Catrene

Cu ghimpi pe trene
Epigramatice
Și nu doar
 
 
 
Ca personaj e odios
Ca literat e copios
Ca om deci vezi nu e deloc gustos
Ca narator e fastuos
 
Artiștii-s de fel delicioși
De la distanță să-i cunoști
În cercul lor sunt odioși
Chiar cu idei de îi...împroști
 
Sprea confirma, mai pe sucite
Vorba de neam cu a sa ocară
Con’ Iancu nu pe ocolite
Se transferă în altă țară
Profet nouă, deci din afară
 
Continuitate
 
Românu-n veci nu s-a schimbat
Și sta-va dar imparțial
Cum Caragiale magistral
L-a zugrăvit...ca Turmentat
 
Fidelitate
 
Politicienii-s de parale
Cu toată tagma mafiotă
Din marele Caragiale
La fapte...nu schimbă o iotă
 
Trimetrie!!
 
El tot trăgea la bare dară
Ea cam evolua la...bară
Nici fie-va deci întrebare
Ce s-a(u) produs? Plod....după bare!
 
Trimetrie!
 
Haine vs platoșe
 
Bătrînețe, haine grele?!
Încai aș zbura cu ele
Și să fie enșpe rânduri!
De ce stau însă pe...scânduri?
Că-s mai mult platoșe ele!!
 
 
Moș Juan
 
Deși-a ajuns la vârsta-a treia
Nu i s-a stins de fel scânteia
Are ca țintă tot femeia
Doar c-a uitat care era ideia
 
Nici pe patul morții
Nu-i de trândăveală
Zvârle bobii sorții
Fals ca lecuială
???
 
Bunicuțo, de ce ai buze așa de mari?
Ca te te sug mai bine!
Bunicuțo, de ce ai labe(brațe) așa de tari?
Ca să ți-o frec mai bine!
Bunicuțo, de ce ai coadă așa mare?
Ca să te sado-mado mai bine!
 
E cam mereu c-un picior în groapă
Ghici
Groparul
 
E cam mereu cu capul în nori
Ghici
Aviatorul
 
E cam mereu luat în pumni
Ghici
Boxerul
 
E cam mereu pus pe fugă
Ghici
Atletul
 
Unui pălăriat
 
Măgarul e needucat
Că paiele din pălărie
Ți le preferă la tocat? 
Păi alt ce ai în țăcălie?
 
Să fie oare educat?
La tipi zice jos pălăria
La tipe, vezi dar măgăria,
Zice: Nădragii-s de-aruncat!
 
 
Capetele țuguiate
Tot au și idei pătrate
Nici capetele prea rotunde
Gândul brut ușor n-ar tunde
Capetele chiar pătrate
Sfere au nenumărate
Mici dar nicidecum gingașe
Bulbuci mulți și balonașe
 
Imitație sau tot confuzie
Nimic nu se copiază, totul se re-pliază
Orice e o torsiune, fie și ca infime
 
Nimic nu se repetă,
nimic nu e din nou,
ci totul trece-obraz-popou
prin a anomiei...trompetă
 
nimic este marginea lui tot
și viceversa
dar între sunt toate
adică, sic, celelalte!!
 
 
Damian Luz