-
tează raporturile apărute în procesul de asigurare, realizare și revendicare a
dreptului constituțional de acces la informație.
Art. 1 alin. (1) al Legii privind accesul la informație

Prezenta lege reglementează:
a) raporturile dintre furnizorul de informații și persoana fizică si/sau juridică
în procesul de asigurare și realizare a dreptului constituțional de acces la
informație;
b) principiile, condițiile, căile și modul de realizare a accesului la informațiile
oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informații;
e) obligațiile furnizorilor de informații în procesul asigurării accesului la informațiile
oficiale;
f) modalitatea de apărare a dreptului de acces la informație.
12 Legea privind accesul la informație nr.982-XIV din 11.05.2000, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_

id=108552&lang=ro;
25
Similar prevederilor Convenției de la Tromsø 13, LAI operează cu noțiunea de

„informații oficiale”. Această sintagmă presupune informațiile aflate în posesia
și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, pre-
lucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la
dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept (art. 6 al LAI). Într-o
hotărâre14 a Plenului Curții Supreme de Justiție (CSJ) este menționat faptul că
noțiunea de „informații oficiale” este similară cu cea de „informații de interes
public”. Acest fapt rezultă atât din interpretarea sistematică a Legii, cât și din
jurisprudența CtEDO.
LAI definește două categorii generice ale subiecților de drept ce cad sub inciden-
ța legii: furnizorii de informații și solicitanții de informații. Prima categorie, cea
a furnizorilor, include autoritățile publice (orice structură organizatorică sau
organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează
în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public), precum și
persoanele fizice și juridice care, în baza legii sau a contractului, sunt abilitate
cu gestionarea unor servicii publice și dispun de informații oficiale.
În categoria solicitanților de informații sunt incluși cetățenii Republicii Moldova,

precum și cetățenii altor state sau apatrizii stabiliți cu domiciliul sau cu reșe-
dința pe teritoriul Republicii Moldova. În sensul LAI, mass-media, drept parte a
categoriei solicitanților de informație, nu beneficiază de drepturi și/sau garanții
suplimentare celor prevăzute pentru cetățenii obișnuiți. În contextul în care
munca jurnalistică presupune multă celeritate în documentarea materialelor,
acest fapt constituie un dezavantaj pentru presă.
Intrarea în vigoare, în anul 2019, a Codului administrativ15, din 19.07.2018, a

generat o serie de neclarități în ceea ce privește incidența prevederilor acestuia
asupra procedurilor de exercitare și revendicare a dreptului de acces la infor-
13 Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale: https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=-

JHgYV0rAxkc%3D&tabid=104&language=ro-RO;
14 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale nr. 1 din
02.04.2007, http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=92;
15 Codul administrativ al Republicii Moldova, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=132907&lang=ro#;
26
mație. Or, actualul cadru legal deja conținea un act normativ cu caracter special
– Legea privind accesul la informație.
La data de 17 iunie 2020, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție (CSJ) a emis o decizie16 de natură să complice și mai
mult lucrurile, generând un impact negativ asupra exercitării și revendicării
dreptului de acces la informațiile oficiale. Mai exact, CSJ a statuat că LAI a deve-
nit desuetă (inaplicabilă) odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ.
Din fericire, acest absurd juridic a fost remediat. La patru luni după declararea
desuetudinii legii, CSJ a emis o altă decizie17 prin care și-a criticat constatările
enunțate anterior.
Practicile administrative și judiciare cristalizate în perioada de la intrarea în

vigoare a Codului administrativ și până în prezent reflectă aplicarea, în funcție
de calitatea furnizorului de informație, atât a prevederilor Codului adminis-
trativ, cât și a LAI. Aceste practici însă continuă să fie extrem de pestrițe, atât
furnizorii de informație, cât și instanțele de judecată întâmpinând dificultăți în
interpretarea și aplicarea prevederilor celor două acte normative. Majoritatea
problemelor se referă la obligativitatea respectării procedurii prealabile, condiți-
ile de formă și conținut ale cererii de acces la informație și termenul de furnizare
a informației. Acest lucru are loc din motiv că LAI și Codul administrativ conțin
o serie de prevederi ce contravin unele celorlalte atunci când este vorba despre
reglementarea aspectelor enunțate.
Cerințele de formă și de conținut ale cererii de acces la informație. LAI

enumeră câteva cerințe în raport cu solicitarea de informație. Mai exact, aceasta
trebuie să conțină date de identificare ale solicitantului, ale informației cerute,
precum și modalitatea preferabilă pentru recepționare a răspunsului.
16 Decizia CSJ din 17 iunie 2020 (dosarul nr. 3ra-554/20), http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=56803;
17 Decizia CSJ din 28 octombrie 2020 (dosarul nr. 3ra-910/20), http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=58571&fb-

clid=IwAR0RUrcTmaKyDtQo4CEysB8C8jzSoNokZNeJ3-nG700ekiV3c2kVNXpROuw;
27

Cererea scrisă va conține:
a) detalii suficiente și concludente pentru identificarea informației solicitate (a unei
părți sau unor părți ale acesteia);
b) modalitatea acceptabilă de primire a informației solicitate;
c) date de identificare ale solicitantului.
La rândul său, Codul administrativ prevede și el aceleași condiții, suplimenta-

re fiind doar indicarea „denumirii autorității publice”, „motivarea petiției” și
„semnătura”.
Art. 75 alin. (1) al Codului administrativ

Petiția conține următoarele elemente:
a) numele și prenumele sau denumirea petiționarului;
b) domiciliul sau sediul petiționarului și adresa de poștă electronică dacă se solicită
răspuns pe această cale;
c) denumirea autorității publice;
d) obiectul petiției și motivarea acesteia;
e) semnătura petiționarului ori a reprezentantului său legal sau împuternicit, iar în
cazul petiției transmise în formă electronică – semnătura electronică.
În virtutea reglementărilor instituite de Legea privind actele normative18, pre-

vederile Codului administrativ (lege generală) se aplică, în măsura în care nu
contravin LAI (act normativ cu caracter special). Așadar, cererea de acces la
informație adresată unei autorități publice trebuie să satisfacă atât condițiile
impuse de legea specială, cât și de cea generală, existând în acest sens doar
o singură excepție – „motivarea petiției”. Potrivit legii speciale (10 alin. (3) al
LAI), solicitantul de informații este absolvit de obligația de a-și justifica inte-
resul pentru informațiile cerute. Aceeași regulă este instituită și în Convenția
de la Tromsø.
18 Art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (3) al Legii privind actele normative, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105607&lang=ro;
28

Orice persoană care solicită acces la informații în conformitate cu prezenta lege
este absolvită de obligația de a-și justifica interesul pentru informațiile solicitate.
Art. 4 pct. 1 al Convenției Consiliului Europei privind accesul la documen-

tele oficiale
Solicitantul unui document oficial nu va fi obligat să-și expună motivele pentru
a obține acces la documentul oficial.
Deși, de mai bine de trei ani, instanțele naționale au punctat tranșant că pro-
cedura de exercitare și valorificare a dreptului de acces la informație cade sub
incidența Codului administrativ, acest fapt încă reprezintă subiect pentru pole-
mici în spațiul public. Oricât de mult s-ar împotrivi criticii aprigi ai acestui fapt,
potrivit legislației actuale, cererea de acces la informație adresată unei autorități
publice este petiție.
Art. 9 alin.(1) și (2) al Codului administrativ

Prin petiție, în sensul prezentului cod, se înțelege orice cerere, sesizare sau
propunere adresată unei autorități publice de către o persoană fizică sau juridică.
Prin cerere se solicită emiterea unui act administrativ individual sau efectuarea
unei operațiuni administrative.
Mai mult, chiar și legislația abrogată19 odată cu intrarea în vigoare a Codului

administrativ trata solicitările de informații drept petiții.
Art. 8 alin. (4) al Legii cu privire la petiționare

Petițiile (cererile) prin care se solicită o informație oficială se examinează în
termenele stabilite în legislația privind accesul la informație.
Art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la petiționare

Prin petiție, în sensul prezentei legi, se înțelege orice cerere, reclamație, propunere,
sesizare, adresată organelor de resort ,inclusiv cererea prealabilă prin care se
contestă un act administrativ sau nesoluționarea în termenul stabilit de lege a
unei cereri.
19 Art. 4 alin. (1) și art. 8 alin. (4) al Legii cu privire la petiționare, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_
id=119165&lang=ro;
29
Toate documentele electronice, inclusiv cererea de acces la informație, trebuie

semnate electronic20. Și până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, po-
trivit Legii privind semnătura electronică și documentul electronic, toate actele
transmise prin intermediul mijloacelor electronice trebuie să fie semnate cores-
punzător, inclusiv cererile de acces la informație21.
Procedura prealabilă. LAI stabilește că solicitantul poate ataca refuzul fur-

nizorului „atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios
administrativ competentă”. Codul administrativ conține mai multe articole care
reglementează procedura prealabilă. Interpretările instanțelor de judecată în
raport cu aceste prevederi erau și continuă să fie divergente. Pe de o parte, unele
instanțe consideră că procedura prealabilă trebuie parcursă doar atunci când
normele legislative speciale (care derogă de la Cod) prevăd această procedură.
Pe de altă parte, alte instanțe de judecată consideră că respectarea procedurii
prealabile este regula, iar excepția intervine doar în cazul când legile speciale
„scutesc” expres reclamanții de această sarcină. Prin urmare, multe dintre ac-
țiunile intentate în instanță de către solicitanții de informații au fost declarate
inadmisibile pentru nerespectarea procedurii prealabile, iar altele – pentru că
solicitantul a pierdut termenul de adresare în instanță, așteptând un răspuns la
cererea sa prealabilă din partea furnizorului.
O încercare de a clarifica această dilemă a avut loc la finele anului 2021, când
Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a publicat o Notă informativă22 în care a punctat
tranșant că „procedura prealabilă este obligatorie doar atunci când legea specială
o prevede expres”.
Cu toate acestea, problema interpretării divergente de către instanțele de jude-

cată a acelor prevederi ale Codului administrativ care reglementează procedura
20 Art. 75 alin. (1), lit. e) al Codului administrativ: „Petiția conține următoarele elemente (…)semnătura petiționarului ori a reprez-
entantului său legal sau împuternicit, iar în cazul petiției transmise în formă electronică – semnătura electronică”.
21 Art. 2 din Legea privind semnătura electronică și documentul electronic: „semnătură electronică – date în formă electron-
ică, care sunt atașate la sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care sunt utilizate ca metodă de autentificare”.
22 Notă informativă privind practica judiciară de soluționare a chestiunii ce vizează respectarea procedurii prealabile, în acțiunile
de contencios administrativ: http://csj.md/images/Nota_informativa_-_procedura_prealabila_in_contencios___administra-
tiv___rev%C4%83zut%C4%83__red__-_pub.pdf;
30
prealabilă rămâne nerezolvată. Soluția pentru schimbarea acestor practici nu

rezultă din modificarea Legii privind accesul la informație, ci din ajustarea și
explicitarea normelor juridice din Codul administrativ (art. 162-163, art. 208).
Termenul de furnizare a informației. LAI prevede că „informațiile solicitate

trebuie puse la dispoziția solicitantului din momentul în care vor fi disponibile
pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregis-
trării cererii”. Termenul de furnizare a informației (15 zile) poate fi prelungit cu
5 zile lucrătoare în cazul în care solicitantul a cerut un „volum foarte mare de
informații care necesită selectarea lor” ori dacă „sunt necesare consultații supli-
mentare pentru a satisface cererea”. Așadar, perioada maximă de așteptare a
unui răspuns nu poate depăși termenul de 20 de zile lucrătoare.
De la apariția Codului administrativ, la soluționarea cererilor de acces la infor-

mație, unii furnizori au aplicat prevederile Codului ce instituie termenul de 30
de zile lucrătoare pentru finalizarea procedurii administrative. Aceste practici
însă contravin principiilor de aplicare a legii, prevăzute de Legea privind actele
normative, care stabilește că prevederile legii generale (Codului administrativ) se
aplică în măsura în care nu contravin actului normativ cu caracter special (LAI).
Plăți pentru furnizarea informațiilor. LAI prevede posibilitatea perceperii

taxelor pentru furnizarea informației. Cuantumul plăților trebuie să fie stabilit
de organele reprezentative ale furnizorului și nu pot depăși mărimea cheltuieli-
lor suportate în legătură cu efectuarea copiilor, accesarea serviciilor poștale sau
pentru traducerea, la cererea solicitantului, a informației. Deși LAI reglementează
explicit faptul că valoarea taxelor nu poate depăși costurile minime și justificate
suportate de furnizor, nu există un mecanism standard de calcul stabilit la nivel
central. Totodată, în cazul unei cereri de acces la informații analitice, de sinte-
ză sau inedite, LAI instituie posibilitatea perceperii unor plăți în temeiul unui
contract civil negociat și semnat între solicitant și furnizorul de informații. Și în
acest caz, în lipsa unor criterii de plafonare a prețurilor contractuale, solicitanții
se pot confrunta cu existența unor decizii arbitrare ale furnizorilor cu privire la
cuantumul taxelor. Spre exemplu, după ce o instituție media a solicitat Primă-
riei mun. Bălți furnizarea listei persoanelor care au donat mijloace financiare
31
administrației publice locale, furnizorul a solicitat, în mod abuziv și neîntemeiat,

plata unei taxe de 950 de lei, invocând faptul că aceste informații sunt „inedite
și/sau analitice”23.
Există patru categorii de informații care, potrivit legii, nu pot fi puse la dispoziția
solicitantului decât cu titlu gratuit. Printre acestea se numără și informațiile care,
prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparență a
activității instituției publice și corespund intereselor societății. Caracterul vag al
acestei prevederi îi conferă însă un grad pur declarativ. Or, în lipsa enunțării unor
particularități exacte, furnizorii de informații manifestă reticență în respectarea
acestei prevederi legale.
Art. 20 alin.(4) al Legii privind accesul la informație

Vor fi puse, fără plată, la dispoziția solicitanților, informațiile oficiale care:
a) ating nemijlocit drepturile și libertățile solicitantului;
b) sunt expuse oral;
c) sunt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituției;
d) prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparență
a activității instituției publice și corespund intereselor societății.
Raportul „Indicele accesului la informație (2022)”24 al Freedom House arată

că legislația națională este compatibilă cu standardele Convenției CoE privind
accesul la documentele oficiale, ratificată de Republica Moldova la 2 septem-
brie 2016. Totuși, acest lucru nu denotă o performanță legislativă strălucită
a statului. Deși Convenția este singurul tratat internațional dedicat accesului
la informație, aceasta conține doar cerințe minime de bază în materie de
transparență.
23 Declarație: ONG-urile de media condamnă tentativele Primăriei mun. Bălți de a îngrădi accesul la informație a presei și cer
anularea tarifelor pentru furnizarea datelor de interes public, https://cji.md/ong-urile-de-media-condamna-tentativele-pri-
mariei-mun-balti-de-a-ingradi-accesul-la-informatie-a-presei-si-cer-anularea-tarifelor-pentru-furnizarea-datelor-de-in-
teres-public/;
24 https://freedomhouse.org/sites/default/files/2022-11/fh-Moldova_Access-to-Info-Report-2022_Rom-v2.pdf
32
3.2. Restricții ale dreptului de acces la informație
Cadrul legal național admite posibilitatea limitării dreptului de acces la informa-

țiile oficiale. Aceste limitări trebuie să fie: (1) stipulate cu exactitate în legislație,
(2) necesare într-o societate democratică și (3) proporționale cu obiectivul de
protejare a securității naționale, ordinii publice, drepturilor și reputației altor
persoane, moralei societății sau ocrotirii sănătății. În acest sens, LAI stabilește o
serie de categorii de informații cu accesibilitate limitată:
1. Informațiile atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a

căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor
și/sau securității Republicii Moldova;
2. Informațiile confidențiale din domeniul afacerilor, prezentate instituțiilor pu-

blice cu titlu de confidențialitate, reglementate de legislația privind secretul
comercial, şi care ţin de producție, tehnologie, administrare, finanțe, de altă
activitate a vieții economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate
atinge interesele întreprinzătorilor;
3. Informațiile cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o

imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția
datelor cu caracter personal;
4. Informațiile ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a organe-

lor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informații ar
putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfășurarea unui proces
de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparțială a
cazului său ori ar pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei per-
soane - aspecte reglementate de legislație;
5. Informațiile ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investiga-

ții științifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigațiilor de
prioritatea de publicare sau influențează negativ exercitarea altor drepturi
protejate prin lege.
33
Art. 7 alin.(4) al Legii privind accesul la informație

Nu se vor impune restricții ale libertății de informare decât dacă furnizorul de
informații poate demonstra că restricția este reglementată prin lege organică și
necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și intereselor
legitime ale persoanei sau protecției securității naționale și că prejudiciul adus
acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea
informației.
Legea privind protecția datelor cu caracter personal
Legea privind protecția datelor cu caracter personal25 (LPDCP) reprezintă un act

normativ cu caracter special, adoptat în anul 2007, care are drept scop asigurarea
protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la invio-
labilitatea vieții intime, familiale și private.
Prevederile LPDCP sunt invocate drept justificare pentru o bună parte din ca-
zurile de îngrădire abuzivă și neîntemeiată a dreptului de acces la informație.
Furnizorii invocă adesea imposibilitatea oferirii informațiilor de interes public
din motivul lipsei acordului subiectului de date.
Art. 5 alin.(1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal

Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul
subiectului datelor cu caracter personal.
De fapt, legea permite îngrădirea accesului la informație doar în cazul în care: (1)
informațiile solicitate sunt date cu caracter personal, (2) divulgarea acestor date
va constitui o imixtiune în viața privată a persoanei, (3) legea protejează această
persoană de astfel de imixtiuni.
25 Legea privind protecția datelor cu caracter personal, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=10607&lang=ro;
34
Art. 3 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal

Date cu caracter personal – orice informație referitoare la o persoană fizică
identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal).
Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau
indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe
elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice,
culturale sau sociale.
Deși LPDCP stabilește exact caracteristicele datelor cu caracter personal, în speci-

al, calitatea acestora de a fi atribuite doar persoanelor fizice, furnizorii de infor-
mație generează adesea interpretări eronate prin catalogarea datelor privitoare
la persoane juridice drept date cu caracter personal.
Art. 2 al Legii cu privire la libertatea de exprimare

Informație despre viața privată și de familie – orice informație, inclusiv
imagine, privind viața familială, viața la domiciliu, corespondență și conținutul
ei, sănătatea și defectele fizice, orientarea şi viața sexuală, precum și
comportamentul persoanei, în condițiile în care persoana contează, în mod
rezonabil, pe intimitate.
Atribuirea unei informații la categoria datelor cu caracter personal nu constitu-

ie un motiv suficient pentru a justifica restricționarea accesului la informație.
Criteriul subsecvent este ca divulgarea datelor să constituie o imixtiune în viața
privată și de familie, lucru care, din start, presupune existența unor circumstanțe
în care persoana conta în mod rezonabil pe intimitate.
Art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la libertatea de exprimare

Informațiile despre viața privată şi de familie a persoanelor publice și a
persoanelor fizice care exercită funcții publice pot fi dezvăluite dacă aceste
informații prezintă interes public. Răspândirea informațiilor respective nu
trebuie să ducă la prejudicii nejustificate terților.
Legea abordează în mod diferit ingerințele în viața privată a persoanelor parti-

culare și în cea a persoanelor care acționează într-un context public, în calitate
de personalități politice sau persoane publice. Astfel, în vreme ce o persoană de
drept privat necunoscută publicului poate pretinde o protecție deosebită a drep-
35
tului său la viața privată, acest lucru nu este valabil și pentru persoanele publice
(cauza Von Hannover c. Germaniei26).
Art. 10 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal

Prevederile art. 5, 6 și 8 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor cu
caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice (…) dacă aceasta se referă
la date care au fost făcute publice în mod voluntar și manifest de către subiectul
datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de
persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul
public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la
libertatea de exprimare.
Art. 10 al LPDCP constituie o garanție special oferită mass-mediei. Legea prevede

clar că jurnaliștilor li se permite să solicite informații cu caracter personal dacă
sunt de interes public și sunt utilizate pentru „prelucrarea datelor cu caracter
personal exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă informațiile
se referă la personalități publice sau la natura publică a acțiunilor în care sunt
implicate acestea.
În ciuda acestor prevederi, instituțiile de stat au abuzat de lege pentru a justifica

refuzurile de a furniza informații de interes public, precizând că informațiile
solicitate nu pot fi dezvăluite fără acordul subiectului în cauză. Evident că aces-
te restricții au creat obstacole majore în activitatea jurnaliștilor din Republica
Moldova și determină necesitatea de a revizui cadrul legal, prin explicitarea
normelor juridice, de o manieră ce ar exclude interpretările eronate.
Codul civil (secretul comercial)
LAI prevede posibilitatea îngrădirii accesului la informațiile confidențiale din

domeniul afacerilor, prezentate instituțiilor publice cu titlu de confidențialitate,
reglementate de legislația privind secretul comercial, şi care ţin de producție,
tehnologie, administrare, finanțe, de altă activitate a vieții economice, a căror
26 https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Own_image_RON.pdf
36
divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor. Cu

alte cuvinte, este vorba despre „secretul comercial” – un argument invocat adesea
de furnizorii de informații care refuză să ofere copiile contractelor încheiate între
instituțiile statului și persoanele juridice de drept privat.
Reglementările privind secretul comercial se găseau, până nu demult, în Legea

cu privire la secretul comercial27. Aceasta însă a fost abrogată odată cu moderni-
zarea în 2019 a Codului civil.
Art. 2047 alin. (3) al Codului civil

Se consideră secrete comerciale informațiile care îndeplinesc cumulativ
următoarele cerințe:
a) sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau așa cum se prezintă sau se
articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general ori ușor accesibile
persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații
în cauză;
b) au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;
c) au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către
persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective,
pentru a fi păstrate secrete.
Legea cu privire la secretul de stat
Art. 1 al Legii cu privire la secretul de stat

Secret de stat – informații protejate de stat în domeniul apărării naționale,
economiei, științei şi tehnicii, relațiilor externe, securității statului, asigurării
ordinii de drept şi activității autorităților publice, a căror divulgare neautorizată
sau pierdere este de natură să aducă atingere intereselor şi/sau securității
Republicii Moldova.
Legea cu privire la secretul de stat reglementează accesul la informația atribuită

la secretul de stat. Tendința de secretizare abuzivă a informațiilor deținute de
autoritățile publice poate fi observată și în unul dintre cele mai recente cazuri
când Serviciul de Informații și Securitate (SIS) a calificat informația despre bene-
27 https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=118297&lang=ro#
37
ficiarii efectivi ai unor posturi TV drept secret de stat28. În timp ce procedura de

secretizare admite o marjă mare de discreție din partea autorităților, cele de de-
secretizare sunt extrem de anevoioase. Unele prevederi ale LSS contravin Legii cu
privire la SIS29, precum și Legii securității statului30. Cadrul legal de reglementare
a procedurilor de secretizare a informațiilor este învechit și rămâne deocamdată
neajustat la standardele și bunele practici internaționale, care prevăd, între altele:
(1) obligația de a declara motivele pentru secretizarea informației; (2) obligația
de revizuire periodică a tuturor documentelor secretizate; (3) obligația pozitivă
de analiză a oportunității desecretizării etc.
Codul fiscal
Legislația fiscală definește conceptul de „secret fiscal” într-o manieră lipsită de

claritate. Pe de o parte, legea face referire la „secretul comercial” – definit de Co-
dul civil și, de cealaltă parte, secretul fiscal înglobează și „orice altă informație de
care dispune autoritatea fiscală” – o definiție care contravine interesului public
și dreptului constituțional de acces la informație.
Art. 129 pct. 19 al Codului fiscal

Secret fiscal – orice informație de care dispun organele cu atribuții de administrare
fiscală, inclusiv informația despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu
excepția informației despre încălcarea legislației fiscale.
Această definiție constituie un impediment serios în calea transparenței și a

interesului public, dar și a eforturilor mass-mediei de îndeplinire a misiunii
sale sociale firești. Ambiguitatea acestei norme a creat spațiu pentru abuzuri
din partea organelor fiscale, care invocau adesea prevederea respectivă pentru
a-și motiva refuzurile în furnizarea informației. Multiplele solicitări legitime ale
reprezentanților mass-media referitor la activitatea și rezultatele financiare ale
28 https://media-azi.md/sis-califica-informatia-despre-beneficiarii-efectivi-ai-posturilor-primul-in-moldova-si-ac-
cent-tv-drept-secret-de-stat/
38
unor întreprinderi de stat, de exemplu, impozitele achitate de acestea la bugetul

de stat, au avut același răspuns din partea autorităților – informația constituie
secret fiscal, în conformitate cu definiția din legislație.
Situația a fost parțial remediată de Curtea Constituțională (CC), care, la data de

10 august 2021, a emis o hotărâre31 prin care a admis parțial sesizarea privind
controlul constituționalității articolului 129 pct. 19 din Codul fiscal.
CC a statuat că interdicția absolută a divulgării secretului fiscal este o sarcină

excesivă pentru persoanele care solicită furnizarea unor informații și, prin ur-
mare, dreptul lor de acces la informație este garantat la modul abstract și într-o
manieră insuficientă. În aceste condiții, Curtea a reținut lipsa unui echilibru co-
rect între principiile concurente (dreptul de acces la informație, pe de o parte, și
scopurile legitime prevăzute de art. 54 alin. (2) din Constituție, de cealaltă parte).
Prin urmare, CC a stabilit că organele fiscale și instanțele de judecată trebuie să
evalueze cererile de furnizare a unor informații în funcție de circumstanțele
faptice și juridice ale fiecărui caz concret.
Chiar dacă instanța constituțională a punctat aceste aspecte extrem de impor-

tante, rămâne o problemă gravă lipsa unor prevederi clare și explicite care ar
trasa, cel puțin, linii directorii minime pentru determinarea informațiilor care,
din start, nu pot fi tăinuite de către organele cu atribuții de administrare fiscală.
3.3. Remedii juridice pentru încălcarea dreptului de acces

la informație
Actualul cadru legal național prevede două mijloace juridice de apărare a drep-
tului de acces la informație: (1) angajarea răspunderii contravenționale, conform
art. 71 al Codului contravențional, și (2) inițierea unei acțiuni în instanța de con-
tencios administrativ.
31 https://www.constcourt.md/public/ccdoc/hotariri/h_24_2021_39a_2021_rou.pdf
39
Art. 71 al Codului contravențional

(1) Încălcarea intenționată a dispozițiilor legale privind accesul la informație sau
a celor cu privire la petiționare se sancționează cu amendă de la 9 la 15 unități
convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 18 la 30 de unități
convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere.
(2) Prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu date vădit eronate se sancționează
cu amendă de la 27 la 33 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție
de răspundere.
Această prevedere este una utilă, însă, conform practicilor actuale, angajarea
răspunderii contravenționale a persoanelor fizice sau a persoanelor cu func-
ție de răspundere are loc, în majoritatea cazurilor, doar în situația încălcării
termenului de 15 zile de furnizare a informației. În cazul furnizării unui refuz
ilegal sau incomplet, opțiunea inițierii unei acțiuni în instanța de contencios
administrativ este mai fiabilă. Lipsa specificării în textul art. 71 a tipologiilor
încălcărilor îngreunează aplicarea acestei prevederi în practică. Totodată, cuan-
tumul redus al amenzilor (450-750 MDL, în cazul persoanei fizice și 90-1500
MDL, în cazul persoanei cu funcție de răspundere) reduce din eficiența rolului
preventiv al sancțiunii.
Art. 71 al Legii privind accesul la informație

(1) În cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea
ce privește accesul la informații i-au fost lezate, ea poate contesta acțiunile sau
inacțiunea furnizorului de informații la conducerea acestuia și/sau la organul
ierarhic superior al furnizorului în termen de 30 de zile de la data când a aflat
sau trebuia să afle despre încălcare.
(2) Conducerea furnizorului de informații şi/sau organul ierarhic superior al

acestuia va examina contestările solicitanților de informații în decurs de 5
zile lucrătoare şi va informa în mod obligatoriu petiționarul despre rezultatele
examinării în decurs de 3 zile lucrătoare.
(3) Sesizările, prin care sunt atacate acțiunile sau inacțiunea organizațiilor care
nu au organele lor superioare, sunt adresate direct instanței de contencios
administrativ competente
LAI stabilește că solicitantul poate ataca refuzul furnizorului „atât pe cale

extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios administrativ compe-
40
tentă”. Codul administrativ conține mai multe articole care reglementează

procedura prealabilă. Interpretările instanțelor de judecată în raport cu
aceste prevederi erau și continuă să fie divergente. Pe de o parte, unele
instanțe consideră că procedura prealabilă trebuie parcursă doar atunci
când normele legislative speciale (care derogă de la Cod) prevăd această
procedură. Pe de altă parte, alte instanțe de judecată consideră că respec-
tarea procedurii prealabile este regula, iar excepția intervine doar în cazul
când legile speciale „scutesc” expres reclamanții de această sarcină. Prin
urmare, multe dintre acțiunile intentate în instanță de către solicitanții
de informații au fost declarate inadmisibile pentru nerespectarea proce-
durii prealabile, iar altele – pentru că solicitantul a pierdut termenul de
adresare în instanță, așteptând un răspuns la cererea sa prealabilă din
partea furnizorului.
O încercare de a aduce lumină asupra acestei dileme s-a produs la finele

anului 2021, când Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a publicat o Notă infor-
mativă32 în care a punctat tranșant că „procedura prealabilă este obligato-
rie doar atunci când legea specială o prevede expres”.
Cu toate acestea, problema interpretării divergente de către instanțele de

judecată a acelor prevederi ale Codului administrativ care reglementează
procedura prealabilă rămâne nerezolvată. Soluția pentru schimbarea aces-
tor practici nu rezultă din modificarea Legii privind accesul la informație,
ci din ajustarea și explicitarea normelor juridice din Codul administrativ
(art. 162-163, art. 208).
Cadrul de reglementare a domeniului accesului la informație este deficitar.

Aplicarea acestuia relevă carențe cronice precum lipsa de uniformitate a
32 Notă informativă privind practica judiciară de soluționare a chestiunii ce vizează respectarea procedurii prealabile, în acțiunile
de contencios administrativ: http://csj.md/images/Nota_informativa_-_procedura_prealabila_in_contencios___administra-
tiv___rev%C4%83zut%C4%83__red__-_pub.pdf;
41
practicilor judiciare și administrative sau restricționarea ilegală a accesului

la informațiile de interes public.
Legea privind accesul la informație, adoptată încă în anul 2000, nu corespun-

de realităților juridice curente. Codul administrativ, intrat în vigoare în anul
2019, a generat o serie de neclarități în ceea ce privește incidența prevede-
rilor acestuia asupra procedurilor de exercitare și revendicare a dreptului
de acces la informație.
Ambiguitatea reglementărilor privind secretul fiscal poate obstrucționa

accesul la informație. Legea cu privire la secretul de stat rămâne neajustată
la standardele comune internaționale de asigurare a accesului la informa-
ția deținută de autoritățile publice. Garanția specială oferită mass-mediei,
prin prisma legislației privind protecția datelor cu caracter personal – art.
10 al LPDCP – are o aplicabilitate practică modestă. Legea privind accesul
la informație nu reglementează accesul presei la date cu caracter personal
atunci când informațiile solicitate se referă la persoane publice sau la pro-
bleme de interes public. Codul contravențional prevede un mijloc eficient
de apărare a dreptului de acces la informație, însă valoarea redusă a amen-
zilor ce pot fi aplicate diminuează efectul preventiv al sancțiunii. Procesul
de apărare, în ordinea contenciosului administrativ, a dreptului de acces
la informație este compromis adesea de lipsa de claritate a prevederilor
Codului administrativ ce reglementează procedura prealabilă.
De ani buni, societatea civilă semnalează sistemic despre problemele din do-
meniul accesului la informație. Pe bună dreptate, în contextul numeroaselor
refuzuri ilegale din partea furnizorilor, a răspunsurilor întârziate sau tăcerii
cu care tratează autoritățile cererile solicitanților, accesul la informație în
Republica Moldova nu poate fi etichetat altfel decât „un drept beteag”. În
epicentrul acestei drame este, în marea majoritate a cazurilor, presa,
pentru care accesul la informație reprezintă unul dintre instrumentele
principale de muncă.
Ministerul Justiției a inițiat procesul de elaborare a unei noi legi privind
42
accesul la informațiile de interes public. Conform planurilor inițiale ale

Guvernului, primul proiect de lege urma să fie prezentat până la sfârșitul
trimestrului I al anului 2022. Acest termen însă nu a fost respectat, iar pro-
cesul de elaborare a fost extins.
Legislația privind accesul la informație nu poate deveni ținta unor modificări

operate răzleț și necoordonat. Cadrul legal trebuie reformat într-un mod
consecvent, prin ajustarea legii la standardele internaționale și excluderea
prevederilor care generează interpretări neuniforme sau eronate.
43
4. REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚII
MASS-MEDIEI AUDIOVIZUALE
Activitatea mass-mediei audiovizuale din Republica Moldova este reglemen-

tată de Codul serviciilor media audiovizuale, Codul administrativ, Codul
electoral, Legea cu privire la libertatea de exprimare, Legea cu privire la
publicitate, Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe, Legea
comunicațiilor electronice, Legea cu privire la asigurarea egalității, Legea
cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei şi bărbați, Legea con-
curenței etc. În afară de legile organice și ordinare enunțate, domeniul au-
diovizualului este reglement și de legislația subsecventă elaborată de către
Consiliul Audiovizualului (CA).
Art. 3 alin. (1)-(2) al Codului serviciilor media audiovizuale

(1) Legislația privind serviciile media audiovizuale are la bază Constituția Republicii
Moldova, prezentul cod şi alte acte normative, precum şi tratatele internaționale
la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte
norme decât cele prevăzute de prezentul cod, se aplică prevederile tratatelor
respective.
4.1. Codul serviciilor media audiovizuale
Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA), din 8 noiembrie 2018, intrat în

vigoare la începutul anului 2019, are ca obiect de reglementare furnizarea și
distribuirea serviciilor media audiovizuale de către furnizorii de servicii media
și distribuitorii de servicii media aflați în jurisdicția Republicii Moldova. Prin pris-
ma prevederilor sale, CSMA transpune în legislația națională Directiva serviciilor
mass-media audiovizuale 2010/13/UE, modificată și actualizată prin Directiva
(UE) 2018/1808.
44
CSMA are drept scop: (1) asigurarea dreptului persoanelor de a primi informații
corecte și obiective; (2) garantarea dreptului la independență editorială și liberta-
tea de exprimare; (3) asigurarea independenței CA; (4) asigurarea independenței
organelor de supraveghere a activității furnizorilor publici de servicii media; (5)
asigurarea și menținerea dezvoltării pluralismului audiovizual; (6) asigurarea,
protejarea și dezvoltarea spațiului audiovizual național.
Actul normativ este structurat în 11 capitole ce vizează dispozițiile generale,

inclusiv noțiunile utilizate în textul legii, principiile de comunicare audiovizu-
ală; organizarea și funcționarea serviciilor media liniare, a furnizorilor publici
și comunitari de servicii media, precum și a distribuitorilor de servicii media;
organizarea serviciilor media audiovizuale neliniare; comunicările comerciale;
autoritatea de reglementare – CA și sancțiunile aplicate pentru încălcarea preve-
derilor legale. Evaluarea generală a CSMA relevă suficiența reglementărilor ce
asigură funcționarea domeniului audiovizual.
Începând cu anul 2019 (când a intrat în vigoare CSMA) și până în prezent, Codul
a suferit o serie de modificări și completări legislative.
O primă intervenție a legiuitorului viza introducerea pentru distribuitorii de

servicii media audiovizuale (DSMA) a interdicției de a plasa publicitate sau
teleshopping în serviciile retransmise, precum și introducerea obligației DSMA
de a exclude publicitatea și teleshopping-ul din serviciile media audiovizuale
străine retransmise. Printr-o hotărâre33 a Curții Constituționale din 23 noiembrie
2021, prevederea ce instituia obligația de excludere a publicității a fost declarată
neconstituțională, Curtea constatând inclusiv lipsa de conformitate a acesteia cu
prevederile convenționale.
În anul 2020, legislativul a exclus cerința față de posturile TV ca programele

audiovizuale achiziționate de peste hotare să provină în proporție de cel puțin
50% din statele membre ale UE și/sau din statele terțe semnatare ale Convenției
Europene privind Televiziunea Transfrontalieră (CETT). Totodată, prin același
33 https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128967&lang=ro
45
proiect de lege a fost exclusă interdicția de a difuza și de a retransmite programe

de televiziune și de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar și
politic care sunt produse în alte state decât cele care sunt membre ale UE sau state
semnatare ale CETT. Aceste reglementări, care expuneau spațiul informațional
al statului la conținuturile toxice și propagandistice din Federația Rusă, au fost
excluse în luna iunie a anului 2022, urmare a unui pachet de amendamente
menite să fortifice securitatea statului. Între altele, pachetul de modificări legis-
lative presupune instituirea unui mecanism de contracarare a dezinformării în
audiovizual, care, deși necesar, trezește îngrijorări din cauza caracterului vag și
interpretabil al unor prevederi34.
În octombrie35 și noiembrie36 2021, Parlamentul a operat câteva modificări la

CSMA, care au prejudiciat grav principiile de funcționalitate și independența
Consiliului Audiovizualului (CA) și a organelor de conducere și supraveghere ale
furnizorului public național de servicii media audiovizuale, Compania „Teleradio
Moldova” (TRM). Aceste modificări au constituit un impediment pentru închiderea
supravegherii de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a implementării
hotărârii CtEDO pe cauza Manole și alții c. Moldovei de către autoritățile naționale37
– semn că prevederile modificate ale CSMA contravin standardelor internaționale.
4.2. Legislația audiovizuală secundară
Întru exercitarea misiunii sale generice („de a contribui la dezvoltarea serviciilor

media audiovizuale”), CA emite acte administrative individuale și normative,
încheie contracte administrative, execută acte reale și realizează operațiuni
administrative, toate având drept scop organizarea aplicării legii și aplicarea
nemijlocită a acesteia.
34 Incicele privind situația presei din Republica Moldova (2022), pag. 6, https://cji.md/indicele-privind-situatia-presei-din-re-
publica-moldova-2022/
35 Legea nr. 121 din 30-09-2021 pentru modificarea unor acte normative, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_
id=128048&lang=ro
36 Legea nr. 158 din 04-11-2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128490&lang=ro
37 https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=0900001680a6cd03
https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=0900001680a6859d
46
Art. 3 alin. (3) al Codului serviciilor media audiovizuale

(3) Consiliul Audiovizualului, în calitate de autoritate de reglementare, adoptă acte
normative prevăzute de prezentul cod şi de tratatele internaționale în domeniul
serviciilor media audiovizuale la care Republica Moldova este parte.
Deciziile cu caracter normativ emise de CA reprezintă acte juridice subordonate

legii, care stabilesc reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat
de situații identice. Printre principalele acte administrative cu caracter normativ
emise de către CA se numără:
Decizia nr. 199 din 10-06-2022 cu privire la aprobarea Regulamentului de orga-

nizare și funcționare a Consiliului Audiovizualului al Republicii Moldova;
Decizia nr. 203 din 17-06-2022 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire

la procedura și condițiile de acordare a dreptului de utilizare a slot-urilor
din multiplex și/sau a frecvențelor radio prin concurs;
Decizia nr. 6/35 din 04.03.2020 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind me-
diatizarea campaniilor sociale;
Decizia nr. 61/219 din 30.12.2019 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

conținuturile audiovizuale;
Decizia nr. 17/59 din 09.04.2019 privind aprobarea modelului Condițiilor la

licența de emisie;
Decizia nr. 17/58 din 09.04.2019 privind aprobarea modelelor de formulare afe-
rente procedurii de eliberare, prelungire și modificare a licenței de emisie;
Decizia nr. 18/60 din 25.04.2019 privind aprobarea modelului Condițiilor la au-
torizația de retransmisiune;
47
Decizia nr. 18/61 din 25-04-2019 cu privire la aprobarea modelelor de formulare

aferente procedurii de eliberare, modificare și reperfectare a autorizației
de retransmisiune
Decizia nr. 57/193 din 08.11. 2019 cu privire la aprobarea Regulamentului cu pri-
vire la procedura de numire și demitere a președintelui și vicepreședintelui
Consiliului Audiovizualului;
Decizia nr. 61/220 din 30.12.2019 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

procedura de notificare și de eliberare a avizului de furnizare a serviciilor
media audiovizuale neliniare;
Decizia nr. 61/227 din 30-12-2019 cu privire la uniformizarea nivelului tăriei

sonore în serviciile de programe audiovizuale și aprobarea Metodolo-
giei de monitorizare a nivelului tăriei sonore în serviciile de programe
audiovizuale;
Decizia nr. 29/180 din 09-11-2018 cu privire la aprobarea Metodologiei de moni-

torizare a radiodifuzorilor aflați sub jurisdicția Republicii Moldova.
Printre deciziile clasificate de către CA drept acte administrative cu caracter

normativ se numără și Decizia nr. 100 din 30-03-2022 cu privire la aprobarea
Listei furnizorilor de servicii media audiovizuale naționali, regionali și locali.
Aceasta însă, prin natura efectelor juridice pe care le generează, reprezintă
un act administrativ individual, fapt confirmat printr-o încheiere recentă a
instanței de judecată38.
Un raport analitic al CoE intitulat „Compatibilitatea actelor normative juridice

adoptate de Consiliul audiovizualului în perioada ianuarie 2019 – iulie 2020
cu legislația națională și cu standardele europene în domeniu” constată că
parte dintre prevederile actelor normative supuse analizei fie nu corespund în
38 Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 2 septembrie 2022, https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/

pdf/e4d7c1c6-e709-4852-a11a-4fe3d74423b4
48
totalitate, fie contravin cerințelor legale și că toate actele normative analizate

necesită a fi îmbunătățite.
Printre deficiențele comune caracteristice actelor normative raportul enu-

meră: texte supraîncărcate pentru că multe prevederi generale din legislație
sunt preluate fidel, în loc să fie concretizate; limbaj inexact și neuniform;
disonanță între clauze de adoptare și norme, între principii și criterii, între
scopul enunțat și acțiunile prevăzute pentru atingerea scopului.
Raportul recomandă CA ca actele normative analizate să fie actualizate,

completate și ajustate la legislația națională și la standardele europene; în
procesul de elaborare a noi acte normative să fie analizată experiența inter-
națională relevantă în scopul preluării bunelor practici valabile și pentru
domeniul audiovizualului din Republica Moldova, iar la elaborarea și adop-
tarea actelor normative să fie respectate regulile de tehnică legislativă. Deși
raportul analitic a fost făcut la mijlocul anului 2020, concluziile lui, în cea
mai mare parte, rămân valabile.
Actele normative ale CA raportate la atribuțiile autorității pe această dimen-

siune, dictate de CSMA, indică o insuficiență clară a legislației secundare.
În prezent nu există acte administrative normative ale CA care ar viza: co-
municările comerciale audiovizuale, conținuturile serviciilor de platformă
de partajare a materialelor video, regimul juridic al proprietății, asigurarea
egalității de gen și protejarea spațiului audiovizual național.
Nu sunt elaborate metodologii de monitorizare a conținuturilor serviciilor

de platformă de partajare a materialelor video sau de monitorizare a plura-
lismului audiovizual și a respectării normelor privind remedierea cazurilor
de situație dominantă în formarea opiniei publice. Există un act normativ
cu referire la serviciile media neliniare, dar care, deocamdată, nu este pus
în aplicare. Cadrul normativ existent, în cea mai mare parte, necesită a fi
actualizat și îmbunătățit, pentru a corespunde legislației și bunelor practici
internaționale, dar și riscurilor majore pe care le generează, de rând cu be-
neficiile incontestabile, progresul tehnologiilor informaționale.
49
CSMA asigură suficiența minimă a cadrului juridic de reglementare a activității

mass-media audiovizuale. Reprezentând o transpunere a Directivei serviciilor
mass-media audiovizuale, normele CSMA satisfac, în mare parte, cerințele de
conformitate cu standardele internaționale. Modificările operate în legislația au-
diovizuală în anul 2021 (prin care inamovibilitatea membrilor CA a fost exclusă,
iar mecanismul de numire și revocare a conducerii TRM – schimbat) contravin
standardelor și principiilor internaționale. Legislația secundară – actele admi-
nistrative adoptate de către CA sunt insuficiente, învechite și, parte din ele, nu
corespund criteriilor de claritate și previzibilitate.
50
5. REGLEMENTĂRI PRIVIND REGIMUL

JURIDIC AL PROPRIETĂȚII
5.1. Reglementări privind fondarea instituțiilor mass-media
În prezent, legislația nu conține definiția sintagmei „instituție mass-me-

dia”, ci explică doar noțiunea de „mass-media” drept „mijloc de informare în
masă, tipărit sau electronic, precum și jurnalistul”. Conform Recomandării CM/
Rec(2011)7 - (2013)39, Comitetul de Miniștri al CoE sugera câteva particularități
ale unei noi definiții pentru „media”, cum ar fi: intenția de a desfășura activitate
jurnalistică, înregistrarea juridică; publicarea datelor de identificare a formei de
organizare juridică; corespunderea obiectivelor și sarcinii mass-media, existența
unei politici editoriale consacrate ș.a.
Pentru a putea dobândi și exercita în nume propriu drepturi patrimoniale și per-

sonale nepatrimoniale, precum și pentru a putea să-și asume obligații, mass-me-
dia trebuie să se constituie, în condițiile legii, drept subiect de drept. Reglementări
generale privind fondarea persoanelor juridice de drept privat sunt prevăzute
de prevederile Codului civil.

Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o
organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării
unui anumit scop conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri.
Instituțiile mass-media pot fi constitute în calitate de persoane juridice cu scop

lucrativ/comercial (societate în nume colectiv, societate în comandită, societate
cu răspundere limitată și societate pe acțiuni) și persoane juridice cu scop ne-
lucrativ/necomercial (asociație obștească, fundație și instituție privată).
39 https://edoc.coe.int/en/media/8019-recommendation-cmrec20117-on-a-new-notion-of-media.html
51

Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de societate în nume
colectiv, de societate în comandită, de societate cu răspundere limitată şi de
societate pe acțiuni.
Art. 1 alin. (3) al Legii cu privire la organizațiile necomerciale

În sensul prezentei legi, organizație necomercială este persoana juridică al
cărei scop principal este altul decât obținerea de venit. În sensul prezentei legi,
organizații necomerciale sunt: asociația obștească, fundația și instituția privată.
Reglementările specifice privind constituirea persoane juridice cu scop lucrativ/

comercial se conțin în Codul civil, Legea privind înregistrarea de stat a persoa-
nelor juridice și a întreprinzătorilor individuali40, precum și în alte legi speciale,
iar fondarea persoane juridice cu scop nelucrativ/necomercial este reglementată
de Legea cu privire la organizațiile necomerciale41 – o lege recentă, adoptată în
anul 2020.
În afară de aceste acte normative, norme de drept cu privire la crearea institu-

țiilor mass-media se regăsesc și în Legea Presei (LP), care operează cu noțiunile
de „publicații periodice” și „agenții de presă”. LP însă este un act normativ ce a
fost adoptat tocmai în anul 1994 și, între timp, aceasta a căzut în desuetudine și
necesită a fi abrogată.
Regimul juridic al proprietății furnizorilor publici și comunitari de servicii media

este reglementat în capitolele IV și VI ale CSMA. Compania TRM şi Compania GRT
sunt persoane juridice de drept public, constituite sub formă de instituții publice.
TRM este fondată de către Parlament, iar GRT – de către Adunarea Populară a
Găgăuziei.
În privința presei scrise și online, reglementări privind regimului juridic

al proprietății se regăsesc în actele de aplicabilitate generală pentru toate
persoanele juridice cu scop lucrativ sau organizații necomerciale.
52

Autoritățile și instituțiile publice, întreprinderile de stat și municipale nu pot
constitui organizații necomerciale și nu pot deveni membri ai asociațiilor obștești.
Această restricție nu se aplică instituțiilor de învățământ care pot constitui fundații
și instituții private.
5.2. Reglementări privind transparența proprietății

instituțiilor mass-media
Actualul cadru legal conține reglementări specifice privind regimul juridic al

proprietății presei doar pe segmentul mass-mediei audiovizuale. CSMA consacră
explicit principiul transparenței proprietății furnizorilor de servicii media (FSM),
potrivit căruia, FSM au obligația de a asigura accesul simplu, direct și permanent
al consumatorilor de servicii media audiovizuale la o serie de informații, printre
care cele referitoare la proprietarii beneficiari care dețin, direct sau indirect, con-
trolul asupra furnizorului de servicii media.
Art. 1 al Codului serviciilor media audiovizuale

Control – posibilitate de a exercita o influență decisivă asupra unei persoane
juridice, care decurge din drepturi, din contracte sau din orice alte mijloace,
separat sau combinate, ținând seama de circumstanțele de drept și de fapt
relevante, în special din:
a) dreptul de proprietate sau de folosință integrală ori parțială asupra activelor

unei persoane juridice;
b) drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii,

voturilor sau deciziilor organelor de conducere ale persoanei juridice.
Proprietar beneficiar – persoană fizică care, în temeiul legii și/sau al contractului,

se află în una dintre următoarele situații:
a) beneficiază sau poate beneficia de orice tip de venit din activitatea unui furnizor
de servicii media sau distribuitor de servicii media și nu are obligația de a preda
acest venit unei terțe persoane;
b) deține, direct sau indirect, prin persoane afiliate, controlul asupra furnizorului
de servicii media ori distribuitorului de servicii media;
53
c) are calitatea de membru al organului de conducere al unei persoane

juridice cu scop necomercial sau al unei persoane juridice în care nicio
persoană fizică nu deține o cotă de participare egală cu sau mai mare
decât cota substanțială; de asemenea, are competența să revoce, singură
sau împreună cu alți membri, majoritatea membrilor consiliului, organul
executiv sau majoritatea membrilor organului executiv și/sau cenzorul
ori majoritatea membrilor comisiei de cenzori a furnizorului de servicii
media sau a distribuitorului de servicii media;
FSM privați nu pot avea în calitate de proprietar beneficiar Parlamentul,

Președintele Republicii Moldova, Guvernul sau orice alte autorități publice,
în sensul Codului administrativ, precum și partidele politice sau organizațiile
social-politice, sindicatele ori cultele religioase.
În versiunea sa inițială, CSMA prevedea că furnizorii de servicii media

audiovizuale privați pot fi constituiți de către persoane fizice și/sau juridice și
pot funcționa doar sub formă de societăți comerciale. Altfel spus, organizațiile
necomerciale, precum fundațiile, asociațiile obștești sau instituțiile private,
erau private de posibilitatea de a presta servicii media audiovizuale. În anul
2022, situația a fost remediată de către Curtea Constituțională, care a decla-
rat42 neconstituțional textul din CSMA („şi funcționează sub formă de societăți
comerciale”), care, în lipsa unui scop obiectiv justificat, priva organizațiile
necomerciale de dreptul de a presta servicii media audiovizuale.
În scopul prevenirii apariției situațiilor dominante în formarea opiniei

publice, CSMA prevede expres că o persoană fizică poate fi proprietar
beneficiar la cel mult 2 servicii de televiziune și la cel mult 2 servicii de
radiodifuziune sonoră.
42 HCC6 din 10.03.22, MO80-87/25.03.22 art.43; în vigoare 10.03.22, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_

id=130460&lang=ro
54

Sunt interzise și, în modul stabilit de legislația în vigoare, considerate nevalabile
în întregime sau parțial orice acorduri (acțiuni coordonate) ale persoanelor fizice
și juridice concurente din domeniul serviciilor media audiovizuale, care dețin în
comun o situație dominantă pe piață, dacă acestea au sau pot avea drept rezultat
limitarea concurenței.
Furnizorii de servicii media privați sunt obligați să publice pe propriile pagini web și
să prezinte CA, anual, până la data de 31 martie, un raport care să cuprindă numele,
cetățenia proprietarilor beneficiari, descrierea structurii proprietății, organigrama
și capitalul social ale FSM și sursele de finanțare. Pentru nerespectarea obligației de
a asigura transparența politicii editoriale și a proprietății (art. 21 al CSMA), precum
și a regimului juridic al proprietății (art. 28 alin. (2)–(13) şi art. 29 alin. (7) al CSMA),
legea prevede posibilitatea suspendării licenței de emisie pentru un termen de 12
luni, după ce au fost aplicate gradual sancțiunile sub formă de amendă.
Art. 251 alin. (3) al Legii concurenței

Consiliul Audiovizualului va prezenta anual, până la data de 1 martie, Consiliului
Concurenței un raport privind beneficiarii efectivi în domeniul audiovizualului, cu
anexarea copiilor de pe documentele relevante deținute.
Potrivit Legii concurenței43, CA deține atribuția de sesizare a Consiliului Concu-

renței cu privire la fapte constatate cu semne de concentrare economică în do-
meniul audiovizualului. În practică însă asigurarea transparenței veritabile
a proprietății mass-media rămâne a fi un obiectiv efemer, motivul invocat
de către autorități fiind lipsa pârghiilor legale suficiente și eficiente pentru
exercitarea activității de control. De altfel, CSMA prevede expres că CA trebuie
să elaboreze, să aprobe și supravegheze punerea în aplicare a reglementărilor pri-
vind regimul juridic al proprietății. Acest lucru însă nu s-a produs până în prezent.
Reglementări privind transparența proprietății tuturor persoanelor juridice

(mass-media scrisă, online, audiovizuală) se conțin în Legea privind înregistrarea
de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.
55
Art. 241 al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali
(1) Organul înregistrării de stat asigură vizualizarea publică a informației din
Registrul de stat pe pagina sa web oficială.
(2) Informația publică prevăzută la alin. (1) conține date privind denumirea
persoanei juridice, forma juridică de organizare, numărul de identificare de
stat (IDNO), data înregistrării, sediul, numele și prenumele administratorului,
numele și prenumele sau denumirea fondatorilor (asociaților) și mărimea
cotelor de participare ale acestora în capitalul social, starea persoanei juridice
(pasivă, inactivă, în proces de reorganizare sau radiere, suspendare a activității),
precum şi numele, prenumele, data înregistrării, numărul de identificare de
stat (IDNO) al întreprinzătorului individual şi date privind radierea acestuia,
de asemenea conține date privind numele, prenumele, țara de reședință
ale beneficiarului efectiv/beneficiarilor efectivi ai persoanei juridice și ai
întreprinzătorului individual.
Reglementările privind fondarea instituțiilor mass-media sunt suficiente și răspund

condițiilor juridice actuale. Prevederile Legii presei ce vizează fondarea agențiilor
de presă și a publicațiilor periodice sunt desuete și inaplicabile, fapt ce reconfirmă
necesitatea abrogării acestei legi. Cadrul de reglementare a regimului juridic al
proprietății instituțiilor mass-media nu este adaptat la starea actuală a domeniului
mass-media. Legislația în domeniul anticoncurențial este insuficientă și împiedică
asigurarea unei concurențe loiale pe piață. Mecanismele juridice existente sunt in-
capabile să asigure prevenirea și contracararea situațiilor dominante în formarea
opiniei publice prin intermediul furnizorilor de servicii media sau a instituțiilor de
presă scrisă sau online.
56
6. REGLEMENTĂRI PRIVIND
ACTIVITATEA ECONOMICĂ
Instituțiile mass-media (persoane juridice de drept privat constituite sub forma

de societăți comerciale sau organizații necomerciale) au libertatea de a desfășura
orice gen de activitate economică neinterzisă de lege. Informarea publicului prin
intermediul mijloacelor de informare în masă nu reprezintă o activitate supusă
licențierii. Singura excepție este aplicabilă instituțiilor mass-media audiovizuale,
care, pentru a dobândi dreptul de a difuza un anumit serviciu media audiovizual
liniar, trebuie să obțină o licență de emisie – act permisiv emis de către Consiliul
Audiovizualului.
6.1. Reglementări privind platformele de abonamente

electronice
Actualul cadru legal nu conține o lege specială care să reglementeze abonamen-

tele electronice oferite de instituțiile mass-media, acestea fiind încadrate generic
în noțiunea de comerț electronic. Platformele de abonamente electronice și
colectare a donațiilor electronice sunt guvernate de prevederile Codului Civil,
Codului Fiscal, de Legea comerțului electronic, Legea cu privire la filantropie și
sponsorizare, Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Legea cu privi-
re la serviciile de plată şi moneda electronică, Legea cu privire la prevenirea și
combaterea spălării banilor și finanțării terorismului etc.
Conform raportului „Indicele privind situația presei din Republica Moldova din
2022 (ISPM)”44, mass-media continuă să activeze într-un mediu economic marcat
de probleme grave, fapt cauzat inclusiv de lipsa reglementărilor suficiente pe
segmentul afacerilor de media.
44 https://cji.md/indicele-privind-situatia-presei-din-republica-moldova-2022/
57
Situația creată sugerează o dată în plus managerilor de presă să-și reevalueze

abordările în gestionarea afacerii și să adopte noi modele de media-business.
Digitalizarea economiei și a serviciilor financiare pe plan mondial a creat instru-
mente noi de asigurare a independenței financiare a instituțiilor media. Raportul
ISPM 2022 menționează creșterea numărului instituțiilor de presă prezente pe
platformele de abonamentele electronice, dar și utilizatoare a instrumentelor
de fundraising sau crowdfunding prin care sunt colectate donații de la cititori.
Potrivit unui raport de analiză a cadrului de reglementare a platformelor de
abonamente electronice și a donațiilor către mass-media45 publicat de Internews
în anul 2021, legislația în vigoare a Republicii Moldova nu interzice și nici nu
conține obstacole majore în implementarea platformelor de abonamente elec-
tronice sau de donații pentru instituțiile mass-media. Raportul însă punctează
o serie de probleme relaționate cu procesul de creare, gestiune și mentenanță
a platformelor de abonamente și donații, dar și a serviciilor de plată ce trebuie
integrate cu aceste platforme.
Politicile de dumping continuă să fie prezente pe piața media autohtonă din

cauza lipsei unor servicii independente de măsurare a audienței, în special pe
segmentul audiovizualului. Conform raportului ISPM 2022, suspiciunile în pri-
vința corectitudinii ratingurilor stabilite de măsurătorul național al audienței
posturilor TV nu au fost depășite deocamdată.
Art. 30 al Codului serviciilor media audiovizuale

(1) Măsurarea cotelor de audiență și a cotelor de piață se realizează de către
instituții specializate selectate prin concurs deschis, în conformitate cu
standardele și uzanțele internaționale.
(2) Concursul stipulat la alin.(1) este desfășurat la inițiativa Consiliului

Audiovizualului o dată la 5 ani.
(3) Concursul respectiv este organizat în baza unui regulament ad-hoc elaborat
şi aprobat de către Consiliul Audiovizualului, care asigură un proces de achiziţii
deschis şi transparent, în conformitate cu standardele şi uzanțele internaționale
din domeniu.
45 https://internews.md/wp-content/uploads/2022/01/RAPORT_CERCETARE_ABONAMENTE_ELECTRONICE_DONATII_
MASS-MEDIA.pdf
58
(4) Contractele de achiziții de servicii cu instituțiile specializate selectate obligă

instituțiile specializate să furnizeze trimestrial Consiliului Audiovizualului
rezultatele măsurărilor efectuate conform prezentului articol.
6.2. Reglementări privind facilități fiscale și subvenții
Cadrul juridic național nu reglementează și nu susține deocamdată măsuri con-

sacrate de sprijin financiar pentru mass-media. Codul fiscal prevede scutirea
de TVA fără drept de deducere aplicabilă publicațiilor periodice. Cadrul legal în
vigoare însă nu prevede o asemenea formă de organizare juridică, publicațiile
periodice fiind reglementate de Legea presei – o lege căzută în desuetudine.
Art. 103 pct. 20) al Codului fiscal

Se scutesc de TVA fără drept de deducere (…) producția de carte și publicațiile
periodice (cu excepția celor cu caracter publicitar și erotic) de la pozițiile tarifare
4901, 4902, 490300000, 490400000 și 4905, producția de carte electronică și/
sau audio și publicațiile periodice electronice și/sau audio (cu excepția celor
cu caracter publicitar și erotic), precum și serviciile de editare, serviciile privind
dreptul de autor și drepturile conexe utilizate în acest scop, cu excepția celor
cu caracterul menționat.
Necesitatea acordării din partea statului a unor subvenții care să sprijine acti-
vitatea presei, reieșind din noile provocări, a fost abordată în cadrul Grupului
parlamentar pentru îmbunătățirea legislației mass-media, care a elaborat con-
ceptul proiectului de lege cu privire la Fondul de subvenționare a domeniului
mass-media. Documentul urmează să ajungă pe masa legiuitorilor în prima
jumătate a anului 2023 și are drept scop consolidarea pluralismului mediatic
prin implementarea unui mecanism de susținere a presei profesioniste și a
jurnalismului independent de investigație, inclusiv producția de știri capabilă
să răspundă diferitelor nevoi și interese de grupuri care nu pot fi reprezentate
suficient în mass-media.
59
Mecanismul 2%. Regulamentul cu privire la mecanismul desemnării procentua-

le46 stabilește modalitatea prin care contribuabilul persoană fizică fără datorii la
bugetul public național pentru perioadele fiscale anterioare poate desemna un
cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget
către beneficiarii desemnării procentuale.
Au dreptul de a beneficia de mecanismul de desemnare procentuală instituțiile

mass-media cu forma de organizare juridică asociație obștească, fundație sau
instituție privată care întrunesc cumulativ următoarele condiții: (1) desfășoară
activități de utilitate publică; (2) activează cel puțin un an până la solicitarea
înregistrării în Lista beneficiarilor desemnării procentuale; (3) nu au datorii la
bugetul public național pentru perioadele fiscale anterioare.
6.3. Reglementări cu privire la publicitate
La data de 17 martie 2022, Parlamentul a adoptat o nouă Lege cu privire la pu-

blicitate47, care transpune în legislația națională prevederile Directivei 2006/114/
CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei, din 12 decembrie 2006,
privind publicitatea înșelătoare și comparativă. Documentul vine cu prevederi
care elimină inexactitățile și ambiguitățile din cadrul juridic preexistent (Legea
nr. 1227/1997 cu privire la publicitate), dar și cu prevederi care aliniază cadrul
juridic autohton în materie de publicitate la standardele internaționale. Legea are
drept scop organizarea și dezvoltarea pieței naționale de publicitate prin asigu-
rarea principiilor concurenței loiale. Aceasta reglementează, în premieră – clar
și detaliat, publicitatea politică; mesajele de interes public; regimul publicității
comerciale; difuzarea publicității; publicitatea exterioară; publicitatea unor ca-
tegorii specifice de producție (tutun, alcool, medicamente), procedura de control
și monitorizare etc.
Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA) conține o serie de reglementări spe-
46 https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=113591&lang=ro
60
cifice care sunt aplicabile doar instituțiilor mass-media audiovizuale (intervalul și

durata difuzării publicității şi/sau a teleshopping-ului, regimul spoturilor izolate
de publicitate etc.). Furnizorii de servicii media au dreptul de a difuza comuni-
cări comerciale audiovizuale în schimbul unei plăți ori retribuții similare sau în
scopul autopromovării, în conformitate cu prevederile CSMA, cu Legea cu privire
la publicitate și cu Regulamentul privind conținuturile audiovizuale.

Distribuitorii de servicii media nu au dreptul să retransmită servicii media
audiovizuale aflate în afara jurisdicției Republicii Moldova care conțin publicitate
și teleshopping adresate în mod expres și cu o oarecare regularitate publicului
din Republica Moldova.
CSMA conține o prevedere ce reglementează fenomenul „publicității penetrante”,

adică publicitatea accesibilă consumatorilor de publicitate pe teritoriul Republicii
Moldova, pentru a cărei difuzare nu a fost efectuată plata către un difuzor de
publicitate din Republica Moldova. În practică însă piața de publicitate rămâne
afectată de acest fenomen, în detrimentul actorilor autohtoni din mass-media.
Interdicția de a retransmite servicii media străine care conțin publicitate desti-
nată publicului din țară este neglijată de distribuitori, care invocă lipsa respon-
sabilității editoriale și imposibilitatea intervenirii pe conținuturile retransmise.
În afară de aceste circumstanțe care periclitează piața publicității, există și alți

factori care, potrivit raportului ISPM 2022, pot influența negativ practicile con-
curențiale loiale. Este vorba despre modificările la CSMA din luna noiembrie a
anului 2022 care permit, din nou, furnizorilor publici de servicii media, subven-
ționați din buget, să difuzeze publicitate comercială.
În prezent legislația subsecventă (actele normative administrative ale CA)

nu conține reglementări specifice și suficiente în privința comunicărilor
comerciale. La 23 decembrie 2022 CA a dispus inițierea consultărilor publice
asupra Regulamentului privind comunicările comerciale audiovizuale.
61

(Versiune de până la data de 31.12.21)
În perioada campaniei electorale, organizația necomercială nu poate presta servicii
și/sau susține material sau gratuit concurenții electorali și nu poate face agitație
electorală. Organizația necomercială poate întreprinde acțiuni de promovare a
alegerilor, organiza dezbateri între concurenții electorali și monitoriza campaniile
electorale și alegerile, în condițiile stabilite de Codul electoral.
Conform versiunii inițiale a Legii cu privire la organizațiile necomerciale, institu-

țiile mass-media constituite sub forma de asociații obștești, fundații sau instituții
private erau private de dreptul de a presta servicii oneroase pentru concurenții
electorali în perioada campaniei electorale. Acest lucru prejudicia libera iniți-
ativă economică și concurența loială pe piața media, a cărei participanți erau
atât persoane juridice cu scop lucrativ, cât și nelucrativ. Situația a fost remediată
după ce la 8 octombrie 2020 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional
textul „presta servicii şi/sau” din articol, iar la 16 decembrie 2021 Legiuitorul a
modificat prevederea propriu-zisă.
6.4. Reglementări privind concurența
Până în anul 2019, LC, adoptată în 2012, nu conținea prevederi care să reglemen-
teze expres piața mass-media și cea de publicitate. Actul normativ opera doar cu
noțiuni generale și nu stabilea limite specifice pentru piața mass-media. În mod
obiectiv, acestea erau ineficiente pentru reglementarea laturii concurențiale a
pieței media autohtone.
La data de 14 ianuarie 2019, a intrat în vigoare o lege48 de modificare a LC, prin

care a fost introdus un articol (251) dedicat evaluării concentrărilor economice
în domeniul mass-media.
48 Legea nr. 262 din 23-11-2018 pentru modificarea Legii concurenţei nr. 183/2012, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_
id=110605&lang=ro
62
Art. 251 alin. (1) – (2) al Legii concurenței

(1) Actele legislative speciale în domeniul mass-mediei pot prevedea praguri
privind notificarea concentrărilor economice, altele decât pragurile specificate
la art. 22 alin. (1).
(2) Actele legislative speciale în domeniul mass-mediei pot prevedea cote de piață
ce prezumă existenta poziției dominante, altele decât cota stabilită la art. 10
alin. (4).
În general, operațiunile de concentrare economică sunt supuse evaluării

și urmează a fi notificate Consiliului Concurenței atunci când cifra totală
de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile (instituțiile mass-media)
implicate, înregistrată în anul anterior operațiunii, depășește 25 de milioane de
lei și există cel puțin două întreprinderi implicate în operațiune care au realizat
pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai
mare de 10 milioane de lei în anul anterior operațiunii. Totodată, regula generală
dictează prezumția că una sau mai multe întreprinderi (instituții mass-media)
se află în poziție dominantă pe o piață relevantă dacă cota ori cotele cumulate
pe piața relevantă în cauză, înregistrate în perioada supusă analizei, depășesc
50%. Articolul 251 însă prevede că aceste plafoane bănești sau cotele cumulate pe
piață pot să deroge de la lege în cazul mass-media. Problema principală, rămasă
nesoluționată, este lipsa unor acte legislative speciale în domeniul mass-mediei
care să specifice aceste derogări.
Consiliul Audiovizualului este învestit cu prerogativa de a sesiza Consiliul Con-

curenței cu privire la fapte constatate cu semne de concentrare economică în
domeniul audiovizualului și îi va pune la dispoziție toate informațiile relevante
deținute. La modul practic, pârghiile și capacitățile de care dispune CA în vederea
determinării cifrei totale de afaceri a instituțiilor media implicate în operațiuni
de concentrare economică sau a cotelor cumulate pe piața relevantă sunt insu-
ficiente și ineficiente.
63
Cadrul legal național asigură suficiența minimă a reglementărilor privind acti-

vitatea economică a presei. Legislația nu conține obstacole majore în implemen-
tarea platformelor de abonamente electronice sau de donații pentru instituțiile
mass-media, însă persistă problemele legate de procesul de creare, gestiune și
mentenanță a platformelor, precum și de integrare a acestora la servicii de plată.
Reglementările privind măsurătorul național al audienței posturilor TV nu au
înlăturat deocamdată suspiciunile în privința corectitudinii ratingurilor stabilite.
Cadrul de reglementare a subvențiilor directe pentru activitatea mass-media este
inexistent, iar reglementările privind facilitățile fiscale aplicabile publicațiilor
periodice – depășite. Noua Lege cu privire la publicitate a eliminat inexactitățile și
ambiguitățile din cadrul juridic preexistent. Fenomenul „publicității penetrante”,
precum și prevederile CSMA care permit furnizorilor publici de servicii media să
difuzeze publicitate comercială au potențialul de a influența negativ piața. Actele
normative administrative ale CA nu conțin reglementări specifice și suficiente în
privința comunicărilor comerciale. Insuficiența reglementărilor privind concu-
rența pe piața media autohtonă rămâne a fi o problemă nesoluționată.
64
7. REGLEMENTĂRI PRIVIND REFLECTAREA

ALEGERILOR ÎN MASS-MEDIA
7.1. Codul electoral
În luna decembrie a anului 2022, Parlamentul a adoptat un nou Cod electo-

ral (CE)49, substituind vechiul document50, legiferat încă în anul 1997. CE este
unul dintre principalele acte normative care asigură reglementarea conduitei
mass-media în campania electorală.
CE reglementează principiile generale și particularitățile reflectării alegerilor în

mass-media. Instituțiile mass-media au obligația de a respecta principiile de echi-
tate, echilibru și imparțialitate în reflectarea alegerilor. Acestora le revine obligația
de a oferi grupurilor de inițiativă, concurenților electorali și participanților la
referendum timpi de antenă sau spațiu pentru publicitatea electorală în condiții
egale și nediscriminatorii. Presa trebuie să facă distincție clară în materialele sale
jurnalistice între exercitarea funcțiilor oficiale de către persoanele candidate și
activitatea electorală a acestora.
Art. 89 alin. (5) al Codului electoral

Concurenții electorali (candidații) sau participanții la referendum care se consideră
lezați în drepturi beneficiază de dreptul la replică. Cererea scrisă privind acordarea
dreptului la replică se depune la instituția mass-media în termen de 2 zile de la
difuzarea/publicarea informației. În cazul furnizorilor de servicii media, refuzul
de a acorda dreptul la replică se contestă la Consiliul Audiovizualului, iar în cazul
instituțiilor mass-media scrise – la Comisia Electorală Centrală. Dreptul la replică
se acordă în termen de 3 zile de la depunerea cererii/contestației, în condiții egale/
similare cu cele în care au fost lezate drepturile legitime.
49 Codul electoral nr. 325 din 08-12-2022, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134589&lang=ro
50 Codul electoral nr. 1381/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 451–463, art. 768), cu modificările
ulterioare, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=130981&lang=ro#
65
CE instituie dreptul concurenților electorali (candidaților) sau participanților

la referendum de a beneficia de dreptul la replică atunci când se consideră le-
zați în drepturi. Cu toate acestea, Codul nu specifică formele exacte de lezare a
drepturilor. Pornind de la premisa că modelul valorificării dreptului la replică
trebuie să fie similar celui prevăzut de Legea cu privire la libertatea de exprimare
(LLE), sintagma „lezați în drepturi” presupune lezarea onoarei, demnității și/sau
reputației profesionale a persoanei. În aceeași ordine de idei, potrivit LLE (act
normativ care nu se aplică raporturilor juridice ce țin de acordarea dreptului
la replică concurenților electorali în campania electorală), replica constituie un
mijloc de restabilire în drepturi doar în cazul răspândirii judecăților de valoare
fără substrat factologic suficient. Cu părere de rău însă, la elaborarea CE, legiuito-
rul nu a luat în calcul importanța specificării acestor particularități. Or, conform
practicilor preexistente, concurenții electorali pretindeau dreptul la replică în
cazul răspândirii relatărilor cu privire la fapte ce corespund adevărului sau în
cazul injuriilor – fapt ce contravine intereselor consumatorilor de servicii media
audiovizuale și constituie un abuz în raport cu furnizorii de servicii media obli-
gați să le acorde timpi de antenă.
Spre deosebire de CE precedent, care prevedea că refuzul de a acorda dreptul

la replică emis de către instituțiile mass-media scrise se contestă în instanța de
judecată, noul cod acordă Comisiei Electorale Centrale (CEC) prerogativa de a
examina aceste contestații. Această modificare contribuie la sporirea celerității
procesului de examinare și reduce povara instanțelor de judecată, supraaglome-
rate, de regulă, cu examinarea contestațiilor în perioada electorală.
Instituțiile mass-media au dreptul să reflecte alegerile și să informeze publicul

cu privire la toate aspectele electorale liber de orice ingerință din partea autori-
tăților publice, a concurenților electorali (candidaților în alegeri), a grupurilor de
inițiativă, a participanților la referendum sau a altor entități. Jurnaliștii legitimați
de instituțiile mass-media și confirmați de CEC au acces la ședințele organelor
electorale, la operațiunile electorale și informațiile cu caracter electoral în ace-
leași condiții ca și observatorii.
În serviciile media audiovizuale, concurenții electorali ori reprezentanții
66
și persoanele de încredere ale acestora nu pot avea intervenții directe sau

indirecte și nu pot fi vizați de terți în alte programe audiovizuale decât cele
cu caracter electoral, stabilite expres în declarațiile politicilor editoriale ale
furnizorilor de servicii media.

Programe audiovizuale cu caracter electoral se consideră următoarele:
a) programele de știri și actualități – rubricile sau grupajele informative, evidențiate
prin semnale acustice și vizuale unice, în care pot fi difuzate informații despre
tehnica votării, sistemul electoral, alte aspecte ale procesului electoral, sondaje
de opinie și activități de campanie ale grupurilor de inițiativă, ale concurenților
electorali și ale participanților la referendum;
b) emisiunile de informare electorală – emisiunile, organizate la inițiativa

furnizorului de servicii media, în care grupurile de inițiativă, concurenții
electorali (candidații în alegeri), participanții la referendum sau reprezentanții
acestora pot prezenta programele politice și în care pot fi discutate diverse
probleme de interes public;
c) emisiunile de promovare electorală – emisiuni care se difuzează în limita

timpilor de antenă acordați grupurilor de inițiativă, concurenților electorali și
participanților la referendum în conformitate cu prevederile prezentului cod;
d) dezbaterile electorale – emisiunile în care grupurile de inițiativă, concurenții

electorali (candidații în alegeri), participanții la referendum sau reprezentanții
acestora sunt solicitați să se pronunțe pe marginea temelor propuse spre
discuție de către furnizorul de servicii media;
e) programele de publicitate electorală – programele destinate în exclusivitate

difuzării publicității electorale.
CE mai reglementează procedura de notificare a CA privind participarea/abți-

nerea de la participarea la reflectarea alegerilor, și, după caz, declarația privind
politica editorială; obligația de acordare a timpilor de antenă gratuit; tariful
pentru publicitatea electorală; obligația de publicare de către CA a rapoartelor
de monitorizare.
67
7.2. Regulamentul privind reflectarea alegerilor
Regulamentele privind reflectarea alegerilor de către instituțiile mass-media

sunt aprobate prin hotărârile CEC, care au caracter normativ și reprezintă acte
juridice subordonate legii, care stabilesc reguli de aplicare obligatorii pentru un
număr nedeterminat de situații identice.

În perioada electorală, programele audiovizuale cu caracter electoral și materialele
scrise care vizează, într-un fel sau altul, grupurile de inițiativă, concurenții electorali
(candidații în alegeri) și participanții la referendum sunt difuzate/publicate cu
respectarea Regulamentului privind reflectarea alegerilor de către instituțiile
mass-media, aprobat de Comisia Electorală Centrală.
În perioada anilor 2019 – 2022, CEC a aprobat șapte Regulamente pentru a

reglementa reflectarea procesului electiv în presă:
Hotărârea CEC nr. 638 din 15.08.2022 pentru aprobarea Regulamentului privind
reflectarea campaniei electorale la alegerile locale noi din 16 octombrie 2022;
Hotărârea CEC nr. 405 din 04-04-2022 pentru aprobarea Regulamentului privind
reflectarea campaniei electorale la alegerile locale noi din 29 mai 2022;
reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare anticipate din 11
iulie 2021;
reflectarea campaniei electorale la alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020;
reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare noi din 15 martie
2020 în circumscripția electorală uninominală nr. 38, municipiul Hâncești;
68
reflectarea campaniei electorale la alegerile locale generale din 20 octombrie
2019;
Hotărârea CEC nr. 2558 din 09-08-2019 pentru aprobarea Regulamentului pri-
vind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare noi din 20
octombrie 2019 în circumscripțiile electorale uninominale nr. 17, 33, 48 și 50.
Așadar, în perioada electorală, mass-media audiovizuală sau presa scrisă care di-
fuzează sau publică materiale ce vizează concurenții electorali este obligată să res-
pecte Regulamentele aprobate de CEC. Aplicarea practică a acestor Regulamente a
relevat însă existența unor aspecte lacunare, neacoperite de legislația subsecventă.
7.3. Codul serviciilor media audiovizuale
CSMA reglementează sancțiunile pentru încălcarea de către furnizorii de servicii

media audiovizuale a Codului electoral, atribuțiile CA pe durata perioadelor elec-
torale; procedura de examinare a contestațiilor pe durata perioadelor electorale;
obligația CA, valabilă în perioada electorală, de a-și publica deciziile adoptate pe
marginea contestațiilor pe pagina web oficială în termen de cel mult 24 de ore
de la adoptare.
La data de 6 iunie 2022, CSMA a fost completat51 cu o nouă prevedere ce vizează

dezinformarea pe durata perioadelor electorale. Astfel, examinarea sesizărilor/
petițiilor sau controlul din oficiu vizând acțiuni de dezinformare se efectuează
de către CA în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data depunerii sesizării/
petiției sau de la data inițierii controlului din oficiu. Conform raportului ISPM
2022, amendamentele orientate spre contracararea dezinformării, deși necesare,
trezesc îngrijorări din motiv că sunt vagi și interpretabile. Deocamdată, eforturile
CA de a elabora o metodologie de monitorizare, îndreptată spre identificarea
dezinformării, nu au generat rezultate palpabile.
51 Legea nr. 143 din 02-06-2022 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=131800&lang=ro
69
Noul Cod electoral, adoptat în anul 2022, se remarcă prin prevederi noi, detaliate
și necesare pe segmentul particularităților reflectării alegerilor în mass-media. Un
mecanism clar de monitorizare și sancționare a instituțiilor mass-media scrise/
online rămâne însă nereglementat deocamdată. Aspectele problematice privind
acordarea replicii concurenților electorali nu au fost înlăturate de noua versiune
a actului normativ. Practicile preexistente arată că legislația subsecventă, adică
regulamentele privind reflectarea campaniei electorale, pe care CEC le aprobă
ocazional, nu este suficient de bine elaborată, oferind varii posibilități de eludare
a normelor de drept, în detrimentul concurenților electorali sau a instituțiilor
mass-media. Aceste circumstanțe justifică necesitatea de a institui, cu titlu per-
manent, reglementări detaliate în raport cu particularitățile reflectării de către
mass-media a oricărei forme de scrutin.
70
8. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA

MINORILOR
Odată cu apariția Directivei Serviciilor Mass‑media Audiovizuale (DSMA)52,

domeniul de reglementare juridică al Directivei 89/552/CEE53 (numită Directiva
„Televiziune fără frontiere”) a fost extins. DSMA reglementează volumul, calita-
tea și conținutul practicilor de marketing la care pot fi expuși minorii, urmărind
realizarea unui echilibru între protecția copiilor și alte valori sociale specifice
unei societăți democratice. Punerea în aplicare eficace a DSMA este completată
de recomandările din 199854 și, respectiv, 200655 privind protecția minorilor și
a demnității umane. Și Convenția Europeană privind Televiziunea Transfron-
talieră (CETT) – primul tratat internațional care a stabilit un cadru legal pentru
libera circulație a programelor de televiziune transfrontaliere – protejează, prin
prisma art. 7 alin. (2), în mod specific copiii și adolescenții.
Cadrul de reglementare al Republicii Moldova conține un set de norme bine de-

finite privind protecția minorilor în mass-media. Legea cu privire la protecția co-
piilor împotriva impactului negativ al informației, aplicabilă tuturor tipurilor de
instituții media (audiovizuale, scrise, online) dictează principiile de bază privind
ocrotirea și asigurarea intereselor superioare ale minorului în sfera informațiilor
accesibile public. Actul normativ reglementează particularitățile informațiilor
considerate drept având un impact negativ asupra copiilor; instituie interdicția/
limitarea răspândirii unor astfel de informații și prevede autoritățile cu atribuții
de supraveghere a realizării dispozițiilor legale.
52 https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/audiovisual-media-services-directive-avmsd.html
53 Directiva privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la des-
fășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX-
%3A32007L0065
54 Recomandarea Consiliului nr. 98/560/CE din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivității industriei europene de
servicii audiovizuale și de informare prin promovarea unor cadre naționale menite să asigure un nivel comparabil și eficace de
protecție a minorilor și a demnității umane, JO 1998 L 270.
55 Recomandarea nr. 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și
a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii audiovizuale și
de informare online, JO L 378, 27 decembrie 2006.
71
Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA), act normativ aplicabil instituțiilor

mass-media audiovizuale, prevede obligația furnizorilor de a respecta principiul
interesului superior al minorului; dreptul minorului la protecția imaginii și a
vieții sale private; cerințe privind protecția minorilor la difuzarea comunicărilor
comerciale; condițiile de participare a minorului la un program audiovizual;
obligația CA de a elabora prevederi detaliate în vederea asigurării protecției
minorilor; sancțiuni etc.

(9) Consiliul Audiovizualului instituie în Regulamentul privind conținuturile
audiovizuale prevederi detaliate referitoare la:
a) clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecției minorilor;
b) informațiile ce conțin date personale cu impact negativ asupra minorilor;
c) informaţiile cu impact negativ asupra minorilor;
d) informaţiile privind minorii aflaţi în situaţie de risc.
Întru executarea obligației dictate de art. 5 al CSMA, CA a adoptat câteva

acte administrative cu caracter normativ. Regulamentul cu privire la conținu-
turile audiovizuale56 conține un capitol separat (V) dedicat protecției minorilor
și reglementează cerințele detaliate privind respectarea drepturilor minorului
în programele audiovizuale, precum și criteriile de clasificare a programelor au-
diovizuale în vederea protecției minorilor. Alte două acte ale CA (Decizia nr. 98
din 19-07-2012 și Decizia nr. 99 din 19-07-2012, modificată în anul 2019) instituie
reglementări ce vizează clasificarea programelor audiovizuale și respectarea
drepturilor minorilor în programele audiovizuale. În mare parte, prevederile
deciziilor CA exemplificate se suprapun cu normele Legii cu privire la pro-
tecția copiilor împotriva impactului negativ al informației – act normativ
conform standardelor internaționale.
56 Regulamentul nr. 63 din 22.01.2021 privind conținuturile audiovizuale, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_

id=125023&lang=ro;
72
Cadrul legal conține suficiente mecanisme juridice de protecție a minorilor

împotriva impactului negativ al informației și sunt aplicabile tuturor tipurilor
de instituții media (audiovizuale, scrise, online). Actele normative aplicabile do-
meniului audiovizual (CSMA/actele administrative ale CA), precum și Legea cu
privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației satisfac
criteriile de calitate a legii, fiind conforme standardelor internaționale.
73
9. REGLEMENTĂRI PRIVIND DREPTUL DE

AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE
Reglementările privind dreptul de autor capătă o importanță deosebită pentru

sectorul media, în special, în contextul practicilor existente de stabilire a relațiilor
contractuale, dintre instituțiile mass-media și jurnaliștii salariați, prin încheierea
contractelor de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor. Din raționamente de
ordin financiar/fiscal, multe redacții angajatoare optează pentru remunerarea
jurnaliștilor fie doar în temeiul contractelor de autor, fie prin cumularea acesto-
ra cu acordurile individuale de muncă. Parte dintre aceste practici se înscriu în
conceptul de „muncă nedeclarată”, prevăzută și interzisă prin art. 71 al Codului
muncii57. În același timp, reglementările privind dreptul de autor sunt relevante
pentru instituțiile media și jurnaliști, în calitate de titulari de drepturi, care bene-
ficiază de un grad sporit de protecție prin asigurarea posibilității de valorificare
a operelor protejate de aceste drepturi.
Evoluția Republicii Moldova pe calea integrării europene a determinat armo-

nizarea legislației din domeniul dreptului de autor și drepturilor conexe cu
acquis-ul comunitar, în scopul asigurării unui nivel de protecție și de respec-
tare a drepturilor titularilor de drepturi echivalent celui existent în Uniunea
Europeană58.
Astfel, la data de 9 septembrie 2022 a intrat în vigoare o nouă Lege privind drep-
tul de autor și drepturile conexe (LDADC)59, substituind Legea nr. 139 din 2 iulie
2010. LDADC reglementează dreptul de autor și drepturile conexe, gestiunea
acestor drepturi, organizarea și funcționarea organizațiilor de gestiune colecti-
vă, precum și procedurile și mijloacele de reparare aplicabile în cazul încălcării
dreptului de autor și a drepturilor conexe.
57 Codul muncii, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=135052&lang=ro#, https://gov.md/sites/default/files/

document/attachments/subiect-02-nu-521-agepi-2021_0.pdf;
58 Nota informativă la proiectul Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe
59 Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=133204&lang=ro;
74
Raportul60 elaborat în anul 2021 de către expertul european Irina Lucan-Arjoca

a relevat numeroase carențe ale vechii LDADC (nr. 139 din 02.07.2010), precum
și discrepanțe dintre prevederile actului normativ și standardele comunitare.
Potrivit uneia din concluziile expertei, „noul proiect legislativ trebuie să aibă o
structură omogenă, care înlesnește cunoașterea și aplicarea normelor legale atât
de către grupurile țintă vizate, cât și de către simplii cetățeni, cunoscut fiind faptul
că domeniul este de un deosebit interes”.
Noua LDADC a asigurat armonizarea legislației naționale cu legislația UE, regle-

mentând, între altele, următoarele aspecte importante:
Condițiile de protecție a operelor și obiectelor drepturilor conexe. Lista

obiectelor în raport cu care nu se răsfrânge protecția dreptului de autor a fost
extinsă. Drepturile morale și patrimoniale ale subiecților drepturilor de autor,
precum și calculul termenelor de protecție a dreptului de autor sunt vizate în
reglementări clare și detaliate.
Excepțiile și limitările exercitării dreptului de autor și drepturilor conexe.

La acest capitol, au fost indicate expres care sunt excepțiile și limitările de la drep-
tul de reproducere, dreptul de radiodifuzare, dreptul de comunicare publică și
dreptul de punere la dispoziția publicului, acțiuni care sunt permise, fără consim-
țământul autorului sau al titularilor de drepturi și fără plata vreunei remunerații,
însă cu condiția pentru unele dintre acestea să fie menționate sursa și numele
autorului. În ceea ce privește operele de artă grafică sau plastică, fotografică sau
de arhitectură, condiția este să fie menționat locul unde se găsește originalul.
Utilizarea anumitor obiecte ale protecției fără autorizarea titularilor de

drepturi și/sau plata remunerației. Reglementările au drept scop facilitarea
accesului la operele publicate ale persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de ve-
dere sau cu alte dificultăți de citire a materialelor imprimate.
60 Raport privind evaluarea Legii nr. 139/2010 și a proiectului de modificare a acesteia în vederea armonizării cu directivele și
tratatele internaționale, http://agepi.gov.md/sites/default/files/2021/03/IP_Gap_Assessment_ROM.pdf;
75
Sistemul de gestiune a dreptului de autor și a drepturilor conexe. A fost

revizuit mecanismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor
conexe și de acordarea de licențe pentru drepturile asupra operelor muzicale
pentru utilizare online pe piața internă.
Noua LDADC reglementează expres Contractul de comandă (art. 34) – acord juri-
dic utilizat frecvent în sectorul media, precum și aspectele dreptului de autor și
drepturilor conexe în contractele de muncă (art. 33) – anterior „dreptul de autor
asupra operelor de serviciu”.
Prevederea ce instituie că noutățile zilei și faptele diverse reprezintă o simplă

informație a rămas intactă. Excepția de la limitarea dreptului de reproducere/
comunicare publică a operei protejate a suferit câteva modificări. Noua LDADC
permite punerea la dispoziția publicului a articolelor cu conținut informativ
protejate de dreptul de autor fără consimțământul autorului și fără plata vreunei
remunerații. Singurele condiții sunt ca astfel de utilizări să nu fie rezervate în
mod expres și ca să fie menționată sursa și numele autorului.
Art. 57 alin. (1) lit. c) al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe
Sunt permise, fără consimțământul autorului sau al titularului de drepturi și fără

plata vreunei remunerații, reproducerea, radiodifuzarea, comunicarea publică
și punerea la dispoziția publicului a operelor și a altor obiecte protejate aduse
anterior la cunoștința publicului în următoarele cazuri:
c) reproducerea de către presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziție

a unor articole publicate privind subiecte economice, politice sau religioase
de actualitate, a unor opere radiodifuzate sau televizate ori a altor obiecte
protejate cu același caracter în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod
expres rezervate și/sau folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru
difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri
de informare;
76
Cadrul juridic conține suficiente reglementări care să asigure protecția dreptu-

rilor de autor ale jurnaliștilor asupra operelor audiovizuale, scrise, fotografice
etc. Reprezentând o transpunere (parțială) a mai multor directive europene,
normele LDADC satisfac, în mare parte, cerințele de conformitate cu standardele
internaționale.
77
10. REGLEMENTĂRI PRIVIND

ACREDITAREA JURNALIȘTILOR
Acreditarea jurnaliștilor reprezintă o formă de recunoaștere oficială a unui

jurnalist sau a unui alt reprezentant al mass-mediei prin autorizarea prezenței
acestuia ca reprezentant al unei instituții de presă în sediul sau la activitățile unei
autorități/instituții publice, la care accesul mass-mediei este permis.
10.1. Acreditarea jurnaliștilor străini
Procedura de acreditare a jurnaliștilor străini în Republica Moldova este regle-

mentată de prevederile unui Regulament, aprobat prin hotărâre de guvern în
anul 199561. Regulamentul a fost emis întru executarea prevederilor Legii presei
și stabilește regulile de acreditare, drepturile și obligațiile corespondenților
permanenți în Republica Moldova, modalitatea de contestare a refuzului de
acordare a acreditării emis de către Ministerul Afacerilor Externe și Integrării
Europene (MAEIE) etc.
Art. 21 al Legii presei

Jurnaliștii străini sunt acreditați în Republica Moldova de Ministerul Afacerilor
Externe și Integrării Europene în baza cererilor prezentate de către publicațiile
periodice, agențiile de presă și de alte organizații interesate, conform
regulamentului aprobat de Guvern. Refuzul de acreditare a jurnaliștilor străini
poate fi atacat în instanța de judecată.
Publicațiile periodice și agențiile de presă pot acredita în modul stabilit jurnaliști

pe lângă autoritățile publice, precum și la manifestații artistice și sportive.
Organele şi organizațiile pe lângă care sunt acreditați jurnaliști îi informează

în prealabil pe aceștia despre măsurile ce urmează a fi întreprinse, le oferă
posibilitatea de a lua cunoștință de documentele necesare.
61 HG nr. 359 din 02-06-1995 cu privire la acreditarea jurnaliștilor străini în Republica Moldova, https://www.legis.md/cautare/
getResults?doc_id=45982&lang=ro#;
78
Regulamentul a fost adoptat în temeiul unei legi devenite, în mare parte, desue-
tă – Legea presei, și a fost supus modificărilor o singură dată, în anul 2005. Prin
urmare, reglementările existente sunt învechite și lacunare. Spre exemplu, pre-
vederea ce instituie că „accesul la informația oficială ce nu constituie secret de
stat sau militar este asigurat doar jurnaliștilor acreditați la Biroul de acreditare
al Ministerului” sau cea ce se referă la obligația de a „publica în Monitorul Oficial
anunțul privind declararea nulității carnetului de acreditare pierdut” nu răspund
într-o manieră adecvată realităților juridice actuale.
10.2. Acreditarea jurnaliștilor pe lângă Parlament
Reglementări privind acreditarea jurnaliștilor se conțin și în Regulamentul

privind acreditarea reprezentanților mijloacelor de informare în masă pe
lângă Parlament62, emis în temeiul Legii pentru adoptarea Regulamentului Par-
lamentului63. Regulamentul stabilește regulile de acreditare a reprezentanților
mijloacelor de informare în masă la sesiunile plenare ale Parlamentului, la
ședințele comisiilor permanente, la conferințele de presă organizate în cadrul
Parlamentului, la alte evenimente publice organizate cu participarea condu-
cerii Parlamentului, a liderilor de fracțiuni parlamentare, care se desfășoară
în incinta Parlamentului, precum și mecanismul de eliberare, de refuz şi de
anulare a legitimațiilor de acreditare ale reprezentanților mass-media.
Regulamentul include în categoria subiecților cu drept de acreditare jurnaliș-

tii, cameramanii, personalul tehnic TV și radio, care reprezintă diverse tipuri
de instituții mass-media. Printre acestea Regulamentul enumeră publicații
periodice, agenții de presă, portaluri informaționale, instituții audiovizuale,
înregistrate în condițiile legislației în vigoare, liberi profesioniști, precum și
cei care reprezintă mijloace de informare în masă din străinătate. Documen-
tul operează cu noțiuni precum „agenții de presă” și „publicații periodice”,
62 Regulamentul privind acreditarea reprezentanților mijloacelor de informare în masă pe lângă Parlament, https://www.
parlament.md/MassMedia/Acreditare/tabid/146/language/ro-RO/Default.aspx;
63 Legea nr. 797 din 02-04-1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, https://www.legis.md/cautare/get-
Results?doc_id=135296&lang=ro#;
79
preluate din Legea presei, care nu își găsesc locul în lista formelor actuale de
organizare juridică.
În general, prevederile regulamentului sunt suficiente și, conform practicilor

curente, nu creează obstacole presei în vederea îndeplinirii misiunii sale pro-
fesionale. Criteriile de acordare a acreditării, procedura de acreditare, precum
și drepturile și obligațiile persoanelor acreditate sunt reglementate, în mare
parte, clar și explicit. Singura obiecție ar fi pertinentă în cazul circumstanțelor
ce condiționează refuzul de a elibera actul permisiv sau retragerea acreditării,
care sunt vagi și lipsite de predictibilitate.
Pct. 19 al Regulamentului privind acreditarea reprezentanților mijloacelor

de informare în masă pe lângă Parlament
Biroul permanent al Parlamentului, la propunerea Secției relații cu mass-media,
are dreptul să refuze acordarea acreditării ori să retragă acreditarea pentru fapte
ce împiedică desfășurarea normală a activității Parlamentului (comportament
provocator, refuz de conformare normelor de conduită sau regulilor de securitate,
vestimentație indecentă etc.).
10.3. Alte forme de acreditare
La data de 6 decembrie 2022, Adunarea Populară (AP) a Unității Teritoriale

Autonome Găgăuzia (UTAG) a adoptat Hotărârea cu privire la aprobarea Re-
gulamentului cu privire la acreditarea mass-mediei pe lângă AP a UTAG. Prin
documentul emis, Legiuitorul UTAG și-a arogat drepturi și competențe arbitrare
de selectare a reprezentanților presei eligibili pentru a reflecta evenimentele din
cadrul ședințelor AP a UTAG, precum și de a impune restricții în privința politicii
editoriale a instituțiilor mass-media sau a mijloacelor tehnice de documentare a
materialelor jurnalistice.
Obligațiile și restricțiile legiferate prin acest Regulament sunt incompatibile cu

prevederile Constituției Republicii Moldova, ale Legii cu privire la libertatea de
exprimare, Legii cu privire la transparența în procesul decizional, precum și ale
80
Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei – fapt remarcat și într-o decla-
rație publică a organizațiilor necomerciale de media. ONG-urile de profil au mai
semnalat și alte tentative ale unor autorități locale de a introduce acreditarea.
Condiționarea de către primării sau de către Adunarea Populară a Găgăuziei a

accesului presei în sălile de ședințe printr-o procedură de „acreditare” constituie
o practică abuzivă și ilegală.
Potrivit legii, atât ședințele consiliului local, cât și cele ale Adunării Populare a
Găgăuziei sunt publice. Orice persoană interesată, inclusiv mass-media, este în
drept să asiste la aceste întruniri, precum și să participe, în condițiile legii, la orice
etapă a procesului decizional.
Art. 17 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală

Ședințele consiliului local sunt publice. Orice persoană interesată poate asista la
ședințele consiliului local.
Art. 29 al Regulamentului Găgăuziei

Sesiunile plenare ale Adunării Populare sunt deschise. Orice persoană interesată
poate fi prezentă la ședințele Adunării Populare, cu excepția cazurilor în care legea
prevede altfel.
Art. 13 alin. (1) al Legii privind transparența în procesul decizional

Ședințele din cadrul autorităților publice privind luarea de decizii sunt publice, cu
excepția cazurilor prevăzute de lege.
Unele autorități din cadrul administrației publice locale, precum și membrii

organului reprezentativ al Găgăuziei greșesc profund în dorința de a introduce
acreditarea pentru presă, făcând trimitere la aplicabilitatea acesteia în cadrul
Parlamentului.
Autoritățile din administrația locală (primăriile), Adunarea Populară a Găgăuziei,

precum și Parlamentul trebuie să respecte Legea privind transparența în proce-
sul decizional, act normativ care obligă autoritățile publice să permită accesul la
ședințele pe care le desfășoară. Cu toate acestea, spre deosebire de primele două,
accesul în incinta Legislativului este restricționat în virtutea faptului că legea
81
permite expres Parlamentului să-și asigure transparența procesului decizional

în conformitate cu propriul regulament.
Art. 3 al Legii privind transparența în procesul decizional

Sub incidența prezentei legi cad următoarele autorități publice care elaborează
proiecte de decizii (…) a) Parlamentul (…) f) autoritățile unităților teritoriale
autonome cu statut juridic special (…) g) autoritățile administrației publice locale.
Art. 7 alin. (2) al Legii privind transparența în procesul decizional

Transparența procesului decizional în cazul Parlamentului se asigură în
conformitate cu regulamentul acestuia.
Art. 13 alin. (1) lit. i) al Regulamentului Parlamentului, aprobat prin Legea

797
Biroul permanent al Parlamentului are următoarele atribuții: aprobă Regulamentul
privind acreditarea reprezentanților mijloacelor de informare în masă pe lângă
Parlament.
În condițiile accesului limitat al persoanelor în incinta Legislativului, restric-

ție bazată, în principal, pe motive de securitate, acreditarea reprezentanților
mass-media pe lângă Parlament se efectuează pentru asigurarea transparenței
în activitatea acestuia. În aceste condiții, acreditarea nu constituie decât un
mijloc de facilitare a accesului presei la evenimentele din Parlament (sălile de
ședințe ale comisiilor, birourile administrației Parlamentului etc.), precum și de
organizare eficientă a activității jurnaliștilor în vederea informării operative a
publicului larg despre activitatea parlamentarilor.
În situația în care Adunarea Populară a Găgăuziei condiționează accesul presei

la ședințe prin obținerea unei acreditări, mass-media constituie o categorie
defavorizată în raport cu orice altă persoană interesată să participe la ședințele
autorității.
La data de 4 noiembrie 2022, Procuratura Anticorupție a aprobat Protocolul

mass-media, care reglementează modul de interacțiune și comunicare cu mijloacele
de informare în masă. Între altele, documentul instituie reguli de acreditare a jur-
naliștilor de către Procuratura Anticorupție, însă reglementările privind condițiile
și procedura de refuzare a acreditării sau de retragere a actului permisiv lipsesc.
82
Protocolul mass-media
Instituțiile mass-media vor prezenta, la adresa electronică (…) următoarele
informații:
• Un demers adresat procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție prin care
organul mass-media solicită acreditarea jurnalistului său;
• Numele, prenumele jurnalistului, adresa electronică și numărul de telefon;
• Copia legitimației de presă.
În baza informației prezentate, Procuratura Anticorupție va decide referitor la
acreditarea jurnaliștilor, cu informarea acestora despre decizia adoptată în termen
de 5 zile lucrătoare, din data recepționării informației.
Reglementările existente privind acreditarea jurnaliștilor străini sunt învechite

și lacunare. Regulamentul privind acreditarea reprezentanților mijloacelor de
informare în masă pe lângă Parlament conține reguli suficiente și, în mare par-
te, clare și explicite, însă circumstanțele ce condiționează refuzul de eliberare a
actului permisiv sau retragerea acreditării sunt vagi și lipsite de predictibilitate.
Reglementările privind acreditarea jurnaliștilor pe lângă Adunarea Populară a
UTAG contravin legislației Republicii Moldova, precum și standardelor și prin-
cipiilor internaționale. Reglementările Procuraturii Anticorupție privind acredi-
tarea nu sunt suficient de elaborate, având potențialul de a genera interpretări
restrictive în raport cu mass-media.
83
CONCLUZII GENERALE
Cadrul național de reglementare a activității mass-media a trecut printr-o lungă

perioadă de tranziție, de la actele normative de stofă sovietică, moștenite din
perioada de până la dobândirea independenței Republicii Moldova, până la re-
glementări ce satisfac, cel puțin parțial, realitățile juridice reliefate de apariția și
dezvoltarea pluralismului în mass-media scrisă, audiovizuală și online.
Mediul juridic de activitate a presei autohtone a fost incert pe parcursul multor

ani și, deocamdată, o serie de carențe legislative vechi nu au fost remediate com-
plet. Principalele neajunsuri perindate vizează ineficiența Legii cu privire la acce-
sul la informație, lipsa reglementărilor în domeniul mediatic online, insuficiența
și ineficiența reglementărilor privind regimul juridic al proprietății mass-mediei,
lipsa măsurilor consacrate de sprijin a mass-mediei, superficialitatea respectării
legislației și practicile discriminatorii în domeniu. Totuși, este de remarcat faptul
că, în ultimii doi ani, cadrul legal național a trecut și prin schimbări benefice,
fiind completat cu reglementări, deși puține, însă necesare activității mass-media.
Câteva dintre carențele legislative ce au un impact negativ asupra îndeplinirii mi-

siunii sociale a presei, dar și îmbunătățirile rezultate din procesul de remodelare
și completare a cadrului legal, sunt punctate în următoarele concluzii:
Reglementările în domeniul accesului la informație sunt deficitare. Aplicarea

prevederilor Legii nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informație și
ale Codului administrativ nr. 116/2018 relevă carențe cronice precum lipsa
de uniformitate a jurisprudenței și a practicilor administrative sau restricți-
onarea ilegală a accesului la informațiile de interes public. Legea nr. 982-XIV
din 11.05.2000 privind accesul la informație, deși transpune standardele
minime ale Convenției Consiliului Europei privind accesul la documentele
oficiale, nu satisface bunele practici internaționale în domeniu, adaptate la
realitățile juridice curente. Totodată, aceasta nu conține prevederi suficient
de clare și explicite pentru a preveni sau, cel puțin, reduce practicile abuzive
84
de restricționare ilegală a accesului la informațiile de interes public. Codul

administrativ nr. 116/2018 conține prevederii contradictorii (interpretate,
până în prezent, în mod diferit de către instanțele de judecată) privind pro-
cedura prealabilă – fapt ce compromite procesul de apărare și revendicare
a dreptului de acces la informație. Prevederile Codului fiscal nr.1163/1997
privind secretul fiscal, deși „tălmăcite” în 2021 de Curtea Constituțională
din perspectiva îngrădirii accesului la informație, rămân vagi și au poten-
țialul de a obstrucționa activitatea presei. Legea cu privire la secretul de
stat nr. 245-XVI din 27.11.2008 rămâne neajustată la standardele comune
internaționale de asigurare a accesului la informația deținută de autoritățile
publice. Garanția specială oferită mass-mediei, prin prisma Legii nr. 182 –
XVI din 10.07.2008 privind protecția datelor cu caracter personal – art. 10
(„prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice”), are o
aplicabilitate practică modestă.
Reglementările privind activitatea mass-mediei audiovizuale sunt suficiente.

Reprezentând o transpunere a Directivei serviciilor mass-media audiovizu-
ale, normele Codului serviciilor media audiovizuale nr. 174/2018 satisfac,
în mare parte, cerințele de conformitate cu standardele internaționale.
Modificările operate în legislația audiovizuală (prin care inamovibilitatea
membrilor Consiliului Audiovizualului a fost exclusă, iar mecanismul de
numire și revocare a conducerii TRM – schimbat) contravin standardelor
și principiilor internaționale. Legislația secundară – actele administrative
adoptate de către Consiliul Audiovizualului – este insuficientă, învechită și,
parte din ea, nu corespunde criteriilor de claritate și previzibilitate.
Reglementările privind fondarea instituțiilor mass-media sunt suficiente și

răspund condițiilor juridice actuale. Prevederile Legii presei nr. 243-XIII
din 26.10.1994 ce vizează fondarea agențiilor de presă și a publicațiilor
periodice sunt desuete și inaplicabile, fapt ce reconfirmă necesitatea abro-
gării acestei legi. Cadrul de reglementare a regimului juridic al proprietății
instituțiilor mass-media nu este adaptat la starea actuală a domeniului
mass-media. Legislația în domeniul anticoncurențial este insuficientă și
împiedică asigurarea unei concurențe loiale pe piață. Mecanismele juridice
85
existente sunt incapabile să asigure prevenirea și contracararea situațiilor

dominante în formarea opiniei publice prin intermediul furnizorilor de
servicii media sau a instituțiilor de presă scrisă sau online.
Activitatea economică a presei este reglementată, în mare parte, suficient.

Legislația nu conține obstacole majore în implementarea platformelor de
abonamente electronice sau de donații pentru instituțiile mass-media, însă
persistă problemele legate de procesul de creare, gestiune și mentenanță a
platformelor, precum și de integrare a acestora la servicii de plată. Regle-
mentările privind măsurătorul național al audienței posturilor TV nu au
înlăturat deocamdată suspiciunile în privința corectitudinii ratingurilor
stabilite. Cadrul de reglementare a subvențiilor directe pentru activitatea
mass-mediei este inexistent, iar reglementările privind facilitățile fiscale
aplicabile publicațiilor periodice – depășite. Noua Lege cu privire la publi-
citate 62-XVI din 17.03.2022 a eliminat inexactitățile și ambiguitățile din
cadrul juridic preexistent. Fenomenul „publicității penetrante”, precum și
prevederile Codului serviciilor media audiovizuale nr. 174/2018 care permit
furnizorilor publici de servicii media să difuzeze publicitate comercială au
potențialul de a influența negativ piața. Actele normative administrative ale
Consiliului Audiovizualului nu conțin deocamdată reglementări specifice și
suficiente în privința comunicărilor comerciale. Insuficiența reglementări-
lor privind concurența pe piața media autohtonă rămâne a fi o problemă
nesoluționată.
Reglementările privind acreditarea jurnaliștilor străini sunt învechite și

lacunare. Regulamentul privind acreditarea reprezentanților mijloacelor
de informare în masă pe lângă Parlament conține reguli suficiente și, în
mare parte, clare și explicite, însă circumstanțele ce condiționează refuzul
de eliberare a actului permisiv sau retragerea acreditării sunt vagi și lipsite
de predictibilitate. Reglementările privind acreditarea jurnaliștilor pe lângă
Adunarea Populară a UTAG contravin legislației Republicii Moldova, pre-
cum și standardelor și principiilor internaționale. Reglementările Procura-
turii Anticorupție privind acreditarea nu sunt suficient de elaborate, având
potențialul de a genera interpretări restrictive în raport cu mass-media.
86
Reglementările privind reflectarea alegerilor în presă. Noul Cod electoral

nr. 73/2022 se remarcă prin prevederi noi, detaliate și necesare ce țin de
particularitățile reflectării alegerilor în mass-media. Un mecanism clar de
monitorizare și sancționare a instituțiilor mass-media scrise/online rămâne
însă nereglementat deocamdată. Aspectele problematice privind acordarea
dreptului la replică concurenților electorali nu au fost înlăturate de noua
versiune a actului normativ. Practicile preexistente arată că legislația sub-
secventă, adică Regulamentele privind reflectarea campaniei electorale, pe
care Comisia Electorală Centrală le aprobă ocazional, nu este suficient de
bine elaborată, oferind varii posibilități de eludare a normelor de drept, în
detrimentul concurenților electorali sau a instituțiilor mass-media.
Reglementările cu privire la protecția minorilor în mass-media. Cadrul legal

conține suficiente mecanisme juridice de protecție a minorilor împotriva
impactului negativ al informației și sunt aplicabile tuturor tipurilor de
instituții media (audiovizuale, scrise, online). Actele normative aplicabile
domeniului audiovizual (CSMA/actele administrative ale CA), precum și
Legea nr. 30/2013 cu privire la protecția copiilor împotriva impactului
negativ al informației satisfac criteriile de calitate a legii, fiind conforme
standardelor internaționale.
Drepturile de autor. Cadrul juridic conține suficiente reglementări care să

asigure protecția drepturilor de autor ale jurnaliștilor asupra operelor
audiovizuale, scrise, fotografice etc. Reprezentând o transpunere (parțială)
a mai multor directive europene, normele Legii privind dreptul de autor și
drepturile conexe nr. 230/2022 satisfac, în mare parte, cerințele de confor-
mitate cu standardele internaționale. Excluderea, în cazul preluării artico-
lelor de actualitate, a cerinței cumulative privind indicarea sursei constituie
o măsură capabilă să prejudicieze drepturile și interesele mass-mediei.
Cadrul legal de reglementare a libertății de exprimare este suficient și, în

mare parte, corespunde standardelor internaționale. Legea cu privire la
libertatea de exprimare oferă indivizilor, în general, și mass-mediei, în
particular, un grad sporit de protecție a dreptului de a se exprima liber,
87
instituind prezumții în favoarea acestei libertăți, precum și reguli proce-

durale avantajoase pârâților în cauzele cu privire la apărarea onoarei,
demnității și reputației profesionale. Presei îi revin o serie de garanții legale
suplimentare, precum exonerarea, în anumite situații, de răspundere totală
sau materială, confidențialitatea surselor de informare sau admisibilitatea
gradului de exagerare în relatările mass-mediei. Codul penal incriminează
cenzura și acțiunile de împiedicare intenționată a activității mass-media sau
de intimidare a jurnaliștilor pentru critică. Aplicabilitatea practică a acestor
două mecanisme de apărare a drepturilor mass-media însă s-a dovedit a fi
problematică. Articolul Codului contravențional ce reglementează calom-
nia, deși nu contravine standardelor internaționale, constituie, în anumite
situații, un mijloc de intimidare a presei.
88
RECOMANDĂRI
• Îmbunătățirea legislației privind accesul la informație prin reglemen-

tarea clară și explicită a limitelor ingerințelor în dreptul constituțional de
acces la informație; a standardelor de transparență proactivă; a criteriilor
și condițiilor de accesare, în scopuri exclusiv jurnalistice, a informației
ce constituie date cu caracter personal; a plăților pentru comunicarea
informațiilor de interes public.
• Modificarea prevederilor contradictorii ale Codului administrativ nr.

116/2018 ce vizează procedura prealabilă (art. 162-163 și art. 208) și
compromit procesul de apărare și revendicare a dreptului de acces la
informație.
• Ajustarea Legii cu privire la secretul de stat nr. 245-XVI din 27.11.2008 la

standardele comune internaționale de asigurare a accesului la informația
deținută de autoritățile publice. Modificarea reglementărilor ce institu-
ie regimul secretizării informațiilor pe termen nelimitat. Legiferarea
obligației pozitive a autorităților de a revizui sistematic oportunitatea
desecretizării unor categorii de informații.
• Modificarea Codului serviciilor media audiovizuale nr. 174/2018 în vede-

rea abrogării prevederilor legiferate prin Legea64 nr. 121 din 30.09.2021
pentru modificarea unor acte normative (ce vizează modificarea meca-
nismului de numire și de revocare a Consiliului Audiovizualului).
• Modificarea Codului serviciilor media audiovizuale nr. 174/2018 în vede-

rea abrogării prevederilor legiferate prin Legea65 nr. 158 din 04.11.2021
pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii
Moldova nr. 174/2018 (ce vizează modificarea mecanismului de numire și
de revocare a organelor de conducere și de supraveghere a furnizorului
public de servicii media).
64 Legea nr. 121 din 30.09.2021 pentru modificarea unor acte normative, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_
id=128048&lang=ro;
65 Legea nr. 158 din 04.11.2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128490&lang=ro.
89
• Elaborarea și aprobarea legislației secundare în domeniul audiovizua-

lului. Abrogarea de către Consiliului Audiovizualului a actelor adminis-
trative normative învechite și contrare principiilor de claritate și previ-
zibilitate a legii.
• Abrogarea Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.1994 – act normativ căzut
în desuetudine.
• Îmbunătățirea cadrului de reglementare a regimului juridic al proprie-

tății instituțiilor mass-media. Legiferarea unor mecanisme juridice în
domeniul anticoncurențial suficiente și eficiente pentru a preveni, iden-
tifica și contracara practicile anticoncurențiale (situațiile dominante în
formarea opiniei publice prin intermediul furnizorilor de servicii media
sau a instituțiilor de presă scrisă sau online).
• Îmbunătățirea reglementărilor privind activitatea economică a presei

în partea ce ține de crearea, gestiunea și mentenanța platformelor de
abonamente electronice sau de donații, precum și de integrare a acestora
la servicii de plată.
• Legiferarea mecanismelor de subvenționare a domeniului mass-media

și ajustarea la realitățile juridice actuale a reglementărilor privind facili-
tățile fiscale aplicabile „publicațiilor periodice”.
• Abrogarea prevederilor Codului serviciilor media audiovizuale nr.

174/2018 care permit furnizorilor publici de servicii media să difuzeze
publicitate comercială, având astfel potențialul de a influența negativ
piața. Elaborarea și adoptarea de către Consiliul Audiovizualului a actelor
administrative normative care să conțină reglementări specifice și sufici-
ente în privința comunicărilor comerciale.
• Abrogarea reglementărilor învechite și lacunare privind acreditarea

jurnaliștilor străini. Îmbunătățirea Regulamentului privind acreditarea
reprezentanților mijloacelor de informare în masă pe lângă Parlament.
• Abrogarea reglementărilor privind acreditarea jurnaliștilor pe lângă

Adunarea Populară a UTAG.
90

Evaluarea Cadrului Juridic de Reglementare A Activității Mass-Media

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Cadrului Juridic de Reglementare A Activității Mass-Media

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EVALUAREA

© Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

CC Curtea Constituțională a Republicii Moldova

CEDO Convenția Europeană pentru Drepturile Omului

CETT Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră

CJI Centrul pentru Jurnalism Independent

CM Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei

CNPDCP Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

CoE Consiliul Europei

Constituția Constituția Republicii Moldova

CPDAE Consiliul pentru Prevenirea Discriminării și Asigurarea Egalității

CSMA Codul serviciilor media audiovizuale

CtEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului

DSMA distribuitori de servicii media audiovizuale

FSMA furnizori de servicii media audiovizuale

LAI Legea privind accesul la informație

LDADC Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

LLE Legea privind libertatea de exprimare

LPDCP Legea privind protecția datelor cu caracter personal

TRM Compania „Teleradio Moldova”

1. NORME CONSTITUȚIONALE ȘI DE DREPT INTERNAȚIONAL .............................................................7

2. REGLEMENTAREA LIBERTĂȚII DE EXPRIMARE A MASS-MEDIEI ..................................................... 12

3. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACCESULLA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC................................. 25

4. REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚII MASS-MEDIEI AUDIOVIZUALE . ..................................................... 44

5. REGLEMENTĂRI PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETĂȚII...................................................... 51

6. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ECONOMICĂ ...................................................................... 57

7. REGLEMENTĂRI PRIVIND REFLECTAREA ALEGERILOR ÎN MASS-MEDIA ...................................... 65

8. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA MINORILOR........................................................................... 71

9. REGLEMENTĂRI PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE .................................... 74

10. REGLEMENTĂRI PRIVIND ACREDITAREA JURNALIȘTILOR . ........................................................... 78

Analiza cadrului juridic de reglementare a activității mass-mediei din Republica

Prezenta cercetare reprezintă o continuare a demersului analitic pus în practică

Prezentul raport face o retrospectivă a actelor normative cu incidență asupra

Analiza scoate în evidență (in)/suficiența segmentară a cadrului de reglementare

Subsecvent, CJI vine cu o serie de concluzii și recomandări pentru autorități,

1.1. Constituția Republicii Moldova

Constituția1 Republicii Moldova, adoptată la data de 29 iulie 1994, consacră două

În anul 1998, Curtea Constituțională (CC) a oferit o interpretare a articolu-

Dreptul de acces la informație al mass-mediei are o importanță notorie și

1 Constituția Republicii Moldova: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro;

tatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt,

1.2. Tratate internaționale ratificate

Constituția Republicii Moldova recunoaște caracterul obligatoriu al legislației

Declarația Universală a Drepturilor Omului

Republica Moldova (la acea vreme, RSSM) a aderat la Declarația Universală a

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră

În anul 2002, Republica Moldova a ratificat3 Convenția Europeană cu privire la Te-

3 Legea pentru ratificarea Convenției Europene cu privire la Televiziunea Transfrontalieră: https://www.legis.md/cautare/get-

Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale

Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale4, din 18

În contextul importanței incontestabile a Convenției de la Tromsø, în calitate de

4 Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale: https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=JH-

Dezvoltarea democratică a Republicii Moldova este imposibilă fără respectarea

2.1. Legea cu privire la libertatea de exprimare

La 23 aprilie 2010, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu

În mare parte, prevederile LLE reprezintă o reflecție a principiilor rezultate

LLE garantează oricărei persoane dreptul de a se exprima liber, stabilind că

6 Legea cu privire la libertatea de exprimare, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=126675&lang=ro;

LLE instituie un regim special de protecție în raport cu persoanele care își

LLE garantează oricărei persoane dreptul de a critica statul și autoritățile

În privința persoanelor publice şi a persoanelor fizice care exercită funcții