Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procesul Decizional Metode de Fundamentare A Deciziilor
Procesul Decizional Metode de Fundamentare A Deciziilor
1
c)-decizii programate se bazeaza pe date si informatiicunoscute si care se iau de
regula pe baza unor programe, scheme, procedee prestabilite. Obiectul lor il constituie
problemele care implica o actiune imediata, in domenii de mai mica importanta si care
au un grad mare de repetare. Adesea aceste decizii se iau de catre managerii de la
nivelurile ierarhice inferioare (managerii de prima linie).
2. –dupa orizontul deciziilor:
a)-decizii strategice vizeaza probleme esentiale ale firmei, ale incadrarii ei in
mediul de afaceri, pe o perioada lunga de timp (3-5-10 ani) Ex. :orientarea actiunilor de
CD, asimilarea de produse noi.
b)-decizii tactice vizeaza stabilirea cailor concrete de atingere a unor obiective pe
o perioada de timp de pana la un an.
a)-decizii curente(operative) urmaresc stabilirea unor solutii sau masuri operative
pentru probleme ce privesc activitatea curenta. Au o frecventa mare (zilnic, saptamanal)
si privesc perioade foarte scurte de timp.
3. dupa gradul de cunoastere de catre decident a probabilitatilor de obtinere a
rezultatelor:
a)-decizii in conditii de certitudine sunt deciziile la care fiecare actiune conduce la un
anumit rezultat determinat si posibil de cuantificat cu exactitate.
b)-decizii in conditii de risc sunt deciziile la care fiecare actiune conduce la
anumite rezultate posibile, rezultate la care se cunosc probabilitatile de realizare.
c)- decizii in conditii de incertitudine sunt deciziile la care fiecare actiune conduce
la anumite rezultate posibile, rezultate la care nu se cunosc probabilitatile de realizare.
4. dupa frecventa si regularitatea cu care se iau deciziile:
a)- decizii cu frecventa mare se iau zilnic in special de managerii de la nivelele
ierarhice inferioare. Includem aici deciziile operative si deciziile programate.
b)- decizii cu frecventa mica dar care se iau la intervale regulate de timp sunt
reprezentate de deciziile tactice.
c)- decizii cu caracter exceptional se iau cand procedurile existente nu permit
solutionarea unor probleme noi. Includem aici deciziile strategice si cele neprogramate.
Cerintele deciziei economice
Decizia economica are anumite particularitati si cerinte care o deosebesc de alte tipuri
de decizii:
1. -ea trebuie sa fie fundamentata stiintific, adica sa tina cont de:
conditiile concrete ale perioadei si mediului la care se refera;
legitatile si tendintele dezvoltarii sistemelor economice;
toate informatiile interne si externe firmei.
2. -decizia economica trebuie sa fie imputernicita, adica sa fie luata de acel
decident (individual sau colectiv) care are dreptul legal sau cel putin autoritatea
necesara;
3. -decizia economica trebuie sa fie bine delimitata pentru a nu permite
interpretari diferite si trebuie corelata cu decizii anterioare referitoare la
aceeasi problema;
4. -deciziile economice trebuie sa fie oportune adica sa fie luate in momentul in
care situatia concreta impune necesitatea luarii acelei decizii;
2
5. - decizia economica trebuie sa aiba o forma de prezentare, de redactare clara,
concisa, usor de inteles sa fie formulata la nivelul de intelegere al celor care
trebuie sa o indeplineasca.
Procesul de luare a deciziei
Prin procesul de luare a deciziei se intelege o activitate deosebit de complexa care isi
propune sa identifice solutiile optime pentru atingerea anumitor obiective precise.
Complexitatea, multitudinea si uneori actiunile diferite de la caz la caz a factorilor
in cadrul procesului de luare a deciziei, existenta mai multor criterii de evaluare a
variantelor decizionale, fac ca pentru luarea deciziei sa nu existe o reteta general
valabila.
Exista insa posibilitatea adoptarii unui model general al procesului decizional
urmand ca de la caz la caz, in functie de tipul deciziei, de numarul de decidenti si de
alte criterii, parcurgerea etapelor si fazelor acestui model sa fie particularizata.
Identificam astfel, trei etape ale procesului decizional:
1. Pregatirea procesului decizional;
2. Alegerea variantei optime si luarea propriu-zisa a deciziei;
3. Aplicarea si controlul modului de realizare a deciziei.
1. Pregatirea procesului decizional. Desi este foarte importanta, cel mai
frecvent aceasta etapa este neglijata. In acdrul acestei prime etape identificam
urmatoarele faze:
a) stabilirea problemei asupra careia trebuie sa decidem. In cadrul acestei
faze este important sa se faca separarea prioblemei de rezolvat de sarcina curenta,
unde decizia nu se justifica.
Este important ca de la inceputul procesului decizional sa se stabileasca daca probleme
este noua, este o problema de metoda sau una de procedura pentru a sti daca avem o
decizie neprogramata, programata sau semiprogramata;
b) stabilirea informatiilor cu caracter legislativ, juridic si normativ care
au tangenta cu problema decizionala. Se impune o buna cunoastere a ansamblului de
acte normative care au legatura cu problema decizionala pentru ca alegerea unei
anumite variante decizionale sa nu contravina acestora. Pe langa restrictiile legale se
impune de asemenea identificarea restrictiilor din mediul ambiant precum si a
restrictiilor din punct de vedere al resurselor disponibile;
c) culegerea si tratarea informatiilor . Dupa culegerea informatiilor legate
de problema decizionala urmeaza ordonarea acestora, gruparea lor dupa diferite criterii,
sistematizarea lor. O data cu aceasta operatie se poate incerca o analiza a informatiilor
in vederea identificarii tendintelor si a consecintelor acestora.
2. Alegerea variantei optime si luarea propriu-zisa a deciziei
d) Analiza situatiei cu ajutorul informatiilor si elaborarea variantelor
decizionale.
In acest scop se precizeaza criteriile de evaluare ale variantelor , criterii care pot fi:
Cantitative, adica se exprima numeric si pot fi cuantificabile;
Calitative, adica se exprima cu ajutorul unor calificative.
Dupa analiza informatiilor se elaboreaza mai multe variante de rezolvare a
problemei (variante decizionale). Cu cat este mai mare numarul de variante
decizionale cu atat este mai dificila alegerea varianatei optime, dar cu atat exista
mai multe sanse ca rezultatele obtinute in urma aplicarii acesteia sa fie mai bune.
3
e) Alegera solutiei optime si luarea deciziei
In aceasta faza trebuie sa se tina seama de riscuri, de costuri, de perioada de aplicare
si valorificare a deciziei.
Legat de risc, se impune o atenta analiza a riscului pe care-l implica fiecare
varianta decizionala in functie de avantajele pe care se sconteaza. Utilizarea pentru
alegerea variatei decizionale celei mai avantajoase a unor modele matematice conduce
la reducerea riscului prin cresterea caracterului stiintific al deciziei.
Cu privire la costuri se recomanda alegerea ca varianta decizionala optima a
aceleia care asigura obtinerea celor mai bune rezultate cu eforturi cat mai mici.
Factorul timp poate determina cresterea eficientei deciziei prin reducerea ciclului
decizional. Decizia va fi cu atat mai eficienta cu cat va fi luata si materializata mai
aproape de momentul aparitiei situatiei decizionale, iar cu cat se prelungeste procesul
decizional scade eficienta acesteia.
Rezultatul acestei faze este decizia, adica acea linie de actiune aleasa constient.
Procesul decizional nu se incheie cu luarea deciziei, urmeaza etapa a treia de aplicare
si contol a modului de aplicare.
4
c). modele de decizie in conditii de incertitudine;
2.- in functie de numarul de decidenti:
a). modele de decizie individuale (unipersonale);
b). modele de decizie de grup;
3.- in functie de numarul criteriilor de evaluare a variantelor decizionale:
a). modele de decizie unicriteriale;
b). modele de decizie multicriteriale.
Cand aprecierea variantelor decizionale se face cu ajutorul mai multor criterii
decizionale, acestea pot fi cantitative (marimi numerice) sau calitative (calificative).
In cazul in care avem mai multe criterii se pune problema de a stabili o modalitate
prin care consecintele variantelor decizionale, evaluate in functie de aceste criterii, sa
poata fi insumate.
Problema a fost rezolvata de doi specialisti: Von Neumann si Oscar Morgenstern
care au elaborat teoria utilitatii.
Utilitatea este o marime estimata subiectiv de catre decident privind consecintele
variantelor decizionale. Valoric utilitatea se incadreaza intotdeauna in intervalul [0,1].
Conform teoriei utilitatii se acorda intordeauna utilitatea maxima (1) consecintei
celei mai avantajoase si utilitatea minima (0), consecintei celei mai dezavantajoase,
indiferent de natura de optimizare a criteriului decizional. Transformarea celorlalte
consecinte (in afara de cele maxime si minime) in utilitati se poate face prin aprecieri
subiective sau prin metode matematice.
Ca metode matematice pot fi utilizate:
-metoda interpolarii liniare;
-metoda transformarii liniare.
1. Metoda interpolarii liniare
Aceasta metoda se bazeaza pe definirea:
- utilitatii maxime pentru o varianta u(V1)=1, in situatia in care V1 este varianta cea
mai avantajoasa din punct de vedere al criteriului respectiv;
- utilitatii mimime pentru o varianta u(V0)=0, in situatia in care V0 este varianta cea
mai dezavantajoasa din punct de vedere al criteriului respectiv;
Daca u(V1)>u(V0) atunci V1 P V0 ( varianta decizionala V1 este preferata
variantei decizionale V0), iar daca u(V1)=u(V0) atunci cele doua variante
decizionale sunt echivalente.
Stabilirea utilitatilor prin metoda interpolarii liniare intre 0
si 1 se poate face astfel:
Notam cu :
V1 = varianta cu utilitatea maxima u =1;
V0 = varianta cu utilitatea minima u =0;
Vi = varianta decizionale i;
Xj = criteriul decizional j;
Xij 1 = consecinta cea mai avantajoasa in criteriul j;
Xij 0 = consecinta cea mai dezavantajoasa in criteriul j;
Xij = consecinta variantei decizionale i in criteriul j;
uij = utilitatea variantei decizionale i in criteriul j;
Pentru orice criteriu Xj determinarea utilitatiilor se face pornind de la ecuatia dreptei:
5
y = ax+b
unde:
y = utilitatea
x = consecinta
a,b = constante
Pentru V1 si V0 vom scrie cite o ecuatie in functie de ecuatia dreptei.
Pentru V1:
a*xij1 +b = 1
Pentru V0:
a*xij0 +b = 0
Cu cele doua ecuatii se formeaza un sistem de ecuatii cu doua necunoscute care
se rezolva. In final obtinem:
xij – xij0
U(xij) = xij 1 – xij 0
Pentru criteriile care se optimizeaza prin minim consecinta cea mai avantajoasa
este cea minima si cea mai putin avantajoasa este cea maxima.
Pentru criteriile care se optimizeaza prin maxim consecinta cea mai avantajoasa
este cea maxima si cea mai putin avantajoasa este cea minima.
2. Metoda transformarii liniare
Pentru criteriile de maxim se foloseste relatia:
U(xij) = xij / max xij
Pentru criteriile de minim se foloseste relatia:
U(xij) = (1/xij) / max (1/xij)
Alegera variantei optime dupa mai multe criterii decizionale impune ierarhizarea
acestora prin acordarea de catre decident a unor coeficienti de importanta (kj) cuprinsi
in intervalul 0,1 cu recomandarea ca:
r
kj = 1
j=1
6
1.-decizii in conditii de certitudine, la care fiecare actiune conduce la un rezultat
determinat. Avem in aceasta situatie o singura stare a naturii a carei probabilitate de
realizare este 1.
2.-decizii in conditii de risc, la care fiecare actiune conduce la un ansamblu de
rezultate posibile, cu probabilitate cunoscuta. In aceasta situatie exista mai multe stari
ale naturii a caror probabilitate de realizare este cunoscuta. Se respecta relatia:
n
S pk = 1
k=1
7
Starea naturii S1 S2 Sk.. Sn
Probabilitatea p1 p2 pk.. pn
de realizare a
starii naturii
Criterii de X1 X2 .Xj.. Xr X1 X2 ..Xj..Xr X1 X2 ..Xj..Xr X1 X2Xj..Xr
decizie
Coeficienti de K1 k2 ..kj.. kr k1 k2 ..kj.. kr k1 k2 ..kj. kr k1 k2 ..kj.. kr
importanta ai
criteriilor de
decizie
Variante V1 u111 u121 u1j1u1r1 u112 u122 u1j2u1r2 u11k u12k u1jku1rk u11n u12n u1jnu1rn
decizionale u211 u221 u2j1u2r1 u212 u222 u2j2u2r2 u21k u22k u2jku2rk u21n u22n u2jnu2rn
V2 : : : : : : : : : : : :
: : : :
: ui11 ui21 uij1 uir1 ui12 ui22 uij2 uir2 ui1k ui2k uijk uirk ui1n ui2n uijn uirn
: : : : : : : : : : : :
Vi : : : :
um11 um21umj1umr1 um12 um22umj2umr2 um1k um2kumjkumrk um1n um2numjnumrn
:
Vm
Decidenti D1 D2 . De . Dq
Coeficienti de s1 s2 . se . sq
importanta ai
decidentilor
Utilitatile se pot stabili pe cale grafica, prin interpolare sau pe cale analitica,
utilizandu-se concepte si reguli stabilite de teoria utilitatilor, prezentate anterior
8
Modele de rationalizare a deciziilor unipersonale
Metode specifice deciziilor in conditii de certitudine
Un model al deciziilor in conditii de certitudine unipersonale se prezinta astfel:
Starea naturii S1
Probabilitatea de realizare a starii p1
naturii
Criterii de decizie X1 X2 . Xj .. Xr
Coeficienti de importanta ai criteriilor K1 k2 .. kj .. kr
de decizie
Variante decizionale V1 u11 u12 u1j u1r
V2 u21 u22 u2j u2r
: : : : :
Vi ui1 ui2 uij uir
: : : : :
Vm um1 um2 umj umr
Din modelul general al deciziilor complexe, multidimensionale extragem
elementele specifice deciziilor in conditii de certitudine, la care participa un singur
decident:
-o singura stare a naturii, a carei probabilitate de realizare este 1;
-multimea criteriilor decizionale;
-multimea coeficientilor de importanta ai criteriilor de decizie;
-multimea variantelor decizionale;
-multimea consecintelor decizionale in functie de criteriile de decizie.
Pentru identificarea variantei decizionale optime in situatia unei decizii in conditii
de certitudine putem utiliza: metoda utilitatii globale, metoda ELECTRE, metoda
Onicescu si tabelul decizional.
Metoda utilitatii globale
Se utilizeaza atunci cand evaluarea variantelor decizionale se face cu mai multi
indicatori. Acestia pot sa fie de importanta diferita pentru decident, situatie in care se
impune ierarhizarea lor prin acordarea de coeficienti de importanta pentru toate criteriile
existente.
In situatia in care criteriile de decizie sunt egale ca importanta vom calcula
utilitatea globala si vom identifica varianta optima, astfel:
r
Vopt = max S uij
i j=1
In situatia insa in care criteriile de decizie sunt diferite ca importanta vom calcula
utilitatea globala si vom identifica varianta optima, astfel:
r
Vopt = max S uij *kj
i j=1
9
Din modelul general al deciziilor complexe, multidimensionale extragem
elementele specifice deciziilor in conditii de risc, la care participa un singur decident:
-multimea starilor naturii;
-probabilitatile de realizare ale starilor naturii sunt cunoscute iar suma lor este 1;
-multimea criteriilor decizionale;
-multimea coeficientilor de importanta ai criteriilor de decizie;
-multimea variantelor decizionale;
-multimea consecintelor decizionale in functie de criteriile de decizie.
Pentru identificarea variantei decizionale optime in situatia unei decizii in conditii
de risc putem utiliza: metoda sperantei matematice, metoda arborelui decizional si
simularea decizionala.
Metoda sperantei matematice
Poate fi aplicata atat in situatia in care variantele decizionale sunt evaluate cu
ajutorul unui singur criteriu (care se optimizeaza fie prin maximizare fie prin minimizare),
cat si in situatia in care pentru o mai buna evaluare utilizam mai multe criterii de decizie
(egale sau diferite ca importanta). Pentru fiecare situatie descrisa prezentam relatiile de
calcul pentru rationalizarea unei astfel de decizii.
a1) -un singur criteriu decizional ce se optimizeaza prin maxim:
n
Vopt = maxS pk * xik
i k=1
10
nu poate fi determinat in momentul luarii ei, dar a carui probabilitate poate fi anticipata
in urma investigatiilor facute.
D=noduri decizionale (in cadrul acestora decizia este luata de decident);
A=noduri aleatoare (in cadrul acestora decizia apartine unor factori externi,
independenti de decident).In aceste momente decidentul poate cel mult sa estimeze
probabilitatile cu care natura alege anumite alternative ;
d=momente decizionale;
a=momente aleatoare;
xijkr =consecinta variantei i din momentul decizional d1, in starea naturii k din
momentul aleator a1, a variantei j din momentul decizional d2 in starea naturii r din
momentul aleator a2.
Aplicarea metodei arborelui decizional presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
-stabilirea momentelor aleatoare si de decizie, precum si a alternantei lor;
-culegerea informatiilor referitoare la alternativele posibile;
-reprezentarea arborelui decizional si stabilirea probabilitatilor de manifestare a
starilor naturii;
-calculul sperantei matematice (Hi) pentru fiecare varianta decizionala, incepand
cu ultimele noduri decizionale si continuand pana la nodul decizional initial.
De exemplu, calculul sperantei matematice pentru varianta j din momentul
decizional d2, pentru nodul decizional D k :
Hj = (xijk1 * p21)+ (xijkr * p2r)+ (xijko * p2o)
Vopt = max Hi
i
11
a1) -un singur criteriu decizional ce se optimizeaza prin maxim:
Vopt = max max (xik )
i k
12
Inlocuind in aceasta relatie probabilitatile de realizare a starilor naturii p k cu valorile
estimate pentru cele doua stari (favorabila si nefavorabila), obtinem:
Vopt = max [a *xi1 +(1-a)*xio ]
i
unde:
xi1 = consecinta variantei decizionale i din starea naturii favorabila;
xi0 = consecinta variantei decizionale i din starea naturii nefavorabila;
Aplicarea criteriului optimalitatii in situatii diferite se face dupa relatiile de mai jos:
a1) -un singur criteriu decizional ce se optimizeaza prin maxim:
Vopt = max [a *xi1 +(1-a)*xio ]
i
13
Vopt = min max [ max (S uijk ) - Suijk ]
i k i j=1 j=1
14
In cazul problemelor in conditii de grup o particularitate fata de cele unipersonale
este ca aici apar doua grupe mari de probleme ce trebuie rezolvate:
1).-exista o ordine de preferinta pentru variantele decizionale stabilita de catre
fiecare decident iar regulile cunoscute ca: consensul, marea majoritate sau simpla
majoritate nu pot fi aplicate pentru simplul fapt ca nu conduc la nici un rezultat. In
aceasta situatie exista metode specifice deciziilor de grup care pornind de la preferinte
individuale diferite ale membrilor grupului conduc la o ordonare a variantelor decizionale
reprezentativa pentru ansamblul decidentilor. Aceste metode sunt:
-decizia de grup ca o 'compunere' de preferinte individuale;
-decizia de grup ca o 'compunere' de utilitati individuale;
-metoda permutarilor succesive;
-algoritmul Deutch-Martin.
2).-exista mai multi decidenti care impreuna parcurg toate etapele procesului de
rationalizare a unei probleme decizionale, de la identificarea variantelor, a indicatorilor,
a echivalarii influentei fiecarui indicator pentru fiecare varianta si stare a naturii. In
aceasta situatie se urmareste identificarea variantei optime in functie de optiunea
specifica a fiecarui participant. De exemplu, decidentii pot avea opinii diferite cu privire
la ierahizarea indicatorilor ceea ce va conduce la estimarea unor coeficienti de
importanta diferiti pentru fiecare criteriu, de la decident la decident.
In acest caz modelul general decizional prezentat la deciziile unipersonle se va
multiplica de atatea ori cati decidenti constituie grupul. La fel ca in cazul deciziilor
unipersonale si in cazul deciziilor de grup exista metode si tehnici specifice deciziilor in
conditii de certitudine, risc si incertitudine.
Prezentan mai jos relatiile de calcul pentru cazul in care variantele sunt evaluate
cu ajutorul mai multor criterii de decizie a caror importanta este diferita.
Decizie de grup in conditii de certitudine:
r q
Vopt = max S S uije *kj *se
i j=1 e=1
15
i j=1 e=1 j=1 e=1
16
Prin utilizarea acestei metode nu se iau in considerare preferintele ci utilitatile
individuale exprimate de membrii grupului pentru variantele ce formeaza problema
decizionala. Alegerea variantei reprezentative la nivelul grupului de decidenti se face in
functie de utilitatea colectiva rezultata prin insumarea utilitatilor individuale.
De D1 D2 ….. De ….. Dq q
Vi uie
e=1
V1 V2 …Vi …. Vm
V1 a1 1 a1 2 a1 i
a1 m
V2 a2 1 a2 2 a2 i a2 m
Vi ai 1 ai 2 ai i ai m
Vm am 1 am 2 am i am m
17
Termenul general al acestei matrici este a j k = se, pentru care Vj este cel putin la
e=1
A = aj k - aj k
j>k)j<k)
Daca in matricea de mai sus se modifica ordinea variantelor decizionale se obtin alte
valori ale lui A. Ordonarea variantelor decizionale care corespunde valorii maxime a lui
A este considerata ca reprezentativa si definitiva.
Exemplu:
Fie trei decidenti D1, D2 si D3 si trei variante decizionale care formeaza urmatorul
tabel al ordonarilor:
D1 D2 D3
V1 V2 V3
V2 V3 V1
V3 V1 V2
s1=0,1 s2=0,2 s3=0,7
V1 V2 V3
V1 - 0,8 0,1
V2 0,2 - 0,3
V3 0,9 0,7 -
A1=0,8+0,1+0,3-(0,2+0,9+0,7)=-0,6
Algoritmul Deutch-Martin
Fie matricea:
De D1 D2 ….. De ….. Dq
Vi
V1 u11 u12 … u1e …. u1q
V2 u21 u22 … u2e …. u2q
. ui1 ui2 … uie …. uiq
. um1 um2 … ume …. umq
Vi
.
.
Vm
Pasii algoritmului sunt urmatorii:
1.-se face o aranjare arbitrara a liniilor corespunzand celor m variante decizionale;
18
2.-se calculeaza momentele linie si se reordoneaza liniile in ordinea crescatoare a
acestora;
3.-se calculeaza momentele coloana si se reordoneaza coloanele (decidentii) in
ordinea crescatoare a acestora;
4.-se reia algoritmul de la punctul 2 si se continua pana nu mai sunt necesare
reordonari.
Calculul momentelor linie se face astfel:
q
e *uie
e=1
Mli =
q
uie
e=1
Mc e =
m
uie
i=1
unde :
e = numarul de ordine al decidentului;
i = numarul de ordine a variantei decizionale.
19