NEXUM

TRANSFORMĂ-ȚI VIAȚA ÎNTR-UN BUSINESS

ÎN 29 ZILE

de CRISTIAN CHIFOI
 Nexum
(latină: conexiune)

Disclaimer
• această carte este exclusiv digitală (ebook)
• conținutul cărții reprezintă practici testate și validate în afaceri și alte investiții, nu doar teorii preluate din cărți
• acest document reprezintă structura cărții pe capitole și ce vei învăța în fiecare
• cartea nu oferă sfaturi financiare, ci opțiuni, pentru oricine vrea să aducă mai multă valoare în societate și să fie
plătit mai bine

Cartea este structurată în 7 nexum (capitole), o prefață și o postfață, după cum urmează:

Prefață: Varianta ta inițială

Nexum I: Înțelege cum funcționează banii

Nexum II: Scapă de minime

Nexum III: Devino cel mai bun vânzător

Nexum IV: Maximizează-ți cash flow-ul

Nexum V: Investește ca un bogat

Nexum VI: Intră în industriile viitorului

Nexum VII: Obține libertate

Post-față: Varianta ta finală

Enjoy!
 Varianta ta inițială…

Denumirea ebook-ului - Nexum - vine din latină, și înseamnă conexiune. Motivul ebook-ului este exact denumirea
lui, și anume să începem să conectăm punctele care ne ajută să înțelegem mai bine lumea financiară în care trăim,
pentru că funcționează după niște fundamente pe care le regăsim în viețile noastre de zi cu zi, la fel ca și în natură.

Fiecare din cele 7 nexum, reprezintă câte un capitol.

Fiecare Iter (I, II, III…), din fiecare capitol, reprezintă un subcapitol foarte important. Toate au fost organizate ca să
aibă sens, de la înțeles ce sunt banii, care e mecanica banilor, cum poți să îi obții cu consum de energie din ce în ce
mai mic, creșterea skill-urilor progresiv, investiția banilor, industrii de viitor etc.

Iter (latină): cale (eng.: path).

Fie că faci bani sau nu în momentul asta, nu contează cifrele tale, contează doar nivelul de înțelegere al lumii în
care trăim. Nu știu încă la ce nivel ești, dar urmează să intrăm în câteva rabbit holes, și până la sfârșit de ebook,
varianta ta finală va înțelege că totul este interconectat: natură de oameni, oamenii de evoluție, sistemul financiar
de legile naturii și așa mai departe.

Tot ce a construit omul până în prezent, este bazat pe legile naturii. Nu ar fi existat vapoare sau avioane, fără ca
materialele din care sunt făcute să respecte niște fundamente din chimie și fizică de bază. Dacă înlocuiești
materialele de producție între vapoare (oțel) și avioane (aluminiu), vapoarele se vor scufunda, avioanele nici nu vor
decola.

Dacă vrei să construieșți o clădire de 140 de etaje, din cărămidă, fii sigur că va pica. De fapt nici nu e posibil. Pentru
asta trebuie să folosești oțel.

Nu poți să folosești roți pătrate la mașină pentru că nu mai poți să o conduci. Nu poți să te arunci din avion fără
parașută, pentru că vei muri din cauza gravitației, care respectă fundamentele prin care s-a format pământul.

Lista de exemple poate continua la nesfârșit.

O perspectivă simplificată a cum funcționează natură, ne-o arată secvență lui fibonacci, pe care am învățat-o și la
școală, dar sincer fără partea practică, eu cel puțin nici nu am reușit să o memorez sau să o înțeleg pe atunci.

Natura va alege cea mai eficientă cale de a se dezvolta, iar secvența lui fibonacci o vedem peste tot în natură.
 secvența lui Fibonacci (formarea galaxiilor, floarea soarelui, aloe vera, conuri de brad, melci etc.)

Am trăit toată viața la mare, în Constanța, și în fiecare vară vedeam cum turiștii, când erau valuri și mă distrăm
în apă, erau pur și simplu măturați de valuri, pentru că nu înțelegeau cum funcționează un val sau cum înoți
eficient când sunt valuri.

Când valul venea, cel mai eficient lucru pe care puteai să îl faci era să intri sub el, în formă de săgeată,
perpendicular pe direcția lui, și în câteva secunde ieșeai pe partea cealaltă a valului, și te uitai cum turiștii erau
răsturnați unii peste alții, și își mai spărgeau și capetele.

La fel când înotai și erau valuri. Dacă te intorceai la mal, cel mai eficient înot era să dai din mâini și din picioare
mai agresiv atunci când se forma valul în spatele tău, și să înoți mult mai lent, atunci când valul se retrăgea,
pentru a-ți salva energia. Același lucru îl vedeam la turiști, cum înotau contra curentului și stăteau pe loc, iar
apoi erau prea obosiți să înoate când venea valul. Și ajungeau să fie scoși de salvamari pentru că nu reușeau
să se întoarcă la mal, deși știau să înoate.

Totul pe planetă asta este bazat pe consumul de energie și echilibru. Și banii sunt la fel.

Și noi, în viața noastră, căutăm să facem cât mai puțin și să primim cât mai mult înapoi.

Companiile funcționează la fel: costuri cât mai mici, profituri cât mai mari. Doar că uneori devenim foarte
lacomi și ajungem să stricăm tot. Apoi cineva vine în urma noastră, ia lecția și dezvoltă ceva eficient și
sustenabil, la fel cum funcționează natura.

Și vom căuta constant modalități să facem asta.

Generația noastră (mileniali și Gen Z), încă suntem înrădăcinați oarecum în metodele vechi de a gândi, munci,
câștiga bani.

Cunosc persoane care s-au îmbogățit, literalmente, în investiții riscante, și și-au păstrat banii pe celebrul
exchange FTX, care a intrat în faliment într-un timp foarte scurt. Om care avea câteva milioane de dolari pe
care îi făcuse în 4-5 ani în crypto, a pierdut tot pentru că nu a înțeles fundamentele banilor și lăcomia
oamenilor.

Cunosc alte persoane care au făcut milioane de dolari într-un domeniu, și apoi au început să diversifice în
investițiile tradiționale: imobiliare, aur și argint, petrol și gaze, pentru că a devenit panicat că a făcut foarte
ușor banii. Imobiliarele, aurul și argintul, petrolul și gazele, au devenit metode ineficiente de a-ți investi banii
pe termen lung, și asta vom învăța mai târziu, în ebook.

La fel, munca fizică începe să dispară din ce în ce mai mult, am început un nou ciclu de automatizare, care
pare că se va întâmpla ca un fulger, versus, să zicem, varianta propusă de Henry Ford pentru producția de
mașini.
Prima mașină produsă în masă, asta ducând la un preț mult mai mic de achiziție, ceea ce anterior era un lux
pentru oameni, și anume să dețină o mașină, a fost Ford Model T, în 1908.

Dacă i-aș fi întrebat pe oameni ce își doresc, mi-ar fi răspuns că vor cai mai rapizi.
Henry Ford

Oamenii își doresc lucruri mai eficiente, întotdeauna, dar majoritatea nu reușesc să se desprindă de lucrurile
tradiționale. De la cal și trăsura la mașină, de la proprietate fizică la proprietate digitală, de la mașina cu motor
pe combustie, la mașina electrică. Ei cred, și poate și tu crezi, nu știu, că lucrurile nu se pot schimba radical în
timpul vieții tale. Dar la fel ca oamenii din trecut, care batjocureau televizorul, pentru că radio este ceea ce le
trebuie, doar pentru că erau obișnuiți cu asta, care spuneau că internetul e doar un fad și că avem deja TV și
muzică, filme, știri, majoritatea persoanelor vor privi următoarea paradigmă cu ochi sceptici: e un scam, e o
piramidă Caritas, e un nou dot com bubble.

La fel vor privi și eficiența oferită de era digitală, pentru oamenii care îmbrățișează noua paradigmă. Crypto, AI,
Tehnologia de îmbunătățire a genomului uman, robotizarea și automatizarea tuturor proceselor de muncă
fizică ale oamenilor, toate se întâmplă simultan, și dacă vrei să nu pățești ca mine, pentru că am fost ignorant
cam toată viața, va trebui să fii atent și să recitești ebook-ul de mai multe ori.

Pentru că nu este vorba doar despre bani, deși ai citit coperta și ai crezut că te vei îmbogăți peste noapte. Este
despre paradigma care a început deja, iar oamenii care nu sunt pregățiti vor rămâne în doctrinele vechi.

Mă uit la bătrânii noștri și văd oameni trecuți prin opresiune de când au fost tineri. Sunt îmbibați de
medicamente și dogme antice, și sincer sper ca nepoții lor să deschidă ochii și să își dea seama că lumea e mai
mare și mai misterioasă decât li s-a arătat. Și nu vor avea cum să vadă lucrurile astea dacă continuă pe drumul
părinților și bunicilor.

“Nu avem cum să fim toți bogați”

“Dacă suntem toți antreprenori, cine mai muncește?”

“Faci bani mulți doar dacă înșeli oamenii”

“Trebuie să am casa mea, asta cu chiria e doar în țările vestice”

Astea sunt credințe înrădăcinate în majoritatea românilor, și nu vor mai fi săpate, extrase și înlocuite cu
adaptarea la ce vine. Sper doar că acest ebook va ajuta în a deschide ochii mai mult la lume și cum
funcționează banii, cine deține puterea, cum au fost oprimate toate statele pe care le considerăm “sărace” în
ziua de azi, și cum a început din ce în ce mai mult scăparea din subjugare.

Ai auzit povești ca: “a plecat de la nimic și acum a construit un imperiu”, și apar din ce în ce mai multe povești
despre oameni care au reușit să iasă din mentalitatea veche, și unii oameni îi folosesc ca exemplu: “uite mă, se
poate și la case mai mici”.

Ca să înțelegi în ce era intrăm, hai să luăm ultima paradigmă care a schimbat modul cum lucrăm, cum scriem
și citim informații, cum comunicăm unii cu ceilalți.
După ce au apărut laptop-ul și smart phone-ul, a început dematerializarea biroului de lucru. Am avut și eu birou
când eram mic, cu PC-ul clasic, unitate centrală mare, în dreapta jos, pentru că biroul avea spațiu special
construit pentru ea, monitorul mare pe birou, tastatură în față, în stânga aveam sertare cu de toate, iar pe birou
mai aveam un caiet în lateral, pahar cu pixuri, coș mic de gunoi lângă birou etc.

Acum gândește-te ce folosești: laptop, tabletă, smart phone.

Asta înseamnă că, câteva decenii în care lumea folosea un PC, cei care făceau mobilă aveau un produs specific
care se preta fix pe nevoile calculatoristului, companii produceau multitudinea de caiete și agende în producție,
pixuri și creioane, gume de șters, agrafe, coșuri mici de gunoi, folii de plastic, dosare etc., au ajuns la eradicarea
fără drept de apel a tuturor produselor de care aveai nevoie pe desktop-ul tău de acasă, care era fixat în spațiu si
timp.

Acum ai un laptop. Biroul tău este oriunde vrei tu. Ești liber să comunici cu cine vrei, când vrei, cum vrei (ai mult
mai multe metode decât anterior), chiar să îți faci meseria de unde vrei. Nu puteai să faci asta în era electronică.
Shift-ul s-a întâmplat, lumea s-a adaptat, dar în majoritate oamenii iau asta ca și cum a fost ceva natural, ca și
cum li se cuvine, dar în spate anumite companii au fost nevoite să inoveze pe brânci ca să poată aduce pe piață
un instrument de libertate pentru oameni.

“Do not take shit for granted!”

Pentru că acum a început din nou un shift, și lumea nu realizează. Nu vor realiza nici după ce va fi finalizat. Vor
lua totul “for granted” și vor folosi noua tehnologie, și nici măcar nu vor știi de ce sau cum s-a întâmplat, la fel
cum dacă te întreb ce s-a întâmplat în shift-ul anterior, când ni s-a dematerializat desktop-ul, și nu ai cum să îmi
explici.

Forța de muncă clasică, brută, va fi înlocuită de robotizare. Cod.

Codul va înghiți lumea materială pe care o știm. Orice muncă sau job crezi că va fi de viitor, dacă nu se va putea
face prin cod, nu are viitor.

A apărut pe piață primul McDonald’s full automatizat. Evident că e nevoie de om pentru mentenanță, dar tot
procesul de vânzare este automatizat complet. De ce? Pentru că omul e mai scump. Omul obosește. Omul are
nevoie de vacanță, de timp liber, de ieșit la țigară, are probleme acasă, nu are chef de muncă pentru că e
Sâmbătă, îi e somn etc. Roboții nu dorm, roboții au doar nevoie de mentenanță făcută ocazional.

Sistemul de învățământ se schimbă și el. La câteva căutări pe Google, poți vedea ce revenue produce sistemul
de învățământ la nivel mondial și să vezi cum noul sistem de învățământ e-learning, dezvoltat prin platforme,
site-uri, digitalizat, a ajuns la 300 miliarde de dolari revenue anual, și e în creștere.
În timpul pandemiei, oamenii care nu au mai fost nevoiți să vină la birou, în clădirea mare cu 2000 de birouri,
pentru 2000 de oameni, au învățat că pot face munca și de acasă, și de la Starbucks, și din Bora Bora. Companiile
au observat și ele același lucru, mai ales pentru că mentenanța clădirii, concesiunea pentru clădire (chiria), avize
și autorizații, sunt costuri exagerate care deodată nu mai erau necesare. A fost dematerializată toată clădirea și
astfel a scăzut costurile, iar compania producea în continuare capital fără probleme.

Desktop-ul a fost dematerializat anterior. Acum workspace-ul întră în același ciclu.

Metaverse-ul și tehnologia AR (augmented reality) vor readuce colegii de muncă într-un workspace full digital,
care nu va mai avea costuri de milioane/miliarde de dolari pe un workspace fizic. Banii ăștia revin companiei în
cash flow, ceea ce orice companie urmărește.

Cu ajutorul AI, tot ce înseamnă multinațională, corporație, și tot work flow-ul făcut de oameni, va găsi soluții să
înlocuiască nevoia de a folosi oameni pentru activitatea asta birocratică (pushing papers). Tot ce înseamnă call
center-uri alcătuite din mii de oameni, vor fi dematerializate într-un AI, care nu doarme, are 100 de tipuri de voce
diferite, vorbește 100 limbi, folosește intonația potrivită pentru omul de la capătul celălalt al “firului”, și îi rezolvă
problema cu tact și calm, la orice ora din zi.

Știu că pare mult de digerat, însă vom dezbate toate topicurile mai departe în ebook.

Mai întâi vom începe cu “ce sunt banii” și cum funcționează sistemul financiar, pentru că este asemănător cu
modul în care funcționează natura.
Apoi vom vedea cum ne folosim de incremente de timp și de bani, pentru a dobândi un skill. Aici am punctat
foarte în detaliu tot procesul de învățare, printr-un S-Curve (explicăm și conceptul asta), pentru că știu că aici se
zbate majoritatea și nu reușesc să treacă de inflection point.

După asta, vom învăța cum se poate monetiza skill-ul, indiferent de domeniul de activitate în care am ales să
intrăm. În majoritate discutăm despre cum ne focusăm pe un lucru și îl ducem de succes, pentru a câștiga din
ce în ce mai mulți bani. Apoi vom discuta și partea de investiție, și cum funcționează sistemul financiar și
ciclurile de lichiditate, la fel și cum evaluăm corect în ce vrem să investim.

Pentru că investițiile tradiționale au intrat și ele într-un shift major.

Buckle up!

Fiecare Nexum va avea și o tema practică la final pe care ți-o recomand. Să nu o lași baltă, pentru că e foarte
importantă.

Spor la citit și la aplicat tot ce poți din ebook!

Nexum I
Înțelege cum

funcționează banii
 Iter I: Invenția banilor

Ce a apărut prima dată: găina sau oul?

Este aceeași întrebare și despre bani. Ce a apărut prima dată:

registrul contabil sau banii?

Este tipul ăla de întrebare care te bagă un pic în ceață, până să

începi partea de research. Hai să ne uităm istoric la ce s-a
întâmplat.

Primele datări istorice ale registrelor contabile se întorc acum

7000 ani, în Mesopotamia (actual Iraq), și erau reprezentate din
niște tablete de ceramică în care se ținea evidența grânarului local
(să se știe mereu ce intră, ce iese din depozite, și ce rămâne). Este
cel mai vechi mod de a ține contabilitatea intr-o așezare
omenească.

Tabletele erau păstrate în temple, care puteau fi considerate primele bănci ale timpului. Deci îți imaginezi cum
arată stocarea registrelor pe atunci. O tabletă probabil că stoca informație, în materie de greutate și spațiu
necesar depozitării, cam cât un top de hârtie A4 din zilele noastre.

Asta a fost o problema după un timp. Oamenii aveau nevoie de un sistem mai eficient. Așa au fost inventați banii,
începând cu monedele din metal. Anterior erau folosite mărgele, grâne, și poate în anumite triburi izolate, chiar
pene de păun. Analog cu o închisoare din zilele noastre, țigările pot fi considerate bani în interior, datorită
anumitor caracteristici pe care le vedem imediat.

În anii 1000 îHr. au apărut primele monede de metal, în China, iar prin anii 700 îHr. lidienii au dezvoltat monedele
moderne, în principiu formate din aur, argint, cupru.

În secolul 7, tot în China, în timpul Dinastiei Tang, au apărut și primii bani de hârtie în circulație, dar au fost folosiți
cu succes abia în secolul 11 (Dinastia Song).

Banii au fost inventați (sau descoperiți - unii preferă nomenclatura asta) pentru a ușura tranzacțiile dintre oameni,
în piața liberă.

De la tablete de ceramică greu de folosit și depozitat, la monede din metale prețioase, la hârtie și în prezent la
cifre pe ecrane. Dar hai să ne uităm la caracteristicile banilor mai întâi. Pentru că apoi va avea sens și evoluția
banilor.

Cele 5 caracteristici după care au fost aleși banii:

1. Divizibilitate
Din cauza asta s-a renunțat la troc. Trocul nu era divizibil. Nu puteai să mergi cu pește la piață și să îl schimbi pe
pâine. Dacă 1 pâine = 0,3 peste, ca valoare, atunci nu ai cum să faci trocul.

Așa că prin matematică de baza, invenția banilor trebuie să aibă ca și caracteristică, în primul rând, divizibilitatea.

Puteai să mergi la piață, să vinzi 1 peste pentru 3 monede, să păstrezi două monede, și cu una să cumperi pâine
pentru azi, la masă.

Fast forward în prezent, nici nu te mai interesează virgulă care apare pe ecranul telefonului, când te uiți la contul
tău bancar.

Așa că pentru a susține divizibilitatea și pentru tranzacții mai mari (exemplu: pământ) era nevoie de mai multe
tipuri de monede, cu valoare diferită. Dar asta a dus omenirea la celelalte caracteristici necesare ale banilor.

Așa au început folosirea aurului, argintului, bronzului.

2. Durabilitate
Banii pe care îi obțineai azi, din vânzarea de peste sau de pâine, din munca pe care o făceai pe câmp pentru
altcineva, trebuiau neapărat să reziste. Dacă făceai un troc, anterior, și dădeai 3 mere pe o pâine, pâinea trebuia
mâncată în ziua respectivă. Pâinea nu putea fi bani. La fel, nici merele.

Metalul da.

Așa au început folosirea aurului, argintului, bronzului.

Ai putea să te întrebi: Dar de ce aurul neapărat? Nu e totuși metal prețios?

Răspunsul e simplu: te gândești prea în prezent, după ce aurul a avut o evoluție de 5000 ani, dar pe atunci,
oamenii nu voiau decât cea mai eficientă metodă de a tranzacționa cu alții.

Aurul, în primul rând, a îndeplinit și alte caracteristici. La capitolul divizibilitate, aurul prezenta un avantaj față de
fier, de exemplu, și anume că este foarte maleabil și deci poate fi prelucrat foarte ușor, și deci divizat foarte ușor.

3. Portabilitate
Banii trebuiau să se deplaseze ușor. În primul rând la îndemâna omului, și în al doilea rând pentru tranzacții mai
mari.

Prima variantă este cea în care omul de rând merge și folosește banii din aur la tranzacții simple. A două variantă
este cea de tranzacții între popoare, ca exportul de sclavi, finanțarea unui război, darul de nuntă pentru fiica
împăratului advers.

Varianta a doua implică un pic de fizică. Aurul are o densitate de 19,3 grame pe cm cub. Așa, și?

Gândește-te că ții o bucată de plumb în mâna. Ții minte ce greu e plumbul? Plumbul are o densitate de 11,29
grame pe cm cub, deci aurul e aproape de 2 ori mai greu, în același spațiu.

Așa că atunci când mai vezi filme în care un bărbat cară un lingou de aur cu o singură mâna, să știi că aurul e fake
pentru că un lingou de genul ar avea 20-30 kg.

Deci aurul încape într-un spațiu mult mai mic, decât să zicem fierul.
Când se transporta 1 tonă de aur pe bărci, aurul ocupă de aproape 3 ori mai puțin spațiu decât fierul (densitate:
7,87 g/cmc), și portabilitatea a ținut aurul pe primul loc în continuare, ca bani.

4. Acceptare socială
Aurul a fost cea mai acceptată moneda de schimb în antichitate. Avea valoare în majoritatea culturilor moderne
(de pe atunci) și se purtau războaie pentru a fura aurul oponenților, pentru că atacatorul să își mărească averea.

Fast forward în cele două Războaie Mondiale, Germania a furat aur, argint, artă, diamante, a acaparat resurse
naturale inclusiv de la noi din România, dar nu a furat valutele naționale ale țărilor pe care le-a atacat, pentru că
erau acceptate doar în țările prăduite.

Deci aurul a beneficiat de cea mai înaltă acceptare socială, ca bani, dintre toate celelalte metale folosite.

5. Scarcity
Traducere: rezervă limitată sau greu de obținut. Caracteristica asta, combinată cu celelalte, da valoarea absolută a
aurului și îl face campion necontestat de 5000 ani, încă de la incepție.

De ce?

Ca să putem înțelege cel mai bine, o să răspundem printr-un exemplu clar.

De ce aur și nu argint, care e oarecum al doilea metal foarte folosit ca bani, încă din antichitate.

Argintul are o densitate de 10,49 g/cmc, deci e mai puțin portabil decât aurul. Acceptare socială? Aș putea spune
că dacă ai auzit de aur, ai auzit automat și de argint, deci nicio diferența aici. Durabilitate? Da, aproximativ aceleași
proprietăți ca și la aur, nu se oxidează, diferă culoarea. Divizibilitate? Este maleabil și el și poate fi divizat
aproximativ la fel ca și aurul.

Însă diferența majoră este Scarcity-ul. Aurul se găsește și se obține mult mai greu decât argintul, în natură. Aurul își
mărește rezerva anual, în zilele noastre, în medie cam cu 1-2%. Deci se obține foarte greu.
Argintul sare de 20%. Asta este diferența majoră pentru care aurul a fost și a rămas campion absolut la toate cele 5
caracteristici ale banilor adevărați. Ai putea spune că platina e mai valoroasă, sau diamantele sunt mai puține, dar
niciuna din resurse nu îndeplinește toate cele 5 caracteristici, atât de bine încât să fie folosite la scară, ca bani, de
toată planetă.

În plus, faptul că am avut mai multe tipuri de metale ca bani, nu însemna că lumea se prostește cu argint sau
bronz, însemna că asta ajută la divizibilitate.

Exemplu: 1 moneda de aur = 10 monede argint = 100 monede bronz

Dacă o capra costă 1,55 monede aur, puteai plăti cu o moneda de aur, 5 de argint și 5 de bronz. Sau 15 monede
argint și 5 de bronz. Opționalitatea era necesară, iar pentru asta mai multe tipuri de monede erau folosite.

O să trecem în evidență și cele 3 fundamente ale banilor, fără de care nu putem funcționa ca societate atunci
când alegem ce folosim în tranzacții, dar și ce păstrăm acasă după tranzacție.

1. Store of value
După ce am vândut peștele pe 3 monede, o moneda am folosit-o pentru a cumpăra pâine, și două monede le-am
dus acasă la păstrare.

Un an mai târziu, dacă mă duceam la piață, trebuia cu aceleași două monede să cumpăr două pâini. Asta ar fi
însemnat că banii își păstrau valoarea în timp. Puteam să îi stochez acasă, în siguranță, și să îi folosesc cândva în
viitor, pe ce vreau eu.

Aurul a făcut posibilă chestia asta pentru că avea resursă limitată, sau mai degrabă se producea destul de greu.

2. Metodă de schimb
Alți oameni trebuiau să îmi accepte tranzacția atunci când voiam să folosesc celelalte două monede, un an mai
târziu. Aurul a făcut asta posibil, fiind acceptat peste tot.

3. Unitate de măsură
Advers trocului, banii folosiți trebuiau să ofere un sistem mai eficient decât plăcile de ceramică din Mesopotamia,
și să reprezinte ei înșiși o unitate de măsură, fiind divizibili.

Aici am stabilit că aurul îndeplinea și funcția asta foarte bine

Bineînțeles, fast forward în zilele noastre, doar bătrânii mai umblă cu monede de metal la LIDL, dar noi foloseam
în principiu bancnote de hârtie, și mai nou cifre pe ecrane.

De ce? Pentru că trebuia să obținem din nou un sistem mai eficient pentru tranzacțiile de zi cu zi.

Este mult mai ușor să divizezi banii dacă scrii pe hârtie 1, 10, 100, 1.000, 10.000 decât dacă prelucrezi metal pentru
fiecare 1 adăugat la valoare.

10.000 bani (100 lei) sunt mult mai ușor de ‘produs’ decât dacă produci câte un ban ca moneda, de 10.000 ori. La
fel cu portabilitatea. Dacă îți dau 1.000 lei, pun pariu că îi preferi în hârtii, și nu în monede.

Economia a putut fi expandată doar cu ajutorul măririi vitezei de tranzacționare din piață liberă. Și în prezent să
ajungem la plata unui bilet de avion de la o companie aeriană din Turcia, cu ajutorul unui card bancar din
România, în câteva minute. Așa aduci o valoare mondială a economiei la nivel de quadrilioane de dolari (mii de
trilioane, milioane de miliarde - asta sună a manea…).

Chiar dacă nu există atâția bani pe planetă, casele, pământurile, afacerile, adidașii din picioare, fabricile, toate
lucrurile care costă bani se pot exprimă în bani (unitate de măsură).

Doar că de-a lungul istoriei, banii au fost monopolizați în multiple rânduri, și asta a dus la căderea fiecărui imperiu
care a făcut asta.

În prezent, cel mai prolific imperiu este SUA, care a făcut același lucru, și deci am intrat din nou într-un ciclu
ezoteric în care câteva minți ‘luminate’ au pus mâna pe putere și se folosesc de bani pentru a o exercită.

Ciclul asta va duce în final la distrugerea imperiului care a monopolizat banii, și astfel începe un nou ciclu..
 Iter II: Banii sunt energie

Energia se mișcă eficient în natură. Energia nu se pierde, nici nu este creată din nimic, ci doar se transformă.

Așa cum am discutat despre secvența lui Fibbonaci în natură, la fel și noi oamenii, trăim pe aceeași planetă și
suntem supuși acelorași legi ale naturii, ca să putem supraviețui aici. Gravitație, presiune, ploaie, frig, căldură, inerție,
frecare, flotabilitate etc.

Ca să putem sfida legile naturii, trebuie să consumăm energie: zburat, alergat cu 200 km la ora, înotat mai repede
decât un delfin, trăit la 200m deasupra pământului, trăit în afară atmosferei pământului, trimis bani într-o secundă
în celălalt capăt al pământului etc.

Exact asta sunt și banii. energie. Banii trebuie să respecte legile naturii. Trebuie să coste ceva ca să putem obține
bani, altfel banii ar fi doar imaginația noastră. Poate a început ca o imaginație, dar am văzut cum banii îndeplinesc
niște legi fundamentale și toți oamenii le respectă. Toți, mai puțin câțiva, care la câteva sute de ani, îi monopolizează
prin controlul puterii și ajung să distrugă de fapt economia (mai multe la Iter IV: Involuția Banilor). Astfel imperii,
regate, guverne apar și dispar, dar banii și piața liberă rămân și tranzacționează. Din aceeași cauza aurul a rezistat,
piața s-a expandat la nivel mondial, dar toate imperiile au intrat în colaps, metodologia și cauzele fiind aceleași,
mereu.

Așadeci, la fel ca apa unui râu care curge la vale, datorită gravitației, așa și banii trebuie să își păstreze proprietățile
naturale (discutate în Iter I). Nu era eficient să curgă la deal, apa s-ar bate astfel cu gravitația, și doar prin consum de
energie ar putea face asta.

Asemănător, dacă îți spun aleargă pe strada asta dreaptă, 10 km și apoi îți dau o stradă la deal cu înclinație 30 grade,
tot 10 km. Eficiența ta scade dramatic. Consumul de energie crește dramatic.

Sau dacă îți spun:

uite, cară o tonă de piatră pe zi de aici până acolo și primești 20$ zilnic.
SAU
condu excavatorul asta și cară o tonă de piatră într-o ora și primești 5$ pe ora
SAU
stai în cafenea și lucrează la graphic design pe laptop și câștigi 10$ pe ora

Primul stadiu denotă ineficientă maximă - dar nu era cazul în epoca sclavagismului - era cel mai ieftin pentru
angajator să nu plătească nimic și oamenii să moară de epuizare, pentru că întotdeauna se găseau mai mulți
oameni care să fie folosiți ca sclavi. Sute, mii de ani mai târziu, epoca sclavagistă a luat sfârșit, din același motiv
pentru care apa curge la vale și banii trebuie să își păstreze valoarea în timp.

De exemplu, excavatorul a fost o invenție necesară, pentru că sclavagismul nu mai era legal de ceva timp, dar nici
varianta de muncitor plătit nu mai era eficientă. Excavatorul a devenit o varianta eficientă și pentru muncitor.

Varianta a treia nu mai e ceva wow pentru nimeni. Vezi în toate cafenelele oameni la laptop care își fac meseria
remote, unii chiar își mută țara de reședința pentru că nu mai sunt blocați în același excavator, la aceeași carieră de
piatră, și câștigă de 10 ori mai bine.

Dar dacă te pun să alegi între cele 3 variante, e clar pe care o alegi. Ai stimulentul - plata în bani pentru energia
consumată, ai munca propriu-zisă, știi ce implică, o alegi pe cea mai eficientă că să consumi cât mai eficient energie,
ca să produci energie eficient.

Banii sunt energie. Depui efort - consumi energie în prezent - ca să faci rost de bani - să consumi energia în viitor pe
ce îți dorești să ai atunci.

Deci banii sunt ca un recipient care stochează energia consumată de tine în prezent, ca să o folosești în viitor, altfel
ai munci degeaba. Ai fi un sclav care cară piatră și angajatorul tău acumulează mai multă energie, eficient, pentru a
o folosi în viitor, în scopuri proprii.

Gândește-te la bani ca la o baterie care îți stochează energia pe termen lung. Problema cu banii și cu bateria - de
asta am și folosit metafora - este că dacă nu o folosești cât mai curând, își pierde din capacitate. Asta se întâmplă cu
banii actuali. Nu se întâmpla și cu banii din aur, în trecut.
Legea conservării energiei afirmă că energia totală a unui sistem fizic izolat rămâne nemodificată în timp, indiferent
de natura proceselor interne ce au loc în sistem.

Noi, ca oameni, nu vrem de fapt bani, vrem doar o metodă de a putea stoca energia consumată pe o zi de muncă,
energie transformată în matematică, care respectă cele 5 caracteristici, pentru a avea siguranța că în viitor ne
putem folosi de bateria care ne-a păstrat energia intactă, conformă Legii Conservării Energiei, ca să obținem exact
ce vrem atunci, și în același timp să nu lipsească nici măcar 1% din baterie, ba chiar să avem extra energie pentru a
ne permite lucruri mai cu însemnătate.

Timpul trece, munca trece, și dacă nu ar exista banii, nu ne-ar mai rămâne nimic.
 Iter III: Evoluția banilor

Plecăm la drum cu conceptul “banii sunt energie”. E foarte important să înțelegem asta, pentru că altfel nu vom
înțelege cum au evoluat banii, cum ne folosim de energia noastră în mod eficient ca să îi obținem, în era digitală, și
cum ne păstrăm valoarea muncii din prezent, fără să pierdem bani înaintând în timp.

Cifrele în care sunt exprimați banii sunt doar matematica și logica acelei energii. Energia nu se vede în față ochilor,
se simte. La fel ca exemplul cu munca în cariera de piatră. Știm ce înseamnă să cari piatră vs. să scrii text la laptop.
Dacă închidem ochii și ne-o imaginăm, instant ne vine rău pentru că putem să simțim nivelul de dificultate de la
cărat piatră vs. nivelul de la scris texte pentru companii (copywriting).

Banii evoluează, pentru că oamenii evoluează. Același scenariu: întreabă un unchi care a muncit toată viață la câmp,
dacă alege căratul de piatră sau lucrat la laptop, 8 ore vs. 2 ore, și cred că știi ce o să îți răspundă.

Nu toți oamenii vor evolua, dar cei care o fac, următoarele generații, vor aduce și avansări tehnologice, inclusiv la
nivelul banilor.

Așadar, mergem de la banii sunt energie la banii sunt informație (energia o percepem, informația ne confirmă).

Putem vedea și percepe clar ce vom alege, și de ce vom alege așa. Orice om născut în epoca digitală, și nu în cea de
piatră, își da seama că e la mintea cocoșului ca excavatorul să își facă treaba, condus de excavatorist, iar Cristina care
are 21 ani acum, și lucrează pe laptop de la 6 ani, să aleagă varianta conformă cu epoca în care s-a născut.

Așa am evoluat ca oameni, așa am ajuns să aducem evoluție la capitolul bani. Banii au evoluat pentru că noi am
evoluat. De la generație la generație, s-au implementat din ce în ce mai multe metode mai eficiente de a
tranzacționa pe piața liberă. Nu uita că nu vrem bani, vrem beneficiile banilor. Vrem să tranzacționam în spațiu și
timp, și conceptul banilor ne asigură asta.

În aceeași manieră, dacă îți spun că munca ta ca și copywriter va fi plătită cu mărgele, o să refuzi. Monede de aur?
Poate accepți, dar apoi trebuie să mergi la amanet sau exchange, unde cineva îți verifică aurul, și te costă și un
comision, și timp pierdut. E eficient? Nu. E ca și cum ai încerca să inversezi fluxul de apă dintr-un rău.

Vei accepta plata în bancnote, îmbrăcate într-un plic pe care îl poți lua de la angajatorul tău, doar dacă te întâlnești
fizic cu el, sau îți este trimis prin poșta clasică? Poate. Dar apoi se pierde timp pe transferul de bani, care este fizic,
pentru că bancnotele sunt fizice, și atunci și transportul va fi la fel. Încă o dată, ineficient, împingem apă la deal.

Vei accepta plata instant, pe cardul tău bancar, integrat pe smart phone, pe care îl vei folosi printr-un dublu click al
butonului lateral atunci când ajungi la Starbucks și îți plătești cafeaua instant? Cel mai probabil. Este cea mai cost-
efficient metodă dintre toate prezentate mai sus.
Întoarce-te înapoi 500 ani. Poți să accepți ultima metodă? Nu. Încă nu am evoluat la nivelul tehnologic în care banii
sunt transferați (aproape) instant, complet digital, de la angajatorul tău din Australia, în bateria ta (contul bancar) din
România.

Deci banii au evoluat tot după cele 5 caracteristici fundamentale.

Divizibilitatea: banii digitali sunt divizibili instant, doar prin matematică executată instant de codul software folosit,
care să îți și afișeze suma exactă înainte și după ultima tranzacție. Anterior, am avut metodă mai ineficientă care
reprezenta printarea bancnotelor în mod fizic, și scris pe fiecare în parte valoarea bancnotei, iar matematica era
făcută de oameni, la momentul tranzacției.

Anterior, printarea propriu-zisă se întâmplă prin prelucrarea fiecărei monede din metal, la cald, cu consum și mai
mare de energie, deci și mai ineficient.

Portabilitatea: monede din metal vs. bani din hârtie vs. cifre pe ecran. E clar care e cea mai eficientă metodă de a
transporta bani.
Acceptare socială: 7 milioane de români nu au conturi în bancă. Frapant, deci acceptarea socială a banilor digitali e
încă la început, asta din același motiv pentru care unchiul tău de 50 ani, de la sat, nu va accepta să muncească de 8
ori mai puțin, la laptop, și preferă cariera de piatră. Dar acceptarea socială crește, odată cu creșterea în procentaj a
generației tinere vs. generația părinților lor.

Durabilitatea: Dacă îți spargi telefonul sau ți se fură cardul bancar, contul tău va fi intact, banii vor rămâne acolo, ca
cifre pe ecran. Doar că ți se poate îngheța contul. Aici vom intră în detalii la Iter IV: Involuția banilor, pentru că
durabilitatea, din punctul asta de vedere, a scăzut drastic.

La fel și
Scarcity: Din 2020 până la final de 2021, resursa de dolari pe piață (resursa cea mai mare dintre toate valutele
naționale ale statelor) a fost crescută cu 40%. Îți amintești cum la aur, resursa creștea în medie cu 1-2% pe an? (stock
to flow ratio) Eh, la dolar a crescut cu 20% pe an. Aici avem din nou un factor de dezavantaj.

Și nu e vorba doar de pandemie. Resursa de dolari, de la înființarea FED din 1913 (banca centrală din SUA, care
printează dolari pe piață), s-a mărit cu circa 3.000% (posibil să nu fie cifra exactă, dar cam asta e randamentul), asta
înseamnă un stock to flow de 27% anual. Dolarii, implicit celelalte valute naționale care sunt mai puțin stabile decât
dolarii, nu sunt un bun store of value, pentru că nu au scarcity.

Însă piața din prezent are la dispoziție multe alte unelte pentru a-și păstra bateria intactă pe termen lung, și anume
investițiile, despre care discutăm în Nexum V. Așa că piața a pus mai mult accept pe divizibilitate și portabilitate,
care sunt exponențial mai evoluate în lumea digitală, pentru bani, față de aur.

Dar banii, în evoluția lor, nu au sărit la bancnote și bani digitali, renunțând deodată la aur, din contra, se printau în
baza a cât aur exista în țara respectivă.

Conceptul se numește Standardul Aurului, și a fost adoptat pentru prima dată cu succes, de Anglia. Conceptul zice
următorul lucru: Eu, ca stat, promit solemn că nu voi emite mai multe bancnote în piață, în valoare mai mare decât
toată rezerva mea de aur din banca centrală.

Deci să zicem că Anglia avea o tonă de aur, în valoare de 10 milioane de lire sterline (pounds). Asta punea gramul la
valoarea de 10 lire (este doar un exemplu, dar promit că încerc să mă întorc în timp să verific exact cifrele când îmi
permite tehnologia).

Asta înseamnă că Anglia își lua angajamentul că nu va avea mai mult de 10 milioane de lire sterline pe piață. Dacă
Anglia își mărea rezervă de aur, prin producție internă, trading extern, cucerirea altor popoare și pradă de război, de
la 1 o tonă de aur, la 2 tone, atunci Anglia mai printa 10 milioane de lire sterline în circulație. Adică 20 milioane.

Și practic banii ăștia din hârtie, care aveau proprietăți mai bune pentru tranzacții mai rapide, mult mai portabili și
mai divizibili, aveau o baza a banilor care au funcționat corect de mii de ani.

A urmat SUA. Apoi din ce în ce mai multe state adoptau Standardul Aurului. Era mai corect pentru cetățeni pentru
că nu își pierdeau valoare muncii lor (versus varianta din prezent, când toată lumea cheltuiește cât mai repede
banii, din motive clare: devalorizare progresivă).

Treptat, statele au început să renunțe la Standardul Aurului, așadeci și la a oferi cetățenilor bani conform legilor
naturale care îi ajută să își păstreze valoarea muncită, și să o porteze în spațiu și timp, fără să aibă pierderi pe drum.

Apoi a început monopolizarea banilor, de care vorbeam anterior.

În 1934 - Gold Reserve Act - s-a decis, fără bâlbâială, faptul că cetățenii nu mai au dreptul să dețină aur în custodie, și
trebuie să îl cedeze Guvernului, sau sunt introduși cu blândețe în pușcărie.

Apoi Trezoreria SUA a dus prețul per uncie de aur, de la 20$ la 35$. Asta înseamnă că:

1. Au mărit trezoreria cu 2,81 miliarde de dolari

2. Au devalorizat dolarii cetățenilor aproape la jumate.

Astea sunt jocuri de monopol întreprinse de câțiva oameni, cu interese personale, care nu au făcut altceva decât să
pornească un nou ciclu de involuție a banilor, care istoric vorbind, se termină cu colapsul monedei naționale (nu
contează din ce e făcută, metal sau hârtie) concomitent cu colapsul Guvernului/Regatului/Imperiului care a făcut
asta.
 Iter IV: Involuția banilor

Oficial, SUA a renunțat intern la standardul aurului în 1934, prin Gold Reserve Act, dar mult mai de impact a fost anul
1971, când a renunțat și extern la standard.

Ce a însemnat asta? Dolarul nu mai era convertibil în aur, pentru celelalte state, și nici rezervele interne de aur nu
mai dictau câți dolari vor există pe piață pentru cetățeni. Și deci am trecut de la Standardul Aurului la Standardul
FIAT.

Ce este Standardul FIAT?

Eliminăm banii care au fost folosiți pe piață de 5000 ani, și printăm bancnote doar când este nevoie. FIAT vine din
latină: determinat de autoritate. Dolarul nu va mai fi bazat pe aur, ci doar pe încredere. Încrederea că SUA va printa
dolari doar cât este necesar în piață, și că va munci să stabilizeze economia, mai întâi în SUA, și apoi cea mondială.

Pentru că toate statele au în rezervele lor de cash - dolari. În dolari se face trading-ul internațional. Anterior se făcea
în aur, dar din cauze de portabilitate și divizibilitate greoaie, era nevoie de ceva mai light, care poate călători mai
rapid pentru a finaliza o tranzacție.

Sincer, printr-un standard al aurului, era foarte greu să menții contabilitatea unei țări, pentru fiecare comandă de pe
Aliexpress, din China către SUA, sau din Anglia către Austria. Analog cu tabletele din ceramică din Mesopotamia
antică. Asta a devenit aurul pentru civilizația modernă. Pentru că cifrele pe un ecran digital circulă cu viteza luminii
prin lume, dar nu poți lega cifrele de o bucată de fier, care stă undeva într-un depozit, ca mai apoi un om să
conecteze matematica făcută de software, atunci când ai plătit cafeaua de la Starbucks, și să calculeze câte
miligrame de aur trebuie să se mute în secunda respectivă dintr-o trezorerie (a ta, personală) în alta (Starbucks).

A fost nevoie să se renunțe la standardul aurului, și banii folosiți să circule mai rapid. Doar că asta a venit la pachet
cu sărăcirea oamenilor de rând, care nu mai au cum să își salveze energia muncită zilnic, și să o porteze în spațiu și
timp (store of value).

Average income per home: aproape 10.000$ în 1970 și circa 70.000$ în 2021, care înseamnă o diferența de 7x. De 7 ori
mai mult a ajuns venitul mediu per familie/gospodărie.

Ai zice “ce mișto”, dar hai să vedem și prețul gospodăriei cât a ajuns. 22.000$ până în 1970, iar în zilele noastre
400.000$. deci o diferența de 18x. Asta înseamnă că o gospodărie a devenit de 2,7 ori mai scumpă decât și-ar
permite o familie din ziua de azi, versus acum 50 ani, când am renunțat la un standard. O singură generație mai
târziu, de aproape 3 ori mai scump să îți permiți acoperiș deasupra capului.

Banii FIAT își pierd valoarea mai repede decât poți munci ca să îți cumperi o casă, un pământ, o mașină, inclusiv
alimente. Banii pe care îi folosim nu mai reprezintă un store of energy (value).

Deci care e stimulentul economic? Să îi cheltuiești cât mai repede - dacă îi ții prea mult își pierd energia.

Oamenii au ajuns bogați cheltuind banii pe asset-uri. Acoperiș deasupra capului, dacă ești sărac, nu îți permiți. Dacă
îl obții prin credit la banca, este asset-ul băncii, iar pentru tine este liability. Dacă îl obții pentru a-l oferi în chirie,
devine și asset-ul tău. Doar că trebuie să lucrezi cu banca și pentru următorul asset, deoarece costul de oportunitate
este mare pentru tipul asta de investiție.

La Iter V: Evoluția pieței, vorbim despre cum în zilele noastre poți să cumperi alte asset-uri, cu cost de oportunitate
mult mai mic, pentru că piață se adaptează la nevoile tuturor.

Oamenii rămân săraci, în general, pentru că nu mai pot cumpără asseturi, sau, în zilele noastre, pentru că nu se
educa mai mult despre bani și asset-uri, că să poată investi cu cost de oportunitate mic.
 De exemplu, în SUA, dacă vrei să poți investi în faze
incipiente alte companiilor care încă nu sunt listate
la bursă, se presupune că trebuie să fii un investitor
acreditat, adică să ai un net worth de 1 milion de
dolari. Ceea ce înseamnă că costul de oportunitate
pentru săraci e imposibil de atins. Apoi compania
respectivă, după ce și-a obținut finanțarea, se
listează public la bursă cu un preț mai mare, iar
investitorii (angel investors) încep să vândă și astfel
să se îmbogățească.

Un exemplu clar s-a văzut la Peter Thiel - cofondator

PayPal, care a investit 500.000$ în Facebook, înainte
să devină companie publică. Din cele 44 milioane de
acțiuni deținute, Thiel a vândut 16,8 milioane de
acțiuni, la IPO (inițial public offering - adică
momentul listarii la bursă), pentru 640 milioane
dolari.

Un om sărac, fără un net worth, nu ar fi putut

niciodată să aibă acces la asemenea investiții, și ar
putea intra doar la listarea publică, când compania
deja a fost evaluată la o suma imensă.

Așa că involuția banilor a crescut discrepanța dintre săraci și bogați. Cu mult. S-a ales o moneda de schimb care
avea proprietățile: portabilitate (pentru viteză de circulație pe piața care a evoluat) și divizibilitate - mult mai
inovative față de o moneda de schimb bazată pe o piatră galbenă care circula foarte greu și este din ce în ce mai
puțin divizibilă pentru nevoile populației care era în creștere.

Cele două caracteristici, mai bune decât anterioarele, au atras automant scăderea celorlalte trei caracteristici.

Scarcity-ul a fost afectat, pentru că banii FIAT nu mai au rezervă limitată, deci nu mai reprezintă un store of value,
deci oamenii trebuie să muncească exponențial mai mult pentru o moneda care valorează exponențial mai puțin.

Acceptarea socială a fost afectată,

pentru că fiecare stat a început să își
producă proprii bani, iar în unele
state, dacă mergi cu moneda ta
națională, nu vei găsi niciun
exchange unde să o schimbi în
moneda locală (exemplu: mergi cu
Lei în Zimbabwe).

Durabilitatea a fost și ea afectată.

Banii de hârtie se pot rupe, arde, sau
moneda națională intră în colaps
pentru că Guvernele și Băncile
Centrale printează mai multe
monede (valute) naționale sau ajung
ele însele în colaps.

Involuția banilor a venit de la un

trade off foarte necesar (pentru a
scala economia prin tranzacții mai
rapide, oriunde în lume), dar foarte
dăunător pentru cei care erau nevoiți
să salveze bani (store of value).
 Iter V: Evoluția pieței

Dacă anterior, șansa oamenilor din clasele sociale de mijloc și de jos să investească era doar prin a cumpăra terenuri
sau imobile, din care să poată produce bani, în ziua de azi, șansele lor sunt mult mai accesibile, deci costul de
oportunitate este mai mare.

Dacă în 1970, puteai lua o casă în SUA (nu vorbim de România pentru că trăiam în comunism și nu era posibil), ca
investiție, și să o închiriezi cuiva pentru a obține venituri, nu aveai mari șanse să faci mai nimic, pentru că mai toată
lumea își permitea o casă pe atunci. După ce s-a ieșit de sub Standardul Aurului, inflația a explodat, la fel și prețul
caselor, și din ce în ce mai multă lume avea nevoie de chirie pentru că nu își mai permitea să cumpere casă.

Dar în același timp, multă lume nu își mai permitea să cumpere casă nici măcar ca investiție. Deci de atunci costul
de oportunitate, pentru oamenii săraci și din clasa de mijloc, a început să crească din ce în ce mai mult, până la criză
din 2008.

După 2010, când a început să explodeze tehnologia smart phone, și am intrat într-o perioadă de stimulare
economică (se printau bani mult mai ușor, până în 2021 inclusiv), costul de oportunitate a început să scadă drastic.
De ce?

Se puteau lua bani cu împrumut din bancă, cu dobânzi foarte mici, pe buletin doar. Au apărut aplicații de investiții la
bursă prin care oricine putea intra cu 5$ pentru a testa și a învăța cum se investește. Au început să apară din ce în ce
mai mulți oameni, inclusiv români, care au învățat să tranzacționeze pe piețele de capital, și să iasă din clasele de jos
ale societății.

Doar că, în majoritate, oamenii nu au și nu vor educația financiară. Să vadă ce înseamnă să începi o afacere, să încerci
investiții, să vrei mai mult decât un job care din păcate nu îți va mai aduce niciodată măcar imobilul în care să
trăiești. Și acum pot să mă refer și la România.
Poți cumpăra aur printr-o aplicație de tranzacționare, în valoare de 67$ și când ajunge la 100$ mini-averea ta, să vinzi
pe plus și apoi să reinvestești. Nu puteai să faci asta în anii ’70. Nu puteai nici măcar în 2007. Astăzi nu mai ai nicio
scuză.

“Dar piețele de capital sunt manipulate, toată lumea știe asta”

Da, asta este scuza pe care am auzit-o și când am început în afaceri.

“Dar Guvernul te taxează și îți trimite controale ca să te închidă, ce rost mai are să deschizi o afacere?”
“În România nu se poate, domne.. nu ai oportunități aici”

Faptul că auzi scuzele astea, și că e valabil în 80% din cazuri (80% din afaceri dau faliment în primii 2 ani de activitate),
nu înseamnă altceva decât un grup de oameni care ori nu au încercat măcar, ori au renunțat mult prea devreme la
joc.

Gândește-te că începi să joci fotbal de la 14 ani. La 16 încă te chinui să înveți, unii sunt mai buni ca tine, nu îți place
asta, așa începi să creezi scuze că tu nu ai oportunități la ține în țară, că dacă ai tăi te susțineau erai mai sus, că dacă
ai fi fost în altă țară ai fi reușit. Bullshit.

Vom vedea în Nexum ÎI cum transformi varianta ta inițială într-un individ care nu creează scuze, ci oportunități. Dar
să terminăm cu discuția despre bani.

În 2023 ai șansa să investești în orice vrei, când vrei, cu câți bani vrei, și ai șansa să înveți gratuit, de pe Youtube,
Google, Instagram, TikTok, Twitter etc., de la tot felul de oameni care împărtășesc experiențe proprii în domeniile lor
de business și investiții. Nu mai ai nicio scuză în ziua de azi.

Costul de oportunitate a ajuns aproape la 0. Trebuie doar să te implici și să înveți jocul. Și mai departe în ebook vom
învăța cum se fac banii, dar și cum se investesc, psihologia piețelor de capital, manipularea, riscul, oportunitățile, care
funcționează după un set de fundamente, la fel ca și banii în sine.

Psihologia pieței funcționează la fel de când s-au inventat piețele de capital. Jocul are aceleași reguli. Jucătorii se
schimbă.
 Iter VI: Banii sunt echilibru

Dacă cineva câștigă bani, cineva îi pierde sau îi cheltuiește. La fel cum bancherul îți vindea bani, iar tu îi vindeai un
asset. În momentul în care tu faci credit, imobilul luat prin credit devine asset-ul băncii, și liability pentru tine (pasiv)
- adică îți scoate bani din buzunar: rată lunară (sold + dobândă), costuri de mentenanță, neprevăzute.

În momentul în care tu folosești apartamentul ca pe o unealtă de investiție, și îl dai în chirie altcuiva, atunci împarți
pasivele cu chiriașul. Chiriașul consumă energie în muncă, primește salariu din care plătește rata și poate câteva
cheltuieli. Totul este într-o sinergie: cineva pierde, cineva câștigă.

Bancherul este cel mai câștigat în cazul asta. Fie că îți plătești rata sau nu, imobilul revine la bancă în final, ai plătit
dobânzi (mai ales în primii ani), așa că are numai de câștigat. Tu, dacă stai în el, în ecuația cu bancherul, suporți
minusul care pentru bancher înseamnă plus. Dar dacă îl folosești ca unealtă de investiție, prin chirie, mai scapi de
minusul oferit bancherului, și minusul se transferă la chiriaș.

Ție îți vor rămâne renovările și costul de mentenanță care vine cu imobilul, dar minusul e mai mic. Sistemul e în
echilibru în continuare.

Așa au crescut piețele la nivelul la care sunt. Interconectarea bateriilor energetice reprezentate de valoarea stocată
de fiecare om, prin muncă adusă în piață. Energia se transferă dintr-o parte în alta, nimic nu se pierde. Sau cel puțin
așa ar trebui să fie.

Problema cu banii actuali este că cineva intervine în sistemul natural care respectă legile naturii. Omul. Omul care îi
printează din nimic, fără să depună energie pentru a obține banii. Anterior, oricine avea nevoie de aur pentru a-și
cumpără ce își dorește, trebuia ori să mineze aur în natură, și asta vine cu costuri și investiții, ori să plătească pentru
aur cu bunuri și servicii.

Este exact exemplul ecosistemului cu lupi. Ai ucis lupii deoarece sunt răi și au atacat oameni cândva, și acum toată
rezervația e pe cale să devină un tărâm infertil și de nelocuit de alte vietăți. Nu contează dacă a fost exact așa, dar
există un experiment într-o rezervație care a început să piară. Râurile să sece, fauna să dispară, flora să devină stepă
etc.

Asta este povestea Parcului Yellowstone. În secolul 18, în SUA se construia sistemul de trafic feroviar, și pentru asta
oamenii se deplasau pe tot continentul, dezvoltând rețeaua. Pentru asta duceau și animale cu ei, pentru a avea
asigurată hrana. Pe măsură ce zonele erau din ce în ce mai populate cu oameni care încercau să își protejeze vacile
și oile de lupi. Practic oamenii au început să curețe teritoriile de lupi, ducându-i aproape la extincție, mai ales în
Parcul Yellowstone.

Asta a dus la următoarele rezultate: populația de căprioare a crescut cu 500%, ceea ce înseamnă că au început să
mănânce de cel puțin 5 ori mai multă vegetație; râurile au început să devină din ce în ce mai strâmtorate din cauza
vegetației lipsă; ecosistemul a început să arate din ce în ce mai mult a dezastru ecologic.

Așa că în 1974, oamenii au introdus în Parcul Yellowstone 41 de lupi. În 6 ani, media de înălțime a copacilor de lângă
albia râurilor a crescut de 5 ori, pentru că cerbii nu își mai făceau veacul acolo, deoarece puteau fi foarte ușor vânați.

Apoi, pentru că vegetația a început să își revină, au revenit și păsările migratoare. Castorii s-au întors și ei, și au ajuns
de la o singură colonie în 1996, la 12 colonii în 2009. Asta a determinat înflorirea faunei piscicole. Lupii au ucis coioții,
deci iepurii și șoriceii au început și ei să renască.

Asta a determinat apariția prădătorilor de așa natură: vulpi, nevăstuici, vulturi, bursuci.
Pentru că habitatul piscicol și cel al florei au crescut, a început să crească și populația de urși. Râurile au început să
curgă mai drept, pentru că debitul a început să crească și să fie mai robust. Asta înseamnă că marginile nu se mai
surpau, și totul nu mai arata ca un crater afectat de o bombă nucleară.

Toate astea pentru că s-a reintrodus un element de echilibru în legile naturii, destabilizate de om.

Dezechilibrul provocat de monopolizarea banilor, va fi curând echilibrat de legile naturii, dar mai multe despre asta
vorbim ulterior.
 Iter VII: Banii sunt informație

Dacă încercăm din nou, să gândim după primele principii, banii sunt utili numai atunci când tranzacționezi cu ei.
Faptul că sunt store of value sau că îi ții la saltea/cont bancar, ca să cumperi mai târziu ce îți dorești cu ei, e cu totul
altceva. Mergem mai deep.

În varianta lor de utilitate finală, banii reprezintă doar o tranzacție. Deci banii sunt informație. Tu ai cedat ceva, eu
am acceptat acel ceva, informația s-a printat în memoriile noastre. Registrul contabil de care vorbeam nu este
altceva decât memorie, iar memoria stochează informație.

Dar dacă mergem mult mai deep into the rabbit hole, după primele principii, noi percepem banii ca informație.
Când în societate se induce un sistem financiar hipercomplex, cu o arhitectură colateralizată și foarte vag explicată
publicului larg, publicul larg nu mai e interesat să știe ce sunt banii, decât chestiile alea verzi sau albastre care se
câștigă greu și sunt ochiul dracului.

Nu putem să privim banii obiectiv, pentru că nu putem să ne punem întrebarea ‘’ce sunt banii’’, că ne vin tot felul
de înjurături în minte, pentru că nu îi avem și dăm vina pe Guvern, corporații și oameni bogați pentru asta.

Am discutat despre potențiale civilizații care au existat și au fost pierdute sub ultimul cataclism global care a
provocat o era glaciară, acum 12.000 de ani. Cu cât se sapă mai mult (la propriu) după adevăr, cu atât vom mai afla
mai clar ce a fost în mileniile de dinainte de “Piramidele Egiptene”, și ce fel de tehnologie aveau oamenii atunci.

Însă dacă folosim din nou o gândire analitică și logica evenimentelor, are foarte mare sens cu faptul că nu am găsit
scrieri decât de acum 7000 ani. Înainte nu se scria? Înseamnă că nu prea se vorbea. Și atunci cum aveau oamenii
parte de o organizare atât de meticuloasă pentru a crea tehnologia de a modifica și muta pietre de mii de tone,
dacă nu comunicau prin vorbire, scriere și bani?

Scrieri din timpul Imperiului Incaș încă nu au putut fi traduse nici în ziua de azi. Sunt lipsite de sens. La fel și
hieroglifele. Logica îmi spune că oamenii de atunci nu aveau nevoie de comunicare așa cum știm noi comunicarea
(vorbit și scris, inclusiv bani). Telepatia și telechinezia sunt mult mai logice pentru oamenii de atunci (în caz că se va
clarifica faptul că au existat tipul asta de civilizații acum 12.000 ani), pentru simplul fapt că au fost studiate și în
zilele noastre.

Dacă o civilizație de genul, după 20.000 ani de evoluție, nu a avut nevoie de metale, arme, unelte de săpat,
automobile, petrol și gaze, internet și smart phone pentru comunicare, hărți, atunci trebuie să eliminăm din
gândirea analitică tot ce știm că ne folosește nouă azi, lucruri fără de care nu putem trăi.

Dacă mergem înapoi la primele principii, și ne gândim că totuși, și oamenii ăia erau nevoiți să schimbe bunuri și
servicii între ei, cum procedau dacă nu foloseau cuvinte și limbi pentru a comunica? Pentru că e din ce în ce mai
logic că o făceau prin sunete, fără să articuleze în cuvinte, propoziții, scrieri.
Nu există vorbe, nu există scriere. Nu există scriere, nu apar registrele contabile. Nu ai registre contabile, nu apare
problema de mijloc, adică nu apar banii. Nu apar banii, cum faci schimb de bunuri și servicii?

Prin informații. Dar cum circulă informația între triburi imense (cum ar fi Imperiul Incaș, care avea circa 10 milioane
de incași), dacă totuși nu vorbeau sau formulau propoziții așa cum percepem noi, în ziua de azi, comunicarea?
Imperiul Incaș fiind un trib foarte tânăr, versus discuția despre civilizațiile vechi, de acum 12.000 ani.

Și totuși, făceau tranzacții de bunuri și servicii. Răspunsul nu e unul singur, și nu e foarte simplu. Tehnologia lor, care
e încă un mister în ziua de azi, i-a dus pe un alt drum versus triburile din ziua de azi. Oamenii de atunci nu aveau
nevoie de mașini pentru a se deplasa, nu aveau nevoie de internet pentru a comunica, nu aveau nevoie de bani
pentru a tranzacționa.

Dar aveau energie full regenerabilă, în armonie cu natura, și totuși nu aveau nevoie de electricitate. Aveau aceeași
tehnologie disponibilă în vremea aia (12.000 ani în urmă), pe tot globul, simultan (apar din ce în ce mai multe
semne că piramidele din toată lumea, nu numai Egipt, au de fapt o geneza mult mai veche, și au fost construite
cam în aceeași perioada - Egipt, China, Mexic, Peru, Iraq etc.) ceea ce rezultă în faptul că aveau alte nevoi,
comunicau altfel, și nu aveau nevoie de bani - ca să mă întorc la discuție.
Gândește-te că vine un eveniment cataclismic peste noi anul asta. Suntem acoperiți de apă instant, polii se
inversează, totul îngheață, iar peste 12.000 ani, următoarea civilizație globală ne descoperă, după 12 milenii de
evoluție, în alte moduri, cu alte nevoi, și descoperă clădiri uriașe - zgârie norii - care sunt la fel și în alte zone de pe
glob: Tokyo, Londra, Dubai, New York, Brazilia. Ce vor crede oamenii din civilizația de atunci? Ăștia au avut aceeași
tehnologie, la nivel global, în același timp. Dar au avut și bani, și fier, și petrol, și energie nucleară, și mașini, și avioane
etc. Timpuri diferite, civilizații diferite, nevoi diferite, tehnologie diferită.

Și atunci, ca să ne întoarcem la bani, trebuie să înțelegem că noi percepem banii așa cum ni se arată în istoria
civilizației noastre. “Piatra” aia galbenă și “piatra” aia argintie, apoi hârtiile alea verzi, apoi cifrele afișate pe ecran. Noi
trebuie să vedem lucrurile, să le simțim tangibile, să le percepem ca și cum ar exista (deși pe ecranul telefonului
banii afișați nu există cu adevărat) versus o altfel de civilizație care ar fi avut alte nevoi și altfel de tehnologie, dar care
totuși a prosperat.

Într-o lume a noastră din viitor, destul de avansată, dacă privim istoria banilor noștri, banii ar trebui să dispară. M-am
tot zbătut cu gândul asta: dacă banii au plecat de la pietre, metale (foarte greu de portat), apoi au ajuns la hârtie
(mult mai ușor de portat și divizat) și apoi la cifre pe ecrane (portabilitate cu viteză luminii), atunci e clar că banii din
viitor vor fi percepuți total altfel, ca inexistenți - gândești un gând și aia a fost tranzacția. Dar în lumea asta avansată
din viitor, energia și costurile de trai trebuie să fie 0, în armonie cu natura.

Și atunci, dacă percepem banii după primele principii, după care orice fel de civilizație ar prospera, banii sunt
informație. În prezent, dacă nu îi știi în cont, dacă nu îi simți în mâna, dacă nu îi ai, iar rezultatul fiind că nu îți permiți
lucruri, atunci informația asta trebuie să te facă să schimbi ceva.

Într-o civilizație în care nu e nevoie de bani, fiecare om are un scop în existența lui. Acolo este valoarea, nu în bani.
Skill-ul fiecărui om vine cu stabilirea unui scop, pentru că în civilizația noastră, nimeni nu se mai naște cu scop
(poate doar membri familiilor regale), și atunci trebuie să îl alegem pe cont propriu, și aici majoritatea se poticnește.
Faptul că poți să alegi, este mindfuck. Pentru că în civilizația viitorului, te vei naște cu scop definit și nu vei mai putea
alege.

Skill-ul, mai apoi, va produce informația de care ai nevoie: banii.

Temă practică

Îți recomand să îți iei 2 ore pe zi, să nu te mai uiți la clipuri random pe net, lasă social media, și caută informațiile
următoare pe Google și chiar și pe Youtube:

Primele forme de bani

Cele 5 caracteristici ale banilor
Ce fel de bani au existat din antichitate până în prezent
Economiștii Keynesiani vs Economiștii Austrieni (Keynesian economics vs Austrian Economics)
Medici Bank: prima banca modernă a lumii (1397)
Colapsul valutei Germaniei în al doilea război mondial: Marca Germană (oamenii au început să o folosească că tapet
pentru pereți pentru că era mai scump tapetul decât hârtia în sine)
Inflația în Venezuela: motive și soluții

După ce faci research și vezi și problemele cu banii din ziua de azi, vei ajunge la aceleași concluzii că și mine:
urmează un shift major în industria financiară. Care este? Fă-ți research-ul, restul ebook-ului va avea sens cât
navigăm împreună prin el.
Nexum II
Scapă de minime
 Iter I: Cea mai grea alegere

În 2010 m-am apucat de a doua facultate: Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești. 4 ani de inginerie în foraj
petrolier, terminată în 2014. După care am intrat la muncă în domeniu, fiind inginer petrolist în Moinești, Moldova,
după ce am decis că voi pleca de acasă, din Constanța, pentru a munci, oriunde ar fi.

În anul 2015, cât am muncit la Petrom, în Moinești, am studiat cât am putut domeniul petrolier, pentru că știam că
teoria din facultate nu era de ajuns. Tot ce prindeam pe net, devoram: studii de la sonde pe uscat, cum e construită
o platformă marină de foraj petrolier, cum funcționează toate uneltele în foraj, ce face fiecare om de pe o platformă
de foraj marin.. orice prindeam, citeam, documentam și luam notițe. Și totul era în engleză.

Scopul meu era să ajung să muncesc pe o platformă marină, pentru că acolo se plătea de 6-12 ori mai bine decât
pe uscat (depinde de companie). Un an întreg de aplicat zilnic CV-ul online, peste tot în lume (inclusiv Alaska și
zone înghețate ale lumii, unde se fora după și extrăgea petrol), și am sunat la companii de recrutare din România,
ca să mă fac disponibil să plec oricând, oricum, oriunde.

Aveam un scop bine definit, și după 11 luni, telefonul a sunat pentru prima dată în sens invers (numai eu sunam
anterior). Am reușit să plec o singură tură pe platformă, ca mai apoi să înceapă o criză în industria de petrol și gaze.

Am tot așteptat, și după 6 luni de așteptare și depletare a bateriei de cash, am zis să încerc o afacere. M-am
documentat, am ales HORECA.

În 2016 când am deschis prima cafenea micuță, am renunțat complet la cariera în petrol și gaze.

Salariul pe o platformă petrolieră era de 2300$ pentru mine, la început de drum. Dar la propria cafenea câștigam
doar minimul pentru a-mi asigura costurile lunare. Între timp, industria de petrol și gaze a început să își revină și
șansele să mă întorc la muncă creșteau. Dar nu mă mai pasiona ideea, chiar dacă am petrecut 4 ani în facultate, și
apoi un an de muncă, concomitent cu studiu intens și cursuri făcute pe banii mei, în domeniul petrolului.

Apoi, am fost nevoie să aleg între:

Rămân la cafenea și încerc să fac lucrurile mai bine sau angajez pe cineva și plec în ture pe platformă. Pentru asta,
trebuia să renunț foarte ușor la 5 ani de studii și muncă într-un domeniu anterior.

Varianta a doua îmi aducea +2000$ lunar, și păstram și cafeneaua. Problema era că nu mă mai concentram pe
creșterea afacerii. Așa că am ales prima varianta: fac lucrurile să meargă cu cafeneaua - varianta mult mai grea,
mult mai multă bătaie de cap, și încă nu știam ce și cum o să fac.

A fost cea mai bună alegere. Dar a fost și cea mai grea. Asta mi-a spus ceva despre majoritatea oamenilor care fac
alegeri în viață. Preferă variantele simple, și apoi se plâng că nu sunt suficient de mulțumiți, bine plătiți, sau fericiți
cu alegerea lor, fără să încerce și alternativa, chiar dacă cumva, cândva, au făcut o alegere greșită. Alegerile sunt
reversibile, te poți răzgândi oricând. Dar ideea e să faci alegerea, pentru că altfel mergi în paralel cu lucruri pe care
dacă nu îți focusezi energia, nu vei obține niciun rezultat.

Mulți oameni cred că pot face mai multe lucruri deodată, la fel de bine. Sigur, poți să încerci în paralel ceva, dar
trebuie să știi că îți va lipsi focus-ul întotdeauna, de la ambele activități. Și fără focus, nu vei putea ajunge de succes
în niciun domeniu.

Când am decis să merg “pe cafenele”, mi-a venit și ideea Bubble Waffles (care acum este franciză națională), dar și
design-ul ultimei cafenele deschise diferă enorm de primul (hint: e făcut din capul meu, total neexperimentat).

Am vândut mai apoi cafenelele Take Five Coffee, și am rămas focus pe Bubble Waffles. Din același motiv pentru
care am ales și prima dată împotriva carierei în petrol și gaze.

Fun fact: am dat foc LIVE pe Youtube diplomei de inginer. De ce? Pentru că am făcut o alegere.

Make a choice. Burn the bridges.

 Prima cafenea: 2017 Ultima cafenea: 2019

Apoi ai nevoie să fii focus pe ce ai ales, fără să te mai uiți în urmă. În Nexum II, o să îți arăt cum scapi de minime, dar
nu înainte să iei o decizie. Și decizia cea mai bună pe care poți să o iei, este de fapt decizia cea mai rapidă.

Cu cât petreci mai mult timp în a lua o decizie, cu atât pierzi momentul a lua cu adevărat o decizie.

Iar de acum vom vorbi despre cum scăpăm de minime. În cazul anterior, când am renunțat la un salariu bun, ca să
accept ceva minim, și am luat cea mai bună decizie pentru că a fost decizia rapidă, era vorba doar despre banii
făcuți pe termen scurt, și satisfacția care tinde spre 0 pe termen lung.

Am ales să scap de minime: bani mulți și șansă mică de satisfacție și creștere pe plan personal, și să accept varianta
maximalistă de a munci într-un domeniu care în sfârșit mă pasionează și simt că voi avea satisfacție și loc să cresc
pe termen lung. Și așa știam clar că vor veni și banii. Mult mai mulți bani.

Dar pentru asta, am luat cea mai rapidă decizie, care a fost cea mai grea alegere.
 Iter II: Minim pe economie

JOB: “just over broke”. Adevărat sau nu, pot să îți spun una mai de impact, care are mai mult sens pentru noi.

Salariu minim pe economie: “nu știu să fac nimic”. Și dacă nu știu să fac nimic, trebuie să învăț.

Și e în regulă, meseriile se schimbă datorită digitalizării. Tineri nu mai vor să muncească cu cârca, cum făceau
anterior părinții și bunicii noștri, fiindu-le frică de schimbările majore în societate, datorate digitalizarii.

În 2020, un studiu de la Eurostat a arătat că 8,5 milioane români sunt în pericol de sărăcie sau excluziune socială.
“Just over broke”. 1,5 milioane români trăiesc cu mai puțin de 25 lei pe zi. Suntem oficial cei mai săraci europeni și
trendul este în aceeași direcție. Dacă nu facem ceva diferit.

Dar ce am putea să facem?

Am stabilit că energie = bani. Și banii mai înseamnă și informație. Dar și echilibru. Faptul că ai salariu minim pe
economie, înseamnă că depui energie minimă pentru a-i obține.

Dacă ești un om care muncește 8 ore pe zi, muncă fizică, și ai salariu minim pe economie, atunci cei 1898 lei
(salariul minim pe economie, NET, lunar, în 2023) ar trebui să îți transmită o informație: în era digitală nu mai ai voie
să muncești fizic, la fel de mult, pentru minim pe economie.

Deci consumul tău de energie nu mai este în echilibru cu noua eră în care trăim - era digitală.

Aici intervine mentalul. Faptul că ai ales să cari piatră în mod ineficient ca să îți câștigi traiul, poate fi o decizie pe
termen scurt până îți dai seama că nu poți să o faci pe termen lung. Căratul de piatră se poate traduce în: dus
mâncarea la mese, muncit în bucătărie toată ziua, lucrat în construcții etc.

Asta înseamnă că toată lumea o să își dea demisia mâine de la locurile astea de muncă? Nu. Dar tinerii își vor da
seama că nu mai există echilibru între muncă fizică și plata corectă. Shift-ul asta se va întâmpla progresiv.

Gândește-te la piața de ride sharing (uber, bolt etc.) și livrările de mâncare. 8 ore pe zi într-o mașină, ducând
oamenii de colo colo prin oraș.

Piața asta reprezintă un consum de energie mult mai eficient, datorită aplicațiilor digitale, care ajută omul de rând
să câștige 1.000-2000 euro lunar, conducând mașina (sau scuterul, pentru a aduce mâncarea oamenilor acasa).
Unii câștigă mai mult, alții mai puțin, dar media ne arată destul de clar că e o variantă digitalizată, mai eficientă,
versus taximetria clasică, când erai angajatul cuiva și câștigai un salariu fix, la fel și livrarea de mâncare, este o
variantă digitalizată a muncii în restaurant.

Înseamnă că restaurantele nu vor mai avea clienți în incintă? Sau că angajații își vor da toți demisia? Nu deodată.
Dar digitalizarea, de fapt, a dus și va duce din ce în ce mai mult mâncarea, din ce în ce mai departe de restaurant
(scalabilitate) versus varianta clasică în care trebuia să consumi energie, ca și client, ca să ajungi la restaurant să
mănânci.

La fel cum Uber a deschis ușa șoferilor care aveau o mașină care stă degeaba 90% din timp. Te trezești dimineață,
te sui în mașină, mergi 30 min până la muncă, parchezi mașina, muncești 8 ore, pleci înapoi acasă 30 minute,
parchezi mașina până a două zi dimineață când reiei procesul.

Mașina ta a fost folosită 1/24 ore. Asta înseamnă că ai folosit-o 4% din timp. Asta înseamnă că 96% din timp, mașina
ta stă degeaba, se devalorizează, și are și costuri de mentenanță. Asta înseamnă că mașina ta este 99% ineficientă.
Uber a schimbat oarecum marja asta.

Oamenii care au putut să facă shift-ul, pentru că mașina lor stătea degeaba, sau pur și simplu aveau nevoie de un
venit extra sau full time, au folosit o aplicație digitală (deci nu mașina în sine e valoroasă) pentru a-și eficientiza cei
5.000$ cu care au cumpărat un Ford Mondeo din 2015, care era folosit doar 5% din timp.
Totul stă în calcule matematice, iar minimele ne dau metricul exact în care suntem în viața noastră, dacă suntem
nemulțumiți sau simțim că ceva lipsește. Eficiența maximă ar fi însemnat să poți să lași mașina în anumite
intervale orare, să fie luată de străini pentru ride sharing, și există aplicații de genul, dar în majoritate, oamenii își
cumpără mașina în mod emoțional, și atunci încep să sufere pe plan financiar.

Ține minte: banii nu au nicio legătură cu emoțiile. Vom vedea același lucru într-o discuție ulterioară despre
propriul imobil, casă sau apartament.

Explozia pieței de ride sharing a venit pentru că din ce în ce mai mulți oameni au realizat ecuația matematică
lipsită de echilibru:
mașină = 1/24 x energia produsă

Și deci au preferat din ce în ce mai mult să nu mai dețină o mașină, ci să folosească ride sharing sau transportul în
comun, pentru că e mai eficient.

Aș putea să îți demonstrez prin alte calcule matematice, pentru că dacă dai 500 lei lunar pe uber/bolt și ești
nemulțumit, faptul că îți iei o mașină de 5.000$ care îți aduce costurile de transport la 300 lei lunar nu îți aduce un
plus, ci un mare minus, și nu realizezi asta pentru că gândești emoțional investiția: “da, dar așa am și eu în sfârșit
mașina mea proprie…”.

Minimul pe economie este doar un metric, și îți spune că mai ai de lucru.

Când am deschis și am lucrat în prima cafenea, eram barista. A trebuit să fiu barista la început, să învăț meseria de
bază, minimele care trebuie îndeplinite în local, să văd ce funcționează și ce nu, să bag muncă cu cârca, fizică, să
fiu ineficient o perioadă ca să văd exact de ce e nevoie pentru a aduce un pic de echilibru între munca fizică, cea
mentală și rezultatul financiar ulterior.

Și deci mi-am dat seama că trebuie să devin manager, și să las pe altcineva să preia frâiele fizice, ineficiente, ca eu
să mă ocup de scalarea afacerii. Cel care a venit în locul meu, angajatul, a trecut în stadiul minimului de eficiență
și maximului de muncă fizică. E întotdeauna rândul altcuiva, iar shift-ul se face progresiv.

Munca mea s-a transformat mai mult în gândire analitică și financiară. Trebuia să gândesc tot felul de sisteme cât
mai eficiente pentru angajați. Pentru că nu era afacerea lor, nu era treaba lor să gândească cum să își eficientizeze
munca prin digitalizare sau gândire analitică, fără emoții.

Așa că am refăcut tot fluxul din bar, schimbat soft-ul de gestiune, inclusiv așezat meniul cu OFERTA (care se
schimbă o dată pe lună) fix în dreptul casei de marcat, acolo unde clientul se oprește, iar atenția lui se fixează în
cel mai apropiat punct al privirii, perpendicular pe direcția atenției.

Adică produsul pe care îmi doream să îl vând cel mai mult, cu o marja de profit mai mare, trebuia văzut prima
dată de către clienți. De ce crezi că cele mai scumpe produse de pe rafturile din supermarket-uri sunt la nivelul
ochilor, și nu pe ultimul raft de jos?

Gândirea asta analitică m-a ajutat să dezvolt și o aplicație de loializare a clienților, care e foarte simplă la prima
vedere, dar la bază am gândit un document de 30 pagini în care mi-am explicat mie cum ar trebui să funcționeze,
analitic, în funcție de ce văd oamenii când intră în aplicație, apoi în locație, până la momentul plecării din locație.

Un flux energetic cât mai eficient, și pentru mine, ca antreprenor, și pentru angajat, și pentru client. Pentru că nici
clienții nu vor să piardă timp aiurea la tine în locație, sau să încerce un produs greșit, pentru că nu le-ai
recomandat exact ce au nevoie. Și atunci le-ai consumat energia, și nu se vor mai întoarce.

Asta înseamnă, simultan, că ți-ai consumat și tu energia pe termen lung, muncind mai mult pentru a înlocui
clientul pierdut. În medie, te costă de 5 ori mai mult să aduci un client nou, care să consume cât consumă un
client existent.

Deci ai devenit de 5 ori mai ineficient, doar pentru că ai pierdut un client. Așa că investiția energiei tale în
eficiență, este ca în primul rând să pui în mâna clientului cel mai bun produs și cea mai bună experiență de
folosire a produsului. Altfel, cu cât mai mult nu eficientizezi meseria ta, afacerea ta, investițiile tale, te angrenezi
singur într-un joc pierzător, care te costă mai mult decât îți produce, la fiecare mișcare pe care o faci:

- mașina pe care o cumperi emoțional

- afacerea pe care o deschizi emoțional - că ‘’te-ai săturat să mai fii angajat”, dar nu înveți nimic despre implicațiile
raționale ale unei afaceri
- investiția ‘’safe’’ pe care o faci într-un imobil, tot emoțional, pentru că “vreau să am ceva al meu, să fie numele
meu în acte”, dar uiți că acel ceva nu e al tău, ci plătești chirie pentru el, la bancă
Câtă vreme te gândești să scapi de minime, trebuie să începi să gândești matematic, analitic, nu să fii condus de
emoții.

Faptul că ajungi să te plângi că nu ești promovat la muncă, sau că nu ești tratat la fel de bine, ca alt coleg pe care
tu nu îl suporți, nu are nicio legătură cu adevărul spus de minime. Poate pare că sunt mult prea tranșant, și că
instig la a deveni un robot, dar lasă-mă să îți ofer un adevăr pe care nu ți l-a spus nimeni.

Fericirea nu vine din interior, fericirea vine după ce ai reușit să gândești analitic partea financiară, și o separi de
partea emoțională.

Hai să îți dau un exemplu.

George, lucrează mecanic la un service auto, și nu mai suportă pe nimeni, nici pe șef, nici pe colegi, nici salariul
nu îi mai convine. Așa că decide să meargă pe cont propriu, ce naiba, doar știe meseria și se poate descurca și
singur.

Așa că ia o decizie emoțională pentru a fi mai fericit la muncă. Își închiriază un garaj, unelte, și începe să lucreze
când vrea și cum vrea, să devină propriul șef. Sună excelent, mi-aș dori asta pentru toată lumea, e un vis de al
meu.

Ce nu înțelege George este faptul că firma de la care a plecat, avea niște sisteme puse la punct, pe care el nu le-a
învățat. De ce le-ar învăța? Meseria lui era de mecanic, nu era treaba lui să știe cum funcționează o afacere.

Problema este că George și-a transformat deodată meseria într-o afacere, deci a devenit antreprenor, o meserie
despre care știe 10% din lucruri - partea tehnică. Începe să aibă un client, doi, 5, 10 - asta în cazul fericit în care e
cunoscut și lumea îl caută. Altfel, afacerea lui ar intra în faliment din primele luni, pentru că: nu are marketing
pus la punct ca să își găsească clienții, nu are un sistem de programări pus la punct (foaie, pix și telefon
reprezintă sistemul învechit, ineficient), și nu știe nici partea de taxe, autorizații, contabilitate etc.

Astea toate, în cazul a 80-90% din oamenii care fac mutarea asta în mod emoțional. Nu știu în ce se bagă și
majoritatea închid foarte repede, deși ei credeau că pur și simplu deschid o afacere și merge din prima, fără
niciun efort extra.

Să zicem că nu e cazul lui George. George e un caz special și ajunge să îi meargă bine. Are clienți 10 ore pe zi, nu
mai face față, nu mai are nici timp de familie, nici de prieteni, nici de timp liber, și nici nu are voie să se
îmbolnăvească, că pierde clienți, afacerea suferă 5x din cauza asta, pentru că trebuie să găsească clienți noi
constant, mai ales dacă cei vechi pleacă progresiv.

Pentru că el a gândit în continuare ca un angajat, și face de 3-4 ori mai mulți bani, dar are mai multă bătaie de
cap, nu poate pune la punct un sistem eficient care să crească mai mult singur, nu poate angaja ajutor pentru că
nu știe cum, și se chinuie cu toate elementele astea necesare, pe care meseria lui de bază nu l-a învățat, George
ajunge să sufere din punct de vedere emoțional, apoi medical, iar apoi, în final, financiar.

Back to default. Dar cu damage mai mare decât ai avut parte anterior, până să începi noul drum.

Mai întâi înveți meseria, și apoi dobândești fericirea. Majoritatea oamenilor fac greșeala să o ia mereu invers.
Ghici ce, am pățit și eu asta la început. E normal, de asta e greșit să iei o decizie emoțională când vrei să schimbi
ceva în viața ta.

Dar o vei lua oricum, însă nu uita că trebuie să o redresezi, ca să nu ajungi la epuizare psihică, fizică sau
financiară.

De obicei decizia asta se întâmplă când simți că ești inutil, te simți minim, simți că prezența ta pe planeta asta
nu schimbă nimic pentru tine și nici pentru ceilalți.

Dar aici te înșeli. Când ajungi să simți asta, atunci e momentul pentru un shift, îți trebuie doar o secundă de
curaj.
Deci dacă te regăsești în momentele astea în viața ta, și iei o decizie emoțională pentru a pleca de la minim pe
economie și a câștiga mai bine, nu uita că implicările, pentru shift-ul, ăsta sunt analitice, deci trebuie să te adaptezi.
Ai nevoie de organizare, disciplină, și eficiență.. echilibru.

Dacă crezi că vei ajunge în 6 luni să ai un corp de invidiat, făcând doar ce vrei în fiecare zi, te vei înșela amarnic.
Dacă crezi că îți vei da demisia de la job pentru că te-ai săturat, și în 6 luni vei face mai mulți bani decât “lucrând
pentru nenorocitul ăla” și astfel vei fi mai fericit, din nou te înșeli amarnic.

Dacă crezi că vei începe să produci mai mult decât minim pe economie, doar schimbând locul de muncă, dar fără
să depui energie mai mare la început și să îți eficientizezi munca pe parcurs, cu mai multă disciplină și gândire
analitică, din nou - TE ÎNȘELI AMARNIC.

Deci ca să pleci de la minim pe economie, trebuie să consumi maxim de energie, iar apoi să îți creezi un sistem de
care te ții cu strictețe.

Sfatul meu, pentru că trăim într-o lume financiară, e să îți iei gândul de la vise precum: libertate financiară, Lambo,
yacht, private jet, Rolex, vacanțe scumpe - toate porcăriile pe care le vezi pe internet prezentate de oameni care îți
vând un vis, și să te gândești cum meseria ta (nu contează care este) servește mai bine oamenii din jur.

Asta ar însemna inclusiv dacă ești barista, cum devii mai bun la meseria asta? Latte art mai de calitate, curățenie
mai mare în cafenea, zâmbit mai des clienților, întrebat mai des clienții ce gusturi au fix în ziua aia, că poate le
recomanzi ceva mai bun.

Comportamentul ăsta l-am mai definit și anterior printr-un quote:

Comportă-te că și cum ar fi al tău, și într-o zi va fi!

Faptul că ajungi să conduci singur, pentru că ai creat eficiență maximă în meseria ta, cafeneaua în care lucrezi, îți
va da șansa să îți mărești salariul mult mai mult, adică să treci la manager, sau să îți deschizi propria cafenea, dar
nu pentru că ai luat o decizie emoțională și te-ai mințit singur, ci pentru că avea sens.
Conduci deja cafeneaua singur, colegii vin la tine cu întrebări, clienții te privesc ca pe patronul afacerii, pentru că
patronul niciodată nu e acolo, știi toți furnizorii, cunoști prețurile de achiziție, negociezi cu parteneri noi, știi
profitabilitatea, campaniile de marketing, repari orice stricăciune apare în cafenea, fără să ai nevoie de nimeni.

Deci, să ai propria cafenea, indirect, deja se întâmplă. Decizia de a pleca de acolo și a deschide propria cafenea este
o decizie analitcă, are sens. Pentru că ai depus deja energia majoră pentru a crea un sistem propriu prin care să
devii mai eficient și astfel tot spațiul de lucru a devenit mai eficient pentru toată lumea: angajații ceilalți știu unde e
totul, și pot lucra și fără tine, ca lider, furnizorii când vin și sunt clienți la bar, știu că trebuie să lase produsele în
dreapta barului și factura pe baxuri, pentru că oricum se plătește prin bancă, automatizat, deci nici nu trebuie să îți
dea nici măcar bună ziua pentru că ești ocupat. Clienții știu exact ce își doresc, pentru că li se pun întrebări bune
de către angajați, controalele vin deja anunțate pentru că au fost de 20 ori în locație și au văzut că totul
funcționează la fel de bine mereu, este curățenie, toată lumea primește bon fiscal etc.

Durează până creezi un sistem de genul, și nu trebuie să fii antreprenor pentru asta, trebuie doar să gândești
analitic. Așa vei scăpa de minimul pe economie. Am fost în situația asta, câștigam tot minim pe economie ca și
antreprenor la început de drum, ba chiar în unele luni aduceam bani de acasă.

Când am început să calculez fiecare increment de timp versus bani versus energie consumată, profitabilitatea a
explodat, pentru o cafenea micuță, neînsemnată, din Constanța, în anul 2017.

După ce sistemul a fost pus la punct, 10 locații au fost deschise automatizat, după același sistem, și astfel am scalat
afacerea de 10 ori, cu minim de energie consumată.

Mai întâi vei fi în minime economice, și maxime de energie, iar apoi, dacă începi să gândești totul în matematică,
cu zero implicări emoționale, vei face shift-ul spre minim de energie consumată și maxime economice.
 Iter III: Skill growth

Primesc de multe ori întrebările asta pe net:

Cum să îmi formez un skill? De unde să încep?

Pasul 1: recitești Iter I, despre cea mai grea alegere. Trebuie neapărat să iei o decizie și să începi.

Pasul 2: recitești Iter II, despre cum pleci de la minim pe economie și maxim de ineficiență. Creând un sistem în
jurul tău.

Pasul următor îl discutăm aici.

În prima cafenea, am ales un design cu tablă școlară, pentru că aveam abilitatea de a recrea un alt vibe, la ceva
timp, redesenând modele grafice de pe pereți, și inclusiv schimbând meniurile și produsele. Când am evoluat și
am început să facem graphic design, mai colorat, mai eficient, mai aproape de elementele de branding ale
cafenelei, nu aveam bani să plătesc graficieni experți.

Costul de energie ca eu să recuperez banii de pe investiția în grafică de înaltă calitate, nu avea sens în termeni de
cât pot produce cu noua grafică, în revenue . Așa că avea mai mult sens să încerc eu, personal, ceva de genul. În
plus, era și o treaptă naturală în a învăța exact ce să cer de la un graphic designer, în funcție de cum cuantific în
mod analitic impactul pe care îl are noua grafică de design din meniuri.

Am studiat tipurile de culori și ce semnifică ele, în termen de vânzări și branding. Am studiat ce fonturi sunt bune
pentru meniuri de cafenea. Am studiat cum să aranjez produsele în meniu cât mai eficient, și să aranjez poziția
meniurilor.

Toate studiile teoretice pe care le-am făcut nu au însemnat nimic, până când nu am și testat practic ca să văd ce
fel de impact au pentru clienți. Sunt clare? Se înțelege mai bine ce cumperi? Oferă claritate mai mare în alegerea
produsului? Îmi cresc vânzările?

Și apoi am văzut. La început lumea era confuză pentru anumite produse reinventate de noi. Deci am adăugat
poze. Apoi lumea nu înțelegea de ce e mai avantajos să iei o ofertă, decât două produse separat. Deci am pus poze
și explicația sugestivă prin calculul de preț. Apoi am întrebat lumea dacă știe de produsul nostru special, și au zis
că nu. Apoi l-am pus o perioadă fix în fața lor, la casa de marcat. Vânzările produsului au început să crească.

Însă în tot parcursul meu de graphic designer începător, am învățat de la cei mai buni. Am deschis Mac-ul, am luat
la rând Starbucks, Nero Cafe, Costa Coffee, să văd cum fac ei grafică pentru meniuri, campanii social media, poze
produse etc.

Și încercam constant să fac grafică măcar la fel de bună ca a lor, în Keynote, pe macbook. Nimic special, nu Adobe
Illustrator, nu vectori, nu chestii complexe. Am încercat cele mai simpliste metode pentru a ajunge la un rezultat
din ce în ce mai bun.

Văd mulți oameni care mai întâi încep emoțional, așa cum am povestit în Iter II, și apoi nu ajung la așteptările lor
majore. De exemplu să începi un podcast. Știu oameni care au investit 10-12.000$ într-un studio, cu fundal frumos,
lumini de calitate, aparatură bună, dar ei nu au fost nici măcar activi în social media anterior, nimeni nu știe de
existența lor, au doar o pasiune să asculte podcast-uri, deci au crezut că vor fi la fel de urmăriți ca ceilalți
podcasteri. Cei 89 de subscriberi în prima lună de podcasturi, cu 12.000$ investiție în studio, nu sunt ceea ce
așteptau, așa că își vând echipamentul mai ieftin și se retrag.

Când am început în social media, aveam un iPhone 7, în ideea în care iPhone 11 a ieșit pe piață. Am început să
prind la public pe TikTok (50.000 de folowers noi pe lună), mi-am cumpărat noul iPhone 11PRO. Avea sens acum.

Deci pasul 3 este să îți crești skill-ul, și este total gratuit în ziua de azi. Vrei să faci graphic design? Keynote, Canva
sau alte programe simpliste până îți ies niște rezultate satisfăcătoare. Caută cele mai bune opere de graphic
design de pe piață și încearcă să le reconstruiești, poate chiar să îți iasă mai bine.

Video editing? Eu am început cu Inshot, o aplicație gratuită pe telefon, cu care lucram personal pentru a-mi edita
videoclipurile. Până am prins în social media și am început să fac bani, apoi am angajat video editor, tot începător,
ca să aibă sens, din punct de vedere financiar. Acum am video editor de calitate, 2 ani mai târziu. Și a crescut cu
mine, de la 0, nu l-am angajat ca și expert. Asta pentru că am încercat eu skill-ul la început, ca să văd ce îi pot cere
unui editor, pentru eficiență maximă în rezultatele social media versus energia depusă (bani și muncă).
Anterior, când eram barista în cafenea, creșterea skill-ului o reprezenta latte art mai de calitate, purtat discuții
mai de calitate cu clienții, vibe mai de calitate, curățenie, design interior etc. Pentru că eram atât de focusat în a
face o cafea mai de calitate, ca design, și pentru că am făcut mii de cafele, am testat skill-ul cu ochii închiși.

Exact.
Dacă te trezești peste noapte să mergi la baie, e întuneric, ai oricum ochii închiși, totuși știi exact cum să ajungi,
unde e fiecare element până acolo, și nimerești totul ca și cum nu contează că nu vezi unde e fiecare lucru
poziționat.

Așa eram și eu în cafenea. Știam unde e fiecare lucru și cum sună sau se simte fiecare pas din pregătirea unui
cappuccino cu latte art inclus. Așa că am testat skill-ul legat la ochi.

Start: în dreapta era macinătorul, în fața mea espressor-ul. Am scos portafiltrul din grup, l-am curățat de zaț
deasupra sertarului pentru zaț, l-am introdus în locașul de la macinător, s-a activat automat curgerea unei porții
de espresso (gramaj presetat la măcinator), am tampat cafeaua măcinată din portafiltru cu ajutorul tamper-ului.

Apoi am reintrodus portafiltrul în grupul din espressor, și am pornit butonul presetat pentru un espresso. În
timpul asta, am scos din frigiderul de sub bar o cutie de lapte rece, am turnat o porție probabil mai mare de lapte
în latieră, apoi am introdus latiera în steamer în poziția potrivită, ușor în diagonală, și l-am pornit. Sunetul de
început era că un guițat, dar puteam să îmi dau seama dacă era introdus bine sau nu steamer-ul în latiera cu
lapte. Este un sunet specific, și îți dai seama dacă trebuie să ajustezi flotabilitatea, ca să iasă o crema bună de
lapte.

Nu am introdus bine din prima, pentru că sunetul mi-a zis-o, așa că am ajustat poziția până am auzit ce trebuia.
Mâna de pe latieră îmi spunea exact când trebuia să opresc steamer-ul, pentru că ajungea la o temperatură mai
mare, treptat, dar nu cât să mă frigă (circa 45-50 grade Celsius). Opream steamer-ul când temperatura mi-o
spunea.

Băteam latiera de bar de 2-3 ori pentru a scăpa de bulele prea mari, apoi aruncam primul strop de lapte care
conținea crema, și în cealaltă mână poziționam ceașca cu espresso-ul care s-a extras simultan cu pregătirea
laptelui. Cu o mișcare circulară pe ambele axe (X;Y) turnam laptele în mijlocul ceștii și simțeam cum un recipient
elimină din masă și altul primește, ca un transfer de energie.

La momentul final, am oprit alimentarea ceștii cu lapte, am pus cana pe bar și m-am dezlegat la ochi. Nu a fost
cel mai reușit latte art al meu, dar nici cel mai prost. A fost cafeaua clasică pe care o făceam de obicei, din
obișnuință, fără să mai gândesc procesul.

Descrierea pe care ți-am făcut-o în procesul meu de a face un cappuccino legat la ochi, a fost la biroul de acasă,
în fața laptop-ului, imaginându-mi fiecare etapă din tot procesul, ca și cum eram în propria cafenea, în 2017.
Asta înseamnă să îți crești un skill la un nivel la care, poți să te legi la ochi, și să îl faci exact la fel ca într-o zi normală
de muncă. Dacă nu ai ajuns încă aici, asta este ce trebuie să cauți. Atât de multe repetări încât skill-ul devine
asemănător cu mersul la baie în timpul nopții.

Orice ai alege să faci în era digitală: graphic design, video edit, web design, podcast, trading, aplicații etc., ai nevoie
de multă muncă și multe repetări. Chiar dacă tu crezi că nu trebuie să le faci. Așa credeam și eu, că dacă vreau să
devin antreprenor nu trebuie să stau să migălesc cafeaua aia, că totuși “la ce mă ajută?”.

Te ajută la învățarea unui skill până la nivel de artă. Apoi faptul că tranzitezi spre altceva, nu înseamnă că ți-ai
crescut degeaba skill-ul anterior. Faptul că tranzitezi spre altceva este de fapt rezultatul skill-ului anterior, dus la
nivel de artă. Deci vezi tu, una depinde de cealaltă, și asta e greșeala tuturor oamenilor pe care îi cunosc, care nu
sunt unde își doresc în momentul asta.

Sar de anumite etape. Am făcut-o și eu și am învățat aceleași lucru. Nu ai cum să sari de etape ca să ajungi unde
îți dorești. Dacă vrei să ai o agenție de social media (SMMA), care văd că e la modă printre tineri și ar plăti o
grămadă de bani pe un curs despre asta, pentru că asta cred că le va aduce agenția, nu trebuie să faci altceva
decât să alegi un skill prima dată.

Video editing? Facebook ADS pentru afaceri? Nu are relevanță. Ca să îți vinzi skill-ul, trebuie să ai unul mai întâi.
Crește-l! Pușți care au învățat skill-ul de video editing, iau clipuri ale altor persoane de pe net, le refac în stilul lor, și
le repostează pe canalele lor de Youtube sau TikTok, și monetizează prin parteneriate. Pentru că skill-ul aduce
banii, nu invers. Pentru că skill-ul are nevoie de muncă în primul rând.

Deci prima dată alege ce vrei să faci. Apoi fă repetări până când editezi cu ochii închiși (metaforic vorbind).
Beethoven a început să surzească de tânăr, iar la 44 ani era complet surd. Totuși încă compunea muzică. Asta îți
spune ceva despre skill.

În momentul când ai început să ai rezultate bune, se va naște și SMMA, sau firma ta de grafică pentru site-uri
specializate pe bijuterii de lux. Nu are relevanță destinația finală pe care tu ți-o impui în minte acum!

“Vreau propria mea agenție de social media marketing!”

Transformă în

“Vreau să fiu cel mai bun pe marketing în social media!” și începe să lucrezi la asta. Skill-ul îți va transforma
meseria într-o afacere.

Pentru ca mai apoi, vei vrea altceva. Vei fi mereu nemulțumit de realizările tale, e în natura umană, dar tot ce
putem face este să construim. Să folosim chestia asta dăunătoare, și anume că nu vom fi niciodată pe deplin
mulțumiți, dar atunci când căutăm să migrăm spre altceva, să creștem skill-ul și eficienta celor din jurul nostru.
Practic să facem un upgrade la lumea în care trăim. Unii o fac la scară mai mare (Elon Musk), alții doar pentru cei
14 membri ai familiei. E în regulă oricare variantă.

Când am migrat de la barista spre manager, și apoi spre antreprenor, trebuia să încep fiecare skill nou, de la
început. Însă timpul de creștere al skill-ului a durat de fiecare dată mai puțin decât anteriorul. Pentru că gândirea
noastră evoluează și ea. Începe să gândească cele mai eficiente cai de a ajunge la rezultate. Exact ca în secvență
lui Fibonacci, exact ca în legea conservării energiei, exact ca pregătirea unui cappuccino legat la ochi.

Problemele pe care am început să le văd, ca antreprenor, m-au ajutat să îmi dezvolt gândirea analitică și mai mult.
Am realizat câte probleme avea de fapt o cafenea și am încercat să eficientizez sistemul care putea să rezolve
probleme mult mai ușor decât mine. Uite două exemple:

Trebuia să verific la 7:30 dimineața, pe camerele din cafenea, dacă angajații au ajuns la timp. Asta însemna să mă
trezesc de fiecare dată la fel, doar pentru task-ul ăsta. Nu aveam altă metodă de verifica, așa că a trebuit să
eficientizez una ca să îmi arate asta și la ora 9 dimineața, dacă vreau să verific atunci.

Puteam să mă uit pe cameră și cu o oră jumate înainte, dar trebuia să pierd timp să derulez până la momentul
respectiv. Nu îmi convine, prea multă energie consumată.

Așa că angajații trebuiau să trimită un X (raport scos la casa de marcat), la ora 7:30, pe care apărea și ora, pe grupul
de WhatsApp. Astfel când verificam, vedeam ora la care s-a trimis mesajul pe WhatsApp, ora de pe raportul X, și
totul era în regulă.
Espressor-ul din cafenea consuma destul de multă energie electrică, și normal dacă îl opream la ora 18, când
închideam cafeneaua, se răcea, iar dimineață trebuia pornit cu 30 minute înainte să începem programul, așa că,
mai bine îl lăsăm pornit peste noapte.

Într-o zi am zis să încercăm o priză programabilă, care se introduce în priza 220V din perete, și care taie accesul la
curent la o anumită oră presetată. Am introdus priza programabilă în priza din perete, și espressorul în priza
programabilă. Am setat ora 19:00 pentru oprire acces la curent, și ora 06:30 dimineață pentru permis accesul la
curent pentru espressor.

Consumul de curent a scăzut cu aproape 25% în lunile următoare, și nu mai era nevoie ca angajații să vină cu
jumătate de oră mai devreme la muncă.

Astea sunt doar 2 exemple din creșterea skill-ului de antreprenor. Multe altele stau la baza creșterii afacerii din
punct de vedere al cifrelor. Acolo trebuie să devii magician ca să reușești să duci o afacere de succes, dacă nu ai
bani la început pentru a plăti un magician să te ajute să le crești. Și nu, contabilul nu e magicianul tău. Contabilul își
ia diplomă de contabilitate de la o agenție (facultate) acreditată de stat, ca să îți poată declara ție veniturile și
cheltuielile, tot la stat.

Contabilul este angajatul statului, nu al tău. Tu trebuie să devii un magician. Mai întâi la skill-ul tău principal, care te
lansează în lumea celor 1-5% care reușesc mai mult decât ceilalți, pentru că nu se opresc din repetări, și mai apoi la
un skill macro, care cuprinde mai multe persoane cu mai multe skill-uri - o afacere.

Pe măsură ce am înaintat în S-Curve, ca antreprenor, am început să văd probleme și la nivel de piață. Adică
probleme pe care le au și alți antreprenori, nu doar eu, probleme care ar avea costuri mai mari de energie la
început, dar care ar putea produce înzecit pentru cei care vin cu soluțiile.

Am observat probleme majore în depozitarea și consumul de timp și energie în folosirea laptelui pentru cafea. La
fel și pentru siropuri. La fel și loializarea clienților prin cardurile clasice de carton care se pierd, rup sau se uită de
către clienți.

Despre asta vorbim în Iter IV: Skill master. Cum ajungi practic de la skill-ul tău infim, să rezolvi probleme pentru o
întreagă piață. Pentru că dacă nu atingi nivelul de artă, nu ai cum să observi restul problemelor pe care le au și
ceilalți.
 Iter IV: Skill master

Să devii maestru la un skill nu mai e ce a fost. Eu dacă aș fi rămas pe meseria de barista, parcursul era simplu.
Treceam prin trei nivele de barista (foundation, intermediate, professional), lucram cu high class latte art,
diferențiam gusturi mult mai ușor, lucram într-o cafenea mai de calitate sau o transformam pe a mea în ceva
asemănător, și apoi ajungeam să și predau și să jurizez concursuri de barista.

Cât de cunoscut ajungeam, îmi seta de fapt nivelul de câștiguri. Dar probabil că în mod normal un barista
profesionist nu câștigă (cel puțin nu în România) mai mult de 3-4000 lei NET. Dacă.

Dar astfel nu aș mai fi ajuns antreprenor, deci am luat altă decizie, chiar dacă eram pasionat de a migăli cafeaua,
lucrat cât mai cu skill, învățat cât mai multe despre cafea. Eram mult mai pasionat de a dezvolta o afacere, așa că
am renunțat la skill-ul de barista și am urmărit skill-ul următor, în curba de învățare pentru a deveni antreprenor.

Înseamnă că am dezvoltat degeaba 2 ani de skill? Am pierdut timpul pe ceva care oricum nu era pentru mine? La
fel cum am făcut și cu cariera în petrol și gaze?

Nu. Cât timp te ocupi solemn de un skill și îl duci pe culmi înalte, îți oferă șansa să te cunoști mai bine. Să vezi că ești
capabil de mult mai mult decât erai anterior, și boost-ul asta de încredere te va ajuta la următorul skill. Îl vei dobândi
mult mai ușor, vei înțelege mult mai multe lucruri din domeniul următor și vei ajunge să reții lucruri din domeniile
anterioare care te vor ajuta mai departe să înțelegi mult mai bine cum se învață și se monetizează orice fel de skill.

Ca să ajung la cel mai înalt level al skill-ului meu, trebuia să iau problemele observate și să ingineresc soluții (fiind și
inginer la bază, a ajutat, dar nu datorită facultății, ci pentru că am fost mult mai interesat și am învățat mult mai
multe lucruri, separat de facultate).

Am observat problema cu laptele din cafenea. O problemă pe care nu o aveam doar eu, dar dacă ar fi să întreb 100
proprietari de cafenele despre problema cu depozitarea laptelui, 99 mi-ar spune că nu e nicio problemă - “așa e
normal” - iar unul din 100 poate ar fi puțin pus pe gânduri,

Consumam cam 400 litri de lapte lunar, în locația principală. Laptele este ambalat la litru, trebuie ținut la frigider, se
consumă mult timp cât scoți laptele și îl bagi înapoi în frigider pentru fiecare cafea (nu ai voie să ții laptele pe bar,
din punct de vedere al legislației sanitar-veterinare), se aruncă foarte mult ambalaj care nu e biodegradabil (carton
cerat la interior) și bineînțeles costă mai mult pentru că trebuie ambalat în incremente de câte 1 litru.

Apoi trebuie să am și o depozitare corespunzătoare: frigidere cu capacitate îndeajuns de mare încât să îmi susțină
cantitatea de lapte comandată o singură dată (aproximativ 100 litri pe săptămână).

Dar dacă aș putea comasa nevoia de lapte în butoaie, similare cu cele de bere, care m-ar face independent de cele
două lăzi frigorifice care îmi ocupă spațiul de sub bar aproape în proporție de 60%, și mi-ar salva timpul petrecut
pentru a scoate și introduce sticla de lapte pentru fiecare din cele 300 de cafele pe care le fac zilnic, și nici nu ar mai
fi nevoie să arunc atâta gunoi zilnic, reprezentat de sticlele goale de lapte.

Gândește-te la un dozator de bere, dar cu lapte, care are nevoie de: butelia de lapte care conține 30-50 litri, care se
poate depozita într-un spațiu minuscul sub bar; dozatorul în sine care oferă un traseu în vacuum, pentru ca laptele
să nu fie alterat (la fel cum trece și berea din butoi în robinetul care îți umple draftul de bere); plus o butelie de CO2
care ajută la stabilizarea eficientă a sistemului (presiune și temperatură).

În primul rând, 60% din spațiul de sub bar s-a dematerializat în 5%, fiind nevoie doar de un butoi, conectat la
sistemul denumit ‘’dozator’’. Apoi nu mai e nevoie nici de investiția în atâta spațiu de depozitare la rece, am eliberat
spațiul de sub bar pentru depozitare extra, și deci nu mai am nevoie de extra depozitare în alt spațiu. Asta înseamnă
că spațiul, pentru ca locația mea să fie mai eficientă, a devenit mai mic.

În al doilea rând, costul laptelui cumpărat la 1 bucată = 30 litri, fără să mai adăugăm costul sticlei în sine și ambalarea
ei, va fi mult mai mic decât costul a 30 de sticle de lapte (probabil minim 35% mai mic) - asta îmi crește din nou
eficiența.

În al treilea rând, dacă făceam 300 cafele cu lapte pe zi, la care trebuia să mă aplec de 300 ori și să mă ridic de 300
ori, apoi să deschid capacul și să îl închid - 300x fiecare - și apoi să arunc fiecare sticlă, și apoi să duc mai mult gunoi
sau să duc gunoiul mai repede decât dacă nu aș avea sticlele, eficiența per incremente de timp consumate, pentru
fiecare activitate care implică sticla propriu-zisă de lapte, îmi crește cu cel puțin 90% la pregătirea cafelei cu lapte.
Pentru că acum nu mai am 300 aplecări + 300 ridicări + 300 deschideri + 300 turnări lapte + 300 închideri + 300
aplecări + 300 ridicări = 2100 de incremente de mișcare, care dau un total de 70 minute (cu 2 secunde în medie,
pentru fiecare increment) pe care acum le pot salva, servind alte 50-100 cafele, care ar aduce un extra revenue de
30%, pe lângă celelalte cafele vândute.

Acum aș avea doar: latiera în dreptul dozatorului, latiera introdusă în steamer pentru a pregăti crema de lapte.
Lucrurile astea se întâmplau și înainte, tocmai de asta nu le-am pus la calculul de mai sus.

Deci o singură strategie, ca soluție a unei probleme pe care sunt sigur că alți proprietari de cafenele nici nu o
conștientizează, trei avantaje enorme care îți aduc mai mulți bani cu mult mai puțină energie consumată.

Ideea asta nu am putut să o pun în practică pentru că ar fi însemnat să mă îndepărtez de la ce fac acum. Ar fi
mult mai cost-efficient pentru mine dacă aș investi într-o firmă de genul, care ar putea să aducă un astfel de
produs pe piață, pentru că deja știu problemele și care sunt soluțiile.

Același lucru, cu siropurile pentru cafea…

Multe sticle, depozitare necesară, se mai sparg, se consumă foarte rapid, sunt costisitoare. Soluția mea aici a fost
un recipient rectangular format din 6 compartimente cu capacitate de 2,4 litri fiecare, pentru 6 cele mai
consumate siropuri dintr-o cafenea. Fiecare compartiment să aibă deasupra o pompiță pentru a pompa siropul
în cafea.

Tot recipientul ar fi avut 50 centimetri lățime (8 cm per fiecare compartiment), 50 cm înălțime și 60 cm

adâncime. Spațiul pe bar pentru un asemenea recipient ar fi acoperit de 3 ori mai puțin volum decât sticlele de
sirop în sine, eliminând și partea de resturi menajere oferit de sticlele care se golesc și nu se reciclează.

Sticlele de sirop se consumă destul de repede, asta înseamnă un volum mare de resturi menajere. Pentru a
alimenta recipientul în sine, am gândit un transport de sticle de 2 litri, cu sirop, din plastic biodegradabil, care, de
asemenea, ar fi ocupat mult mai puțin spațiu decât sticlele de sirop clasice (0,7 litri per sticlă), și ca rest menajer,
sticlă din plastic biodegradabil (cele subțiri la la Bucovina) se pot face cât un ghemotoc, care ar salva și foarte
mult spațiu în coșul de gunoi.

Ar fi salvate, din nou: timp, energie, spațiu de depozitare.

În aceeași manieră am observat problema clasică a cardurilor de fidelitate…

Și aici am plusat cu o aplicație pentru clienții noștri, care a costat 33.000$ (2019).

În campaniile de marketing, am încercat să fidelizez clientela prin carduri de fidelitate clasice (9+1). Fiecare client
care venea, primea automat un card ștampilat, fără măcar să îi întreb dacă vor. Aproape toată lumea îl lua, fără să
mă întrebe de ce l-am oferit. A mers foarte bine, doar că existau câteva probleme.

Se pierdeau, se rupeau, se uitau, și atunci când clienții voiau să își înregistreze progresul pe card, una din cele trei
probleme nu le mai permitea, și nici nouă. Așa că un card digital ar fi rezolvat cele trei probleme. Cum? Într-o
aplicație.

Dar mai există o problemă. Unii clienți consumau mai multe carduri pe lună, și aveau aceeași ofertă: 9+1 - ca și
clienții care foloseau doar un card pe lună. Și asta e o problemă pentru că nu e corect față de clienții fideli. Așa că
un card digital, dar în care s-ar putea modifica oferta într-una mai bună, dacă consumi mai mult.

După ce am lansat aplicația, totul fiind digitalizat, am atras 8000 de oameni care să o folosească, deși clientela
noastră era de 10 ori mai mică, datorită faptului că era foarte ușor de folosit, și avea multe tipuri de reward-uri
integrate. Cei mai fideli clienți ai noștri consumau peste 100 produse lunar, așa că rangul lor în aplicație le genera
o oferta de 3+1, în loc de 9+1 anterior.

Și aici există un principiu de bază - Pareto - care spune că 80% din cifra ta de afaceri este generată de 20% din
clienți (îl vom discuta în detaliu mai târziu).
Doar pentru că am luat decizia să mă implic în domeniul cafelei, să învăț să o fac mai bine, să cresc skill-ul, apoi
am început să văd problemele mai mari din industrie, să găsesc soluțiile și să îmi dezvolt alte skill-uri și să produc
mai mulți bani.

Practic aduceam beneficii pentru alții, la scară, din experiența mea. Nu mai făceam doar pentru mine, acum le
dădeam soluții și celorlalți, Soluțiile fiind scalabile. Așa ajungi maestru la un skill care te va plăti înzecit.

Ori prin scalare către mai multe persoane, ori prin scalarea câtorva produse care sunt foarte scumpe.

Un exemplu de scalare prin produse scumpe:

Un mecanic auto specializat doar pe Lamborghini, acreditat, aprobat, îți rezolva orice problema cu Lambo-ul tău,
foarte rapid. Dar te taxează 4000$ pentru 5 minute de muncă.

“Dar de ce m-ai taxat așa mult pentru doar 5 minute de muncă?”

Alternativa este să mergi la un service clasic, cu mecanici care nu sunt specializați pe Lambo, și să lași mașină
timp de 5 zile, să plătești la oră lucrată, plus o plată extra pentru că mașină ocupă loc în service, și să te coste la fel.

Plătești aceeași sumă, problema e rezolvată, doar că în primul caz e gata în 5 minute pentru că omul e expert, și
pleci direct cu mașina la drum, iar în al doilea stai 5 zile fără mașină. Care serviciu e mai valoros pentru tine, că
deținător de Lambo (sau orice alt bun care trebuie reparat)?

Cred că e destul de clar că cel care îți salvează timp.

Deci cel care are skill-ul cel mai bun, setează prețul din piață.

Tu ar trebui să fii cel care are skill-ul. Dar pentru asta tu trebuie să depui cel mai mult efort, mai ales la început,
până când începi să vezi mult mai multe probleme în industria ta, și apoi să aduci produse pentru a rezolva
problemele pentru ceilalți.

Depune mai mult efort pentru skill decât toată lumea din jurul tău. Evită anturajul, îmbrățișează singurătea,
concentrează-te pe rezultate, depășește inflection point-ul și apoi scalează skill-ul. Fie că faci unghii, repari
motoare, faci cafea, tiktok-uri, gătești pește, scrii cărți etc. Orice skill e monetizabil. Accelerarea poate fi făcută
dacă investești și bani în skill, nu numai timp.
 Iter V: Investiția în skill

Până să ajung să lucrez pe platforme petroliere, am lucrat 11 luni la noi în țară, pe uscat, pe un salariu infim. Dar în
tot timpul asta depuneam efort să învăț mai multe despre viitoarea mea meserie, pe mare, dar am investit și bani
în educație.

Câștigam 1800 lei lunar, făceam lucruri extra pentru venituri extra, și banii pe care îi puneam deoparte, îi
învesteam în cursuri care știam că vor da bine la CV atunci când cineva de la companiile de recrutare va vedea în
mine un candidat potrivit, care are și diplomă de facultate, experiență în muncă, dar și extra educație care să mă
facă pregătit de călătoria pe mare.

Am investit circa 2000$, ca apoi să plec pe un salariu de 2300$, pentru 14 zile lucrate (se lucra în ture lunare, 14 zile
pe mare, 14 zile acasă). Deci am scos toți banii pe care i-am pus deoparte timp de 11 luni și pe care i-am investit în
educație, din prima lună de skill nou.

Skill-ul nu se învață doar cu investiție de timp, banii pe care îi produci ar trebui introduși în alternative de a-ți
crește skillul - și teorie și practică.

Când aveam prima cafenea, lucrurile nu mergeau wow, pentru că nu știam ce fac, ca antreprenor. Știam doar să
fac cafea, abia mă inițiasem. Apoi am împrumutat peste 1000$ pentru a cumpăra cursuri de la oameni care au
ajuns mai repede ca mine la curba de învățare, au trecut de inflection point și au scalat skill-ul, dar și veniturile
odată cu el.

În expansiunea către 12 locații, am împrumutat 200.000$ pentru a deschide simultan mai multe (7 locații doar în
2019), din care 33.000$ au fost doar pentru aplicația digitală de loializare. Tot ce produceam reinvesteam în teste și
lucruri noi pe care nu le știam și trebuia să le învăț în practică. Practica te costă foarte mulți bani, atunci când faci
investiții tradiționale.

Motivul pentru care am cumpărat și cursuri de business cu câteva mii de dolari, a fost pentru că luam experiența
unor oameni care deja au trecut prin pierderi majore pentru că au făcut greșeli majore. Din același motiv scriu și
ebook-ul asta. Se pot face lucruri și fără pierderi imense, dar nu înseamnă că nu trebuie să investești bani în tine, în
primul rând.

Orice leu am pierdut în afaceri, l-am obținut apoi mult mai ușor pentru că skill-ul mi-a permis asta.

Tot ce regret este timpul pierdut, nu banii.

Tot ce faci până la 30 ani ar trebui să fie despre skill, nu despre bani.

Am învățat asta abia după 30 ani. Am trecut din barista, în manager, antreprenor, francizor, om de afaceri,
investitor, într-un timp foarte scurt, pentru că m-am implicat foarte mult într-un singur skill la început - barista.

Din Martie 2021, după ce am început să studiez anumite piețe de investiții, asset-uri etc., am ajuns fix la crypto. Am
investit prima dată 3000$ la vârfuri, care au scăzut în valoare la jumate, în următoarele luni. Apoi din Mai până în
Noiembrie 2021, petreceam 5-6 ore pe seară, după ce terminăm cu meseria de om de afaceri din timpul zilei, în
studiul Bitcoin și pieței crypto, în general.

Am ajuns să fac 70.000$, în două luni de activitate în spațiul crypto, la sfârșit de 2021. Apoi am fost practic forțat să
învăț cum funcționează tot sistemul financiar global, de unde vin banii, care e direcția flow-ului de bani, recesiuni,
inflație și deflație, și cum fac banii să vină la mine, că eu să nu îi mai urmăresc disperat, așa cum făceam înainte, și
cum majoritatea oamenilor o fac.

Lucrurile astea le vei afla la Nexum V: Investește ca un bogat.

 Iter VI: Scalarea skill-ului

Acum că am înțeles că e nevoie de focus 100% pentru a crește un skill, hai să vedem cum îl scalăm ca să ne și
plătească din ce în ce mai bine.

Să zicem că ești mecanic, specializat pe cutia de viteze. Poate știi și să repari un motor, îngrijești mai bine
injectoarele, înlocuiești filtrele, nu are nicio relevanță. Unde ești cel mai bun, în materie de rezolvat probleme la
mașină, acolo ar trebui să te focusezi pe skill.

Ai un garaj acasă, repari cutii de viteze, te cunoaște din ce în ce mai multă lume, și faci cam 4 mașini pe zi, la un
preț de 1000 lei per manoperă (e doar un exemplu).

Faci 4000 lei zilnic, în medie. Eu zic că stai bine rău. Dar…

Ce faci dacă nu ai chef într-o zi? Sau vrei să pleci în vacanță? Sau te îmbolnăvești, doamne ferește? Practic se
creează o perioadă de pauză în care nu poți să îți servești clienții. Clienții vor căuta în altă parte. Nu e nicio
problemă, câtă vreme ești cel mai bun și ești cunoscut, tot la tine vin data viitoare.

Ideea e că nu poți să faci la nesfârșit pauze, nu contează cât de rare sau nesemnificative par pentru tine.

Gândește-te că mergi zilnic la cafeneaua preferată, în drum spre muncă. Dar într-o zi e închis, fără nicio explicație
sau plan anterior, așa a fost să fie. Apoi într-o săptămâna vezi afiș pe geam cu anunțul “regretăm să vă informăm,
dar avem închis în perioada 16-30.08. Suntem plecați în Zanzibar”. Sau în alte 3 zile găsești închis pentru că s-a
îmbolnăvit patronul, care și lucra în cafenea, și nu poți să îl învinuiești, nu?

Uite așa tu, ca și client, ai nevoie de cafea în vremurile astea neanunțate, imprevizibile, și alegi să mergi la o altă
cafenea, în drumul spre muncă, care ține deschis mereu. Soare, vânt, ploaie, ninsoare, nimeni nu se îmbolnăvește
acolo și nimeni nu pleacă deodată, în vacanță.

În timpul pandemiei, Starbucks era deschis la aceeași oră, servea aceleași persoane care aveau aceleași drumuri de
făcut, și niciodată nu au luat pauză, pentru că aveau un standard de păstrat. Deoarece nu doar drumul către a fi cel
mai bun la un skill este greu, ci și să păstrezi apoi un standard.

Deci, ca să poți scala skill-ul, și ca să poți avea și timp liber, ai nevoie să devii altceva. O afacere.

Poate un al doilea sau al treilea garaj, și ai neapărată nevoie de un al doilea om. Am tot auzit de aceeași problemă:
“da, am încercat să găsesc oameni buni, dar nu mai vrea nimeni să muncească.. numai neserioși.”

Asta este scuza pe care și eu o cream la început, pentru că nu știam cum să găsesc oameni, dar apoi am învățat și
skill-ul ăsta. După ce îi găseam pe cei buni, am început să îmi scalez și skill-ul de antreprenor mult mai ușor, și să le
predau lor skill-urile vechi: barista, manager, campaniile de marketing, orice am fost nevoit să învăț, altfel aș fi
închis afacerea între timp.

Și cu cât există mai multă nevoie de tine la fața locului, cu atât afacerea ta e mereu în pericol de faliment. Așa că
trebuie să creezi sisteme mai bune de învățare pentru cei care vin în urma ta, decât ai avut tu la îndemână,
anterior. Și ai învățat deja să faci asta.

De la 4 mașini, 8-10 ore lucrate pe zi doar de tine, acum angajezi doi oameni dornici să învețe și să ajungă măcar la
fel de buni că tine. Tu devii trainer. Ai găsit persoanele potrivite, și mai pregătești un garaj. Ajungi acum la 10 mașini
lucrate pe zi.

De la 4000 lei ajungi la 10.000 lei. Bineînțeles, costurile vor crește și ele, dar pe măsură ce ai închegat o echipa bună
și lucrurile devin stabile, devii din ce în ce mai cunoscut, menții standardul pentru că dacă tu nu ești acolo, totuși
garajele sunt deschise.

Acum poți începe să scalezi profitabilitatea. Mărește prețurile la 1400 lei. Explică-le clienților că așa poți să livrezi un
produs mai bun, pentru că îți antrenezi angajații, ai un sistem care te ajută să îi găsești pe cei mai buni, și în plus,
vei primi materia prima de la furnizor mai ieftin acum, pentru că ai din ce în ce mai multă cerere pentru
îmbunătățirea sau prelungirea vieții sau înlocuirea cutiilor de viteze de la orice mașină.

Drumul de la 4000 lei pe zi, timp în care ești doar tu și nu ai voie să lipsești, la 32.000 lei pe zi, te transformă pe ține
și skill-ul tău, într-o afacere care produce de 8 ori mai mulți bani.
Ești barista? Fii un barista extrem de bun, și apoi fă tutoriale online despre cum devii un barista mai bun, care să îi
ajute pe ceilalți în meseriile lor. Apoi cei care vor să ajungă și mai buni, vor alege variante plătite de mentorat sau
cursuri alături de tine, pentru că și ei au ajuns la partea în care vor investi și bani în skill-ul lor.

Dacă câștigai 3000 lei lunar în cafeneaua în care lucrai, poți ajunge foarte ușor la minim 20.000 lei lunar, extra, din
mentorate, pregătiri cu oameni dornici să ajungă mai buni și să câștige și ei mai mult la locul de muncă.

Tocmai ce ți-ai scalat skill-ul și veniturile de 8 ori.

În 2019 am înregistrat o cifra de afaceri, din toate locațiile de atunci, de 350.000 euro. În 2020, lovit de pandemie,
doar 320.000 euro, iar în 2021 circa 400.000 euro.

Profiturile erau circa 20-30%, iar eu sunt asociat în firma cu 50% procente, care ar însemna undeva pe la 40.000
euro. Însă nu am scos dividende, am decis să reinvestesc tot, exact cum explicam, ca și în investiția în skill.

Dacă vreau să scalez de 8 ori numărul de locații (acum fiind 6 în total, în franciză), ar trebui să ajung la 40-50
locații, iar dividendele mele să ajungă la 300-400.000 euro anual.

Aceeași strategie pe care ți-o prezint aici, o aplic și pentru social media, prin a preda mai departe skill-urile mele,
pentru cine are nevoie de ele. Am alte 5 firme desemnate pentru tipul asta de produs, printre care și LLC în Statele
Unite, la fel și Dubai.

După un an de social media, încă eram înainte de inflection point, nu câștigam mare lucru, poate undeva 2-3000$
lunar, iar apoi am scalat cu 8-12x în același interval de timp, pentru că am devenit mai bun la a căuta oamenii
potriviți cu care să lucrez, am devenit mai bun în tehnologia informației și în parteneriate și mentorate noi, cu
afaceri destul de mari, care aveau nevoie de skill-urile mele.

Așa se scalează câștigurile din skill-ul tău. Următoarea scalare pentru mine, este la 2 milioane $, pentru că până la
300.000$ am ajuns în ultimul S-Curve. Este doar treaptă naturală, dar adu-ți aminte de unde am pornit…

Am plecat de la un skill destul de basic: barista - nu îmi aducea cât aveam nevoie, dar l-am învățat ca și cum ar fi
viitorul meu. Apoi am făcut shift către antreprenor, și mi-a luat 4 ani. Dus la cel mai înalt nivel. Apoi am intrat în
social media: mi-a luat 1 an să învăț bine domeniul, apoi boom: 8x.

Intrat în crypto: în 6 luni - boom 70.000$. Toate astea le-am discutat pe canalele mele din social media.

După ce înveți un skill bine, orice skill urmează să înveți durează exponențial mai puțin ca timp, și îți produce
exponențial mai mulți bani. Dar primul skill e cel mai important: când am luat decizia să învăț cel mai bine
antreprenoriat, pentru că barista nu mai era de ajuns.

4 ani ca să ajung la cel mai înalt nivel. Încă învăț, ca să îl duc la cel mai bun antreprenor din România. Dar ce a
venit după: social media, tehnologie, sistem financiar, crypto, a durat din ce în ce mai puțin să învăț skill-urile în
alte domenii, pentru că știu acum cum să observ oportunitățile.

Asta îți va aduce hrănirea skill-ului constant: scalare. Apoi, pentru că am început să lucrez cu industrii, am observat
multe probleme și acolo.

De exemplu în imobiliare. Agenții imobiliare care îmi

căutau un nou apartament în care să mă mut, sau un
nou spațiu comercial de care aveam nevoie, aveau
același program de lucru, ca oamenii care au cea mai
mare nevoie de ele - de Luni până Vineri, de la 9 la 17,
și liber în weekend.

În condițiile în care lumea e liberă să vadă un spațiu

comercial, sau să vizioneze un teren, o casă, un
apartament, după orele lor de muncă normale. Dacă
aș fi avut o agenție imobiliară, lucram numai după 18
seara, și numai în weekend, când lumea are bani de
cheltuit și timp liber de vizionat imobile. Câtă vreme
lumea e la muncă nu prea ai ce tranzacții să faci.

Am observat ineficiența la scară a agenților imobiliari,

care nu pot stabili nici măcar vizionările, pentru că
majoritatea oamenilor sunt la muncă și nu pot pleca,
într-un oraș aglomerat toată ziua, să piardă 2 ore, să
vadă un apartament, pe care e foarte probabil să nu îl
cumpere/închirieze.
Timp pierdut, energie consumată, ineficiență maximă. Cel mai smart lucru și cea cost-efficient strategie, ar fi să
lucrezi de la 18-21 seara, și în weekend, câte 8 ore, în total 31 ore pe săptămână, 124 ore lunar, și ai fi mai eficient
decât toți agenții imobiliari de pe piață, cu probabilitate mult mai mare să semnezi un contract, și ai munci mult
mai puțin decât ei.

În industria de fonduri nerambursabile, cea mai mare problemă este că firmele de consultanță nu îți garantează
banii, ei doar îți scriu proiectul. Scrierea proiectului nu are legătură cu fondurile în sine, pentru că Guvernul își
poate schimba planurile și bugetele.

Am văzut cum mii de oameni semnează contracte de genul, pentru a primi fonduri, dar nu știu că majoritatea nu
primesc nimic. O firma inteligentă de consultanță, ar pune, în primul rând, un anunț mare pe prima pagină a
contractului:

FIRMA NOASTRĂ DOAR SCRIE PROIECTUL, DAR NU GARANTEAZĂ PRIMIREA FONDURILOR!

Pentru că motivele x, y, z.

O firmă de consultanță și mai inteligentă, ar oferi o rambursare măcar parțială a comisionului, în cazul în care nu
se mai oferă finanțare pentru genul respectiv de afaceri.

Dacă comisionul tău, ca firmă de consultanță este 3000 lei, oferă un ramburs de 2000 lei. Fii cumpătat cu banii,
caută să îți crești skill-ul nu doar de a scrie proiecte cu 100% punctaj, ci să și anticipezi bullshit-ul Guvernului când
promite un anumit tip de fonduri.

Fii acolo unde știi că e cea mai mare probabilitate ca clienții tăi să primească banii. La fel ca și în cazul cu
mecanicul specializat pe cutii de viteze. Să nu crezi că poți să fii bun la toate, și nu fi lacom să iei tot felul de clienți,
doar ca să faci niște bani, și să livrezi un serviciu prost, ca mai apoi oamenii să te vorbească de rău și să dai faliment
în scurt timp.

Alege 1-2 tipuri de fonduri care sunt cele mai de succes, acceptă clienți doar pentru tipurile astea, și nu te lăcomi
să iei comisioane de la toată lumea.

Același lucru și cu firmele de construcții. Nu lua orice fel de proiect! Faci amenajări pentru cafenele micuțe? Mergi
doar pe nișa asta până solidifici clientela, la început. Nu angaja 20 oameni submediocri, pentru a lua cât mai multe
proiecte sau cât mai mari. Ia doar 3-4 oameni buni, cu care poți să lucrezi, fără probleme, și ia proiecte micuțe pe o
anumită nișă de piață.

Domină nișa aia prima dată, fii cel mai cunoscut, oamenii tăi vor fi și ei din ce în ce mai buni. Fiecare lucrare care
este aproape la fel, vă formează skill-ul de la 1x la 8x în aceeași perioadă de timp. O cafenea în care perioada de
amenajare dura 2 luni la început, ajunge să vă ia 3 săptămâni. Prețul pe care îl cereți poate fi dublu acum, pentru
că proprietarul de cafenea nu mai pierde o lună întreagă de chirie, salarii pentru angajați, autorizații și altele, ci
poate deschide mai rapid, și are o lună avans de vânzări.

Nimeni în afară de voi nu mai face asta. Pe site-ul vostru explicați clar că livrați un produs în 3 săptămâni, pe care
competitorii voștri îl livrează în 2-3 luni. Puneți și dovezile, și parteneriatele, trimiteți-i să vorbească și cu clienții
voștri mulțumiți.

Sau poate alegeți nișa de renovări apartamente de lux. Sau poate amenajări curți pentru case mari. Posibilitățile
sunt tot atâtea cât nișele de piață pe care vă puteți plasa pe un S-Curve spre perfecție.

Banii vor urma, automat, după ce nivelul de skill e atins.

Temă practică
Începe cu cea mai grea alegere!

Dă-ți 7 zile la dispoziție să iei o decizie despre ce vrei să faci mai departe. Întocmește o listă cu 20 de lucruri
potențiale de făcut, apoi începe să te imaginezi în fiecare domeniu/activitate, din listă.
Rămâi doar la 3 domenii/activități care crezi că ți se potrivesc cel mai bine, nu în viitor, ci acum, în prezent. Nu lua
decizii emoționale!
Apoi mai dă-ți 7 zile să documentezi fiecare din cele 3 activități: Youtube, cărți, podcast-uri, și vezi care e cea mai
antrenantă activitate pe care o poți alege. Apoi alege-o și nu mai privi înapoi la celelalte.

Forțează munca și procesul de învățare pentru ce ai ales, în fiecare zi. Nu ai voie să iei pauză, să te defocusezi, până
când nu ajungi să ai măcar un rezultat, oricât de mic și neînsemnat ar părea.

Apoi urmează creșterea naturală a skill-ului, și nu uita să te întorci la informațiile din ebook.
Nexum III
Devino cel mai

bun vânzător
 Iter I: Frica inițială

“Cel mai bine e să taci și să faci”

Asta e o vorba veche, de la noi din România, de pe vremea când munca în fabrică era relevantă, și statul nu îți dădea
voie să faci altceva. Să nu cumva să dai meseria ta pe tavă, că altcineva va învăța mai bine decât tine, și apoi rămâi pe
străzi.

Poate a fost adevărată vorba asta la vremea respectivă, nu am fost acolo să știu, dar pot să îți garantez ceva: în ziua
de azi nu mai e valabil.

Pentru că nu mai există doar un tip de muncă: “taci și faci”, în ziua de azi avem nevoie să comunicăm mai mult și să
ne oferim unii altora informații pentru a evolua împreună, doar că e nevoie să o facem fără așteptări. Așteptările sunt
cele care îți vor distruge stimă de sine și vei începe să nu mai ai încredere nici în oameni.

Încă suntem îndoctrinați în comunism, în meseria aia pe care o faci zilnic doar ca să îți ofere un salariu, după care
mergi acasă și te uiți la TV sau stai pe Youtube să vezi tot felul de documentare care crezi tu că te ajută să evoluezi,
mai ieși în oraș cu prietenii, mai pleci într-o vacanță care îți oferă șansa să umpli din nou contul de Instagram cu
poze, unde nu ai mai postat nimic de la ultima vacanță.

Inclusiv în timpul școlii erai îndoctrinat să faci exact la fel. Să mergi acasă, să îți faci temele, să stai pe telefon sau
calculator apoi, și mâine să reiei procesul, tocmai ca să poți avea 2 zile libere de weekend în care pleci în vizită cu
familia sau ieși pe afară cu prietenii, doar că să o iei de la capăt săptămâna viitoare.

E un ciclu care nu se termină niciodată: clase primare, gimnaziu, liceu, facultate, master, loc de muncă 1, loc de
muncă 2, și faci mereu același lucru, și să nu cumva să experimentezi altfel de comportament, pentru că prietenii te
vor părăsi, lumea din jur te va face nebun și vei rămâne singur, exclus din orice grup de prieteni.

Poate ai auzit Experimentul cu cele 5 maimuțe.

5 maimuțe au fost plasate într-o cușcă. În mijlocul cuștii era o scară cu banane pe treapta de sus. De fiecare dată
când o maimuță a încercat să urce pe scară, omul care conducea experimentul a stropit toate maimuțele cu apă sloi.
În cele din urmă, de fiecare dată când o maimuță a început să urce pe scară, celelalte au tras-o și au bătut-o ca să
evite stropii de gheață. Curând, nicio maimuță nu a îndrăznit să urce pe scară.

Experimentatorul a înlocuit apoi una dintre maimuțele din cușcă cu o nouă maimuță. Primul lucru pe care l-a făcut
nouă maimuță a fost să încerce să urce scara pentru a ajunge la banane. După mai multe bătăi, noua maimuță a
învățat norma socială. Nu a știut niciodată „de ce” celelalte maimuțe nu l-ar lăsa să plece după banane, deoarece nu
fusese niciodată stropit cu apă cu gheață, dar a aflat rapid că acest comportament nu va fi tolerat de celelalte
maimuțe.

Una câte una, fiecare dintre maimuțelele din cușcă a fost înlocuită cu o nouă maimuță până când nu a mai rămas
niciuna din grupul inițial. De fiecare dată când o maimuță nouă urcă pe scară, restul grupului o trăgeau înapoi, chiar
și de cei care nu fuseseră niciodată stropiți cu apă înghețată.

Până la sfârșitul experimentului, cele 5 maimuțe din cușcă au învățat să urmeze regula (nu merge după banane),
fără că vreuna dintre ele să știe motivul. Dacă le-am fi putut întreba pe maimuțe motivele pentru care nu și-au lăsat
colegii de cușcă să urce pe scară, probabil că răspunsul lor ar fi: „Nu știu, așa s-a făcut întotdeauna”.

Adevărat sau nu, experimentul seamănă mult cu îndoctrinarea oamenilor până la un status quo care nu ne permite
să ne întrebăm măcar: de ce?

De frică.

Cultura noastră încă țipă din răsputeri să nu deranjezi pe nimeni, să nu lucrezi în echipă, să faci același lucru pe care
l-au făcut părinții tăi și să îți formezi copilul să gândească în interiorul acelorași bariere, să taci și să faci, să te muți că
țiganu’ cu cortu’, să nu îți dorești mai bine și doamne ferește.. să nu cumva să încerci să vinzi ceva cuiva.

În SUA, poate ai observat inclusiv în filme, cum fetițe sau băieței sunt trimiși cu cutii de prăjituri să bată la ușile
oamenilor și să le vândă. De la 5-7 ani. Practic sunt formați de mici să vândă. De aici și faptul că SUA este cea mai
puternică țară din punct de vedere economic. Inclusiv dolarii ni-i vând foarte scump, și noi îi cumpărăm.
Poate ai auzit și de zicala: 1 american e mai prost decât 1 român, dar 5 americani sunt mai deștepți decât 5 români.
Asta înseamnă că munca în echipa și skill-ul de vânzători buni îi face mult mai productivi și mai eficienți decât noi.
Nu înseamnă că nu au probleme și ei, dar hai să furăm un pic de cultură pentru a scăpa de fricile inițiale de a vinde
ceva. În primul rând, pe noi înșine. Noi suntem un produs pe piață, în primul rând.

Cafenele, service-uri auto, firme de consultanță, cărți, mâncare, mașini, Youtube - nu au nicio valoare fără noi. Sunt
doar recipiente goale, lipsite de sens, dacă noi nu le folosim.
Cel mai bun exemplu pe care îl știu, este tot dintr-o experiență personală, la fel cum este și restul cărții. Prefer
exemple din practica pe care eu am testat-o, decât exemple din lucruri pe care le-am auzit la alții.

Tata e mecanic auto la unul din cele mai mari dealership-uri și service-uri din România. Până să ajungă aici, a lucrat
7 ani la un service local, unde nu exista nici măcar căldură iarna, curățenie, organizare, și un salariu sub media de pe
piață. În fiecare zi îl auzeam cum se plânge de toate lucrurile astea.

Întrebarea familiei era: de ce nu încerci și în altă parte?

În ideea în care avea oferte. Doar că răspunsurile erau: “eu nu sunt genul care se mută că țiganu’ cu cortu’”, “am
auzit că acolo nu prea se dau salariile”, “mi-a zis X că au probleme cu uneltele” și tot felul de scuze de genul, la fel ca
stropitul maimuțelor cu apă sloi. Așa se face dintotdeauna.

Într-o zi, acceptat măcar să meargă la o discuție, ceea ce nu acceptase niciodată până atunci. După discuție s-a
hotărât că ar putea să încerce. A fost să viziteze locul, colegii, a văzut salarizarea și bonusurile, căldură constantă din
locație, sau răcoarea din timpul verii, și a fost cea mai bună decizie din viață lui (după spusele lui), care a venit abia
după 4 ani de întârziere. 4 ani cu frică de nou, îndoctrinarea veche, și păreri preluate de la alții.

4 ani în care putea să își susțină familia mai bine, dar în primul rând pe el însuși. Pentru că totul pleacă de la ce ne
dorim, și dacă nu facem nimic în privința asta, nu suferim doar noi, suferă și cei din jur, chiar dacă anterior ei erau cei
care ne hrăneau frică inițială.

Oamenii din jurul tău nu te vor susține în călătoria ta spre nou, din aceleași frici interioare, vor încerca să te tragă
înapoi, îți vor oferi afirmații că “ți-am zis eu să stai potolit” în caz că nu ți-a ieșit ceva, și mereu te vor contrazice dacă
faci ceva ieșit din comun, pentru că și ei sunt în aceeași situație la început.

Când tata a renegociat contractul de muncă, eu am încercat să îi explic că poate să ceară cu 50% mai mult decât
primea anterior. Pentru că am învățat să văd și valoarea unui om versus serviciile pe care le oferă versus serviciile de
pe piață. Știam lipsa de seriozitate din piața de servisare auto, incorectitudinea cu care ți se face o diagnoză sau ți se
explică neregulile mașinii, cu mult umflate peste problemele reale, și mai știam că un mecanic bun este ca un
bucătar bun. Nu îl ai, nu ai o afacere bună. Și mecanici sunt din ce în ce mai puțini.

Bineînțeles că i-a fost frică să ceară, și a primit doar 15% mărire.

În același timp îmi reamintesc de afirmația din carte: banii sunt echilibru, și nu pot să nu realizez faptul că oameni că
tata, din alte domenii de activitate, încă muncesc pe rupte ca să producă bani ineficient, și tineri din domenii
asemănătoare au pretenții de salarii chiar mai mari, sau altfel renunță. Pentru că părinții lor deja trag și produc bani,
așa că copiii lor au acoperiș deasupra capului, ba chiar și mașină personală.

Și mi se pare normal, doar până la capitolul final: ce faci când nu mai ai părinți? Și asta este o întrebare pentru toți
tinerii care cred că li se cuvine orice, oricând, fără să învețe un skill, fără să depună efort și pur și simplu să primească
ce vor. Acest lucru mai funcționează acum, cât mai există părinți și meserii care le consumă energia, și muncesc pe
rupte pentru ca copiii lor nu vor să o facă.

Este un sistem în echilibru, doar că genul asta de echilibru nu durează, pentru că una din părți va dispărea cu
timpul.

Așa că, avem nevoie să lăsăm fricile inițiale atunci când începem ceva, dar nu înainte să ne formăm un skill.
Pretențiile și dorințele de a avea tot ce dorești în viață se vor obține mai întâi prin cunoștințele și muncă adusă
pentru cultura în care trăiești

Frica inițială e depășită tot prin skill. Când știi că ești foarte bun la ceva, și combini asta cu eliminarea fricii de a te
face cunoscut în domeniul tău și a cere prețul pe care îl meriți, asta va fi combinația fatală.
 Iter II: Combinația fatală

Ca un scurt recap, până acum focusul principal este întotdeauna pe skill. În paralel trebuie să mai învățăm un al
doilea skill care ne duce la o combinație explozivă în S-Curve.

Când am deschis prima cafenea, în timp ce lucram la amenajarea interioară a spațiului comercial - la propriu,
stăteam să am grijă de ei și să îi ajut la treabă - și eram prezent în fiecare zi, împreună cu asociatul meu, la ora 7:00,
aveam un traseu bine stabilit pentru a-mi procura cafeaua de dimineață.

În Centrul Vechi al Constanței, mergeam de la locație, 200m mai jos, treceam de alte 9 cafenele pe care nu le
cunoșteam, ca să ajung la cafeneaua unde am mai fost, și știam că au cafea bună.

Deci în drumul din fiecare dimineață, ignoram alte 9 locuri care aveau și ele cafea, pot să pun pariu că cel puțin
unul din ele avea o cafea mai bună decât locul de unde luăm de obicei, pentru că am mai fost și aveam încredere.

Motivul pentru care am mai fost acolo, era pentru că cineva mi-a recomandat locul, apoi am văzut și niște reclame
pe Facebook, și a fost de ajuns să am încredere să îmi fac un obicei din asta, până deschideam propria cafenea. De
la celelalte nu am văzut niciun fel de reclamă, nu am auzit niciun fel de lucru, bun sau rău, spus de cineva cunoscut
despre vreuna din cele 9 locații pe care le treceam cu vederea în fiecare dimineață.

După ce am deschis, nici nu mi-am dat seama de lecția asta. Am deschis fără reclamă, fără anunțuri, fără un
eveniment de deschidere măcar. Nu am spus nimănui că existăm, în afară de prieteni și familie. Cu prietenii și
familia nu faci afaceri, cred că ai auzit și expresia asta.

Nu știu dacă ai băut cafea espresso de la Starbucks, nu cappuccino, nu frappuccino sau alte băuturi combinate cu
lapte și trei siropuri, ci doar cafeaua de bază. S-a făcut și un studiu de calitate între cafeaua Starbucks și cafeaua de
la tonomat, pusă în pahare albe, pentru a nu se ști de către cei care testează.

Cafeaua la tonomat a fost votată ca fiind mai bună decât cea de la Starbucks. Și pot să fiu de acord. Espresso la
Starbucks este horror. Dar experiența de la ei, design-ul în concordanță cu brand-ul, faptul că știu să vândă cafea,
chiar dacă nu prea se mai pricep sau își doresc să aibă o cafea de calitate, este tot ce contează pentru client. Dar
sunt prezenți, își păstrează standardul și chiar îl îmbunătățesc, și se promovează continuu.

Și toată lumea știe că nu mergi la Starbucks pentru cafea. Mergi pentru a te conecta cu prietenii, lucra remote
singur, într-o atmosfera plăcută, mergi pentru băuturi diverse pentru mai multe tipuri de gusturi și mergi pentru că
ai încredere că primești de fiecare dată același lucru.

Degeaba ai o cafea extrem de bună, dar nimeni nu știe asta. Degeaba știi să repari cel mai repede cutia de viteze de
la o mașină, dacă nu știe și lumea asta. Și în ziua de azi costul de oportunitate pentru a duce informația în piață este
aproape de zero. Tipul de videoclip scurt, în care primele 3 secunde au impact, care oferă informația cât mai light,
dar și entertaining posibil, câștigă gratuit tichetul către 1 milion de perechi de ochi, simultan, cu același consum de
energie ca și în cazul a o mie de perechi de ochi.

Anterior, pentru tipul ăsta de engagement organic, trebuia să plătești spațiu publicitar la TV sau în ziare și reviste,
cu costuri astronomice. Deci calitatea nu trebuia să primeze neapărat, era de ajuns să ai bani de marketing și o nișă
foarte bine definită de piață.

Acum prin tehnologie, șansa să devii arhicunoscut, chiar dacă ești un antreprenor la început de drum sau ai o
meserie neînsemnată, a explodat pentru oricine își dorește să își transforme viață într-o afacere.
 Iter III: Larger Market Formula

Fie că ești o afacere cu 4 angajați, fie că ești singur, la început de skill și îți cauți clienții, procesul este exact același
pentru a ajunge de la un client la o sută de clienți și apoi la 1000 de clienți.

Procesul se poate trece printr-un concept care se numește The Larger Market Formula, și te va ajuta să înțelegi
cum funcționează orice fel de activitate e-commerce, dropshipping, social media marketing agency, video editing
sau vânzarea altor produse digitale pentru afaceri sau indivizi.

În primul rând, o statistică necesară de până în 2020: circa jumătate din firmele din România nu au un website,
deși aproape 90% din ele sunt conectate la internet. În ziua de azi un website se poate face cu ajutorul unui AI, dar
50% din firme nu vor lua nici calea asta măcar, chiar dacă nu își permit un website din prima lună de deschidere a
afacerii.

Orice ar fi, asta e o lecție pentru tine. Tu ai nevoie de site. Nu contează cine ești, ce vinzi, cât de mare e afacerea ta,
clientul tău trebuie să aibă mai multe detalii despre tine, înainte să îți devină client. Conturi în social media,
LinkedIn, website cu detalii despre cine ești și cu ce te ocupi. Un cold call sau un mesaj pe Instagram nu e de
ajuns în ziua de azi, pentru a capta atenția. Și chiar dacă mi-ai captat atenția, unde intru eu, ca și potențial client,
după ce am devenit interesat să văd mai multe despre tine și produsul tău? Trebuie să merg undeva, ca să pot lua
singur o decizie, fără să fiu influențat mai departe de nimeni sau să reacționez impulsiv.

În partea de sus avem cei 3% din clienți, gata să cumpere. Pe ei se bate toată lumea. Fie că e vorba de domeniul
cafenelelor, clinici dentare, magazin online de șosete, clienții care sunt gata să cumpere, sunt cei care deja vor
produsul, trebuie doar să caute repede un site sau o locație unde să meargă să o facă. Doar 3%.

Pe nivelul următor avem 17%: Information Gathering. Adică oameni care nu se grăbesc să cumpere, știu că au o
problema (lipsă șosete, lipsă cafeină etc.) și mai caută informații ca să vadă de unde și ce vor cumpăra. Ca o
comparație între cele două level-uri - gândește-te că ești pe stradă, ai nevoie de o cafea neapărat, te grăbești, așa
că atunci când vezi prima cafenea, intri și îți cumperi (aici ești în primii 3%); la fel, ești pe stradă, știi că ai nevoie de
o cafea, dar nu cunoști zona și începi să te uiți pe Google Maps ca să vezi ce cafenele sunt în zona (ești în cei 17%).
Pe al treilea nivel ești la 20%: Problem aware - asta înseamnă că știi că ai o problema (lipsă șosete, lipsă cafeină etc.),
dar nu e așa presantă pe termen scurt. În cazul în care îți apare o reclamă pe Instagram, sau poate vezi un TikTok cu
cineva care are șosete cu Batman, poți primi un impuls în a-ți hrăni un pic nevoia pentru șosete, și apoi începi să
cauți șosete cu Batman pe net, că ți-au plăcut (e doar un exemplu).

Pe ultimul nivel zace cea mai mare populație - 60%: Not problem aware. Asta este cel mai important nivel, de unde
poți aduce cei mai mulți clienți, fără să te mai bați cu competitorii tăi, zilnic, pe clienți (3%). Aici e mai mult de
muncă, pentru că trebuie să educi oamenii care nici măcar nu știu că au problema asta, însă toată lumea are
probleme. Nu există om pe planeta asta care să nu le aibă, inclusiv cel mai bogat om din lume le are, și el este client
în alte afaceri.

O să luăm un caz practic, prin care eu am cumpărat o masca pentru respirație, și care a fost procesul prin care un
website de care nu am mai auzit, o firma pe care nu o cunoșteam, să folosească tehnica Larger Market Formula, ca
să mă convingă să dau de 5 ori mai mult pe o masca, versus prețul ei de atunci pe Aliexpress.

Dacă vrei să te apuci de e-commerce, dropshipping, SMMA, sau orice fel de alt serviciu prestezi și ai nevoie să îți
găsești clienții, nu uită că te bați pe 3% din clienți, iar aici bătălia e mereu câștigată de brand-urile deja cunoscute.

Dacă tu ar fi trebuit să îmi vinzi mie masca aia, în timp ce și Nike o vindea, sau o găseam pe Amazon, sau Emag la
noi în România, eu nu o cumpăram niciodată de la tine, dacă doar făceai o reclamă simplă pe Facebook, iar pe site
mă puneai direct să dau un click pe butonul de BUY. Nu te cunosc, nu știu cine ești, nu am încredere în tine.

Deci dacă eu caut deja masca, nu o iau de la tine. Așa că trebuie să mergi mai deep în Larger Market Formula și să
încerci să mi-o promovezi altfel. Trebuie să îmi arăți faptul că am o problemă.

Așa că, mai jos, pe nivelul de 17% (information gathering), m-ai fi nimerit, dar nu în totalitate, pentru că nu căutam
informații despre măștile astea, dar le știam pentru că exact la asta mă și gândeam în fracțiunea de secundă când
am văzut reclama pe Facebook:

“Băi am mai văzut măștile astea, arată mișto. Odată l-am văzut pe unu’ bine făcut, făcea niște antrenamente dure, și
cu fiare, și la sac, rupea omu’. Înseamnă că îl ajută la ceva.. dar la ce?”

Astea erau gândurile mele când am văzut prima dată poza cu masca și am făcut analogie la un video, și o asociere
imediată: cine poartă masca asta e bine făcut și sportiv înrăit. Asta a făcut creierul meu instant. Dar nu a fost de
ajuns, trebuia să știu ce problemă îmi rezolva de fapt.

M-ai făcut să dau click către site-ul tău, și apoi trebuia să îmi oferi mai multe detalii despre tehnologia asta: e doar ca
să arate mai interesant pe fața mea?

Nivelul de mai jos - 20%: problem aware - mi-a arătat problema pe care o cunoșteam, făcând sport de la 14 ani, și
anume că reglarea respirației îți oferă condiția fizică necesară. Știam că am problema asta, știam că toți sportivii o au
atunci când depun efort.
Site-ul era foarte bine făcut, după aceleași reguli de marketing după Larger Market Formula, și țin minte că fix la
început scria mare: Construită pentru sportivii profesioniști.

Automat am fost captat. “Păi ce eu nu sunt profesionist?” Asta a fost senzația, mi-a hrănit ego-ul. Și dacă de
exemplu intră altcineva care nu are treaba cu sportul așa că mine, mă întrebăm ce ar fi gândit omul? Păi, dacă doar
ce te-ai apucat de sport, și încerci să ajungi la rezultate, marketing-ul era făcut bine și pentru tine, pentru că te
gândeai: “Băi nu sunt profesionist, dar aș vrea să fiu, pentru că e clar că o să arăt mai bine.”

Impulsurile astea transmise de un site simplu, cu text simplu, sunt foarte naturale la noi oamenii. Dăm valoare
lucrurilor de genul, prin prisma experiențelor anterioare, dar și dorințelor personale pentru cine vrem să fim în
viitor. Nu este o “păcăleală” sau o “țeapă” întemeiată de cei care știu să vândă, este pur și simplu stimularea
gândurilor pe care oricum le-am avut anterior. Dacă cumpăram masca și nu o foloseam niciodată, nu însemna că
am fost păcălit, așa cum ar gândi oricine altcineva.

Așa că mai departe pe site, detaliile despre cum funcționează masca și ce beneficii aduce, m-au băgat automat în
cei 60%: Not problem aware.

Masca avea 4 nivele de respirație, fiecare din ele îți dădea din ce în ce mai puțin acces la oxigen. Nivelul 4 bloca
foarte mult influxul de aer în masca, astfel încât mușchiul diafragmei să se dezvolte, tocmai că atunci când ai
probleme de respirație din cauza efortului major, să poți continuă.

Mi s-au dat exemple de atleți care erau obișnuiți cu efortul prelungit, dar când au mers în zone mai înalte,
muntoase, și aveau competiții, au suferit mereu din cauza presiunii scăzute și lipsei moleculelor de aer care vin cu
creșterea altitudinii.

“Du un atlet de performanță pe muntele Everest, iar skill-urile lui sportive sunt egale cu 0.” - nu scria chiar așa pe
site, dar asta am reținut dintr-un paragraf mai lung. Oricum sună a slogan bun care te face să înțelegi că trebuie să
te adaptezi.

Așa că am aflat că aveam o problemă. Oricât de tare aș munci în sală, sau în sport, în general, oricât de bine aș
arăta, mușchiul diafragmei nu este antrenat pentru ca am acces la același inflow de aer la fel ca toată lumea.

Masca asta, prin setarea unui nivel mai ridicat, bloca accesul aerului pentru a respira normal, iar asta făcea ca
mușchiul diafragmei să se dezvolte, și astfel să nu mai pățesc niciodată să nu mai pot duce exercițiile la final, sau să
învăț să respir în Himalaya (nu că aș fi avut nevoie neapărat).

Pune în locul măștii de respirat, orice alt produs pe care vrei să îl marketezi, și respectă Larger Market Formula, și
nu ai cum să dai greși.

Însă aici se blochează majoritatea, pentru că nici nu stau să se gândească: ce problemă are omul care ar trebui să
cumpere produsul meu? Știe măcar că are o problemă sau trebuie să i-o explic înainte? La fel, în nenumărate
discuții pe care le port cu tineri, observ că nici măcar ei nu fac un studiu mai amănunțit al produsului pe care vor să
îl comercializeze, ca să înțeleagă ce beneficii aduce, și mai ales cui.
Ei doar vor ‘’să facă dropshipping” că e la modă și se fac bani. Adu-ți aminte discuția despre skill. Incremente de
timp și de bani alocați, repetări din ce în ce mai multe, învățat din ce în ce mai mult.

Dacă eu am putut să învăț o grămadă de chestii în 10 minute de vizitat un site, pentru că un produs mi-a atras
atenția, chestii pe care nu le cunoșteam, dar le cunoștea cel care a pregătit site-ul, și tu poți să o faci, și de fapt e
necesar să înveți ce beneficii reale există în produsul tău, și ce probleme reale au oamenii care ar trebui să îl
cumpere.

Poți să te joci cu formulă asta în orice fel, dar dacă vrei să dezvolți un brand și să faci bani cu adevărat, te educi tu, și
apoi educi populația, pentru că în nivelul de 60% mai nimeni nu stă să își bată capul și să educe, decât brand-urile
mari. Iar brand-urile mari fac banii adevărați
 Iter IV: Metoda AIDA

În general, atunci când promovezi ceva - pe

tine, meseria ta, afacerea ta, alte produse -
majoritatea oamenilor sar direct la ultima
parte: Acțiunea.

“Uite am fost la burgheria asta, mergi acolo și

mănâncă și tu că e foarte mișto”.

“Cumpără acum produsul nostru! E cel mai

bun de pe piață!”

“Investește în Bitcoin bro, e viitorul!”

Niciun context, nici o etapă premergătoare de

explicat substratul, niciun detaliu care ar
putea să lămurească omul care ascultă ce ai
de spus, înainte să îl pui să facă ceva - să
acționeze.

Ai nevoie să treci prin mai mulți pași. Captarea atenției este primul pas, atunci când vrei să obții ceva de la cineva, iar
asta înseamnă să oferi ceva mai întâi, ca să vezi dacă omului căruia îi promovezi acel ceva, i se și potrivește, pentru că
nu vrei doar să vinzi fără scrupule și prin manipulare, deoarece vei da faliment pe termen scurt.

Vom dezbate trei scenarii posibile ca să clarificăm cum găsim oamenii interesați de noi sau de produsele noastre,
folosind metoda AIDA.
1. Taraba care vinde brânză în piață

Luăm exemplul asta pentru că este unul primordial care nu funcționează după reguli noi bazate pe internet sau
social media. Este un exemplu clasic care folosește și el aceleași principii după metodă AIDA.

Lăptarul, care are o tarabă într-o piață, așa cum existau anterior supermarket-urilor sau magazinelor online, va
proceda astfel:

Mai întâi, va invita oamenii care trec pe lângă taraba lui să încerce un cubuleț de brânză. Le va atrage atenția prima
dată cu un strigat sau o formulă caldă de bun venit. Asta este primul pas - le atrage Atenția.

Al doilea pas este să le explice că are o brânză bună și că pot să încerce un cubuleț fără să îi coste nimic - asta
înseamnă că le-a stârnit interesul.

Cei care vor accepta, vor gusta din brânză, fără să îi coste nimic (deci mai întâi le-a oferit ceva, să vadă dacă sunt
interesați de produsul lui).

După ce au gustat, oamenii care sunt mulțumiți vor dori mai mult. Doar ce li s-a pornit Dorința într-un mod foarte
simplu, prezentând pe rând ce vinde omul cu taraba de lactate.

Apoi omul le spune, celor care au gustat și le-a plăcut, să ia și pentru acasă, și la 1 kg cumpărat, al doilea este la
jumătate de preț. Asta este altă strategie, dar ultima parte a prezentării omului către clienți a fost să le inducă partea
de Acțiune.

Deci 4 pași, pe rând, executați meticulos și automatizat. 100 de oameni care au trecut pe lângă au fost abordați
respectuos, 50 au acceptat să guste, 40 au zis că e bună, 20 au cumpărat. Așa se dezvoltă un funnel, despre care
vorbim în Iter V.

Cum ar fi fost dacă vânzătorul spunea doar: “Hai să cumperi brânza mea!”? Adică ar fi sărit direct la pasul final:
acțiune. Pot să pun pariu că ar fi primit mult mai multe refuzuri, nu ar mai fi vândut nici către 20 oameni, dar aici mai
apare un fenomen care nu dă la calcul, și anume formarea unui brand.
Din scenariul de mai sus, 50 oameni deja au gustat din produs, și 40 au zis că e bună, dar numai 20 au cumpărat.
Asta înseamnă că 20 oameni nu au cumpărat, dar poate nu au avut nevoie să cumpere în momentul ăla, însă
gustul le-a rămas în minte. Așa că dată viitoare când trec pe acolo, este mult mai posibil să cumpere.

Ceilalți 50 oameni care nu au acceptat să guste măcar, poate erau grăbiți printre ei, poate erau intoleranți la
lactoză, poate nu au fost atenți, vânzătorul nu avea de unde să știe. Dar a două oară când trec pe acolo, pentru că
deja au avut interacțiune cu el, este mult mai probabil să accepte testarea unui cub de brânză.

Ideea de baza este că așa se formează clientela, și nu prin sărit la ultima parte: ‘Cumpără-mi brânză!”

Mă uit la multe afaceri care intră în mediul online, prin pagini de Instagram sau Facebook, sau la oameni care vor
să se promoveze în online, dar nu respectă principiile de comunicare către străini, prin metoda AIDA, și astfel nu
prind, nu îi bagă mai nimeni în seama și astfel nu reușesc să își lanseze o afacere sau un brand personal de succes.

Trebuie mai întâi să oferi șansa omului să te cunoască, apoi să încerce produsul tău, fără să îl coste nimic, apoi să îi
placă, apoi să cumpere. Și pe drumul asta de la Atenție până la Acțiune, se vor mai pierde oameni pe drum, pentru
că pur și simplu nu sunt clienții tăi.

2. Investiția în clienți
Același scenariu primordial dezbătut la punctul 1. îl trecem prin filtrul meu, aplicat la prima cafenea, când am reușit
să o duc de la profituri lunare de 0-5%, la profituri de 20-30% în câteva luni.

A fost prima dată când am investit în cursuri de antreprenoriat, și am învățat despre metoda AIDA, dar și cum o să
o personalizez pentru tipul meu de activitate. Problema întotdeauna este pasul 1. Atenția.

Așa că m-am concentrat pe asta. Am formulat niște vouchere pe care să le împart în zonă, ca să le atrag atenția
oamenilor (angajați Primărie, angajați Tribunal, două licee, alte instituții publice și private), câteva mii la număr, prin
a le arata în primul rând că există o cafenea to go în zona lor.

Am printat 2000 vouchere în total, 1000 cu un graphic design desemnat pentru oamenii angajați în zonă, pe un
ton mai formal, și alte 1000 cu un graphic design desemnat pentru liceeni, cu un template de tablă școlară, scris
asemănător cu cel de cretă școlară, mult mai tineresc și mai cool.

Deci prima intenție a fost să le captăm Atenția: “uite suntem aici pe hartă”, iar a doua să le stârnim Interesul: “dacă
vii la noi cu un prieten sau coleg, primiți amândoi câte o cafea din partea noastră”. Știm cu toții că cea mai bună
cafea e cea băută cu cineva apropiat. Știam și eu asta, și știam că ar fi existat o probabilitate mai mică să vii, dacă
ofeream doar o cafea pentru tine și atât, să vii într-un loc nou pe care să îl încerci, singur, în loc să mergi că de
obicei, unde știi și ai mai fost.

Așa că undeva pe la 200 vouchere din 2000 au venit până la cafenea să încerce. Au primit cafeaua gratis fiecare din
cei doi, dar și câte un card de fidelitate clasic 9+1 (după cum am discutat în povestea aplicației de loializare), pe care
aveau trecută și o ștampilă, chiar dacă nu au cumpărat cu bani prima cafea. Și deci care a fost scopul?

Le-am hrănit Dorința de mai încerca o cafea la noi, dacă le-a plăcut prima dată, însă pentru faptul că deja au plecat
cu o cafea întreagă, trebuia să existe și partea de Acțiune: adică să se întoarcă în locație când mai au nevoie de
cafea.

Pentru asta trebuia să aibă ceva de la noi, dar să vadă și un progres pe cardul de loialitate și să aibă un stimulent să
se întoarcă - Acțiune.

Astfel din cele 2000 de vouchere împărțite, 200 s-au întors în locație, 150 carduri au plecat cu ei (nu toată lumea l-a
luat), și 50 de carduri s-au întors constant, iar apoi numărul a început să crească.

Este exact la fel ca și în scenariul vânzătorului de brânză. Cele 50 de carduri, completate cu 9 produse cumpărate și
unul gratis, în prima luna, ne-au acoperit costurile campaniei de marketing prin metoda AIDA (și formarea unui
funnel de vânzări) și apoi au produs profituri pe termen lung.
Respectarea procesului este secretul. Totul stă în cifre, dar multe persoane se pierd pentru că ei cred că produsul
lor nu are nevoie de marketing și că se va vinde de la sine, sau mai cred că din 2000 de oameni, e prea puțin să
rămâi doar cu 50 clienți la final de campanie, sau 2000 de oameni e prea mult, dacă vin toți și îți consumă
produsele gratis și apoi nu se mai întorc.

Frici peste frici și iar frici, însă detaliile stau mereu în cifre. Campania și-a scos banii după prima lună, și apoi ne-a
clădit clientela de la sine, pentru că ne-am ocupat de clienții fideli (vezi Principiul Pareto, mai târziu în acest
capitol).
Procentul de conversie a fost de 2,5% (2000 vouchere, 50 clienți fideli), și ai zice că e mic, dar contează ce vine și
după. O campanie reușită nu stă doar în procentele obținute din campanie, ci și în procentele care urmează după
campanie. Vânzările s-au dublat, profiturile au început și ele să apară, în sfârșit, și să crească constant.

Lasă fricile deoparte și urmărește cifrele. Ele îți vor spune adevărul, dar pentru asta ai nevoie să folosești principiile
care au rămas neschimbate la bază, de la începutul timpurilor.

Pentru asta a trebuit să investesc în clienții mei, ca ei să guste produsele mele fără să le cer ceva, fără așteptări.
Multă lume nu va face asta, tot din frică, “că dacă nu vine nimeni după” - asta înseamnă că mai ai de lucrat la
produs/afacere/skill (reia Nexum II: Scapă de minime).

3. Digitalizarea atenției

Exemplul de mai devreme, cu campania de marketing pentru aducerea noilor clienți în locație, a fost executat și în
social media, cu aceleași vouchere, dar digitale, costurile au fost de 10 ori mai mici, retenția a fost asemănătoare.

Dar acum vom vorbi despre o afacere complet digitală, și cel mai simplu exemplu poate fi un canal de Youtube. Fie
că apari pe cameră sau te folosești de alte imagini și îți dedici vocea pentru narațiune, Youtube ajută creatorii de
conținut să și monetizeze activitatea. Deci dacă tratezi un canal de Youtube ca pe o afacere, și folosești metoda
AIDA, prin aceleași principii poți obține venituri din vizualizări.

Atenția.

Am învățat că mai întâi trebuie să captăm atenția oamenilor care caută (sau poate nu caută) un anumit produs.
Dacă deja ai intrat pe Youtube și dai scroll prin Feed, ceva trebuie să te oprească. Ceva trebuie să îți capteze atenția,
dintre toate celelalte ceva-uri.

Și primul lucru pe care îl vezi este Thumbnail-ul (poza). Este primul pas prin care cineva s-ar opri la clipul tău, în
funcție de cum și cu ce i-ai atras atenția. Văd problema asta la mulți oameni de pe Youtube, care fac analiză în
trading de exemplu, sau prezintă știri din lumea tehnologiei, și folosesc un thumbnail la care nu depun niciun efort.
Ar trebui să fie curat, să nu fie încărcat cu text prea mult, să nu aibă 20 culori, să fie cât mai simplist și să îl facă pe
privitor să se oprească la el, din toată paleta de thumbnail-uri amestecate în feed-ul lor de pe Youtube.

Gândește-te și tu la asta. Atunci când intri pe Youtube și dai scroll, ce te-a făcut să te oprești la un clip anume, mai
ales dacă nu cunoști autorul? Dacă intri la cineva pe care deja îl urmărești, nu e același lucru, aici vorbim despre
cum creștem numărul de clienți, simultan cu servirea clienților existenți.

Dacă l-ai făcut pe om să se oprească din scroll, al doilea lucru pe care îl va face va fi să citească titlul. Titlul este
șansa ta să îi stârnești Interesul, după ce i-ai captat atenția.

La fel, mulți pun titluri extrem de lungi și/sau vagi, care nu au legătură cu thumbnail-ul. Am reușit să ating 100.000
subscriberi pe nișă exclusiv financiară (primul din România), în aproximativ un an. Nu am făcut nimic special decât
să folosesc principiile pe care le-am învățat și în afaceri, prin AIDA.
Deci după ce a văzut thumbnail-ul și s-a oprit, titlul trebuie să îl facă să fie interesat. Să ce? Să dea click. Atât
trebuie să faci până ca privitorul să ajungă să vadă clipul tău. Nu trebuie să explici tot pe thumbnail sau în titlu,
trebuie doar să exprimi ideea principală a clipului, ca omul să dea click.

Apoi urmează Dorința. Dorința de a vedea clipul până la capăt, sau măcar o bună parte din el. Asta se face prin a
explică în primele 10-30 secunde, un rezumat al clipului, care să îi hrănească dorința de a rămâne conectat, și în
același timp convins că a dat click și nu a fost păcălit de imagine și titlu. Pentru că te interesează retenția, trebuie
să îi spui să: rămână până la final, că merită; să dea un like la clip (pentru că va ajută algoritmul să îți recomande
clipul și altor persoane); să dea un subscribe pentru că vrei să aduni o bază mai mare de subscriberi; să încerce link-
ul din descriere etc.

Însă nu vrei să sări direct la interes, dorință sau acțiune, pentru că altfel ignori din nou principiile, și sari peste pași.
Într-o manieră asemănătoare funcționează și algoritmul pentru TikTok, Reels sau Youtube Shorts. Trebuie să
captezi atenția în primele 3 secunde (pentru că attention span-ul este mult mai mic la un clip mai scurt) versus
varianta de 30 secunde de la vlogurile clasice. Poți încerca tot prin metoda AIDA să crești un cont de TikTok sau
Instagram.

Bineînțeles, există conturi care prind foarte bine, nu funcționează atât de strict după metoda AIDA, dar în mare
parte aici intră în funcțiune brand-ul omului care face clipurile, sau al afacerii care dezvoltă un alt produs. De
exemplu dacă vezi cafea Starbucks într-o benzinărie din România.

Sau pentru un tip foarte înalt și agil, este foarte ușor să se transforme într-un baschetbalist de succes, versus unul
mai scund care trebuie să muncească mai mult ca să dobândească anumite skill-uri. Eu sunt exact din categoria a
doua. Nu m-am născut cu abilități financiare, ba chiar am avut note mici la școală, la matematică, fizică și chimie.
Am putut să ajung la un nivel de înțelegere înalt prin multă practică.

Dacă folosești fundamentele discutate despre eficiență și energie, poți împărți în incremente de timp un vlog, iar
în primele 30 secunde poți aplică AIDA complet:

Atenția - în primele 3-5 secunde printr-o propoziție scurtă mai vocală, care te bagă automat în priză și te face să fii
atent.
Interes - poți prezența în următoarele 10 exact ce va vedea privitorul în clip, ca un rezumat
Dorințț - în următoarele 10 secunde le vei spune că există și o surpriză/moment/rezultat super interesant în clip și
ar trebui să nu îl oprească
Acțiune - în 5 secunde să le ceri să facă o mișcare: like, subscribe, link în descriere etc.

Nu sunt carismatic, sunt introvertit, nu am făcut lucruri extraordinare în viață pentru a avea povești extraordinare
de povestit, sunt, sau cel puțin eram exact ca majoritatea, la fel cum probabil și tu ești, dar prin muncă și
dezvoltarea unei gândiri analitice, în incremente de timp și sisteme mai eficiente, am reușit să decriptez lumea
asta, care pentru unii vine natural, și anume cea de a comunica din ce în ce mai bine.

La asta te poate ajuta metoda AIDA - comunicare mai bună. De fapt din ce în ce mai bună, și astfel să te ducă pe
drumul în a deveni cel mai bun vânzător.
 Iter V: Funnel-uri de vânzări

Am vorbit despre Larger Market formula și de metoda AIDA, iar rezultatul lor, din punct de vedere analitic, va fi
întotdeauna un funnel de vânzări, care va trece omul din piața largă, prin etape necesare, până la a deveni (sau nu)
clientul tău.

Ai un canal de Youtube? Subscriberii sunt clienții tăi. Youtube este clientul tău. Advertiser-ii care plasează reclame în
clipurile tale sunt clienții tăi, iar tu clientul lor, de asemenea. Fiecare nod din rețeaua asta trebuie să își aducă aportul,
altfel va fi dat afară din rețea.

Dacă tu nu mai faci clipuri bune, subscriberii te vor considera din ce în ce mai irelevant, nu vei mai obține vizualizări.
Dacă Youtube îți ia prea mult din venituri sau te demonetizează pentru că folosești un limbaj neadecvat, vei merge
mai degrabă pe Twitch sau Rumble.

Într-un sistem perfect, toată lumea câștigă. Nu există un sistem perfect, așa că nodurile rețelei sistemului se vor
schimba constant, dar rețeaua va rămâne.

Așa se întâmplă și dacă ești corporatist, ai o cafenea, faci graphic design, ești tiktoker etc. Trebuie să aduci un
serviciu în piață, și trebuie să te focusezi ca produsul tău să devină din ce în ce mai bun. Și nu există limita la inovația
produsului. Asta este cel mai important lucru, până să îți dorești să faci bani, să îți iei Lambo sau să ajungi liber
financiar. Toate lucrurile pe care ți le dorești în viață, au la baza skill-ul pe care ți-l antrenezi până la nivel de artă.

Ce vine mai târziu, nu e altceva decât scalarea skill-ului prin metode și principii pe care le discutăm în Nexum III,
toate pentru a te aduce la nivel de cel mai bun vânzător al skill-ului tău.

Acum discutăm despre funnel.

Principiile din natură, fibonacci, gravitație, presiune, temperatura, toate sunt conectate în armonie pentru a oferi
eficiență în evoluție. Principiile din marketing și vânzări sunt asemănătoare.

Dacă întoarcem Larger Market Formula cu 180 grade, avem un funnel.

Se vede cum în majoritate, lumea va vedea o reclamă, dar mergând mai jos în funnel, lumea care vede reclama
părăsește calea pe care tu vrei să îi aduci. 60% au văzut reclama, 20% au dat click pe site, 17% au citit broșura, 3% au
cumpărat produsul. Asta este cazul teoretic despre cum funcționează un funnel de vânzări, dar hai să îl personalizăm
un pic.

În cazul 1. avem un funnel început, să zicem cu o reclamă pe Facebook, pentru un cabinet stomatologic, care
gândește un pic mai modern.

Am plătit 200 euro pentru campania sponsorizată, 1000 oameni au dat click pe site la noi, acolo aveau o broșură
pregătită pentru download gratuit, în care aflau despre problemele în general ale dinților, poate niște mituri distruse
despre îngrijire, cum să alegi cabinetul care ți se potrivește
educația din cazul cu masca de respirat), apoi 50 oameni au decis să sune ca să afle mai multe informații, din care 5
au decis să facă programare săptămâna asta.

Pentru un produs cu un preț mediu de 300 euro, ai plătit 200 euro per campanie, și ai încasat 1500 euro, adică un ROI
(return on investment) de 7x.

Totuși multă lume se pripește la cele 10.000 views, și se întreabă de ce doar 5 oameni au cumpărat? Pentru că nu așa
merg lucrurile. Tu nu faci altceva decât un criteriu de selecție pentru clienții tăi. Clienții tăi nu îți sunt datori cu nimic,
deci tu trebuie să faci eforturi să ii găsești, să ii educi, și să le oferi cel mai bun produs.

De fapt ai făcut de 7 ori banii pe care i-ai băgat în campanie, deci asta e feedback-ul adevărat, nu faptul că 10.000 de
oameni sunt fraieri că nu știu ce produs bun ai tu. Scapă de elementele egocentriste și concentrează-te pe a crește
treptat, incremental.

Pentru că mai apoi, te poți juca cu cifrele.

Vedem cum am modificat bugetul de promovare la 1200 euro, adică l-am făcut de 6 ori mai mare decât anteriorul. La
fel, aici se blochează multă lume pentru că “prea mulți bani pentru marketing, nu e ok așa”. Campania a două, dacă
este făcută mai bine și mai convingătoare, poate aduce mai mult trafic pe site-ul tău (5x mai mare decât anteriorul),
apoi 3500 de download-uri pentru broșură, 200 apeluri și în final, 25 de produse vândute.

Ai plătit o campanie cu 1200 euro, ai produs 7500 euro. ROI este acum de doar 6x. Aici panicoșii se întreabă “dar ce am
greșit? am băgat mai mulți bani și am făcut mai puțini de dată asta.. nu e ok”.
La fel, nu te uiți la ce trebuie! 50.000 de oameni au văzut acum că exiști. 10.000 au intrat pe site, versus 1000 prima
dată, 200 apeluri versus 50, și chiar dacă ROI a fost mai mic, ai făcut mai mulți bani decât prima dată. De 5 ori mai
mulți bani.

Trebuie eliminată emoția din ecuație, și lamentațiile, pentru că rezultatele sunt din ce în ce mai bune, faci din ce în
ce mai mulți bani. Am pățit și eu asta la început în afaceri, cheltuisem mai mulți bani pe marketing, am început să
am vânzări mai mari, dar apoi a apărut panica asta: “sunt cam mulți bani băgați în marketing, totuși.. nu e ok” și am
început să opresc din campanii pentru că mintea mea îmi spunea deja fac mulți bani, de ce mai bag și în marketing
atâta?

Nu realizam că făceam bani pentru

că învesteam în marketing. Și când
scriu rândurile astea realizez cât de
ușor te poți panica singur și
autosabota să crezi că e mai nasol,
când de fapt lucrurile merg bine și
trebuie să continui să le
îmbunătățești. Eu am preferat să
cad pradă emoțiilor, că “deja merge
bine” și să las mai moale
maketingul. Astfel era să intru în
faliment din primul an de Bubble
Waffles. Să nu faci niciodată
greșeala asta, să nu te oprești.

Nu contează ce vinzi, studiază bine

cifrele și încearcă să privești partea
bună din funnel - aduci mai mult
trafic, educi mai multă lume despre
prezența ta în sistemul economic, și
pe măsură ce trece timpul, dacă nu
te oprești, vei crește brand-ul, și nu
va mai fi nevoie să te lupți pentru
cei 3% din clienți, mereu.

Pe măsură ce îți găsești clienții, știi exact ce vor, cine sunt, unde sunt, care sunt problemele lor și cum să le
marketezi produsul, campaniile se pot modifica.

4000 euro buget pentru 10.000 views, dar care aduc exact oamenii de care ai nevoie, 6000 click-uri pe site, 2300
downloads pentru broșură pe care ai făcut-o mult mai descriptivă și mai aproape de problemele lor, 500 apeluri și
100 de buy-uri.

Ai adus 30.000 euro în vânzări, pentru că ai învățat să faci un funnel de vânzări corespunzător pentru brand-ul tău.
Lucrul ăsta este imposibil de făcut din prima. Trebuie să treci prin trial&error până înveți care sunt clienții și
problemele lor, cum le recomanzi cel mai eficient produsele în funcție de ce beneficii caută în ele etc.

Să zicem că faci un tiktok care are 100.000 views. În clip prezinți cum se calmează copiii care plâng de către părinții
disperați care nu mai pot dormi din cauza asta, și la sfârșit de clip prezinți soluția: o carte. Care nici nu trebuie să fie a
ta, poți să fii afiliat direct pentru cei care vând cartea, ai un link în BIO unde îi și trimiți la sfârșitul clipului pentru a
vedea mai mult detalii, și ajungi să vinzi doar o carte, atunci ai o problema la funnel.

Mai nevoie să lucrezi la celelalte niveluri din funnel. Care este următorul pas după ce omul da click pe website-ul
cărții. Îi apar primele informații pe care le va citi, dar încă nu e convins dacă o cumpără sau nu, are nevoie de mai
multe detalii.
Partea cu broșura pe care am propus-o în funnel-ul anterior, a fost pentru că îți oferă încă o cifra: descărcările.
Descărcarea unui document îți dă feedback măsurat, și anume că omul a fost interesat de mai mult. Dacă doar
intră pe site și citește ce ar fi primit în document, tu nu ai cum să verifici și să măsori. Deci cu cât mai mulți pași
măsurați cu adevărat în cifre, cu atât va fi mai detaliat funnel-ul tău, cu atât îl vei putea îmbunătăți mai mult.

Și deci pasul următor, omul care e interesat de carte, va primi un document, de exemplu un pasaj de 2 pagini din
carte, în care i se explică care e motivul principal pentru care copilul plânge continuu, că el să înțeleagă și
problema și faptul că o are, iar apoi ori să stabilească un apel cu cineva, pentru extra convingere și clarificare, ori să
poată da un mail (chiar dacă nu are nevoie și vrea să sară direct la achiziție, opțiunea ar trebui să fie disponibilă), ca
la final să fie convins că este exact produsul de care are nevoie.

Iar produsul trebuie să fie bun, realist, și să funcționeze, altfel vei putea face un funnel, o singură dată, și nu ai ce să
mai crești pe viitor.
Asta mă duce la o altă remarcă în rândul tinerilor, care încep o carieră în SMMA, dropshipping, Facebook ADS
pentru firme, Google ADS, video editing etc., și se așteaptă că din prima lună să fie plătiți așa cum sunt plătiți alții
pe piață, cu experiență de câțiva ani.

Ca să le elimin orice fel de zgomot, atunci când mă întreabă ce sfat am pentru ei, le spun în felul următor:

1. Caută un client care are o afacere care îți place inclusiv ție. Nu trebuie să fii client acolo, dar să simți că munca pe
care o faci tu personal ajută și afacerea să crească, dar și clienții să primească ceva cu adevărat valoros

2. Stai și muncește doar cu clientul respectiv, cât mai mult posibil, învață odată cu el, adu-i rezultate vizibile și
pentru tine și pentru el, mai pe scurt: fă-i afacerea să bubuie

3. Nu fi lacom cu banii pe care îi ceri, mai ales la început. Focusul tău pentru următoarele 6-12 luni este să îl faci pe
proprietarul afacerii să te laude familiei. Pentru că în timp ce înveți, și skill-ul tău crește, dovada că ești bun o vei
vedea în comportamentul proprietarului, care te va plăti oricât îi ceri, atunci când ai ajuns în punctul plătiți sta

4. Abia după ce ai demonstrat ce poți face pentru o afacere, poți și ar trebui să bați la ușile altor proprietari de
afaceri, arătându-le rezultatele anterioare, și astfel să aduci în portofoliul tău 3-5-8 clienți, iar apoi să dezvolți tu
propria afacere într-o agenție

Tipurile astea de funnel-uri le vei folosi și tu în afacerea ta, și nu uita că sunt doar cifre, emoțiile trebuie lăsate
deoparte dacă vrei să le modifici în favoarea ta.
 Iter VI: Principiul Pareto

Principiul Pareto este cunoscut și sub numele de Teoria 80/20 și ne spune că 80% din rezultatele unei activități
sunt obținute prin 20% din acțiuni.

Este ca un Fibonacci simplificat într-o rație care ne arată că doar a cincea parte din lucrurile pe care le facem ne
produc patru cincimi din ce ne dorim să obținem.

20% din ce citim ne va face să înțelegem 80% din ce am citit. 20% din munca pe care o facem ne produce 80% din
venituri. 20% din clienții pe care îi avem ne aduc 80% din cifra de afaceri. 20% din oamenii pe care ii considerăm
prieteni ne aduc 80% din satisfacția unei prietenii.

Nu este o știință exactă, este o aproximare care ne poate da o claritate cu 100% precizie: o mică parte din ce faci
contează cu adevărat, deci focusul tău trebuie să meargă acolo.

Dacă în momentul asta încerci 5 side hustle-uri pentru a produce bani, chiar dacă toate îți produc câte 200 lei,
doar una dintre ele este atât de cost-efficient încât dacă ai face doar activitatea respectivă în același interval de
timp oferit pentru toate cinci, ai obține 800 lei, fără să te mai împarți în alte 4 direcții.

Dacă te uiți pe cifrele din afacerea ta, 20% din clienții tăi cumpără cam de 80% din cifra ta de afaceri. Aici mă întorc
la retenția de clienți noi, care te costă de 4-5 ori mai mult, decât dacă te concentrezi pe a cincea parte din clienții
tăi, care sunt cei mai fideli, și încerci să le aduci lor mai multă valoare.

Dacă citești în momentul asta o carte de 500 pagini, probabil că dacă ai putea sintetiza doar 100 pagini, ai avea
80% din ideile principale din întreaga carte, doar că nu poți să știi care sunt paginile cele mai importante care să
îți transmită informația de care tu ai nevoie. Dar dacă te gândești la ultima carte citită, ții minte toate paginile?
Sau ții minte doar ce a avut impact asupra ta? Câte lucruri ții de fapt minte și poți să spui că te-au impactat din
ultima carte citită?

Cu ajutorul AI-ului, deja putem sintetiza cărți arhicunoscute, în idei principale, care necesită 20% din timpul
nostru, în loc de 100%, și care să ne eficientizeze procesul de învățare.

McDonalds, la început de drum (cu mult înainte să devină franciză) avea un meniu foarte diversificat, cu multe
tipuri de burgeri, taco, cartofi, sucuri și alte băuturi, dar după ce și-au dat seama că doar câteva din produsele lor le
aduceau majoritatea încasărilor, au renunțat la ce se vindea mai rar pentru că le ocupa timp suplimentar, în loc să
se concentreze pe ce se cere în majoritate.

Așa că au rămas cu burger clasic și cheeseburger, milkshake și cartofi prăjiți.

În prima cafenea, am făcut același lucru. La un moment dat, serveam affogato (espresso peste o cupă de
înghețată, cu frișcă deasupra), care era un produs foarte bun, dar era consumat atât de rar încât vascheta de
înghețată de 2 kg ne ținea două luni, și dura prea mult prepararea.

Serveam și un chocolate sandwich, care era compus din două felii de toast, un mijloc de ciocolată consistentă în
combinație cu fistic spart, care urma să stea 4 minute în toaster. Se consuma rar și dura foarte mult prepararea.
Plus multe alte produse pe care le considerăm interesante, dar nu aveau cerere.

Aveam peste 60 de produse la început. Am păstrat doar 15, cu variații complementare. Ne-am concentrat pe a face
20-25% din produsele cerute, mult mai bine.
Un restaurant cu 100 de tipuri de produse, în timp ce stai sa treci prin tot meniul stufos, te face sa nu mai ai
încredere că pot face produsele bine, concomitent cu indecizia ta de a comanda ceva. Orice.

Din cauza asta vezi că și românii au început să se prindă, așa că deschid restaurante mai mici, nișate pe anumite
produse: burgherie în loc de pizza-pasta-burger, sushi place în loc de restaurant japonez cu de toate, cafenea to
go în loc de bistro cu diversitate, steak house în loc restaurant cu de toate, all day breakfast în loc de ‘’avem toate
mesele dintr-o zi disponibile’, waffle house în loc de cofetărie cu toate deserturile posibile etc.
Nișarea nu este altceva decât concentrarea energiei în direcția flow-ului. Altfel, din 2023, dacă vrei să deschizi un
magazin cu de toate, ești mecanic priceput la toate, abordezi topicuri din toate industriile în social media, faci și
Facebook ADS, și Google ADS, și Tiktok ADS, și Youtube ADS, vei fi ca un râu care vrea să curgă la deal.

Faptul că te chinui să atragi mai mulți clienți și nu îți iese, este pentru că nu ai identificat care este tipul de client
ideal pentru tine. Dacă faci video editing pentru cineva, și ești plătit bine, nu poți să iei pe oricine ca și client, pentru
a fi plătit la fel. Trebuie să cauți pe cineva asemănător.

Dacă faci personal training, și vrei mai mulți clienți, îți permite și timpul, trebuie să te uiți la clienții tăi actuali, să vezi
de ce vor să lucreze cu tine, ce vârste au, ce interese au, de ce te-au ales pe tine, în baza a ce criterii (întreabă-i) și
apoi caută oameni ca ei.

Idem, dacă ai 30 clienți în momentul ăsta (orice serviciu ai vinde), dar simți că poți să ai mai mulți, dar nu mai ai
timp să îi servești pe toți, vezi care sunt cei mai fideli clienți dintre ei (probabil că 7-8), explică-le că vei mări prețurile
cu 40% ca să îi servești mai bine, vezi cine pleacă din cauza asta, și apoi cu prețurile mărite caută același tip de client
care a rămas, indiferent de preț. Nu ai nevoie de dublul clienților pentru că nu îți permite timpul momentan, ci ai
nevoie să te concentrezi pe cei pentru care aduci cu adevărat valoare, și au rezultate.

Rezultatele lor vor vorbi de la sine și vor convinge și alte persoane să se alăture. Atunci vei avea problema “și acum
cum mă împart și scalez?”, iar răspunsul la întrebarea asta îl ai în Nexum II: Iter VI.

Dacă nu îți găsești focusul, vei consuma de 5 ori mai multă energie, pentru aproape același rezultat. Poți să o faci,
dar nu va dura.

Așa că dacă în momentul asta faci mai multe lucruri, și vrei să scalezi skill-urile, concentrează-te pe skill-ul care îți
aduce cea mai mare satisfacție, linie de venit sau parteneriate. Pe scurt, ce îți aduce cele mai bune rezultate,
matematic vorbind, nu ce îți place ție să mai faci pe lângă pentru că îți dorești mult să se adeverească ce crezi.

Mai târziu vei avea șansa să faci și alte lucruri, dacă azi decizi să te concentrezi pe cel mai important dintre ele.
 Ier VII: Pareto aplicat la Pareto 4/64

Dacă în varianta inițială de Pareto, mergem pe 20% din clienții noștri, activitățile pe care le facem, produse din
portofoliu, piețe în care investim, aici vom intra în super laser focus, și vom aplică principiul Pareto la principiul
Pareto.

Din fundamentele inițiale, o cincime din activitatea noastră (20%) producea patru cincimi din rezultate. Deci în cazul
al doilea, o cincime dintr-o cincime (20% din 20%) va însemna 4%, iar patru cincimi din 4 cincimi (80% din 80%) vor
însemna 64%.

Și acum putem merge cu o concentrare mult mai adâncă pe 4% din activititațile noastre vor produce mai mult de
jumătate din rezultate. La fel nu este o știință exactă, dar se poate traduce și în tema practică anterioară prin care
faci o listă de 20 lucruri interesante pentru tine, și la final alegi doar unul (5%).

Când am finalizat aplicația de fidelizare pentru cafenele, mi-am dat seama de Pareto aplicat la Pareto, care îmi
spunea asta: 3,6% din clienții mei îmi aduc 55% din vânzări. Cei care consumau 100 de produse lunar, care aveau cel
mai înalt rang din aplicație și cea mai bună ofertă, erau 20-30 oameni cu care mă și cunoșteam, aproape cu toți.

Așa că am venit cu un cadou surpriză, o cană personalizată, complet neagră interior-exterior, cu numele lor pe ea, și
rangul de Ambassador pe care îl aveau și în aplicație. Focusul pe clienții fideli este cea mai cost-efficient activitate
pe care o poți întreprinde în organizația ta. Pozele și tag-urile au început să curgă pe Insta Story. Colegii și prietenii
au răbufnit în felicitări sau în invidie. Fidelizarea pe viață a avut loc doar cu un eveniment de focus și atenție pe cine
vine la tine în vizită cel mai des, și de ce.

Cei 4% se pot traduce și ca cei 3% din Larger Market Formula, pe care se bate toată lumea să îi obțină ca și clienți,
pentru că sunt cei mai pregătiți să cumpere, cel mai repede. La fel se va întâmpla și la tine. Vei avea oameni care
sunt dispuși să cumperi orice, oricând, oricât de la tine, deci pe ei trebuie să îi servești ca și cum ar fi parte din
familie. Este că un Larger Market Formula aplicat intern, în afacerea ta sau investițiile tale.

Gândește-te că ai putea să renunți la 80% din timpul depus la un loc de muncă, ca să te concentrezi într-un timp de
20% pe altceva, care îți va aduce 80% din salariul anterior. Hai să luăm un exemplu.

Ai un venit lunar de 3000 lei, pentru care muncești 168 ore (8 ore pe zi, weekend liber). Dacă ai putea munci doar
20% din timp, adică 33 ore și să obții 80% din venit, adică 2400 lei, ai face-o?

Multă lume ar spune da, dar apoi nu caută nicio soluție pentru cei 2400 lei că venit pe lună, și muncă de 5 ori mai
eficientă.

Ca o soluție aici: 2400 lei înseamnă aproximativ 500 euro (la momentul 2023). Dacă închiriezi un apartament, ca
agent imobiliar, la 500 euro chiria lunară, comisionul tău este de 1/2 din chiria lunară de la chiriaș și 1/2 din chiria
lunară de la proprietar.

Într-o lună de zile, dacă muncești 33 ore, crezi că nu poți să conectezi un chiriaș cu un proprietar, de la care să iei
comision ca să îți asiguri venitul? Poate că nu din prima lună, că poate ești la început și neexperimentat. Dar 33 ore
suplimentar, ca muncă, pe lângă jobul tău clasic care te plătește cu 3000 lei pentru 168 ore, nu înseamnă mare lucru
până îți elimini frica asta că nu e posibil să mediezi o tranzacție între două persoane care își doresc același lucru, și
să faci o închiriere care să îți asigure 80% din veniturile tale sigure?

33 de ore, 33 de încercări de o oră, pentru a face o tranzacție, nu crezi asta posibil? Dacă răspunsul e “nu știu”,
“poate”, “nu cunosc piață”, nu înseamnă altceva decât că frica din tine vorbește. Și pentru asta reamintește-ți de Iter
I: Frica inițială.

Dar dacă ai putea munci 6,7 ore (4% din 168 ore) și să ai un venit de 1920 lei (64% din 3000 lei), ai face-o?

Astea sunt întrebările și răspunsurile pe care trebuie să ți le atribui constant, pentru că ai soluții în mii de domenii
diferite, care încep să fie din ce în ce mai mult prezente în online. Frica e cea care te ține în loc.

“Umm, nu știu ce zic..”; “Pare complicat”; “Nu prea cunosc domeniul” sunt doar scuze pentru a nu documenta mai
mult, înainte să îți dai verdictul final, frici inițiale care te țin în loc de la soluții nenumărate pentru a atinge un singur
scop: eficiență.

Principiul Pareto nu e cu nimic mei special sau mai diferit decât principiile fundamentale ale naturii, conservarea
energiei, cele mai eficiente căi de a obține cele mai dorite lucruri etc. Când totul se dematerializează în calcule
matematice, totul are sens, conexiunile pe care creierul nostru le face sunt din ce în ce mai ușoare, adopția unui nou
skill în S-Curve e din ce în ce mai radicală, iar când te uiți la rezultatul final, nu îți vine să crezi unde erai acum 12 luni.
 Iter VIII: Branding & Marketing

Principiile de marketing sunt diferite de cele de

branding. Ca timeframe, privește marketing-ul pe
termen mediu, și branding-ul pe termen lung. Gen
6-18 luni pentru marketing versus 5-10 ani pentru
branding.

Branding-ul nu îți aduce nimic pe termen scurt, dar

asta nu înseamnă că nu ai nevoie de el. În domeniul
tău de activitate, trebuie să fii cunoscut pentru ceea ce
faci. Asta înseamnă că brand-ul tău e recunoscut. Și
pentru asta trebuie să ai răbdare, un brand se
construiește foarte greu și nu îți va aduce satisfacție la
început de drum.

Focusul pe marketing îți va aduce potențiale vânzări. Dar dacă ne gândim la ce am discutat anterior, despre
focusul pe vânzări, și nu pe procesul de a educa oamenii care trec pe lângă tine sau afacerea ta, zilnic, cu cât
încerci să vinzi mai mult, cu atât vei vinde mai puțin.

Deci focusul principal este pe educația omului, la fel ca în Larger Market Formula, la fel ca în metoda AIDA, la fel
ca în construcția unui funnel care începe nu cu vânzarea propriu-zisă, ci se termină cu vânzarea.

Așa se poate gândi diferența dintre branding și marketing. Ca un proces trecut prin funnel, până ajungi la vânzare.
Majoritatea oamenilor te vor ignora, apoi majoritatea celor care nu te ignoră, tot nu vor ajunge să cumpere de la
tine nimic, apoi majoritatea celor care nu ajung să cumpere de la tine trebuie din nou să audă de tine cumva.

Adu-ți aminte de cazul vânzătorului din piață. Mulți oameni treceau prin piață, erau băgați în seama, și
majoritatea mergeau mai departe. Orice român cunosc, datorită fricii despre care vorbeam, ar fi renunțat la taraba
cu brânză, în loc să gândească în incremente de timp și energie investite în prosperitatea tarabei cu brânză.

Din 100 oameni, 50 au acceptat să guste, 40 au zis că e bună, doar 20 au cumpărat. Dar dacă doar 10 se opreau, și
doar unul singur cumpăra, din 100 oameni băgați în seama? Dezamăgire totală, în loc să existe o gândire analitică,
care să întrebe: Ce fac greșit?
Și apoi mintea să vină cu răspunsuri: din 100 oameni s-au oprit doar 10 să guste, deci ceva nu fac bine la pornirea
discuției pentru a ajunge la un client fericit. Trebuie să zic altceva. Trebuie să sune altfel. Și apoi mintea să vină cu
o soluție: hai să zic “Bună ziua, am o brânză de moare capra vecinului, vreți să încercați? Nu costă nimic!”

Ar merge? Habar nu am, dar trebuie încercat până se găsește soluția care aduce cea mai mare retenție de
oameni. Toată lumea se grăbește, dar dacă atenția e captată, oricine se poate opri pentru câteva secunde. Trial &
error, și neapărat să nu te lași. Cauți soluția până o găsești. Pentru că există soluție pentru orice.

Am o vorbă: “dacă nu a murit nimeni, orice se poate rezolva.”

Asta este partea de marketing. Trebuie să măsori tot ce faci. Din 100 oameni abordați, dacă se opresc doar 10,
poate e de ajuns, poate nu, dar poți să încerci altceva pentru a schimba cifrele. Fă ceva diferit, vezi dacă e mai bine
sau mai rău. Dacă e mai bine, faci ce trebuie, deci continuă. Dacă e mai rău, încearcă altceva și nu te opri până nu
îți iese (și asta îți va antrena skill-ul).

Apoi partea de branding intervine. Cu cât o faci mai mult, fără oprire, fără să te dezamăgești singur, fără să renunți,
ci doar să educi oamenii despre produsele tale și să te uiți la cifre ca să vezi rezultatele, cu atât brand-ul tău
personal sau afacerea ta va intra intr-un S-Curve.

Dacă privești pe termen de 10 ani pentru un brand puternic în piață în care activezi, și sincer nu ar trebui să
privești mai puțin de atât, înseamnă că în primii 5 ani vei atinge 10% din potențial, și în următorii 5 vei atinge 90%.

O campanie de marketing funcționează la fel. Dacă vrei rezultate, trebuie să ai 3-6 luni de strategie cel puțin, ca să
poți vedea rezultate exponențiale în vânzări, în următoarele 6 luni.
O campanie de marketing asemănătoare cu cea pe care am aplicat-o la prima cafenea, cu vouchere-le gratuite,
mi-a adus primele rezultate (creștere de 10-20% în vânzări) în a două lună de după campanie, dar creșterile
masive, sustenabile, au venit după 6 luni de la campanie.

Pentru că am avut răbdare, și am continuat să urmăresc cifrele, fără să fiu dezamăgit dacă nu a ieșit cum am vrut.
Brand-ul a crescut la nivel local abia după ce ne-am extins în alte 5 locații, și tot orașul știa de noi, pentru că am
continuat să ne extindem, pentru că am continuat să facem ce știam să facem.

Cu franciza a funcționat la fel. Când aveam doar două locații, activitatea din social media a dus vorba în toată țara
despre produs, ce este, cum se prepară, ce origini are, iar apoi brand-ul și-a făcut efectul și a explodat vânzările în
toate locațiile, simultan. Și încă suntem în primii 5 ani de activitate, în franciză.

Nu pot să prezic ce va vrea piața peste 2 ani, dar pot să mă uit pe cifrele de până acum și să îmi dau seama că
funcționează și branding-ul (bazat pe educație, răbdare și realizarea că nu există stimulent economic la început
care să merite implicarea în solidificarea unui nume puternic pe piață), cu efect întârziat, dar și marketing-ul, dacă
este măsurat corespunzător, pentru a eficientiza vânzările.

Brand-ul se construiește, marketing-ul se măsoară, vânzările îți oferă informația. Nu sări ordinea asta, dacă vrei să
creezi ceva care să te plătească pe termen lung.
 Temă practică
Dacă nu ai o afacere, și muncești în afacerea cuiva, întreabă-l dacă poți să înveți alături de el partea de marketing și
vânzări. Nu îi spune că faci tu tot, dacă nu știi nimic, lasă ego-ul și spune-i că vrei să înveți.

Apoi aplică ce ai învățat despre Pareto, Metodă AIDA, Funnel-uri de vânzări, Larger Market Formula. Cel mai simplu
lucru pe care ai putea să îl faci, fără să îl coste bani, este un cont de TikTok, unde să prezinți problemele oamenilor și
apoi soluția care este afacerea în care lucrezi, exact căaîn exemplul cărții pentru părinți.

Cu cât faci clipurile mai engaging, cu atât proprietarul afacerii va fi uimit de numărul de vizualizări, clienții noi vor
începe să apară, iar apoi nu te opri! Dar nici nu cere bani încă. Continuă treaba și încearcă să duci afacerea de succes,
ca și cum ar fi a ta (la fel și cu produsul, dacă există un produs vândut online).

În plus, de mâine, încearcă să vorbești cu clienții mult mai frumos, să îi întrebi cum se simt, dacă au nevoie de ceva în
plus, dacă le poți recomanda ceva care ție îți place și crezi că le va plăcea și lor. Fă-o pentru următoarele 29 de zile,
zilnic, fără așteptări, fără frică, și vezi cum te simți când privești în urmă.

Dacă ești proprietar de afacere, sau pur și simplu ai niște servicii pe care le aduci (avocat, contabil, consultant
financiar, psiholog), trebuie să faci exact același lucru, și să construiești un funnel pe care îl îmbunătățești constant.
Dacă nu te pricepi cu “tehnologia asta”, ia un puști care să te ajute, astfel poți ajuta și tu pe cineva la rândul tău, și
amândoi să câștigați audiență.

Nu poimâine, nu “nu am timp”, azi. Apucă-te azi și nu întrerupe procesul niciodată, dacă vrei cu adevărat să schimbi
ceva.
Nexum IV
Maximizeă-ți

cash flow-ul
 Iter I: Bugetarea (P&L)

În prima lună, ca inginer petrolist, am reușit să pun deoparte doar 150 lei. “Doar” este folosit de majoritatea, și când
se referă la investiții în piețele de capital, înainte de suma pe care o au în minte.

Am ‘’doar” 800 lei, ce naiba să fac cu ei?

Faptul că pui cuvântul “doar” înaintea banilor te va ține mereu în același loc. Te uiți la alții și la sumele lor investite, și
crezi au făcut sumele alea pentru că deja aveau sumele alea.

Este ca și mersul la sală în prima lună. Te uiți la cei mai bine definiți oameni, și ai vrea să fii ca ei, dar tu ai “doar”
corpul asta slăbuț, cu un pic de burtă. Ce naiba să faci cu el?

Să îl munceșți. La fel și cu cei 800 lei sau 150 lei. Asta o să discutăm în Nexum V: Investește că un bogat.

Și anume cum tratezi banii atunci când vrei să îi aloci în altceva, ca să îți muncești portofoliul. Uită de dogme ca
“libertate financiară”, “venit pasiv”, “găsit domeniul perfect de investiție”, ai nevoie să fii foarte activ cu banii tăi, dar ai
nevoie să îi tratezi ca și cum ar fi mulți (mai multe discutăm ulterior).

În primă fază, trebuie să ne schimbăm percepția despre bani. Banii sunt informație. Nu mai punem ‘’’doar’’ în fața
banilor, pentru că dacă toată averea ta înseamnă 800 lei, trebuie să o tratezi ca atare.

Dacă banii sunt informație, iar informația se schimbă și circulă cu viteza luminii în societate, trebuie să ne informăm.
Asta înseamnă să știm fiecare leu care ne intră sau ne iese din buzunar/cont bancar. Pentru asta avem nevoie de un
P&L - Profit & Loss.

O bază de date informativă, care ne spune cum stăm cu averea personală, în timp real.

Pentru asta ne vom delecta cu un document gratuit pregătit pentru tot romanul, scris de mine acum 2 ani, ca să ne
și amuzăm de diferențele de scriere, mai ales prin faptul că aproape urlam în cuvinte scrise. Iată:
Amuzant și cringe în același timp, însă atitudinea a ajutat peste 10.000 români să descarce documentul și să pună în
aplicare niște lucruri considerate boring și fără sens, de majoritatea. După cum spunea și Warren Buffet: Dacă investițiile
tale sunt boring, atunci le faci cum trebuie.

Trebuie să nu mai tratezi cei 100 lei sau 2000 lei ca pe bani puțini, și să îi folosești cu cap. Dar mai întâi ai nevoie să rămâi
cu ceva la sfârșit de lună. Sunt o grămadă de aplicații care te ajută la bugetare, nici măcar nu trebuie să ții un document
excel sau tabel scris de mână. Nu mai ai scuze în ziua de azi să zici că nu ai timp, sau că nu știi, atâta timp cât orice se
învață pe internet.

E vorba de viitorul tău, și dacă vrei să ți-l pui la punct, pune la punct un P&L sfânt, lunar, cât mai aproape de adevăr,
pentru că doar după ce vezi informația în fața ochilor, poți să începi să te joci cu cifrele pentru a le aduce la ce nivel vrei.
 Iter II: Jocul cifrelor

În anul al treilea de antreprenoriat, după ce am pus la punct un P&L solid în afacere, și am început să îl respect cu
strictețe, au început să apară și rezultatele. Pentru că anterior nu țineam niciun fel de evidență, deoarece era ‘’doar
un tabel în excel, la ce naiba mă ajută?”. Începusem să facem bani, dar pur și simplu nu aveam niciodată bani la
sfârșit de lună.

“Ok! Hai să încerc și asta.”

Vedeam exact câți bani iroseam pe stocuri făcute greșit, câte pierderi aveam de fapt, nu doar ce credeam eu că se
pierde, vedeam ce produse se vindeau foarte rar, și nu mai aveau sens în bar. Tot. Toată informația a venit deodată,
am vomat un pic pe interior, și apoi m-am apucat să respect P&L-ul cu strictețe.

Ușor ușor, am început să văd cât mai multe oportunități să modific cifrele.

Un exemplu foarte simplist care mi-a adus aproape 36.000 euro în plus, ca profituri, pe an, a fost să modific o
singură căsuță din tabel: Cost de Achiziție cafea 1 kg.

Ca orice cafenea micuță, la început de drum e mai convenabil să lucrezi cu un furnizor de cafea, care îți oferă și
echipamentul (espressor, măcinator, alte ustensile) gratuit în folosință. Pentru că furnizorul de cafea este și el un
business care trebuie să facă bani, e logic că nu are cum să îți dea echipamente gratis că ești tu un om bun la suflet.

Astfel îți umflă prețul la cafea. Eu luam 1 kg de cafea cu 120 lei, și primeam și beneficiile menționate, plus un serviciu
de mentenanță gratis, o dată la ceva timp. Altfel ar fi trebuit să cumpăr eu espressor-ul, și celelalte unelte, care erau
scumpe, și necesitau mentenanță, pe care eu nu mă pricepeam să o fac. Logic că am ales varianta mai simplă, care
îmi salva o parte din investiția inițială în cafenea, dar îmi dădea cafeaua la suprapreț.

Apoi, pentru că am văzut câți bani se duceau pe cafea, lunar, am zis hai să încerc să văd și aici ce se poate face, să
mai scădem din cost. Am aplicat prima dată strategia de a cere o ofertă mai bună de la furnizorul meu,
concomitent cu oferte mai bune de la alți furnizori.

Am primit mai multe oferte, până am dat de un furnizor de cafea din Cluj, cu o cafea la fel ca a noastră, din punct de
vedere calitativ, dar la un preț de 5 ori mai mic. Am zis că nu e posibil, așa că am comandat mostre ca să o testez în
cafenea. Cafeaua era chiar mai bună.

Pentru că prețul era atât de jos, calitatea foarte bună, am început să caut furnizori de echipamente măcar
asemănătoare cu ale mele, care să ofere și mentenanță. Am găsit.

Echipamentele pentru o singură cafenea, mă costau cam 2000 euro. Aveam 6 locații în momentul ăla, așa că, ca să
fac o manevră completă, trebuia să investesc circa 12.000 euro. Am făcut-o.

Apoi, pentru că am avut un P&L bun, costurile per kg de cafea, cu tot cu mentenanță inclusă pentru aparatură, au
ajuns cam la 30 lei. De la 120 lei.

În aproximativ 3 luni am scos toată investiția din aparatură înapoi, și profitabilitatea a crescut imens, aducând un
extra profit de 36.000 euro în următorul an.

Dacă mai ții minte povestea cu siropurile, am inginerit o soluție și pentru siropurile scumpe, și le făceam proaspete,
mult mai bune la gust, cu costuri scăzute de la 35 lei per sticlă de sirop, la 6 lei per sticlă.

Totul pleacă de la cifrele din față ta și cum te joci cu ele.

Mai există o varianta inversă de a te juca corect cu cifrele, pentru a avea rezultate mult mai bune în vânzări, și apoi în
cash flow.
 Conul de carton de la Bubble Waffles era
standardizat pe piață, adică îl luai de la un
furnizor care le obținea de la fabrică, care
le fabrica la fel ca orice altă fabrică de pe
piață, după aceeași matrice. Problema era
că deschiderea conului era prea mare,
waffle-ul pica mereu înăuntru, și astfel
aspectul (cel care vinde cu adevărat
produsul) își pierdea din magie. Nu exista
niciun furnizor care să facă conul puțin
mai mic, din fabrică.

Așa că am fost nevoit să ingineresc o

soluție. Am căutat un furnizor mai deschis
la minte, care să folosească și lucru
manual, nu doar matrița clasică, și să îmi
modifice lățimea deschiderii. Am făcut 6
tipuri, din ce în ce mai mici, iar ultima
modificare a fost de 2 milimetri. Am
micșorat cu 2 milimetri deschiderea
conului, după ce produsul a început să
stea în poziția perfectă pentru a-și păstra
un aspect cât mai magic.

Iar pentru asta a trebuit să plătim dublul prețului conurilor clasice de pe piață. Dar a meritat. Ăla a fost inflection
point-ul pe care trebuia să îl depășim. Social media a început să explodeze cu poze de la clienți, vânzările au
început și ele să facă la fel.

Și totul a plecat de la informație. Cifre. Matematică simplă care să îți aducă un rezultat diferit, dacă te jucai cu
cifrele. Totul se poate schimba în bine, în viața ta, dacă dedici un pic mai mult timp pentru chestiile “boring”, care
par borning pentru că nu ai început să le practici.

Așa credeam și eu anterior, dar acum sunt fascinat să mă joc cu ele, pentru că văd ce rezultate pot aduce câteva
modificări dintr-un tabel, care îți pun mintea la treabă, te fac să inginerești soluții noi, ca să ajungi la alte rezultate.
Când rezultatele apar, nu o să ți se mai pară nimic boring din chestiile astea compuse din cifre.
 Iter III: Funnel pe steroizi

O să luăm câteva exemple de funnel-uri, pentru a crește mai întâi veniturile. Cel mai simplu exemplu este o cafenea
micuță, clasică, în centrul orașului, ca să vedem cum funcționează atenția și în mediul offline, și în mediul online, și
cum le putem combina.

În prima variantă (stânga), avem traficul de persoane din centru, în zona locației, să zicem de 12.000 persoane. Din ele
să zicem că 1000 aruncă o privire către cafenea, când trec pe acolo, dar merg mai departe, 200 dintre ei se opresc mai
mult de o secundă să arunce o privire, și 50 dintre ei întră. Cei 50 cumpără cam 85 de produse, într-o zi normală,
pentru o locație care nu reprezintă un brand major.

600 lei pe zi este costul (chirie, utilități, angajat etc.) ca locația să existe acolo, în centrul orașului, și să producă 1000 lei,
în medie, zilnic. Cum putem digitaliza atenția asupra locației? Cu un funnel separat (dreapta).

Am creat o campanie pe Facebook ADS, în care am alocat un buget de 600 lei pentru o săptămâna, am primit 1000
reacții la postare, am împins lumea să dea un comentariu dacă vor să primească un voucher pentru oferta propusă în
postare (ex: un muffin gratis pentru o cafea cumpărată), și am primit 200 comentarii, apoi 150 de oameni au deschis
mesajele din request-uri, cu voucher-ul digital, și 100 dintre ei au venit în săptămâna respectivă, să plătească un bon
mediu de 12 lei.

1200 lei în plus, într-o săptămână, înseamnă 171 lei în plus pe zi, pe lângă vânzarea clasică de 1020 lei. Asta înseamnă
un 17% creșterea veniturilor. Dar să nu uităm că a trebuit să plătim 600 lei din cei 1200 lei produși în plus, deci asta ne
lasă cu 8,5% creșterea veniturilor, într-o săptămână.
La fel, trebuie să punctez faptul că orice proprietar de afacere ar vedea asta ca pe un eșec. Să îți bați capul atâta,
doar să faci câteva zeci de lei în plus.. dezamăgitor. Dar el nu vede faptul că a adus 100 oameni în plus în cafenea, din
care dacă 10-20% se reîntorc pe cont propriu, pentru că le-a plăcut, asta îi aduce clientelă nouă pe termen lung, fără
să mai introducă oferte și campanii pentru ei.

Upside-ul e mult mai mare pentru că ai adus lume nouă care îți recunoaște acum produsele și brand-ul. Funnel-ul
pentru offline (stânga), crește organic pentru că mai multe priviri se vor îndrepta către afacerea ta, și astfel mai
multă lume va întra să ia ceva de la tine, pentru că au auzit de la un prieten care a primit un muffin delicios acum
vreo săptămână.

Nu știu dacă îți mai aduci aminte, dar costul de achiziție pentru un client nou, în medie, este de 5 ori mai mare decât
menținerea clienților vechi, investiția în ei, ca ei să fie din ce în ce mai mulțumiți, astfel încât să recomande afacerea
ta fără ca tu să ai de a face cu asta.

Este exact ce am făcut ca să cresc vânzările de la 300 lei pe zi, în 2017, la 3000 lei pe zi în 2019. Cu anumiți boți digitali
care puteau automatiza distribuirea de vouchere pentru cei care lăsau un comentariu la o anumită postare, pentru
a primi oferta și a o consuma în locațiile noastre, am putut să dezvoltăm un funnel pe steroizi, care a ajutat inclusiv
funnel-ul din offline (prezența fizică a cafenelei în centrul orașului).

Am făcut, la propriu, sute de modele de funnel-uri, ca să sparg atenția și traficul în incremente de timp și de bani.
Minut cu minut, procent cu procent, leu cu leu, câte puțin, câte puțin, ca să solidific apoi brand-ul. Deși am ajuns
abia la 6 locații în total, cu franciza, mulți oameni cunosc sau au auzit numele brand-ului Bubble Waffles.

Pentru că apoi am pornit funnel-uri și din TikTok, și prin anumiți influenceri, și conturile mele din social media, și
atunci puterea brand-ului crește, dar asta nu înseamnă că trebuie să te lași de funnel-uri, înseamnă doar că ai ajuns
să le eficientizezi. Nu mai trebuie să faci sute, cum făceam și eu la început, ca să văd impactul în vânzări.
Funnel-ul offline, doar prin prezența fizică în locație, s-a modificat în ceva asemănător cu ce am schițat mai sus. Nu
pot să estimez exact cifrele, ar fi trebuit să salvez toată munca anterioară în foldere, dar puteam să observ impactul
în privirile oamenilor când treceau pe lângă locație. Și totul mergea natural, asta pentru că am învățat lecția să nu
mai opresc niciodată campaniile de marketing și branding.

Dacă ai un magazin online, cifrele trebuie puse la punct exact în aceeași manieră. Increment după increment. Și
apoi modificat datele din funnel pentru a-ți face cunoscută prezența în offline sau în online, prin aceleași calcule
simple și logice.

Pentru a mări veniturile, ai nevoie și de o gamă mai diversă de produse. La început, ții minte, că nu recomandam să
ai foarte multe, la fel ca și McDonald’s la începutul creării unei afaceri de succes, în care servea sub 10 produse, până
când ajungi să îți găsești clienții pentru un singur serviciu, clar și transparent, pe care îl oferi, și cărora mai apoi să le
poți oferi și un meniu mai divers, după ce au câștigat încredere în tine.

Din cauza asta vedem din ce în ce mai multe restaurante de nișă, pe piață. Burgerie, sushi place, cafenea to go,
ciorbărie, waffle place, clătitărie, vinotecă etc.

Se descentralizează restaurantul clasic, unde găseai de toate și nimic bun, și antreprenorii se focusează pe un
singur produs, care să fie dus la excelență, și abia mai apoi să ofere și produse alternative, care merg alături de
produsul lui.

La fel trebuie să fie și pentru tine, focus pe un serviciu/produs, și apoi ai șansa să diversifici.
 Iter IV: Maximizare cash flow

Dacă vinzi servicii, nu contează despre ce e vorba, poți maximiza cash flow-ul prin crearea unui funnel cu mai multe
tipuri de produse, cu diferite prețuri. Dacă eșți un restaurant (aici intră și cafenele, shaormerii, burgherii etc.), poți face
același lucru, și e mai bine să începem cu ceva ce deja ai văzut și cunoșți, chiar dacă nu realizezi că e așa.

Gândește-te că mergi să mănânci undeva, o singură masă, piept de pui la grill, garnitură de piure cu ciuperci sotate,
care te costă 10$. O să ne exprimăm în dolari pentru că e mai simplu la calcul. Nimic special aici, restaurantul îți oferă
un produs de care ai nevoie.

Dar îți mai oferă și o variantă mai ieftină, în cazul în care vii cu grupul, de 30$, pentru patru persoane, în care îți
pregătește un platou cu cărnuri diferite, garnituri, salate, murături etc. Pentru tine e mai ieftin, ei vând mai mult - e un
win-win pentru ambele părți.
Apoi, un produs mai scump oferit de restaurant este să găzduiască zile de naștere, în care cer o taxă de 200$, pe
lângă consumația aferentă. Asta înseamnă un produs consumat mai rar, de asta e mai scump, dar este convenabil
pentru client, pentru că altfel nu ar avea cum să rezerve un colț întreg din restaurant, sau tot restaurantul, pentru a fi
înconjurat doar de familie și prieteni. Este asemănător cu plata extra pentru locul din avion, lângă iubita sau iubitul
tău.

Apoi restaurantul va crea evenimente pentru botezuri, sărbători legale sau pur și simplu un produs care îți permite
să rezervi tot localul, pentru un preț de 2000$, pe lângă consumația clasică. Poate ai plătit 200$ pentru un revelion
cu buget suedez și băuturi la discreție, dar întotdeauna proprietarul își calculează în prețul per persoană și costul
închirierii localului, mai ales pentru o sărbătoare în care toată lumea vrea să iasă undeva.

Următorul produs potențial pentru un restaurant, dacă și-a eficientizat sistemele și procedurile, pentru a putea fi
predate către un partener care să aibă toate soluțiile la problemele ce vor apărea, este franciza, pentru care poate
cere un preț de 5-16.000$ pentru transfer de know-how, training, studiat zonele bune pentru o locație etc.

Nu toate restaurantele vor avea toate produsele aranjate în modul asta, după diversitate și prețuri, pentru că nu
toate vor putea ajunge la nivelul asta. Gândește-te cum McDonald’s organiza mereu petreceri pentru zilele de
naștere ale copiilor. La fel, mai departe și francizarea.

Și meniul poate fi inclus într-un funnel care te duce de la o gamă cu produse mai ieftine, la una cu produse mai
scumpe. Totul e un funnel menit să îți maximizeze cash flow-ul.
La fel se poate construi și un funnel pentru cineva care oferă servicii, de exemplu un tânăr care se pricepe foarte
bine la Google ADS.

Pe primul nivel avem ceva gratuit, pentru că lumea să vadă că omul știe ce face, la fel ca exemplul în care am
explicat cum construieșți funnel-ul intern pentru a-ți crește brand-ul și a-ti vinde produsul principal.

Apoi putem avea un ebook în care tânărul își expune cele mai de baza învățături, pentru a oferi informația
structurată oricui vrea să se apuce de Google ADS și nu știe cum, iar ebook-ul să coste 10$.

Pe nivelul al doilea poate să existe un curs video, în care să între mult mai în detaliu, să explice prin screen
recording pașii, să ofere mai multe soluții în 4 ore de explicații, versus varianta anterioară, scrisă, în ebook.

Un al treilea produs, mai scump, ar putea fi o serie de video call-uri, în care tânărul stă de vorbă cu cel interesat și îi
personalizează planul de bătaie pentru o notă extra de claritate, ca un fel de coaching.

Ultimul produs, cel mai scump, care ocupă cel mai mult timp, ar fi unul prin care tânărul dezvoltă tot procesul de
vânzare prin Google ADS, pentru afacerea respectivă, și îl preda pentru folosință, dar nu înainte să testeze și
rezultatele.

Cu cât necesită mai mult timp și mai multe resurse pentru el, cu atât produsul lui va costa mai mult. Și așa a reușit
să își dezvolte un cash flow maximizat, prin care oferă o categorie mai versatilă de produse, bazate pe nevoile
diferite ale oamenilor.

Aici, din nou, trebuie să fac o precizare. Cei care se uită din exterior și nu au nevoie de produsele respective, îi vor
face scammeri și țepari pe cei care le oferă. Deoarece cursurile și coaching-ul sunt scheme piramidale. Sincer,
dacă te uiți la funnel, e o piramidă. Dar nu toate piramidele sunt scheme piramidale.

Am fost client în multe “scheme” de genul asta, ca să înțeleg că un restaurant, un tânăr care oferă un serviciu,
inclusiv un influencer, își organizează liniile de veni în aceeași manieră, fie că știe sau nu că o face.

Canalul meu de Youtube mi-a produs revenue în aceeași manieră. Prima dată conținut gratuit pentru oricine își
dorea să îl vadă, apoi produsul următor era un ebook despre un anumit topic financiar, pentru cine avea nevoie de
el, apoi am introdus pe canal și un membership lunar care îmi aducea 300-600$, și stăteam de vorbă în zoom-uri
cu membri, apoi o companie voia să promoveze ceva la mine pe canal și mă plătea cu câteva mii de dolari, și tot
așa. Așa fac și streamerii, și influencerii, și afacerile clasice, și antrenorii personali.

Totul este un funnel și este menit să maximizeze cash flow-ul. Dacă te afli în tabăra celor care îi condamnă pe cei
care fac asta, vezi cum faci să ieși cât mai repede.

Temă practică

Organizează un P&L pentru fiecare leu care întră și iese din viața ta. Eu, prima dată nu am făcut altceva decât să
adun toate bonurile pe care le luam de la LIDL, restaurante, abonamente, și oriunde mai plăteam bani, ca să am o
idee despre fiecare leu din viața mea.

Am făcut asta două luni și după ce am văzut adevărul, a fost clar că nu mai am nevoie să o fac constant. Am știut
apoi cum să controlez cheltuielile.

Abia după am început să gândesc alte linii de venit. Pentru asta a trebuit aplic mai întâi la mine în afacere toate
strategiile cu funnel-uri, up sell și cross sell, să cunosc clientela, să ridic brand-ul și tot așa. Dacă nu ai o afacere,
lucrezi într-o afacere.

Așa că, dacă ăsta e cazul tău, încearcă să execuți același proces în afacerea celui pentru care lucrezi. Influențează
tu mediul în care trăieșți, nu mai lăsa să se întâmple inversul. Pe măsură ce se văd rezultatele, chiar dacă tu nu
câștigi averi (amintește-ti că nu e despre tine totul, e despre skill-ul tău, iar skill-ul tău servește oamenii, și oamenii
mulțumiți te vor plăti), ai dovada că ce faci e bine, și dacă ai ajuns să o faci pentru altcineva, poți foarte ușor să o
faci și pentru tine.

Începe de azi cu P&L-ul!

Nexum V
Investește ca un

bogat
 Iter I: Cum funcționează FED

FED - Federal Reserve Bank - este banca centrală de care depinde toată planeta, așa că vom discuta de ce, și cum
funcționează o banca centrală, cât mai simplist posibil, ca să înțelegem cum funcționează banii, în zilele noastre.

O analogie simplă despre cum funcționează o bancă centrală:

Poate ai prins tehnologia asta, sau poate nu, dar ea se numește ‘’pe caiet’’ și toate magazinele alimentare de cartier
o foloseau, de când eram mic.

Tehnologia ‘’pe caiet’’ era ca un sistem de creditare, în care puteai cumpăra cu încredere de la magazinul din
cartier, și să plătești la sfârșit de lună, când luai salariu.

La sfârșit de lună, când luai salariul, mergeai și achitai toată suma la vânzător. Tot sistemul asta este bazat pe
încredere, pentru că dacă erai dat afară sau te mutai, sau pur și simplu nu mai aveai cum să plătești, tehnologia ‘’pe
caiet’’ devenea defectă. La fel și invers, dacă alimentele se scumpeau și tu primeai direct un preț mai mare pentru
suma finală, fără să fi fost anunțat.

Deci, de ce e important să știm cum funcționează FED?

Pentru că sistemul financiar este brodat cu 40% dolari. Dolarul este cea mai folosită valută la nivel mondial și
permite trading-ul internațional între toate statele. Și cam totul depinde de ce se întâmplă în SUA, cu politica
monetară a dolarului.

De asta se ocupă FED-ul (Federal Reserve Bank).

O bancă centrală, în general, este entitatea care emite bani în circulație (valută națională). La noi în țară Banca
Națională emite lei, în SUA Federal Reserve emite $.

Diferența dintre băncile astea două este că una emite o monedă mai slabă (ghici care e), iar cealaltă emite una mai
puternică.

O să analizăm un pic FED și emiterea de bani în circulație, și cum a pornit totul. Practic nu facem altceva decât să
studiem P&L-ul de la FED.

E important pentru că ne va ajuta să observăm momentele oportune de a investi în piață (bursă, FOREX, crypto,
alte mărfuri, imobiliare etc.). Și după cum funcționează FED-ul, se poate estima cam cum funcționează și celelalte
bănci naționale.

O banca centrală a unui stat, era în mod normal o clădire mare, cu ziduri de beton, gratii de metal, garduri și
gardieni cu arme care protejează averile stocate în interior. La începuturile vremurilor moderne, o bancă depozita
metale prețioase, pietre prețioase, acțiuni și obligațiuni de stat printate fizic și alte bunuri de valoare, în seifuri bine
protejate.
Aurul și celelalte bunuri de valoare nu erau doar ale băncii, erau ale oamenilor și ale diferitor alte entități. Banca era
doar gardianul bunurilor, dar bineînțeles acolo își țineau și ei bunurile. Pentru siguranță, cei care depozitau averile la
banca trebuiau să plătească un comision. Altfel banca nu avea cum să asigure securitatea, pentru că nu putea să își
plătească infrastructura construită, mentenanța clădirii, gardienii, sistemele de siguranță etc.

Pentru ca oamenii să poată tranzacționa pe piața liberă, fără să își pună în pericol averea, primeau în schimbul averii
ținute la păstrare, anumite note de bancă.

Hârtiile astea semnate și ștampilate de bancă, atestau faptul că tu, George, ai cu adevărat 400g de aur în depozit.
Apoi poți merge cu hârtia acasă, știind că averile tale sunt în siguranță, până când te întorci să le recuperezi.

Fast forward în timp, notele de bancă s-au transformat în bancnote divizibile, exact cum le vedem azi, încă, fizice, în
mâinile noastre. Dolari sau lei sau euro, încă sunt fizice. Dar în viitor nu vor mai fi.

Bancnotele, divizibile, au devenit credit - un fel de: îți sunt dator 400g aur - și au fost preferate pe piață pentru orice
fel de tranzacție, pentru că era mai ușor decât să folosești metalele. Deci metalele au ieșit din tranzacțiile zilnice,
săptămânale, chiar și anuale, au rămas la păstrare, în timp ce hârtiile au reprezentat evoluția banilor.

Principalul motiv a fost pentru a spori economia, pentru ca banii trebuie să se deplaseze mai repede în circulație, în
piața liberă. Imaginează-ți că ai 400g aur și mergi în fiecare zi să îți cumperi pâine.

Un gram de aur, în Ianuarie 2023, valorează 280 lei. Asta înseamnă cam 100 pâini. Cum împarți gramul de aur în 100
de părți? Ai zice că nu se poate, dar se poate.

Metoda folosită este de a crea un sistem de bancnote divizibile. Bancnote de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei etc. Dar și în
partea opusă: 0,5 lei - 50 bani; 0,2 lei - 20 bani; 10 bani etc.

Asta înseamnă că, deodată, poți să divizezi un gram de aur (280 lei), în bancnote, astfel:

Acum gramul tău de aur va arăta așa:

1x100 lei 1x100 lei

2x50 lei 2x50 lei
5x10 lei 5x10 lei
4x5 lei 4x5 lei
5x1 lei 3x1 lei
8x0,5 lei 7x0,5 lei
10x0,1 lei 7x0,1 lei

Acum poți merge să iei o pâine la 2,8 lei, fără să

cari aurul după tine și să nu poți să îl împarți în
100 părți, ca să poți cumpără o pâine pe zi. Vei
cheltui 2x1 lei + 1x0,5 lei + 3x0,1 lei = 2,8 lei.

Gramul tău de aur este divizibil, poți merge mâine să consumi din el valoare pentru a cumpăra o altă pâine, sau poți
să nu. Ideea e că este mult mai simplu, datorită divizibilității banilor (adu-ți aminte din cele 5 caracteristici ale banilor).

Ne reîntoarcem la bănci. Băncile îți puteau păstra banii în siguranță, și oferi hârtii care atestau faptul că tu deții aurul
respectiv. Știm de ce a fost ales aurul ca standard al banilor, versus argint sau cupru, de exemplu.

Așa că statele au început să adopte standardul ăsta. Standardul Aurului. Primul stat care a făcut asta a fost Anglia, în
1821. Standardul aurului e simplu de înțeles: cât aur ai în trezorerie, atâtea bancnote ai voie să eliberezi în circulație.

Exemplu: ai 500 kg aur, la preț de 10.000 lire sterline per kg aur, atunci vei avea în circulație 5 milioane lire sterline în
total (e doar un exemplu, sunt sigur că aveau mult mai mult… gen 550 kg). Dacă rezerva ta de aur, ca stat, se mărea la
1 tonă de aur, atunci emiteai încă 5 milioane lire sterline. Așa funcționa Standardul Aurului în toate țările în care a fost
adoptat.

ȘI nu puteai printa bani din senin, că nu ai calculat bine împrumuturile pe anul trecut, deficitul bugetar, neprevăzute
etc. (cum se face în prezent). Puteai obține mai mult aur din trading, producție internă, export, dar.. și din război. Asta
a fost problema cu Standardul Aurului. Se putea obține și din război. Iar războaiele întotdeauna au la bază motive
economice.
Războiul din Troia, după legendă, s-a datorat faptului că Elena din Sparta a fost cucerită de Paris, prințul din Troia,
și luată înapoi cu el, și astfel a pornit războiul dintre toată Grecia și Troia (ultimul stat liber). Nu funcționează așa.
Toate războaiele au un singur motiv la baza: pradă de război.

Război, în sanscrită veche, se traduce că “vreau mai multe vaci de la tine”.

Dacă războiul mă costă 1 miliard $, trebuie să știu că obțin măcar 1,1 miliarde $. Trist, dar războiul nu e altceva
decât business. Am deviat un pic.

Revenind la ideea de Standard, mai toate țările au început să renunțe la standardul aurului, Anglia, apoi SUA etc.,
și au început să îmbrățișeze standardul FIAT (latină: determinat de autoritate).

Dacă standardul aurului reprezenta încrederea în stat și în rezervele ei, standardul FIAT reprezintă încrederea în
stat, fără să fie nevoie de rezerve. Deci se pot printa bancnote, ca noi să putem lua pâinea ușor, oricând e nevoie.
Asta a fost un plus la început, și un mare minus în zilele noastre.

Și acum ajungem la punctul culminant: FED.

A fost înființată după Federal Reserve Act 1913, pentru a stabiliza economia. Ce înseamnă asta?
Anterior, ghici câte tipuri de valute (bancnote) diferite existau în SUA!?

Peste 7.000 de valute erau emise de anumite bănci, din anumite locuri ale statelor unite. Fiecare cu valoare
diferită în piață, atunci când se cumpărau pâine, găini, arme, terenuri. Era ca și cum la noi în România, înainte de
Marea Unire (1918), am fi avut ca bani: leu ardelenesc, leu moldovenesc, leu din Țara Românească, leu din Banat
etc.

SUA avea 7.000 de tipuri de dolari diferiți. Asta nu ajută la stabilizarea economiei. Chiar dacă ai un standard în
spate (aur), până sincronizezi prețul pâinii, din dolarii din Arizona, cu prețul ouălor în dolarii din New York, care
sunt diferiți ca valoare, durează și nu ajută la expansiunea economiei, din contră.

Așa că un nou standard - dolar cu aceeași valoare, emis de o singură entitate - a intrat în funcțiune din 1913, prin
FED (Federal Reserve) - banca centrală din SUA. FED este compusă din 12 părți descentralizate în mai multe
colțuri ale SUA, care comunică unele cu celelalte pentru a sincroniza prețurile produselor de pe piață.
FED a pus la punct, pentru o perioadă, stabilitatea economiei. Au funcționat sub standardul aurului până în 1934 -
Gold Reserve Act - când s-a decis că este ilegal să deții aur ca individ, deci au renunțat la standard. Știm foarte
bine ce s-a întâmplat în 1939-1945…

Atrocitățile care au urmat, și nu numai în al doilea război mondial, au transformat complet sistemul financiar, care
în teorie nu mai e legat de aur, într-un standard nou, mai ușor de controlat, care se numește Standardul FIAT. A
fost necesar, a fost benefic la început, dar apoi a început să fie manipulat.

Pentru că până în prezent, nu a făcut altceva decât să separe clasele sociale din ce în ce mai mult: bogații au
devenit și mai bogați, săracii au devenit și mai săraci.

Toate astea pentru că FED funcționează astfel, în prezent:

FED printează bani în mod digital (92%) pe care îi dă cu împrumut în piață (deci banii au devenit credit). Dar FED
are un P&L, sau o balanță, iar atunci când introduce lichiditățile în piață, păstrează ceva pe balanță, asemănător cu
varianta veche, când țineau valori fizice în seifuri la fel de fizice.
Aici se vede ce valoare totală are FED pe balance sheet (balanță), și se vede cum crește constant (FED se îmbogățește).

Guvernul emite și el ‘’bancnote’’ care se numesc bonds (obligațiuni), pe care le dă la schimb băncii, pentru a lua banii
necesari pentru investiții. Fun fact: obligațiunile de stat au fost cea mai sigură investiție de-a lungul timpului, dar
numai până în 2022. Pentru că după cum spuneam, totul se schimbă în era digitală.

Statul își primește banii, pentru care se obligă (obligațiuni de stat) să plătească datoria, plus dobânzi anuale.
Exemplu: Guvernul SUA are nevoie de 1 trilion de dolari pentru a sponsoriza armata și pentru a aduce “pacea” în
lume, și îl va primi la schimb în baza unor obligațiuni, cu 5% dobânda, să zicem, pentru 10 ani, deci guvernul va trebui
să plătească 50 miliarde anual, dobânda către FED.

FED, mai departe, poate să vândă din asset-uri (așa cum se întâmplă din 2022), adică inclusiv obligațiunile, și poate
să printeze bani și pentru alte instituții private, cum ar fi băncile comerciale.

Băncile comerciale primesc și ele bani (cu o dobânda mică) pe care apoi îi eliberează în piață, unde mai întâi
instituțiile mari îi obțin cu o dobândă un pic mai mare (diferența dintre dobânda de la banca centrală și ce dobândă
cer ele, este profitul băncii comerciale).

Apoi banii se propagă mai jos în clasament, la instituții mijlocii și mici, societăți, firme, indivizi. Ultimii iau banii cel
mai scump.

Propagarea banilor în sistemul financiar actual, încă se întâmplă greoi. FED acum lucrează la o monedă digitală
(CBDC - central bank digital currency) care să fie propagată mult mai repede la consumatorul final, fără să mai fie
nevoie de intermediari (bănci comerciale etc.).

Dar, dacă privim din nou în fundamente, de la gramul de aur divizat în 35 de monede/bancnote care să poată fi
folosit eficient în tranzacții zilnice, am ajuns la monede digitale oricum. Cifre pe ecran, divizibile la infinit, doar că nu
sunt reale.

Banii pe care îi folosim azi nu au niciun fundament. 95% digitali, dar nu au o baza reală în spate, decât graphic
design-ul folosit de guvern pentru că noi să avem încredere. Dar când încrederea se pierde, nu se mai recâștigă.

Practic, FED-ul a devenit o corporație imensă, și produsul principal al lor îl reprezintă banii. Dar mai există o vorba de
reținut, spusă de un investitor celebru: (forma nu e cea originală)

Nu îmi spune în ce să investesc, arată-mi portofoliul tău.

Și dacă ne uităm în portofoliul de la FED, nu vedem dolari, vedem asset-uri. Asta spune multe despre orice afacere
care nu are încredere în propriul produs.
 Iter II: Jocul de lichiditate

O să începem să discutăm un pic despre misiunea FED: emiterea de bani în circulație și stabilizarea economiei. Asta a
fost misiunea dintotdeauna, de la incepție. Doar că după ce am ajuns la Standardul FIAT, inflația a început să o ia
razna în economie, și deci nu mai exista stabilizarea anterioară, când se folosea standardul aurului.

Pentru a stabiliza economia, FED e nevoit să mențină inflația (CPI - consumer price index) în target-ul propus tot de
ei (2% în ultimele decenii). CPI, sau la noi în România: IPC - indicele prețurilor de consum, este metricul ales de FED
pentru a stabiliza economia. Chiar dacă inflația anuală reală este de fapt procentul cu care s-a mărit rezerva de bani,
la un an diferență, toată lumea se ia acum după noul metric, și astfel și jocurile de lichiditate se fac după aceleași
metrice modificate.

Vom elimina zgomotul chart-urilor complexe de pe TradingView, analiză tehnică, fibonacci, eliott waves, sau alte
metrice folosite de actorii din piață pentru a capta lichiditate, și mergem direct la sursă, și anume la ce face FED prin
politica lor monetară, a celei mai folosite valute la nivel global.

La ce ne vom uita, ca investitori, la nivel macroeconomic:

Target 1: Inflația

FED emite lichidități ($) în piață, așa cum am povestit la Iter I, pe scurt, dar în același timp trebuie să aibă grijă la
inflația din piață. Pentru asta, FED întotdeauna trebuie să spună ce face și de ce. Target-ul lor pentru inflație, a fost în
ultimul deceniu de 2%. Deci inflația CPI (care, din nou, este o minciună), trebuie să rămână în parametri, OR ELSE!

Când FED zice că va face ceva, o va face, chiar dacă va fi cu întârziere.

Vedem cum, din 2012 până în 2019, inflația a fost în parametri, și deci am avut parte de înflorire economică. Indicele
S&P500 (un indice care conține un coșuleț cu cele mai performante 500 companii listate la bursă) este un bun
metric pentru noi, dacă vrem să vedem performanța mediană din piața bursieră.

S&P500 a performat excelent, o perioadă lungă de timp, câtă vreme FED și-a îndeplinit misiunea: a emis dolari noi
în circulație și a avut grijă să mențină inflația la target-ul maxim de 2%.

Când lucrurile au devenit problematice cu inflația CPI, și păreau că merg într-o direcție de necontrolat, începeau să
mărească dobânda pentru dolarii noi emiși în piață. Am văzut în topicul anterior, despre cum funcționează FED-ul,
și faptul că banii noi sunt introduși în circulație prin crearea de credit, cu o dobândă aferentă.

Pe durata celor 7-8 ani de înflorire economică, cu target de inflație pus la punct, cu toate piețele în creștere
progresivă, rata dobânzii de la FED a fost foarte mică. Cea mai mică din istorie.

Target 2: Ratele dobânzilor

Rata dobânzii este un alt factor important. Cu cât este mai mică, cu atât banii noi se vor emite mai ușor, cu atât
actorii din piață vor investi mai mult în piață, deci piața va crește.

Însă ce se întâmplă când se fac reversuri de trend cu ratele dobânzilor?

Depinde de agresivitate. Gândește-te că bei un pahar cu vin în fiecare seară, timp de o săptămână, înainte de
culcare. A doua zi dimineață nu ai nimic, ba chiar a fost benefic pentru somn. Acum gândește-te că bei toate cele 7
pahare cu vin, în aceeași seară, în 10 minute, înainte de somn. Pot să pun pariu că nu o să îți fie bine nici seara, nici
dimineața.

Cam așa funcționează și ratele dobânzilor. Chiar dacă sunt mărite, actorii din piață vor vrea să joace în continuare
jocul, pentru că totul e predictibil. Dar de exemplu, dacă FED începe deodată să dea vole la 7 pahare cu vin, toată
lumea se panichează.

Asta a făcut FED în anul 2022.

Din Martie 2022, au început să mărească ratele dobânzilor,
dar mult mai agresiv din Mai-Iunie. În Februarie 2022,
ratele au fost setate la 0.08%. Luai 1 milion de dolari, și
plăteai înapoi 1 milion $ sold, plus 800$ dobânda. Practic
chiria pe o lună, la un apartament cu 3 camere central, îți
plătea dobânda pentru împrumutul 1 milion $ cu care
puteai să îți cumperi 3 apartamente de genul. Dar să nu
uităm că noi, ca indivizi, nu putem lua dobânzi așa mici,
dar ai înțeles ideea.

În decurs de 10 luni, FED a mărit interest rate-ul de 53 de

ori. De la 0,08% la 4,25%. În decurs de doar 10 luni, piețele
au avut parte de crash-uri majore, în toate domeniile. De
ce? De frica lichidităților (banii emiși) noi mai scumpe,
actorii din piață au retras lichiditățile din piețe, adică au
vândut asset-urile, pentru că nu mai aveau pe masă un
program predictibil de la FED.

Deci trebuie neapărat să vedem ce se întâmplă și cu ratele

dobânzilor, constant, ca să putem să ne dăm seama când
urmează vânzarea agresivă de active din piață, pentru că
atunci vor urma și oportunitățile.

Target 3: Deflația

Ținem minte misiunea FED: emite lichidități noi în piață, pentru stimulare și creștere economică, dar suntem atenți la
stabilitate, să nu cumva să depășim target-ul de inflație.

Doar că uneori, emiterea de lichidități noi pe piață și încercarea stabilizării economiei, vin la pachet și cu niște
neprevăzute. Ca în P&L-ul de care vorbeam, trebuie să ai și o căsuță cu NEPREVĂZUTE, pentru că nu ai cum să prezici
tot ce ți se va întâmpla în viitor.

Așa face și FED. Trebuie să aibă în considerare că vor exista neprevăzute: prea multe credite în piață, a crescut costul
de trai, prea mult leverage, pandemie etc. Așa că unealta lor aici, pentru neprevăzute, este oferirea de credite cu
dobânzi mai mari, deci creșterea ratelor dobânzilor.

Problema care vine la pachet cu mărirea prețului banilor (este de 53 ori mai scump să împrumuți bani noi, versus
acum un an) este faptul că dacă banii sunt mai scumpi, nu prea mai vrei să îi cheltuieșți. Dacă nu îi mai cheltuiești,
atunci economia nu se mai mișcă în direcția de creștere. Astfel toată cererea din piață, pentru orice fel de produse
asset-uri, alimente, vacanțe, imobile - începe să scadă, pentru că lumea pune mai mult preț pe bani. Astfel se întră în
deflație.

Deflația este mult mai periculoasă decât inflația. Motivul severității crizei financiare din 2008-2009 a fost deflația.
Încercând să stabilizeze economia, FED își continuă misiunea de a combate inflația, prin mărirea ratelor dobânzilor -
a făcut banii mai scumpi. Pentru că banii erau mai scumpi, lumea nu îi mai cheltuia aproape deloc, deci asta a dus la
scăderea inflației atât de rapid, încât a ajuns de la 5% la -2% în câteva luni. Atunci când se întâmplă asta, panica este
mult mai mare, și vedem vânzarea asset-urilor mult mai agresiv, pentru că banii nu mai circulă.

În momentele astea, FED e nevoită din nou să ducă ratele dobânzilor înapoi spre originea de la care au plecat cu
măririle. Pentru că altfel nu mai e doar o problemă pentru piețele de capital, ci devine o problemă pentru oamenii
obișnuiți. E una să scadă valoarea indicelui S&P500 cu 40% (horror, dar se întâmplă într-o recesiune), în care
tranzacționează, de exemplu, 10 milioane de oameni, versus ceilalți 990 milioane de oameni (dintr-un miliard) care
nu investesc, dar deodată nu mai găsesc mâncare la raft, îndeajuns încât să le hrănească familiile.

Pentru că tot sistemul economic, și aici mă refer strict la afaceri care trebuie să producă bunurile de consum zilnice
pentru majoritatea populației, este interconectat. Dacă și afacerile trebuie să țină mai multe lichidități, pentru că
există nesiguranță, și nu mai fac stocurile încât să aibă surplus (toate afacerile aruncă stoc, pentru că e mai bine să ai
mai mult, decât să rămâi fără produse și din cauza asta să pierzi încasările), oamenii vor ajunge să se bată pe
produsele de la raft.

Adu-ți aminte de Pandemie, când găseai rafturile goale pentru că toată lumea a intrat în panică și nesiguranță, așa
că își făcea stocuri mai mari decât de obicei. Asta e o situație de evitat, pentru că 990 milioane de oameni se vor
angrena în revolte și război civil dacă nu mai au de mâncare. Așa că statele au fost nevoie să ofere stimululus checks
și șomaje tehnice, altfel vedeam probabil un uragan de revolte la nivel mondial.

În aceeași manieră, deflația afectează și rata șomajului, un alt element important la care investitorii se uită, dar eu îl
consider un rezultat indirect al politicii monetare, așa că nu îl mai discutăm aici.

Vedem inclusiv în perioada de pandemie cum ne îndreptăm spre deflație, dacă FED și restul băncilor centrale nu
aduceau lichidități noi în piață.

Vedem la fel și panică din piețe, pentru că nu se știa când și cum se vor aduce lichidități noi în piață, dar mai vedem
și cât de repede și-a revenit piața, pentru că FED a dus ratele dobânzilor la 0, din nou, într-un timp foarte scurt, ca să
restimuleze economia.
Lichidități ieftine, piață crește constant.
 Iter III: Momentul oportun de a investi

Imaginează-ți piața și acțiunea de preț din piață, ca respirația. Iei o gură de aer lungă, mare, care să îți umple
plămânii. Așa se întâmplă cu piața atunci când crește agresiv, acumulând presiune mare de cumpărare, în loc să
respire constant, fără agresivitate.

Ce urmează după ce ai strâns foarte mult aer în plămâni, adică mai mult decât e nevoie? Urmează să expiri mult
mai repede aerul afară, decât l-ai inhalat anterior. Asta se întâmplă într-o scădere de piață agresivă. Scăderea de
piață se întâmplă mult mai repede decât creșterea.

Asta ne oferă nouă, oamenilor, ferestre foarte înguste de a investi în momente oportune. Și deci, din cauza asta,
pentru că ne lipsește focusul în majoritate, investim în asset-uri cu o gândire emoțională, și asta le permite actorilor
raționali să ne ia banii mereu. 95% din oameni nu sunt profitabili atunci când investesc.

Există o altă vorbă pentru dogma asta:

Investitorii vin în piață cu bani, și pleacă cu experiență sau vin în piață cu experiență și pleacă cu bani.

Deci nu prea ai cum să câștigi fără experiență. Dacă te gândești să investești, îți recomand să începi cu foarte puțini
bani, până înveți riscurile, ciclurile de lichiditate, cum evaluezi un asset și abia apoi cum găsești piețe emergente
care sunt de viitor.

Aici o să luăm primul pas: momentul oportun, și o să împărțim strategia în două părți.

Partea 1: Când intri în piață

De exemplu, dacă te uiți la ce a făcut Bitcoin, ca acțiune de preț, în fiecare an de când a apărut pe piețele de capital,
zgomotul se reduce foarte mult, pentru că avem în considerare un time frame mare. Dacă te uiți la ce a făcut doar
de anul trecut până acum, zgomotul se mărește. Dacă te uiți la ce a făcut în ultimele 6 luni, îți vine să te lași de
investiții.

Dar aici putem vedea, fără zgomot, care este

randamentul Bitcoin, în fiecare an, și astfel putem să ne
dăm seama care a fost cel mai bun moment de intrat în
piață.

În 2012, dacă intrai în Bitcoin cu 1000$, un an mai târziu

aveai 55.000$. Dacă nu ieșeai, și mai așteptai un an, tot
nu erai pe minus, dar aveai ‘’doar’’ 20.000$.

Dacă intrai în 2014 cu 1000$, în 2017 aveai 13.000$.

Dacă intrai în 2018 cu 1000$, în 2021 aveai 6000$.

Vezi că am luat întrările în anul cu cel mai mic procentaj

de randament posibil. Este doar un exemplu. Dacă intrai
spre exemplu în Decembrie 2018 cu 1000$ (Bitcoin era
3000$), în Noiembrie 2021 aveai 23.000$ (Bitcoin era
69.000$), ceea ce înseamnă că ai un randament mult
mai bun decât cei 6000$.
Aici întră problema de lăcomie. Dacă nu vrei să îți bați capul, e cel mai bine să elimini zgomotul. Vei elimina zgomotul
doar dacă privești pe un time frame destul de mare, după ce ai ales asset-ul în care vrei să investești (vedem cum la
Iter IV).

Pentru că dacă alegeai să intri în 2014, și te uitai la un time frame de 6 ani, adică până în 2020, randamentul tău era
de 8900% (BTC: 320$ la sfârșit de 2014; BTC: 28.775$ la sfârșit de 2020).

Știu că pare că vorbim de ‘’dacă’’ și cu ‘’parcă’’ și timpul a trecut și nu mai contează acum, dar dacă nu înțelegi cifrele
din spate și faptul că trebuie să lași deoparte emoțiile, vei deveni pradă pentru cei cu experiență în piață. Am trecut și
eu prin asta la început, și a trebuit să învăț repede, altfel eram destinat să fiu carne de tun.

Acum ne vom uita un pic la ciclurile de lichiditate de la FED, ca să putem să estimăm momente bune de intrat în
piață. Dar nu înainte să îți atrag atenția încă o dată: trebuie neapărat să îți alegi un time frame. În tabelul de mai sus,
nu este trecut anul 2022 pentru return-ul de la Bitcoin. A fost -75%. La fel, dacă eliminai zgomotul, puteai să vezi că a
fost un moment excelent de intrare. Eu asta am făcut în timp ce toată lumea mă făcea prost și mă înjura în social
media.

Hai să ne reamintim misiunea FED: emite lichidități noi în circulație și stabilizează economia prin menținerea inflației
la un target prestabilit.

Ce se întâmplă când nu reușesc să stabilizeze economia și să ajungă la target? Neprevăzutele. Inflație ridicată sau
deflație ridicată. Alea sunt momentele oportune în care se intră în piață. După aceeași logică, 2022 a fost un an
perfect de intrat în piață, mai ales la sfârșit, când agresivitatea FED de a bea pahar după pahar cu vin, i-a introdus
într-o stare de ebrietate și au fost nevoiți să se oprească din băut.

Hai să ne uităm la momente istorice asemănătoare, ca să ne dăm seama de cele mai bune oportunități de a intra în
piață.

Vedem cum inclusiv în pandemie, CPI a luat-o razna și prezicea oarecum o acțiune a FED de a scădea ratele
dobânzilor, pentru că deflația era iminentă.

Vedem cum criza de lichiditate venea rapid în piețe, așa că a început un sell off major, rapid, în același timp în care
FED încerca să restimuleze economia. Panica pe care o vedeai la TV despre pandemie și faptul că se moare pe
capete, că nu mai putem ieși din case, că nu vom mai avea alimente la raft, i-a făcut pe oamenii obișnuiți nici să nu se
uite la investiții. Dacă vrei să faci bani în piețele de capital, trebuie să fii imun la orice fel de știre, narativă (pandemie,
război, invazie extraterestră etc.), pentru că repet: fereastra de oportunitate este foarte mică.
Anterior, în 2008, în criza financiară de atunci, într-un ritm mult mai greoi, pe o durată mai îndelungată de timp,
piețele au avut crash-uri majore, dar și de data asta puteam să ne uităm la aceleași grafice, și să jucăm jocul de
lichiditate.

Se vede cum în August 2007, CPI a ajuns să fie stăvilit, după ce anterior FED-ul se lupta să îl stăvilească de la +4%,
în timp ce ratele dobânzilor au rămas mai multe luni la o valoare constantă: ~5.25%. Și ai putea să spui “dar vai, așa
mari ratele dobânzilor, înseamnă că piața făcea crash deja, nu?”

Nu. Piața a făcut un nou all time high în Iulie 2007. Inflația făcuse un all time low. Așa că FED dădea semne că
poate să reia politica monetară care stimulează economia, începând, din August 2007, să scadă ratele dobânzilor,
ca să introducă lichidități în piață, mai ieftin decât anterior.

Însă aici intră neprevăzutele, mai ales că piața reacționează cu lag (latență) atunci când se întâmplă ceva de
impact: lichidități mai multe sau lichidități mai puține, dar depinzând numai de viteza cu care întră sau ies în piață
(ca paharele cu vin date vole sau băute cu simt de răspundere).

Pe măsură ce FED restimula economia, pentru că inflația era din nou în parametri, jucători mari din piață (Lehman
Brothers) au început să intre în default. Adică să nu își mai permită să cumpere banii ieftin, ca în anii precedenți,
dinainte ca FED să înceapă mărirea ratelor dobânzilor, în același timp care au fost colateralizați (distribuit riscul) cu
alți jucători mari din piață. Credite prea multe, revenue prea mic, și apoi un picaj în cascadă, iar în picajul asta,
jucătorii au devenit disperați după lichidități, astfel încât au început să vândă tot ca să se salveze.

Și asta e o parte din narativă, dar trebuie să o înlăturăm complet, tocmai ca să simplificăm procesul de
recunoaștere a oportunității de intrare.
În Iulie 2008, CPI a ajuns la cele mai înalte cote, deci FED trebuia cumva să oprească scăderea agresivă a ratei dobânzii.
Ceea ce încercau să facă atunci era un soft landing. Au început să mărească ratele dobânzilor, pentru că economia se
încingea prea tare și inflația nu mai putea fi controlată. În Iulie 2008 era deja prea târziu pentru asta, pentru că
restimularea economiei, mereu a ieșit prost. O singură dată în istorie le-a ieșit: 1999. Sau cel puțin așa ar spune părerile,
pentru că, oricum, în 2001-2002 a venit recesiunea cauzată de DOT.COM Bubble.

În Iulie 2008, FED deja a încetinit scăderea ratelor, tocmai pentru că inflația din nou scăpase de sub control. Deci,
pentru că banii redeveniseră ieftini (de la 5,25% în 2007 la 2% în 2008), inflația a crescut, deci FED a menținut o
perioada scurtă rata dobânzii la același nivel, ca să încerce să ducă până la capăt soft landing-ul. Nu le-a ieșit.

August 2008 a însemnat ultima șansă pentru piață să se redreseze, în timp ce jucători mari picau și erau nevoiți să
vândă asset-urile ca să obțină lichiditățile. Indicele S&P500 a ajuns de la 1600$ la 1300$ - o corecție nu foarte mare.

Problema a apărut câteva luni mai târziu, când am intrat în deflație, tocmai pentru că există un lag în propagarea
lichidităților în economie.

Gândește-te că un izvor din munți începe să curgă pentru prima dată. Începe să umple canale mai largi și canalete mai
mai înguste, ca să alimenteze toată flora și fauna din ecosistem. Până când apa ajunge în cel mai de jos punct
gravitațional din ecosistem, durează pentru că există o latență (frecare, unghi de curgere, obstacole fizice), iar multe
plante și animale vor muri mai rapid, cu cât sunt mai în aval față de izvor.

Așa se întâmplă și cu lichiditățile în economie. Până ajung la toată lumea, cei care sunt cel mai departe nu vor mai
apuca să prindă nimic.

Astfel, din August 2008 până în Decembrie 2008, am trecut de la inflație de 5,4% la inflație de 0,1%, tocmai din cauza
panicii lipsei de lichidități pe care o avea toată lumea. Din cauza asta și crash-ul în imobiliare. Lumea își vindea
terenurile, casele și apartamentele la sub 50% din valoarea anterioară, doar ca să obțină lichidități.
Ce s-a întâmplat cu metricele noastre în timpul asta?

CPI fiind aproape în deflație, la 0,1%, FED a început restimularea agresivă a economiei pentru a aduce din nou
lichiditățile în piață.

FED a dus rata dobânzii la 0,16%, cel mai jos din istorie, în disperarea de a repune pe picioare economia, iar indicele
S&P500 a făcut un bottom un Februarie 2009.

Din cauza latenței în economie, deflația s-a văzut abia în Iulie 2009, 5 luni mai târziu de la bottom-ul din piețe - care
a fost cel mai oportun moment de a investi.

Niciodată nu vei prinde cu exactitate momentul unic de a investi, dar poți prinde perioada de câteva luni, în care
lumea se panichează și vinde, în general, pentru că frica definește emoția umană în momentele astea. Emoția îți
distruge averea personală.

Când toată lumea se sperie de ultimele știri, ultima narativă: pandemie, război, recesiune, inflație mare, și vinde
totul în panică, iar asta duce prețurile mult mai jos, atunci investitorii raționali își fac apariția și cumpără tot, iar
prețurile încep să își revină.
Partea 2: Când ieși din piață

Cel mai corect răspuns, pe scurt, este: niciodată.

Ceea ce cumperi în piață trebuie să fie atât de bine documentat și un asset atât de stabil pe termen lung, încât să nu
te facă să îl vinzi niciodată.

Dar, dacă vrei să ajungi Warren Buffet, fără să ai 90 ani și oricum să nu mai ai ce face cu banii la vârsta aia, trebuie să
ai și o strategie de ieșire, măcar pentru a-ți asigura traiul: pensia, casa, mașină, familia, vacanțele, alimentația,
sănătatea etc. În rest, nu ai de ce să vinzi, decât dacă urmărești alte momente de intrare, mai jos, care să îți aducă o
avere mai mare, după corecție.

Hai să ne uităm la reversul medaliei pentru Partea 1, care ne poate pune aproape de all time high pentru zona de
ieșire din piață.

În 2021 CPI a explodat în decurs de două luni, de la 1,7% în Februarie 2021 la 4,2 în Aprilie 2021. Și ținem minte target-
ul FED pentru CPI: 2%. Deci inflația s-a dublat în două luni, punând pe gânduri actorii din piețe.

Pe S&P500 nu vedem decât o stagnare a creșterii, pentru că e o piață tradițională și aici lag-ul e mai mare,
lichiditățile sunt mai multe, și deci e mai stabilă.

Dar putem vedea în Bitcoin ce s-a întâmplat. Pentru că din 2017, Bitcoin și piața crypto au început să atragă atenția
investitorilor instituționali, și astfel S&P500 și Bitcoin au început să fie din ce în ce mai corelate, ca acțiune de preț.

În Mai, inflația a crescut la 5%, deci părea că nu se mai oprește, așa că actorii mai întâi au scos lichidități din Bitcoin și
piața crypto, și asta le-a oferit răgaz ca să vadă exact ce se întâmplă cu ratele dobânzilor de la FED, până să intre
panica și în piață bursieră. În Iulie, când Președintele FED, Jerome Powell, a ieșit public și a declarat că “Inflația e
tranzitorie”, ca să le dea răgaz și lor, dar și piețelor, Bitcoin a marcat un bottom la 29.000$ (Iulie 2021), după care a
ajuns la all time high în Noiembrie 2021: 69.000$.

Între timp, dacă urmăreai narativa pieței, faptul că Elon Musk a scos opțiunea de plată cu Bitcoin pentru mașinile de
la Tesla, China a banat mineritul de Bitcoin, toată lumea era în panică: “mergem la 0”. Dar tot ce a contat a fost ce a
declarat președintele FED.
“Inflația e tranzitorie.” O minciună care s-a văzut mai târziu, când inflația a ajuns de la 5% la 9,1%, ce mai mare din
ultimii 40 ani.
Vedem un al doilea raliu de la Bitcoin și crypto, de la 29.000$ la un nou all time high de 69.000$ în Noiembrie 2021,
când inflația era tot în creștere, și a ajuns la aproape 7%.

Din Ianuarie 2022, deja începuse narativa măririi ratelor dobânzilor de către FED, așa că vedem cum în Decembrie
2021, mai întâi sau extras lichiditățile din Bitcoin și crypto, și au început și din piață bursieră.

Actorii din piață mereu încearcă să fie cu un pas înaintea politicii monetare de la FED, și pare că le iese.
Februarie 2022 a fost ultima lună cu ratele dobânzilor constante, la 0,08%, odată cu începerea războiului din Ucraina.
Nu vreau să fiu conspiraționist sau fără empatie, dar evenimentele astea care provoacă panică și suferință pentru
anumite popoare, se întâmplă concomitent cu jocul de lichiditate din spate.

Martie 2022 a marcat prima lună în care ratele dobânzilor au început să crească, iar indicele S&P500 a avut un crash
de 13% în decurs de câteva luni. 13% crash în indicele S&P înseamnă, în 2023, 4,5 trilioane de dolari pierdere.

În Bitcoin și lumea crypto, care adună împreună 1 trilion de dolari, un crash de 13% înseamnă un suc mai acidulat
într-o Sâmbătă după amiază, în timp ce te joci volei cu prietenii, în curtea din spate. Piața crypto este încă la început
de drum, și mult mai puțin lichidă decât alte piețe, cum ar fi cele bursiere.

Piața de obligațiuni, la nivel mondial, este de 120 trilioane de dolari. Deci e mai nelichidă, mai stabilă.

Piața de imobiliare, la nivel mondial, în 2020 era la 326 trilioane de dolari. Mult mai nelichidă.

Trebuie să avem în considerare cât de ușor poți să vinzi un asset și cât de lichidă e piața. Cu cât mai puțin lichidă, cu
atât volatilitatea este mai mare.

Așa că prima dată, în piața crypto poți să vinzi la orice oră, în orice zi, 24/7/365. Capitalizarea de piață este la 1 trilion
de dolari. De asta avem volatilitate imensă.

Deci o scădere de 20% pentru crypto, poate însemna o mișcare de 1% pentru S&P500.

Dar și când piața crește, agresivitatea de creștere și gain-urile aduse de crypto îți pot schimba viața. Însă nu trebuie
să uităm că prima dată se mișcă cele mai nelichide asset-uri, cu capitalizarea cea mai mică, apoi în creștere către
cele mai lichide piețe.

În Iter V vom vedea cum alegem un asset, după fundamente. Dar eu am intrat în crypto pentru că dacă respecți
regulile discutate aici, riscul fiind mai mare, dar putând fi combătut cu o strategie bună, gain-urile pot fi ireale.

Așa că hai să vedem când executăm manevra de ieșire cu profituri, în funcție de jocul de lichiditate. La fel, un
răspuns scurt ar fi: înainte că FED să ia o măsură agresivă, fie că e de mărire a ratelor dobânzilor, fie că e de micșorare
a ratelor dobânzilor.

Și toate măsurile agresive au venit ori când a fost problema de inflație, ori când a fost problema de deflație.
CPI era deja în scădere, după evenimentele deflaționiste din 2009, care cred că au pus FED pe călcâie și au
preferat inflație decât să meargă înapoi la deflație prin destimulare prea rapidă. Asta sincer e doar speculație, dar
volatiliatea CPI după perioada crizei din 2008, i-a făcut mai precauți în cursa după soft landing, care nu le iese
niciodată, dacă privim totul obiectiv, din punct de vedere istoric.

În Iulie 2012 CPI a ajuns la 1,7%, încadrare perfectă în parametri, după ce FED a mărit ratele dobânzilor de la 0,08%
la 0,16%, adică dublu. Apoi, în următorii 7 ani și-au atins target-ul foarte bine, fără panică pe piață, chiar dacă CPI
fluctua, era totuși în parametri. În 2016 am intrat din nou într-un ciclu de mărire a ratelor, timp de 2 ani.

Nu aveai niciun motiv să ieși din piață, dacă ascultai ce spuneau cei de la FED în tot timpul ăsta.

Aproape doi ani de creștere a ratelor, și totuși piețele stăteau bine în continuare.

De ce? Pentru că exact că în exemplul cu paharele de vin, ratele au fost mărite de la 0,12% la 1,16%. adică de
aproape 10 ori, dar în decurs de 24 luni. Predictibilitatea și lipsa agresivității, a lăsat actorii din piață să fie în
continuare prezenți și să nu se panicheze în jocul de lichiditate.

Varianta din 2022, în care au crescut ratele de 53 de ori în decurs de 10 luni, a declanșat un sell off în piață, și în
crypto - piață nelichidă, riscantă -, dar și în piața tradițională bursieră.

Și deci, am stabilit când se intră cel mai bine în piață, și anume atunci când agresivitatea inflației și a măririi
dobânzilor încep să se diminueze, pentru că în timpul ăsta actorii din piață vor vrea lichiditățile mai degrabă, decât
asset-urile în sine.

Se poate vedea inclusiv pe chart-ul de la FED care ne arată ce valoare ale asset-urilor este în portofoliul lor. Da, FED
nu ține bani, pentru că îi poate printa oricând. De ce ar ține bani lichizi, dacă îi pot printa când au nevoie?!
Vedem cum de la început de 2018, FED deja vinde din asset-uri, până la sfârșit de 2019. Dar acest chart nu ne dă
nicio reflecție despre ce ar putea să vină, față de CPI, interest rates și potențiala deflație.

În mare, FED reacționează la ce face piața, iar piața, adică actorii din piață, reacționează la ce face FED. E un joc de
du-te/vino constant, și în orice moment se poate întâmpla ceva diferit, atâta timp cât nu joci jocul după reguli.

Așa că, momentul să ieși din piață, este atunci când toată piață merge atât de bine, pare că toată lumea face bani
și nimeni nu pierde, prieteni sau necunoscuți vin la tine să se laude cu portofoliul lor, și nimeni nu se gândește că
poate să existe un trend reversal oricând.

Elementul social poate să îți dea un indicator foarte bun.

Momente de ieșit:
“Dacă îți vine să faci un screenshot la portofoliu, probabil că e momentul să ieși din piață.”

“Dacă șoferul tău de Uber îți explică cum investiția lui o să îl facă să se lase de Uber în următoarele luni, e
momentul să ieși din piață.”

Momente de intrat:
“Dacă toată lumea te face nebun și prost că ai investit în piață, e momentul să mai aloci capital.”

“Dacă barber-ul tău îți spune că a ieșit din piață pentru că e nasol, totul e un scam și că nu mai investește
niciodată, e momentul să intri în piață.”

E același joc de echilibru din natură. Lichiditatea se deplasează natural, pe cel mai eficient drum, pentru a ajunge
la destinație. Atenție: pentru a ajunge la destinație, nu pentru a se grăbi să ajungă la destinație. Actorii din piață,
FED-ul, investitorii mici (retail), companiile, toate entitățile prezente în jocul de lichiditate, se vor duela unii cu
ceilalți, grăbind lucrurile, trișând, colateralizând asset-urile, folosind leverage. Asta se întâmplă din cauza lăcomiei.

Când lăcomia crește, ceva se va întâmpla în direcția opusă, pentru că nu e sustenabil. Deci în momentele de
lăcomie, trebuie mai degrabă să ieși din piață. Când trend-ul se schimbă, iar lumea întră în panică, atunci e
momentul să intri.

Dacă iei în calcul și jocul de lichiditate dintre izvor (FED) și canaletele de distribuire (actorii din piață), așa cum am
discutat anterior, vei avea o imagine mult mai clară despre când intri în piață și când ieși din piață.
 Iter IV: Evaluarea corectă a unui asset
Am tot discutat de asset-uri, și nu am definit ce înseamnă.

Asset
def.: un lucru util sau valoros pentru cineva

Pentru că definiția este una vagă, o să luăm o definiție mai clară, care să aibă legătură cu instrumentele financiare și
sistemul economic în care trăim.

Asset
def.: instrument financiar care nu suferă de depreciere, în timp

Vom pleca de la definiția asta, care și ea poate fi considerată vagă, dacă facem anumite comparații. De exemplu banii
tăi pot fi un asset. Ai un milion de dolari, ești milionar, te-ai îmbogățit. Dar dacă ții un milion de dolari în seif, pe
parcursul a 10 ani, banii ăștia s-au depreciat cu timpul, față de un apartament în centrul Bucureștiului. Dacă acum 10
ani cumpărai 10 apartamente de genul, acum cumperi doar 5. Și deci banii nu ar mai fi considerați un asset, față de
apartamentele centrale, de exemplu.

De asta în definiția noastră, am punctat cel mai important aspect: timpul.

Timpul ne va putea spune exact care a fost în trecut sau va putea fi în viitor, un asset bun, versus alte asset-uri. Banii, e
clar, sunt cel mai prost asset de ținut pe termen lung. Dar faptul că ai ajuns milionar, înseamnă că ai muncit, ai
dobândit niște skill-uri, ai produs banii ăștia cu skill-urile tale, deci asset-ul ești tu. Dacă ai învățat să faci o dată 1 milion
$, îl poți face și a doua oară.

În termeni de “în ce îți stochezi banii pe care îi produci” (store of value/energy), vom dezbate aici ideea de evaluarea
unui asset, aici.

Banii sunt informație.

Asta înseamnă că orice investiție pe care o faci, poți să o dematerializezi într-un registru contabil. Cifrele nu mint.
Oamenii da.

Există oameni care încă îți propun în ziua de azi că o investiție în imobiliare este cea mai bună investiție pe care poți să
o faci. Asta pentru că nu au pus toate informațiile în P&L, și au luat în calcul jocul de lichiditate.

Și mai e o problemă, mai ales în 2023 când ratele dobânzilor au crescut de 53 ori, și anume faptul că a devenit mult mai
scump să cumperi un apartament ca investiție cu care să faci bani (cash flow) și care să se aprecieze (să nu se
deprecieze, în timp).

Problema cu imobiliarele poate fi disecată în două părți.

Partea 1: Cash flow-ul

În prezent, dacă cumperi un apartament cu 100.000$, pe care vrei să îl dai în chirie, pentru cash flow, pare o idee bună,
pentru că așa ți s-a spus de când lumea.

Dacă vrei să îl iei cu credit ipotecar, trebuie să vii în momentul asta cu 20% avans, adică 20.000$, să primești o dobândă
de 6%, pe 30 ani. Asta înseamnă o rată lunară de circa 500$. Cu siguranță poți obține măcar chiria de 5-600$ pentru ca
apartamentul să se plătească singur, asta în cazul în care ai chiriaș care să ocupe apartamentul în fiecare lună.

Dar hai să luăm cazul în care îl iei cu banii jos, ceea ce nu se întâmplă în majoritate. E clar că în primul caz nu faci bani,
așa că luăm un caz mai fericit.

Iei o chirie de 500$ lunar, nu ai credit. Cash flow-ul pare că îți aduce 6000$ anual, dar încă o dată, asta e cazul fericit în
care timp de 30 ani, ai chiriaș în fiecare lună. 360 de luni, ocupare 100%.

Nu există așa ceva.

Cel mai fericit caz ar fi să ai 90% din timp, apartamentul ocupat, pentru că trebuie să luăm în calcul și neprevazutele.

Asta înseamnă un cash flow optimist de 5400$ anual. Pentru că dacă iei 3 scenarii în calcul: pesimist, realist și optimist,
așa cum trebuie făcut în orice afacere, ai vedea că cel realist e mai jos decât ce am calculat. Dar hai să fim optimiști.

5400$ în cash flow anual, apartamentul se apreciază cu 3-5% anual, să zicem. Asta înseamnă că avem un return on
investment (ROI) de circa 9,4%.
În cazul în care nu se întâmplă nimic negativ. Un lucru care nu se ia în considerare, totuși, este partea de mentenanță.
Când cumperi un asset fizic, întotdeauna există costuri de mentenanță, care pot merge până la 5% din valoarea asset-
ului, anual.

La 5-8 ani, în medie, o locuința trebuie renovată complet, dar pe termen scurt (1-2 ani) lucruri se strică în casă, apar
electrocasnice mai noi etc. La fel și aici, luăm un caz foarte fericit în care avem cost de mentenanță de 2% pe an, în
care includem și o renovare recurentă la 7 ani, în medie, care ar necesita investiții de 5-10.000$ (5-10% din valoarea
imobilului).

Aici toată lumea se oprește din gândit sau zice “e doar 2%, nu e mare lucru”, fără să își dea seama că acel cost
înseamnă 2000$ pe an. Deci ROI anual se micșorează la 7,4%, în cazurile optimiste. Un caz realist ar fi 5%, dar nu vreau
să te dezamăgesc. Importantă este și intrarea în piață, pentru că dacă cumpărai același apartament în 2013 , probabil
că te costa doar 50.000$, pentru că doar ce trecusem prin recesiunea din 2008-2009 și totul a devenit mai ieftin pe
piața imobiliară.

Dar în momentul ăsta, cu datele financiare din piețe, dobânzile mari, costurile mari pentru materiale de construcții
(pentru renovare), ne arată că investiția noastră nu are un ROI bun (5-7%). Pentru că mai trebuie să luăm în calcul și
partea a 2a.

Partea 2: Inflația
Inflația adevărată, nu CPI, în România cel puțin, a fost de 14%. Masa monetară de bani (banii nou printați, în circulație)
s-a mărit în ultimii 3 ani, cu 14% anual. Nu numai atât, Indicele Prețurilor de Consum (CPI) din România a fost, în
Decembrie 2022, la 16%.

Deci practic randamentul tău pentru apartament, este de 2-3 ori mai mic față de rata inflației.

Inflația, așa cum am propus-o eu, sună astfel:

Rapiditatea cu care nu îți vei mai permite să cumperi ce îți dorești în viitor, exprimată în procente.

Faptul că tu produci un randament anual de 7%, iar inflația este dublu, îți dă de fapt un randament anual negativ de
minim -7%.

Și se întâmplă de ceva timp. Tocmai din cauza asta, lumea începe să se uite la variante mult mai riscante și
speculative, cum ar fi crypto sau companii care promit tehnologii de viitor, dar momentan încă nu au un produs
validat pe piață.

Tinerii din ziua de azi, chiar dacă nu fac calculele, percep toate lucrurile astea și își dau seama că viitorul lor nu mai stă
într-un apartament, job clasic, sau un randament stabil, dar întotdeauna negativ, al investițiilor lor pe termen lung,
punând mai mult preț pe timp, și nu pe bani.

Putem să îi condamnăm, dar datorită politicii monetare pe care am discutat-o anterior, care se întâmplă de zeci de
ani în Standardul FIAT, și care a creat o discrepanță din ce în ce mai mare între clasele sociale, ar trebui să îi înțelegem.

Din motivul asta a început cel mai mare transfer de avere al ultimei generații.

Și se va întâmpla corect doar dacă eliminăm zgomotul, luăm informația brută care ne este dată, și dematerializăm
totul într-un registru contabil. Din cauza asta, cel puțin în vremurile 2019-2023, investiția în imobiliare poate pare una
safe, dar ne dă un randament negativ. În 2012 nu era cazul. În 2028 nu pot să știu încă. Dar așa stabilești cum evaluezi
corect un asset, în funcție de momentul în care ești în piață.

Hai să gândim în termeni de companii listate public, pentru că este o piață mai puțin lichidă decât cea de imobiliare,
dar și intrările și ieșirile, în funcție de evaluarea asset-ului (companii sau indici, în cazul asta), se pot face mai simplu.

Să zicem că ai găsit o companie - Disregard Co. - care se ocupă de producția de cipuri computaționale. Compania
este evaluată în prezent la 100 milioane dolari. Producția lor a crescut constant în timp, adică cererea pentru produsul
lor a crescut. Doar că în mass media s-au dat o serie de știri, cum că vor lipsi piese de pe piață, piese care sunt
necesare la producția de cipuri.

Știrile s-au adeverit, investitorii panicați au ieșit din investiție, compania era evaluată anterior la 200 milioane dolari.
Să zicem că tu, ai urmărit mai îndeaproape evoluția companiei, și știai că se va opri un pic producția în următoarele
luni, dar din documentație ai văzut că furnizorii de piese erau pregătiți deja cu dublul pieselor, chiar dacă au stagnat
distribuția, datorită unor probleme de transport.

Investitorii panicați au ieșit, fără să facă research mai amănunțit, prețul per acțiune s-a înjumătățit, așa că tu, pentru că
ai înțeles că fundamental nu s-a schimbat nimic, producția revine, ba chiar capacitatea de producție va fi mai mare
acum, și îți dai seama că e o oportunitate să intri, pentru că ai evaluat asset-ul după fundamente: revenue, cerere și
ofertă pe piață, producție, CEO și board executiv experimentați, parteneri puternici etc.

Ți-ai dat seama că asset-ul nu s-a schimbat cu nimic, dar acum este subevaluat. După ce s-a reluat producția, ba chiar
s-a mărit, investitorii mici (retail) au reapărut și ei, știrile pozitive la fel, și toate astea au dus compania înapoi la 200
milioane dolari evaluare, și cu momentum, la peste 300 milioane. Investiția ta s-a triplat în câteva luni, pentru că ai
evitat FUD (fear, uncertainty and doubt) și ai evaluat corect compania, după fundamente.

Același scenariu și cu apartamentul, pentru că până nu pui informația pe hârtie (metaforic vorbind, ai laptop), și nu faci
toate calculele, iar calculele să aibă sens, atunci nu ai evaluat corect un asset. Și din cauza asta e posibil să vinzi în
panică, așa cum au făcut jumătate din investitorii companiei Disregard Co. (fictivă) pentru că nu au știut cu adevărat ce
cumpără.

De obicei, oamenii care nu fac evaluarea asta pentru niciun asset, sunt tot oamenii care vând în panică pentru că au
privit totul emoțional. Au cumpărat asset-ul când era lăcomie pe piață, când totul mergea bine, când parcă prețul
creștea fără probleme și fără oprire, și nu s-au gândit niciodată la un trend reversal.

Nimic nu scade la nesfârșit, nimic nu crește la nesfârșit. Doar tu și skill-ul tău. Sau cel puțin așa ar trebui.
 Iter V: Investițiile tradiționale

Vreau să privim investiția în apartament, dintr-un punct de vedere fundamental, comparabil cu consumul de
energie, și eficiența, despre care am vorbit la început de ebook.

Apartament: 100.000$

Să zicem că ești plătit cu 10$ pe oră (e doar pentru calcul).

Ore lucrate necesare pentru plătit integral apartamentul: 10.000 ore
Ziua de lucru: 8 ore pe zi
Necesar zile lucrate: 1250 zile
Necesar ani lucrați: 3,42 ani

Dar, să nu uităm de cheltuieli.

Cheltuieli: 50%
-> necesar ani lucrați: 6,82 ani
-> neprevăzute -> necesar ani lucrați: 8 ani

Zile libere 2/7 -> -28% salariu

-> necesar ani lucrați: 10,24 ani

Deci, în cazul ăsta, trebuie să muncești 10 ani pentru a-ți permite să îți cumperi apartamentul cash. Dar în 10 ani
se pot întâmpla multe, pe sistemul de calcul, dar mai ales pentru faptul că e foarte posibil ca apartamentul să
coste mult mai mult atunci. Asta înseamnă extra ani de muncă, ani în care inflația își face rolul, apartamentul se
scumpește din nou, timpul necesar de muncă crește, deci în concluzie nu îți vei permite niciodată un
apartament, în maniera asta.

Apoi avem varianta inginerească, cu credit ipotecar. Să zicem că ai nevoie doar de 15.000$ avans pentru
împrumutul din bancă, banca venind cu diferența de 85.000$
Pentru doar 15.000$ avans, ca apartamentul să fie “al tău”, energia depusă e mai mică, deci pare foarte atractiv.

Necesar ore muncite: 1500 ore

Necesar zile muncite: 187 zile
Ziua de lucru: 8 ore pe zi
Necesar ani munciți 1/2 ani

Dacă nu mai punem la calcul neprevăzute, nici zile libere, practic ai șansa să îți cumperi “propriul apartament”
(observi că tot pun ghilimele) cu doar jumătate de an de muncă investit. Sună excelent.

Energia consumată e mai mică. Simți eficiența. Ce nu pui la calcul este faptul că vei avea consum de energie
după achiziție, constant, lunar.

Hai să vedem cu o rată bancară de:

2500 lei lunar -> 550$ rată lunară
-> necesar ore suplimentare: 55 ore (doar ca să îți menții traiul anterior)
55 + 168 ore (lunar, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână)
-> necesar ore muncite zilnic: 9,77 ore (de la 8 ore, anterior)

În cazul bun, nimic negativ nu se întâmplă - nu există crize financiare, nu există alte construcții de blocuri mai noi,
nu ți se schimbă viața radical (familie etc.). Totul merge ață, timp de 30 ani.

În cazul bun, pare că ai devenit mai eficient. Adevărul este că ți-ai semnat sentința pentru 30 ani, să fii obligat să
muncești mai mult și mai ineficient.

Sigur, se pot schimba multe: mărit salariu, mutat firma, deschis o afacere mai productivă, dar am luat cazul
normal în care nu se schimbă nimic și ai luat decizia aparent eficientă în stadiul inițial al tău.

Asta fac oamenii săraci. Nu caută mai întâi să își creeze un mediu mult mai bun în care muncesc, nu respectă
legea conservării energiei, se grăbesc să semneze sentința, pentru un trai care ar trebui să nu aibă niciun fel de
neprevăzute, pe 30 ani.
Practic se grăbesc să își cumpere lucrurile dorite mult prea devreme. Creditele sunt bune, dacă măresc eficiența,
dar în cazul de mai sus nu se întâmplă asta.

În cazul anterior, bancherul lucrează mai eficient, nu omul. Bancherul creează credit nou, care aduce energie
constant în baterie, dintr-o altă baterie care se depletează - a ta.

În aceeași ordine de idei, acțiunea de preț a aurului se poate observa în primul chart, dar în al doilea, dacă luăm în
calcul și CPI, randamentul pe care l-a dat este mai scăzut decât în anii ’80 și 2012-2013. Nu spun că aurul nu are
valoare, spun doar că este un asset care nu mai da randament de foarte mult timp.

La fel, putem vedea randamentul aurului

versus cel al indicelui S&P500. A performat
mai bine, pe o perioadă foarte scurtă, în
2009 (recesiune) și aproape de 2012. Dar de
11 ani pare că nu mai performează deloc, și
este pe minus față de ROI de la S&P500.

Nu știu dacă mai urmează spike-uri sau nu,

știu clar că în era digitală, instrumentele
digitale (aplicații de investit la bursă,
exchange-uri crypto etc.) vor aduce
randamente mult mai bune pentru
investitori, din același motiv pentru care
banii FIAT au apărut: portabilitate și
divizibilitate crescute. Ca să faci trading cu
aur, putem doar să ne imaginăm cum arată
taraba unde se vinde/cumpără. Piața
evoluează, nu se întoarce înapoi în epoca de
piatră.

Totul este un registru contabil!

Până să apară NASDAQ (bursa electronică), exista NYSE - New York Stock Exchange, și încă mai există, dar care face
tranzacționare în continuare pe trading floor - adică cu hârtiile în mână, brokerii stabilesc prețurile pentru
tranzacționarea companiilor și altor indici. Dar evoluția pieței s-a întâmplat în anii ’70, odată cu apariția NASDAQ
pentru că e mult mai ușor când se emit certificate electronice, decât unele fizice, de hârtie, pentru tranzacționare.

Nu înseamnă că NYSE a dispărut, ci doar că piața a evoluat și e mult mai eficientă.

Cum evoluează piața în ziua de azi? Printr-o piață digitalizată, care nu este totuna cu cea electronică. Cea electronică
tot ține de anumiți brokeri care sunt acreditați, acceptați, ca un sistem politic, printr-o rețea de calculatoare closed
source. Varianta digitală o reprezintă, pentru început, aplicațiile pe telefon prin care îți poți forma un portofoliu cu
asset-urile tale preferate: companii, indici, aur, petrol, chiar și crypto, dar care tot țin de un intermediar.

Treaba asta aduce la pachet counterparty risk. Adică un risc terț, pentru că tu nu poți deține cu adevărat acțiunile pe
telefonul tău, ci intermediarul le ține pentru ține. Și de multe ori, din cauza asta, piața a putut fi manipulată de
brokeri sau de market makeri (studiază cazul Robin Hood - o aplicație de genul).

Următoarea treaptă în evoluție va trebui să permită investitorilor de tot felul, să dețină propriile acțiuni, în propriul
portofel digital, fără să mai existe counterparty risk. Aici poate ajuta spațiul crypto, prin tokenizarea acțiunilor
companiilor, și ajustarea programului de tranzacționare la 24/7/365.

La fel cum aurul nu a dispărut, dar acum avem acum un potențial aur digital în Bitcoin, totul se va digitaliza. Vom
trece de la investițiile tradiționale, la investiții corespondente în Era Digitală.
 Iter VI: Al Treilea Război Mondial

Lumea încă așteaptă un război mondial, asemănător cu ce am avut în trecut. Tragediile din Ucraina (2022-) nu au
altceva la bază decât motive economice.

Cândva războaiele astea aduceau dezastre, dar fundamentele erau aceleași: extragere resurse economice din
adversar. În ziua de azi nu mai e nevoie de războaie mondiale soldate cu sute de mii, milioane de morți și răniți.

Aproape 50% din statele lumii au inflație de din două cifre.

Asta înseamnă că își devalorizează valutele cu rapiditate mult mai mare decât în trecut. Dolarul are o perioadă de
întărire, dar încă o dată, e doar o măsură temporară, au mai făcut-o și în trecut, și totuși dacă te uiți pe termen lung,
și dolarul tinde către colaps.

Asta poate să facă rețeaua Bitcoin, dar mai multe vorbim în Nexum VI: Intră în industriile viitorului.
Așa că toate lucrurile astea converg în final către o valută care e mai bună decât toate celelalte. Și lumea începe să
se prindă din ce în ce mai mult că asta înseamnă Bitcoin. De asta avem și creșterea de preț de la 1$ (când încă se
testa rețeaua) către 69.000$, urmând 100.000$, 500.000$ etc.

“Dar cât poate să mai crească? Nu are cum să valoreze așa mult!!”
 
E doar o chestie pe care mi-o spuneam și eu pentru că nu vedeam că de fapt exprim Bitcoin în dolari. “Păi și în ce
să exprimăm Bitcoin?” - În bunuri și servicii!

Dacă Bitcoin ar fi să ajungă valută mondială preferată de majoritatea, nu are niciun sens să exprimăm BTC în $. O
facem pentru că nu avem altă unitate de măsură destul de cunoscută, cât să aibă sens matematic pentru noi. Ia
exprimă LEI în YUAN chinezesc, acum, pe loc!
 
Nu poți, nu? Pentru că nu cunoști moneda, piața etc. Dar dacă îți zic ‘’exprimă friptura asta de vită la 50 lei, în
dolari!” Automat te gândești că e cam 10-11$. Pentru că ai mai făcut exercițiul ăsta matematic, ai avut nevoie de el.
Ia exprimă în Bitcoin! Nu merge. Nu încă.

Cât va valora Bitcoin în cazul în care civilizația adoptă rețeaua pentru trading internațional și local? Depinde în ce
ne exprimăm. În dolari? Infinit. Dolarul merge la 0, BTC merge invers.
 
Dacă te uiți la Bitcoin în funcție de bunuri și servicii, totul se ieftinește, adopția crește. 
 
“Dar celelalte cryptomonede?”
Vor fi și ele adoptate, dar în altă manieră. Vom avea nevoie pentru tokenizarea companiilor listate public,
collectibles (NFTs), stable coins (pentru că Bitcoin va fi în continuare volatil o perioadă), poate chiar tokenizarea
imobiliarelor sau alte firme micuțe care nu sunt listate la bursă, pentru a-și putea finanța afacerile mai ușor.
 
Sunt peste 20.000 cryptomonede, care tot apar și dispar, la fel cum erau valute în SUA înainte să apară o singură
monedă. Apoi toate celelalte 7000 valute au dispărut complet. Se întâmplă asta la nivel mondial acum, mai ales
după ce a început războiul valutelor. Care vor fi valutele care vor supraviețui? Niciuna.

Cât de convins sunt de viitorul asta? Foarte convins. Avem nevoie de asta, pentru că dacă nu iese, gândește-te la
nivelul de sărăcie din prezent și discrepanța crescută dintre bogați și săraci, tocmai din cauza politicii monetare ale
băncilor centrale despre care am vorbit până acum, și proiectează asta peste 30-50 ani că să înțelegi cam cum va
arată viitorul copiilor tăi. Nu cred că vrei trendul ăsta pentru ei.

Temă practică

Mergi în istoricul FFER (federal funds effective rate) și vezi exact momentele de mărire a ratelor dobânzilor de la
FED, cum se comporta inflația CPI în momentele alea, cum se comporta piața (indicele S&P). Studiază în detaliu și
înțelege că FED-ul este ca o formă de viață care vrea să existe cât mai eficient posibil.

Dacă piața exagerează cu euforia și lăcomia, trebuie să reacționeze negativ - să mărească ratele dobânzilor. Dacă
piața este prea panicată și nu mai vrea să circule banii în economie, trebuie să o restimuleze cu lichidități noi.

Nu știu dacă se va termina vreodată ciclul asta, dar e ce avem momentan pentru a înțelege cum investim.

În momentul ăsta (2023) suntem aproape de momentul de SELL, apoi urmând un moment de BUY, când vor
apărea probleme de lichiditate în piață. Fă-ți research-ul pentru piața în care vrei să investești (de exemplu eu sunt
exclusiv în crypto) și apoi în baza jocului de lichiditate, investește în ce ai ales, măcar o suma modică, ca să vezi
care este rezultatul în procente (ROI), pentru că altfel teoria nu te va ajuta la nimic, dacă nu pui și în practică.

Nu uită să fii focus pe muncă, iar investițiile să fie pe plan secundar.

Fă research și pe următoarele topicuri:

Federal Reserve Act 1913
Gold Reserve Act 1913
The Big Short (vezi filmul)
Ce este Quantitative Easing
Ce este Quantitative Tightening
Cum se calculează CPI
Cum se printează banii
Nexum VI
Intră in îndustriile

viitorului
 Iter I: Tehnologia Bitcoin

După cum am văzut în jocul de lichiditate de la FED, dolarii din piață dictează valoarea celorlalte valute (euro, lei,
bolivari) și a altor asset-uri, sau mai degrabă așa putem exprima valoarea celorlalte bunuri (valute, acțiuni la bursă,
indici bursieri, mărfuri etc.).

Poate ai auzit de cuvintele astea: “Bitcoin e prea volatil”

Lumea vede lucrul ăsta ca fiind ceva negativ. Dar asta va atrage capital din ce în ce mai mult în viitor, la fel cum, din
2017, a atras investitorii instituționali în spațiu.

1. Bitcoin nu este volatil, dolarul este volatil.

Indicele dolarului (DXY) care este pur și simplu o exprimare a celorlalte bunuri, se poate vedea foarte simplu pe
chart-uri

Și vedem: atunci când DXY crește -> dolarul devine mai valoros versus celelalte asset-uri care sunt tranzacționate pe
piață. De obicei dolarul crește în valoare atunci când FED-ul are o politică monetară de contracție (scoate dolari din
circulație).

Faptul că Bitcoin este exprimat în dolari, iar dolarul are și el propriul chart volatil, nu înseamnă altceva decât că
dolarul este volatil. Iar noi exprimăm asset-urile în dolari, în primul rând. Am văzut că banii sunt un bun pe care îl
folosim pentru a exprima valoarea altor bunuri de care avem nevoie. Deci nu avem nevoie de bani decât pentru
asta.

Pe termen scurt întotdeauna valoarea unui asset la început de drum va părea scary datorită volatilității. Totuși, să
scadă în valoare cu 75% într-un singur an e foarte periculos. Dar mie îmi place să mă uit și la partea plină a paharului.

Mai întâi mă uit la fundamente, după cum am văzut, apoi mă uit la momentul oportun de a întra în piață.
-75% pentru un asset bun înseamnă un moment de intrare bun. Pentru că în același timp dacă te uiți pe chart-ul ALL-
TIME, vezi alte 4 momente de genul, din trecut, care ar fi reprezentat întrări bune. Idem, scăderile astea sunt destul de
naturale și vin la pachet cu creșterea DXY, sau tranzacționarea cu leverage pe exchange-uri din care rezultă scăderi
sau creșteri de preț imense, pe termen scurt.

Vedem cum scăderile sunt din ce în ce mai mici. Asta înseamnă că nu prea mai există vânzători în zonele de 16.000$
la Bitcoin. Simultan cu scoaterea a 30-40% din Bitcoin de pe exchange-uri, practic erau mult mai mulți cumpărători
decât vânzători în zonele astea. În același timp, toți traderi explicau cu 9-10.000$ e un preț de atins în perioada
următoare.

Eu nu vedeam cum, pentru că: scăderile erau din ce în ce mai mici, vânzătorii se imputinau din ce în ce mai mult,
majoritatea strigau 10.000$ Bitcoin, FED începea să micșoreze creșterile pentru rate etc.. Toate lucrurile astea pentru
mine strigau “e invers bă!”.

Tocmai de aia am apucat să fac un clip pe Youtube în care îndemnam românii să acumuleze 0,1 BTC cu doar 1700$
(BTC era 17.000$ la momentele alea). Nu pentru că știam sigur că o să crească fix după, ci pentru că prețul încă era
foarte jos, și pentru că fundamentele îmi strigă încă un lucru foarte evident.

2. Bitcoin poate schimba lumea financiară

Ana are 27 ani. E căsătorită și are și un copil. Ana lucrează la bancă. Programul este de Luni-Vineri, orele 9-17. În fiecare
zi de muncă, se îmbracă cu hainele propriu-zise pentru muncă, se urcă în mășina cumpărată prin credit de nevoi
personale, de la aceeași bancă, consumă combustibil, pierde 30 minute în trafic, ajunge, muncește toată ziua pentru
a prelua tranzacții, contracte noi, apoi se întoarce acasă, într-un apartament frumos cu 2 camere, unde locuiește cu
familia, luat prin credit ipotecar, la aceeași bancă.

Toată viața Anei este concentrată pe munca ei la bancă. Salariu de 3500 lei NET, din care plătește două credite
(împreună cu soțul), și pentru care consumă toată energia ei, mai puțin în weekend, când nu muncește, pentru a
ajuta omenirea să trimită bani, de la un om la altul.

Acum imaginează-ți că sunt 1.000.000 de bănci în lume, fiecare având 20 angajați la fel ca Ana, care constituie
sistemul nostru financiar actual, care ne permite să facem tranzacții la cafeneaua din colț, împrumuturi, transferuri
peste ocean etc.
20 milioane oameni muncesc că noi să putem să avem următoarele avantaje:

Finalizarea tranzacțiilor între persoane: 2-4 zile lucrătoare

Comision de tranzacționare: 1-3%

De exemplu: dacă mergi și cumperi o cafea la Starbucks, plătești cu cardul, tranzacția este acceptată în câteva
secunde, și tu crezi că banii s-au transferat instant, doar pentru că te uiți în aplicație și vezi că au dispărut cei 23 lei
pentru un Caramel Frappuccino Venti.

De fapt nu e așa. În momentul tranzacției, sistemul verifică dacă tu ai banii disponibili pentru cafea, îi blochează, și în
același timp verifică contul Starbucks (dacă este valabil și disponibil să primească banii), iar apoi banii rămân blocați
până la 2-4 zile lucrătoare, pentru a fi finalizată tranzacția de partea cealaltă.

Dacă sunt sărbători, poți aștepta și până la 5-6 zile. Dacă îți trimit bani din România în Germania, băncile trebuie să
comunice între ele pentru a verifica cine ești tu, cine e destinatarul, dacă sunt în regulă conturile, și abia mai apoi să
finalizeze tranzacția.

Dacă te grăbești, poți plăti o taxă mai mare pentru prioritate, dar chiar și așa, durează câteva zile.

În epoca vitezei, nu mai este permis lucrul ăsta.

Doar pentru faptul că Bitcoin lucrează complet automatizat și non-stop, nu are nevoie de 20 milioane de Ana și nici
de timp de așteptare 2-4 zile pentru finalizare tranzacție, pentru că tot sistemul asta nu funcționează cu oameni.

Rețeaua Bitcoin poate să excludă erorile de sistem cauzate de oameni, la fel ca și latența și consumul uman de
energie pentru a oferi civilizației un rezultat aproape mediocru.

În sistemul financiar Bitcoin:

Finalizarea tranzacțiilor: 15-60 minute

Comision de tranzacționare: aproape nimic
Anterior, plata cafelei era procesată de VISA, care este un procesator de plăți. Datorită VISA vei vedea mesajul
“Tranzacție aprobată” foarte rapid. Dar VISA este construit ca un strat secundar peste sistemul financiar bancar, în
care 20 milioane Ana lucrează la program.

În sistemul Bitcoin, poate ai auzit comunicate gen “comisioanele pentru tranzacții sunt prea scumpe” pentru că
cineva încearcă să trimită 5$ și a plătit comision de 4$. Aceleași persoane nu înțeleg că rețeaua Bitcoin este sistemul
financiar de bază, dar stratul secundar (cum e VISA pentru sistemul bancar) este Lightning Network, unde poți
trimite 20$ cu comision de 0,0001$. Asta înseamnă un comision de tranzacționare de 0,0005%, și settlement
(finalizare) instant (3-5 secunde).

Însă contează și finalizarea tranzacției în rețeaua Bitcoin, doar că rețeaua Bitcoin este comparabilă cu stratul nr. 1,
adică cu rețeaua bancară. Recapitulare!

La nivel individual, ne putem trimite bani instant, fără comisioane, doar în anumite rețele bancare: eșți în BT, sunt în
BT -> instant și fără comision (dar cu limită). Ești în BT și sunt în Banco Santander -> nu prea instant, și cu comision.
Western Union, de exemplu, îți ia aproape 10% comision de transfer.

Dacă eliminăm zgomotul

“Bitcoin dăunează mediului”

“Bitcoin consumă prea multă energie”
“Bitcoin e volatil”
“Bitcoin va fi banat”
(astea fiind cele mai mediatizate mesaje)

Și ne gândim din perspectiva fundamentelor, rețeaua Bitcoin nu are eroare, consumă 1000x mai puțină energie
umană, nu poate fi hack-uită (ceva ce am uitat să menționez, dar s-a încercat de peste 6.000 ori, și dacă nu s-a reușit
când rețeaua era mai slabă, nu se va reuși niciodată când rețeaua este mai puternică; de fapt, este cea mai puternică
rețea de calculatoare la nivel mondial), și deci, dacă rețeaua este mai eficientă, va fi adoptată din ce în ce mai mult,
mai ales de statele unde nici nu există un sistem bancar dezvoltat, așa cum avem în Europa, China, Japonia, SUA etc.
Este doar un joc de fundamente. Este mai eficient? Da. Atunci va fi adoptat de toată lumea.

1. și 2. sunt cele două componente majore care îți afișează pe ecran prețul din prezent, raportat la trecut. În 2010 s-au
plătit 10.000 BTC pentru două pizza.

10.000 BTC ar fi valorat azi, când BTC este 23.000$, 230 milioane $. Când BTC a valorat 69.000$, cele două pizza din
2010 valorau 690 milioane $.

Acțiunea de preț este dată de cele două lucruri menționate, pe termen lung, nu de speculă:

1. Dolarul este volatil, deci va determina ce preț are BTC pe termen scurt
2. Fundamentele spun că adopția va tinde spre 100% (suntem la sub 10% în 2023)

Deci, pe termen scurt vom vedea +35% într-o lună, -75% într-un an, +1400% într-un alt an, -44% într-un alt trimestru,
dar pe termen lung prețul crește pentru că adopția crește. Gradul de folosire al rețelei crește. Pentru că este mai
eficient decât ce avem în prezent.

Și trebuie întotdeauna să știm ce comparăm. Bitcoin cu rețeaua bancară, pornind de la FED. VISA cu Lightning
Network, alte proiecte crypto (altcoins) cu proiecte de business (companii listate public) etc.

Aur & FIAT: Fail

Dacă ții minte, standardul aurului a fost adoptat de multe state, și apoi părăsit. Tind să cred că Marea Depresie din
1929 (deflație severă) a fost cauzată tocmai de latența unui sistem cu settlement-uri finale foarte greoaie, cauzate mai
departe de rețeaua bancară bazată pe standardul aurului.

Settlement-ul final este de fapt informația, încrederea unei părți în cealaltă parte, și să transformi sistemul financiar
de astăzi, în baza aurului, este cu adevărat imposibil.

Din cauza asta are sens ca un stat să iasă de sub standardul aurului, și să încerce ceva îndeajuns de riscant încât să
aducă portabilitate și divizibilitate, care s-ar traduce în scalabilitate, pentru tranzacționarea greoaie de pe stratul de
bază: standardul aurului.

Problema cu banii FIAT am discutat-o, pentru că s-a ajuns la ceva total greșit, unde cei care munceau și își salvau
economiile în valută (dolari, euro, lei) au fost furați, la propriu, prin inflație.
Și atunci, care este soluția de mijloc?

Standardul aurului a dat fail, de asta a fost abandonat, standardul FIAT dă și el fail de foarte mulți ani (amintește-ți de
leul românesc care a intrat în colaps în 2005, și nu numai: bolivarul din Venezuela, dolarul din Zimbabwe, și cam
toate valutele a peste 60 de state care au fost dolarizate, adică au renunțat la o valută națională și au folosit direct
dolarul).

După ce am intrat în research agresiv, la modul la care citeam articole sau studii despre sistemul financiar, câte 5 ore
pe zi, în avion când plecam undeva, pe WC dimineață.. (DA! Ai citit foarte bine).. eram disperat să înțeleg problemele
care au provocat discrepanțele între clasele sociale, mai ales că la nivel de familie totul s-a destrămat, în principiu din
cauza banilor. Divizarea asta nu face altceva decât să ignore problemele reale pe care le avem ca indivizi, și ne
concentrează energia în a ne contrazice, certa, focusa pe lucruri pe care oricum nu le putem controla.

Dar lucrurile astea încep să se schimbe, odată cu era digitală.

Așa că mai întâi am intrat în spațiul crypto, apoi am fost forțat să învăț despre blockchain și ‘’tehnologia’’ asta
inovativă despre care vorbea toată lumea, iar mai apoi am ajuns în rabbit hole, la Bitcoin. Sursa adevărului stă în
studiul tehnologiei Bitcoin. Nu crypto, nu blockchain, nu NFTuri sau smart contracts, ci rețeaua Bitcoin. Acolo mi-am
făcut peste 90% din research, care m-a trimis mai departe la studiul sistemului financiar actual.

S-a încercat digitalizarea aurului și anterior, prin sistemele electronice de tranzacționare a aurului. Cumpăr 30g aur,
de la un intermediar care îl păstrează pentru mine. Nu pot să verific dacă e acolo, dacă este reipotecat către
altcineva, nu știu dacă e vreun aliaj de aur, de fapt, nu pot să verific ce am cumpărat. Și asta e problema anterioară
discutată despre: trebuie să știi exact ce cumperi. Dar pentru că aurul are o istorie de peste 5000 ani, lumea pur și
simplu merge pe încredere. Doar că atunci când încrederea se destramă, nu se mai recapătă decât cu o soluție care
nu are nevoie de încredere.

Așa că ce a făcut tehnologia Bitcoin? A reușit să elimine încrederea de care vorbeam, a reușit să dematerializeze o
piatră galbenă în cod, și a reușit să ofere și oamenilor un store of energy (value) care să elimine discrepanța dintre
clasele sociale.

Revenind la cele 5 caracteristici ale banilor: divizibilitate, portabilitate, durabilitate, acceptare socială, scarcity -
primele două au fost foarte evoluate în standardul FIAT, dar foarte involuate în standardul aurului. Ultimele trei au
fost opusul, pentru fiecare parte.

Standardul Bitcoin le duce pe toate cinci la perfecție.

Avem, în sfârșit, o variantă care poate oferi conexiunea API (application programming interface) care conectează
instant o resursă în cod, de o altă resursă fizică: cafeaua. Pentru că resursa de baza este tot cod. Cod care respectă
mult mai bine cele cinci caracteristici pe care oamenii le caută în bani, fără măcar să își dea seama.

Sunt multe lucruri care par superficial tratate aici, dar nu am cum să dezvolt peste 3000 ore de research într-un
singur subcapitol, așa că vei avea parte de o listă scurtă in Temă Practică, pentru propriul tău research. Încă o dată: e
foarte important să știi în ce bagi banii munciți, înainte să bagi banii munciți.

Lumea mă consideră nebun încă, în 2023. Poate sunt. Dar cred că singura noastră șansă, ca civilizație, este să
adoptăm următoarea formă de bani care ne ajută și pe noi, nu doar pe cei care sunt ‘’îndreptățiți’’ să emită banii în
piață.
 Iter II: Bitcoin 1921

Unul din ce mai mari inovatori ai timpurilor moderne, Henry Ford, a observat aceeași problemă pe care am
discutat-o despre bani, anterior, și anume că banii pot fi pradă de război, în cazul aurului.

Are dreptate. Dacă o țară pleacă la război cu altă țară, câștigătoarea îi va impune cum să își desfășoare activitatea
economică și cea politică. Dacă fiecare oraș va fi atacat, capturat, la pachet se vor captura și averile. Ce averi are o
țară? Aur, diamante, opere de artă, rezerve de petrol și gaze, bani din hârtie, animale domestice.

Tezaurul (aur, pietre prețioase, opere de artă, părți ale societăților comerciale etc.) se poate captura foarte ușor.
Petrolul și gazele? Nu prea. Nu poți să muți zăcămintele la tine în țară, așa că trebuie să faci un acord cu țara
respectivă și să o ții sub control. Banii de hârtie (valută)? Nu valorează nimic la tine în țară, ai altă monedă de
schimb. Vacile, oile, grânele? La fel, le poți fura doar o dată, dar e mai bine să îi lași pe pierzători să le crească în
continuare și să le iei tribut.

Țările care sunt în pericol de a fi ocupate, în război, mai recurg și dinadins la mișcări de genul ăsta, că o taxă de
protecție.
Tezaurul românesc trimis către ruși în 1916, nu a fost nici până în ziua de azi restituit în totalitate în România. Și cine
plătește pentru pagubele astea? Niciodată statul. Statul își obține veniturile din taxare. Dacă tehnologia ‘’pe caiet’’
a statului, are un deficit la sfârșit de lună, pentru că averea nu îi este înapoiată, statul va trebui să taxeze muncitorii
de rând pentru a-și recupera pierderea și a-și susține guvernul.

Și discuția asta poate fi prelungită într-o întreagă altă carte, dar ideea de bază propusă de Ford în 1921, a fost să ia
puterea din mâinile băncilor centrale și guvernului, pentru a elimina stimulentul economic pe care îl are un stat în
atacul altor state. Toate poveștile despre Osama Bin Laden și Iraq, Siria, inclusiv partea despre Ucraina, toate au
motiv economic: resurse. În principiu, în cazurile menționate, petrol și gaze.

Mai sunt anumite state, ca România, care pur și simplu au cedat resursele demult. Am amanetat toate rezervele pe
petrol și gaze ca să obținem siguranță că nu vom mai fi atacați.

Henry Ford a propus Congresului să cumpere un baraj imens în orașul Muscle Shoals, Alabama, pe râul Tennessee,
care avea și un sistem de hidrocentrale puternic, pentru suma de 5 milioane de dolari, vrând practic să creeze o
monedă bazată pe energie (sună familiar?), dar obiecțiile au fost destul de clare: “objectors voiced concerns about
private control over public resources” - mai pe românește “nu vrem să îți dăm ție energia regenerabilă produsă de
apa care curge, vrem să rămână a noastră”.

Motive stupide de taxare există și pe: energia solară pe care o stocăm la noi acasă (se întâmplă în 2023, în
România), taxa pe apă meteorică (apă de ploaie) este plătită tot de cetățeni, angajații din România sunt cei mai
taxați oameni pe salariu brut, din Europa (41%).

Nu știu cum intenționa Ford să facă ce a vrut să facă, dar invenția din zilele noastre, 100 ani mai târziu, a fost făcută
fără niciun acord, de o persoană sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, pe care nimeni nu o cunoaște în realitate, iar
faptul că barajul propriu-zis (sursă de energie) care era destinat să alimenteze rețeaua care produce moneda
energetică, este dematerializat și descentralizat în locuri de pretutindeni, în jurisdicții diferite și mai favorabile, a
făcut posibilă împlinirea visului lui Ford.

La fel, faptul că avem putere de computație (calculatoare) și internet pentru accesare mult mai ușoară a bazei de
date (registrul contabil), ajută mult, și nu știu cum ar fi făcut Ford posibil lucrul asta, fără cele două piese
importante din puzzle.
Un lucru este cert, faptul că rețeaua nu a fost spartă, banată sau oprită cu succes, până acum, este imposibil de oprit
de acum înainte, când deja se construiește infrastructură peste rețeaua de bază: companii publice folosesc Bitcoin
ca strategie de trezorerie (în loc de datorii), state mari dețin Bitcoin (China, SUA, Rusia, Turcia etc.) și continuă să
acumuleze Bitcoin într-un fel sau altul (Brazilia doar ce a pornit posibilitatea plății taxelor cu Bitcoin - e și asta o
metodă de acumulare), alte state preferă să folosească rețeaua și moneda ca standard economic (chiar dacă e încă
volatil, cineva oricum urma să înceapă trendul), alte state (din ce în ce mai multe state africane) se folosesc de rețea
doar pentru transferuri, deoarece nu au un sistem bancar dezvoltat sau de încredere, alte companii mari intră în
industria de minerit Bitcoin (Exxon Mobil - cea mai mare companie de petrol și gaze - folosește gazele arse la sondă,
pentru a transforma energia, de altfel pierdută, în putere computațională, astfel producând Bitcoin din minerit) și
nenumărate alte exemple.

Trendul este clar. Nu știu cum și în ce fel va schimba lumea Bitcoin, dar știu clar că statele și băncile centrale vor fi
nevoite să muncească pentru el (fără să mai meargă la război), la fel cum muncim noi pentru bani, în fiecare zi de
muncă, și asta înseamnă că va exista o doză de corectitudine, măcar, față de cum au stat lucrurile în ultima sută de
ani.
 Iter III: Psihologia unui Bitcoiner

După ce ai învățat ce este Bitcoin, cu adevărat, și ai început să îl deții, lumea te va întreba “păi și când vinzi?”
Răspunsul meu este tot o întrebare: “ca să cumpăr ce?”

Aici lumea din nou se poticnește, pentru că am fost învățați să cumpărăm de toate, să diversificăm portofoliul, în
sistemul financiar tradițional, pentru că totul e riscant. În lumea bitcoinerilor, totul e simplu.

Toate pozele cu laser eyes pe care și le setau oamenii ăștia, nu însemnau altceva decât focus laser, dar nu pe Bitcoin,
ci pe munca lor în societate. Pentru că în zilele noastre, în sistemul financiar tradițional, focusul tău este să mergi la
muncă, să faci bani, să îți plăteșți costurile lunare, și dacă îți mai ramani bani, să îi investești. În ce? În de toate, pentru
că trebuie să diversifici.

Deci, eu trebuie să devin un medic bun, să învăț constant, pentru că învățatul meseriei nu se termină niciodată, să am
grijă de familie, să îmi plătesc taxele, și mai apoi dacă vreau să îmi păstrez energia muncii mele pe termen lung,
trebuie să învăț alte 8 domenii în care să devin și acolo bun și să învăț constant?

Nu am cum să devin medic bun. Și nici investitor bun, în același timp, pentru că nu mai sunt focusat pe ce am de
făcut. Așa că bitcoinerii au o strategie simplă: laser focus pe muncă, salvează munca în Bitcoin.

“Da, dar Bitcoin a scăzut 75% într-un an, nu ai ce să salvezi”

Un argument valid, dar dacă eu îți spun că Bitcoin de fapt a crescut 3000% în ultimiii 7 ani, argumentul tău îl
invalidează pe al meu?

Problema cu care ne confruntăm este faptul că sistemul financiar actual ne-a antrenat mintea să privim doar pe
termen scurt, tocmai de asta nu punem bani deoparte. “Ce să facem cu ei, că oricum sunt prea puțini?!” - deci
stimulentul este să îi ții cât mai puțin.

În lumea cealaltă, bitcoinerii au stimulentul inversat și se pot concentra pe ce își doresc cu adevărat să facă, și nu
promovează niciodată ideea de îmbogățire rapidă care ți se spune de la cei care nu documentează tehnologia asta.

Și totuși, de ce tot crește Bitcoin în preț și când vor vinde oamenii ăștia din monede? Răspunsul nu e “niciodată” ci
“atunci când au nevoie de ceva ce își doresc cu adevărat”.
De exemplu, Andrei care a întâlnit tehnologia în 2014, când Bitcoin era la 400$, a înțeles ce face, a înțeles diferența
față de sistemul financiar tradițional, și a cumpărat 50 de Bitcoin, la preț total de 20.000$.

În 2017, BTC a ajuns la 20.000$ per monedă, astfel Andrei are o avere personală de 1 milion de dolari. Vinde tot ca să
obțină bani FIAT? Ce să facă cu ei? Să diversifice în imobiliare, petrol și gaze, aur și argint, bursă? Bineînțeles că nu.

Dar ce face? Își cumpără ce își dorește cu adevărat. Apartamentul de vis, mașina dorită, poate investește în propria
afacere pentru că vrea să nu mai fie angajat.

Deci își cumpără ce are nevoie cu adevărat. Să zicem că plătește 300.000$, adică 15 BTC la momentul respectiv, pe
un duplex revonat modern, și un Mercedes pe care și-l dorea de ceva timp.

Andrei rămâne cu 35 BTC, iar apoi BTC scade -80%, până la 3000$, în 2018, deci averea lui exprimată în dolari devine
105.000$, de la vârful de 700.000$ rămas după ce și-a cumpărat ce avea nevoie.

Ce face Andrei? Vinde? De ce ar face asta?

“Da, dar i-a scăzut portfoliul cu 600.000$ într-un an.. nu e normal așa ceva!”

Da, argument valid. Dar dacă îți spun că Andrei a investit 20.000$ acum 3 ani în Bitcoin, acum are și casa și mașină
dorite, și mai are 100.000$ în Bitcoin, înseamnă că argumentul tău îl invalidează pe al meu?

Andrei a înțeles că pe termen scurt lumea întotdeauna se va panica, va lua leverage, riscuri majore, și tocmai asta
este problema cu prețul BTC, atât de volatil: lumea îl vinde în panică pentru că nu înțelege ce a cumpărat.

Andrei mai cumpără 25 BTC la 3000$, pentru că este focusat pe muncă, în continuare, și pentru că a înțeles și cum
funcționează ciclurile de lichiditate și psihologia pieței, în general, și astfel ajunge la 60 BTC în portofoliu.

Bitcoin crește la 60.000$ în 2021, și astfel averea lui Andrei din nou are un vârf și acum valorează 3,6 milioane de
dolari. Andrei decide să se mute în Insulele Canare, să își cumpere o vilă mare, 2 mașini pentru că are și nevastă
acum, și să își deschidă o mică pizzerie. Toate asta îl costă 800.000$ - aproximativ 12 BTC - și mai rămâne cu 48 BTC.

Apoi Bitcoin scade la 16.000$ în 2022.

Ce face Andrei? Vinde? De ce ar face asta?

Andrei are tot ce și-a dorit vreodată, și încă deține 48 BTC. De ce ar vinde Andrei Bitcoinul și ce ar cumpăra de banii
aia? În ce ar diversifica, atâta timp cât are tot ce și-a dorit?

Tocmai de asta, prețul nu se oprește din crescut. Adopția crește, tehnologia și inovația încep să fie înțelese din ce în
ce mai mult, și oamenii care au prins trendul din timp, în prezent se bucură de viața pe care doar și-o imaginau
anterior. Recunosc, regret că nu am fost mai deschis la a afla mai multe lucruri despre asta din timp, și în majoritate
văd oameni care regretă și condamnă Bitcoin, fără să își dea seama că încă e devreme. Adopția este la sub 10% pe S-
Curve.

Așa că psihologia unui bitcoiner este diametral opusă de psihologia din piețele tradiționale, plină de frici, panică,
riscuri majore, diversificare, și lipsa focusului de la meseria de bază pe care o ai în societate.

Din ce în ce mai mulți oameni păstrează Bitcoin o perioadă, iar apoi după ce toate bunurile și serviciile au început să
se ieftinească în termeni de BTC, oamenii ăștia, bitcoinerii, încep să folosească moneda pentru a obține ce își doresc,
și totuși să rămână cu o parte din avere neatinsă.

Numărul de oameni care adoptă crește, numărul de BTC care sunt păstrați crește, în timp ce totul în jur se
ieftinește.

Drumul în continuare va fi unul bumpy, plin de volatilitate, plin de știri false cu narative menite să te facă să îți
cedezi banii (BTC), și pentru că piața funcționează psihologic, majoritatea oamenilor pică în plasă și cedează.
Și apoi reîncepe un nou ciclu, unde oamenii care nu au învățat nimic, își vor pierde banii în detrimentul celor care au
înțeles.

Hai să încercăm să luăm în considerare un scenariu distopic, în care Bitcoin nu are viitor în următorii ani. Ceva ar
trebui să schimbe din punct de vedere fundamental în rețeaua Bitcoin, astfel încât să nu mai fie securizată, sau
reward-urile de BTC ale minerilor să se schimbe. Orice schimbare fundamentală care nu mai respectă securitatea,
scalabilitatea și descentralizarea, pune în pericol Bitcoin.

Dar dacă ar fi așa, ce s-ar întâmpla cu crypto? Eu unul nu cred că crypto va avea cum să supraviețuiască. Banii pe
care i-am salva, se întorc în era inflaționară în care bogații devin și mai bogați, săracii și mai săraci, și toată lumea
trebuie să devină expert în mai multe domenii pentru a putea măcar să își păstreze averea. Și banii pe care îi pui
deoparte nu mai au, din nou, niciun sens, investițiile în asset-uri tradiționale sunt în continuare, ca și ROI, sub
rapiditatea cu care băncile centrale printează bani, deci nici ele nu vor mai avea sens.

Așa că dacă totul în Bitcoin și crypto da fail, sincer nu am pierdut nimic. Viitorul arată întunecat și nu m-ar mai
interesa ce fac cu banii mei, așa cum eram și înainte să intru în spațiul de afaceri și investiții.
 Iter IV: Tehnologia Blockchain

Toate celelalte cryptomonede, în afară de Bitcoin, denumite și altcoins (alternative coins) nu sunt altceva decât
copia codului de la Bitcoin (pentru că este open source), care vor să recreeze un registru contabil în care se
precizează cine ce deține, ca parte a rețelei nou formate.

Așa a apărut Ethereum, o rețea care promite smart contracts și aplicații descentralizate, care pot automatiza
anumite tranzacții, dar pot îngloba și NFTuri (non-fungible tokens), care se pot tranzacționa ca și collectibles în
rețea, și care pot fi reprezentate prin grafică puțin mai interesantă decât codul în sine - care e compus doar din
cifre.

Practic, toate blockchain-urile apărute ca derivații de la codul original Bitcoin, vor să rezolve anumite probleme pe
piață: ownership digital, tranzacții rapide între useri, tokenizarea unor produse etc.

Problema este că tehnologia asta, și nu vreau să intrăm în discuția tehnică, permite intrarea tuturor oamenilor, iar
oamenii în primul rând vor crea narative visătoare pentru alți oameni care vor vrea să investească, crezând că este
o inovație. Inovația este de fapt Bitcoin, blockchain-ul este derivația, și este încă experimentală. Orice promisiuni
vezi sau auzi: e mai rapid decât Bitcoin, e mai scalabil, e mai securizat, e mai inovativ - sunt doar narative, pentru că
greșeala tuturor este faptul că vor să concureze cu BTC, crezând că BTC are probleme.

Bitcoin a apărut după 25 ani de experimente: proof of work, time chain (registru contabil temporal), criptografie,
SHA-256 etc. Bitcoin este de fapt inovația. Blockchain-ul nu are nevoie de o cryptomonedă, așa cum a avut nevoie
BTC. În rețeaua Bitcoin a fost nevoie de ea, pentru a exista un stimulent economic, astfel încât minerii să producă
securizarea rețelei, pentru a nu fi spartă, alterată, modificată de nimeni, niciodată, pentru ca Andrei să își poată
salva banii în siguranță.

Blockchain este aici de 7-8 ani, și încă nu știm ce se va întâmpla cu el sau ce ar putea deveni. Bitcoin este aici de 14
ani, după experimentare de 25 ani. Așa că tehnologia Blockchain mai are de experimentat, mai are de trecut prin
reglementări, mai are de găsit utilitate în lumea reală.

Eu cred că se va găși, mai ales în industrii media: muzică, cinema, gaming, dar și în industriile financiare ca: burse
și acțiunile companiilor, imobiliare, finanțări pentru afaceri mici etc. Nu știu cum sau ce se va întâmpla, așa că nu
mi-aș pune averea în monedele astea pe termen lung, cum fac cu Bitcoin. Poți să speculezi 10-20% din ce ai, pe
termen scurt și mediu, dar e și acolo un risc. Și în Bitcoin există risc, dar mult mai diminuat pentru că este battle
tested.
 Iter V: Alte cryptomonede

Sau Altcoins, sunt doar o aplicație a blockchain-ului. Poți folosi un blockchain, care este tot o bază de date, la fel ca
și un registru contabil, la mai multe lucruri, pe care le-am discutat în Iter IV, dar token-ul, moneda în sine, este
creată doar pentru tranzacționare. Deci, un blockchain, ca să funcționeze, nu are nevoie neapărat de o monedă.

Aici practic apar scam-urile. Pentru că există un stimulent economic, “antreprenorii” din web3 (presărat cu
tehnologia blockchain) vin cu tot felul de produse care rezolvă probleme imaginare din piață. Unele proiecte vin cu
idei bune, dar nu reușesc să le aplice corect, și uite așa 99% din monede sunt inutile, iar valoarea lor este dată doar
credința investitorilor în ideile și promisiunile antreprenorilor.

99% din ele vor da fail pentru că nu au de fapt niciun fundament în spate, iar din cele 1% rămase, care vor cu
adevărat să aducă produse în piață, din nou 99% vor da fail pentru că antreprenorii nu au experiență în business și
nici în tehnologia asta nouă.

Așa că, “să investești” în crypto este de fapt o speculație, până când proiectele astea construite pe blockchain nu
reușesc să integreze valoare din lumea reală, și nu vor fi reglementate corespunzător. Este în regulă să speculezi, cu
toții o facem, zilnic, dar trebuie să înțelegi faptul că nu investești, ci speculezi, deci ar trebui să o faci cu o sumă
nesemnificativă din averea ta.

Mai există și partea de trading pe care o poți învăța, ideea este că trading-ul este tot speculație. Încă o dată:
speculația e ok, doar să știi că o faci. Deci nu te îndrăgosti de un proiect anume și nu fii dispus să îți pui toți banii
într-un proiect crypto. Nici măcar în Bitcoin nu ar trebui să faci asta, dar acolo lucrurile sunt mult mai clare, mai ales
că Bitcoin este reglementat încă din 2014 de FISC-ul din SUA, și e desemnat proprietate, încă de pe atunci.

Încă nu avem nimic concludent pe parte de proiecte crypto.

Orice ar fi, consider că există un viitor și pentru ele, dar în mare parte vor dispărea și vor tot apărea altele noi, așa că
e un pariu mult prea riscant să ai în portofoliu multe monede, pentru mult timp.

Pentru că am învățat deja cum funcționează ciclurile în piață, atunci când vine un nou bull market în crypto, Bitcoin
întotdeauna va crește primul, și abia apoi celelalte. Deci cu atât mai mult, poți salva timp și poți să nu fii expus în
crypto până atunci, și asta îți va da răgaz să vezi ce a rămas în viață după un bear market care poate băga în
pământ anumite proiecte, chiar dacă sunt bune în teorie.

De obicei, bull market-ul începe după ce am trecut de Bitcoin Halving (nu intrăm în detalii tehnice, există destulă
informație gratuită despre asta pe internet, inclusiv pe canalul meu de Youtube).

Dacă vrei să speculezi cu ele, îți recomand să nu o faci cu bani mulți.

Poți verifica historical

snapshots ca să vezi
cum în 2017 erau alte
cryptomonede în topul
clasamentului, față de
ciclul de bull din 2021.

Deci la următorul ciclu,

multe din top, în 2021,
nu vor mai fi în top.

Mare grijă.
 Iter VI: Inteligența artificială

Compania ATARI a dezvoltat primul “robot AI”, în anii ’70.

Nu e nimic special, este doar un algoritm ‘’machine learning’’, la asta se poate rezuma, inclusiv momentan, o
inteligență artificială.

Dar din Noiembrie 2022, Open AI a dat drumul public la un chat bot care conține toată baza de date de pe internet,
până în anul 2021, care se numește ChatGPT.

Chat botul ăsta inteligent, este construit pe GPT-3 (Generative Pre-Trained Transformer), care este creierul din spatele
chatGPT. Algoritmul rulează peste 150 miliarde de parametri (cum sunt, pentru noi oamenii, combinațiile de cuvinte,
propozițiile cu sens) și îți poate genera un răspuns sintetizat despre ce te interesează.

Îi poți cere lui chatGPT să îți spună o informație pe care ai căuta-o mult mai greoi pe Google.
De exemplu, mă interesa dacă fierul sau aurul sunt native planetei noastre, și deci se pare că nu.
Sau i-am cerut să îmi explice cum funcționează protocolul TCP/IP (transmission control protocol over internet protocol),
dar făcând o analogie cu vechile servicii poștale, ca să înțeleg mai bine cum funcționează email-ul.

Și algoritmul învață odată cu tine, pe măsură ce porți discuții mai dese și mai în detaliu cu el. Următorul upgrade
pentru GPT-3 va fi GPT-4, care va rula peste 100 trilioane de parametri, făcându-l de 571 ori mai performant. Nici nu
putem să ne închipuim ce înseamnă asta.

Și este doar una din utilități. Odată cu chatGPT, OpenAI a lansat și Dall-E, care este un algoritm text to image. Dacă
chatGPT lua textul tău și îți oferea răspuns tot în text (text to text), Dall-E ia textul tău și îți generează o imagine, de la 0,
cu ce i-ai cerut, încercând să o aducă cât mai aproape de prompt. A durat ceva până am calibrat textul, dar ce a ieșit
apoi a fost genial.
Fun fact: coperta ebook-ului și marea majoritate a pozelor (mai puțin screenshots) din ebook sunt generate prin
stable diffusion. Stable diffusion este varianta open source de algoritm text to image, iar Dall-E este varianta privată
a companiei OpenAI, dar care folosește același algoritm.

Astea sunt chestii drăguțe, de folosit pentru întreaga populație, dar care pot genera o forță de productivitate în
economisirea timpului. Apar din ce în ce mai multe întrebuințări ca: scriere cod într-un limbaj de programare,
generare persoane fictive care arată extrem de realist și care pot vorbi după prompt, platforme care îți pot genera
un site de la 0, dacă nu ai inspirație la începutul creării unui site, platforme care pot traduce vocea unui clip de al tău,
în care vorebesti în română, și care îți atașează subtitrarea automat în engleză, programe care pot înregistra un
discurs al unui președinte și care îți pot genera rezultate ca ale unui test poligraf, programe care înregistrează un
meci de box și fiecare frame al fiecărei mișcări, făcute de un boxer, pentru a ajuta contra plagiaturii, și multe altele.

Combinația AI + Internet va face companiile de telefonie inutile, pentru că nu va mai fi nevoie nici de call center, AI-
ul va fi un singur program cu 100 de tipuri de voci diferite, suport clienți non-stop, fără să mai existe o clădire de
birouri implicată în asta, și nici cartele fizice necesare, datorită internetului.

Companiile nu vor dispărea, ci se vor adapta. Vor fi nevoite să adopte AI ca să rămână competitive. Și competitivatea
aici se va decide între jucătorii care își reduc cel mai mult costurile.

O clădire cu 2000 de angajați, call center, care are costuri totale de 1 miliard de dolari pe an, acum are nevoie doar
de un AI care are mentenanță făcută de 10 ingineri/tehnicieni, și costul a ajuns 10 milioane de dolari pe an - de 100
de ori mai mic.

O companie va putea face asta, pentru că are toate datele personale ale clienților, și poate seta AI-ul să își schimbe
vocea, limba, tonalitatea, sexul, în funcție de cine este pe partea cealaltă a conversației, și o va face simultan cu alți
1000 de clienți în legătură directă, pentru a le rezolva problemele cu tact. Productivitatea crește de 100 de ori.

Companiile care oferă site-uri și conținut pentru adulți vor fi nevoite să se adapteze.
Imaginează-ți un bărbat care are abonament la fetele care fac video chat sau OnlyFans, care își poate seta toate
trăsăturile necesare pentru femeia visurilor lui, într-o aplicație cu un prompt conectat la AI. Algoritmul îi generează
exact femeia pe care și-o dorește, 3D, cu formele stabilite de el, cu vocea, ochii, părul, îmbrăcămintea, și care va face
tot ce își dorește pentru el, în varianta digitală.

De când cu Instagram și Video Call, au apărut și variantele de iubire digitală. Cuplurile care au o relație la distanță
sau pur și simplu sunt separate o perioadă, au șansa să facă sex digital, la fel cum anterior exista varianta de phone
sex (doar cu voce).

Bărbatul singuratic, care se simte nedorit, neatractiv, fără oportunități, fără iubită, care deja apelează la servicii video
chat sau conținut porno, are acum o nouă variantă: să își creeze iubita perfectă, digitală, după cele mai adânci
dorințe ale lui. Bărbații fac deja asta cu ‘’iubitele digitale’’ plătite, într-o formă sau alta, dar când vor avea șansa să își
creeze de la 0, așa cum vor ei să fie, vor plăti cu siguranță pentru serviciul ăsta, și atunci toată industria porno clasică
poate fi wiped out.

Dar dacă compania care aduce serviciul asta, în viitor poate crea și un corp cu aceleași trăsături, printat 3D (nu e o
noutate nici asta), cât mai realist posibil, câți bani ar fi dispus bărbatul cel singur, neîncrezător, neatractiv, care nu are
succes, să plătească pentru asta? Toți banii pe care îi face?

Poate pare distopic viitorul asta, dar anvergura cu care AI-ul poate destabiliza toate industriile este de proporții. Încă
nu realizăm.

AI-ul va forma și un sistem colectiv pentru mașini. Gândește-te de ce avem semne de circulație pe stradă. Ne trebuie
un sistem de semnalizări, pentru că nu am încredere că omul din dreapta mă lasă să trec prin intersecție. Că dacă
trec strada pe aici, ăla cu mașina oprește și nu mă calcă.
 
Avem priorități, sensuri giratorii, semafoare, treceri de pietoni, maxime de viteză, pentru că trebuia să existe un
sistem cu reguli care să ne protejeze unii de ceilalți. Cum arată asta în era digitală?

Gândește-te la un AI care conectează mașinile din trafic, mașinile știind mereu unde sunt una față de cealaltă,
simultan, la milisecundă, fără lag. Cum ar arăta traficul? Fără sensuri giratorii, fără semafoare, fără treceri de pietoni,
fără maxime de viteză. Pe scurt, nu ar mai există accidente. Din același motiv pentru care nu am lăsat legea junglei
în trafic, vom digitaliza și sistemul de reguli din trafic. AI-ul va fi mai safe decât noi, la un moment dat.
Veneam de la București spre Constanța, pe A1, și era ceață foarte deasă și ploaie. Am pornit autopilotul de la Tesla și
am realizat că cele 6 camere care înregistrează 360 de grade în jurul mașinii, ofereau aceeași claritate a drumului, pe
display, ca și într-o zi însorită, în timp ce eu mă chinuiam să văd prin ceață. Va veni o zi când toate mașinile vor
funcționa la fel, cu o memorie colectivă integrată, iar AI-ul va fi mult mai safe decât un conducător auto. Numrăul de
accidentele, în cazul asta, ar tinde la 0.

Orice poate fi înlocuit de AI, va fi, pentru că există un stimulent financiar. Payroll-ul (salariile) este cel mai mare cost
dintr-o companie. Amazon a ajuns la nivelul de azi pentru că a automatizat la cel mai înalt nivel procedurile interne.

“Your margin is my opportunity.”

- Jeff Bezos

Celebrul quote se referă la faptul că costurile ridicate (și un profit mic) ale competitorilor Amazon, reprezintă pentru
Amazon o oportunitate de a acapara piața, pentru că poate livra prețuri mai mici pentru clienți. Și exact asta a făcut.

Dacă nu ai înțeles faptul că mașinile electrice sunt de fapt noua generație de mașini digitale, îți zic și de ce. Un
motor electric e compus din circa 20 părți. Un motor pe combustie din 2000 părți. De 100 ori mai multe șanse să se
strice ceva. Majoritatea companiilor mari auto, nu mai fac profituri din vânzarea mașinii - costuri foarte mari, dealerii
își iau și ei partea - ci mai degrabă din vânzarea de părți, ulterioară.

Tesla a început să schimbe trendul, creând o mașină digitală, nu doar electrică.

Când mi s-a ars farul, am intrat în aplicația Tesla, am selectat data pentru vizită la service, și ce anume s-a defectat.
În ziua în care am ajuns acolo, ei aveau deja farul pregătit pentru schimb, și în jumătate de oră am terminat treaba și
am plecat.

Te gândești că e normal, că aveau deja piesa. Dar nu o aveau, au verificat în prealabil, în mod remote, sistemul
mașinii, și au observat defecțiunea. Au știut clar că farul era ars, dar nu trebuiau să îl țină neapărat în stoc, așa cum
fac toate service-urile sau distribuitorii de piese auto.

Din ce în ce mai puține vizite sunt necesare la service, din ce în ce mai puțini bani pe defecțiuni, din ce în ce mai
puțin timp pierdut pe drumuri. De 100 de ori mai puține lucruri de stricat la o mășină digitală, full electrică.

Industria mai are de lucrat la autonomie, stocarea eficientă a energiei, stații de încărcare etc. Dar trendul este unul
pozitiv.

Tesla a fost evaluată la peste 1 trilion de dolari, iar acum este în corecție. Dacă continuă, ceea ce pare că face, cu
producția și cu inovația, pentru că cererea crește constant, poate ajunge lejer cea mai valoroasă companie din lume.

OpenAI a fost evaluată la 29 miliarde de dolari, dar încă nelistată public. Multe companii vor apărea cu narativa asta,
în majoritate se va forma o bulă, dar ce iese din bula asta, la fel ca și din crypto, va domina nișa de inteligență
artificială în următoarele decenii.
 Iter VII: Energia regenerabilă

Marea Piramidă din Giza, după studii mai detaliate, s-a dovedit a fi o sursă nelimitată de energie care se folosea de
zăcăminte acvifere, strate de roci conductoare, din subsolul construcției uriașe, și vibrațiile pământului. “Șapca” din
vârful piramidei, din aur, a permis o conductivitate prin care se transferau ioni negativi în ionosferă, și astfel se crea o
sursă de curent.

Ideea a fost reprodusă de Nikola Tesla, prin Turnul Wardenclyffe, prin care a reușit să alimenteze cu curent un câmp
întreg (ca să îți dai seama la ce mă refer, în filmul The Prestige există o varianta video mai aproape de realitate,
deoarece Youtube în perioada aia nu cred că exista). Practic curent gratuit pentru casele oamenilor. Problema era că
JP Morgan, cel mai renumit bancher de pe atunci, pe care Tesla îl tot implora să îi finanțeze proiectul, a decis să nu îl
susțină deoarece deținea cealaltă tehnologie (producție cupru, cai ferate, rețea de electricitate) și era în antiteză
financiară. Așa că JP Morgan l-a susținut pe Thomas Edison, care ar fi plagiat cam tot ce a creat Tesla. 120 de ani mai
târziu, nu avem exact de unde să știm, dar dacă gândim logic, are sens.

Mai târziu, Robert Oppenheimer a dezvoltat tehnologia nucleară (și bomba nucleară), iar fuziunea nucleară e printre
cele mai curate tipuri de energie regenerabilă, și aproape cea mai sustenabilă (cost efficient). Însă pentru că există
întotdeauna și varianta negativă a unei tehnologii, a fost folosită cu succes în a eradica două orașe de pe fața
Pământului. Și de atunci inovația în energia produsă prin fuziune nucleară a fost opresată, iar petrolul și gazele au
fost acceptate ca energie, în mare parte, la nivel mondial, pentru aproape orice.

Dar nu e greu să ne dăm seama că lucrurile încep să se schimbe. De exemplu, România își obține 36% din energia
electrică la nivel național, din hidrocentrale. Hidrocentralele produc energie regenerabilă, sustenabilă 24/7/365.
Energia solară este și ea farmată din ce în ce mai mult, la fel ca și cea eoliană, dar nu ai sustenabilitate la fel de mare,
pentru că soarele nu bate 24/24, la fel ca și vântul.

În principiu, toate opresiunile și reglementarea inovațiilor vin de la cei care dețin puterea: politicieni și bancheri, exact
la fel ca și în cazul cu Henry Ford în 1921. Pentru că majoritatea puterii era investită în petrol și gaze, un domeniu care
este extrem de costisitor, fiind inginer în petrol și gaze, am văzut asta des, lobbying-ul politic (promovarea legilor
favorabile de către politicieni) făcut de cei cu bani, prin sponsorizarea campaniilor politice, bineînțeles, a încetinit
orice fel de inovație în celelalte nișe din domeniul energetic.

Nu înseamnă că petrolul nu e folosit, pentru că posedă caracteristici foarte bune mai ales la stocare, în varianta
lichidă, care poate fi transportat în spațiu și timp, și apoi folosit cu succes. Dar există variante mult mai bune și mai
sustenabile care pot, și au început, să fie folosite din ce în ce mai des.

Un alt act guvernamental care a oprit inovația a fost Red Flag Act sau Locomotive Act, din 1865.
În UK, Lordul Palmerston a promulgat legea asta senilă, astfel:
1. Conducătorul auto trebuia să aibă un fochist cu el în mașină
2. Limita de viteză: 4 mph (mile pe oră) în afara orașului; 2 mph în oraș
3. Un al treilea camarad trebuia să meargă în fața mașini, cu un steag roșu în mâna și să anunțe pe toată lumea că
vine o mașină, la distanță de 30 metri de mașină

În 1896 s-a dat legea pentru a mări viteza permisă la 14 mph, și au scos omul cu steagul din ecuație.

În același an, în Pennsylvania, s-a dat o lege specială, care spunea că dacă o mașină întâmpină pe drum o cireadă de
vaci, capre sau alte animale domestice, trebuie neapărat să:

1. Oprească vehicului de urgență

2. Dezasambleze cât mai repede vehiculul, în părțile din care era compus, și
3. Să ascundă urgent părțile vehiculului în boscheții cei mai apropiați, până când animalele sunt complet liniștite

Bro… n-ai cum.

Opresiunea asta a inovației a costat industria de automobile între 25-50 ani de dezvoltare, deoarece câțiva indivizi au
decis că e periculoasă pentru pacea interioară a animalelor care urmează a fi tranșate în scop alimentar.

Încă o dată… n-ai cum.

În zilele noastre, opresiunea asta se poate întâmpla din ce în ce mai lent, pentru că avem (slavă cerului) internet și
latența transmiterii informațiilor înapoi către surse (puterea) este diminuată.

Rasă umană nu e altceva decât o memorie colectivă a tuturor oamenilor. Încercăm să ajungem toți la același nivel,
prin educație, informații noi, informații vechi, în medie: cunoaștere. Și e clar că internetul a făcut asta posibil, la fel ca
și presă de printat a lui Gutenberg, acum 500+ ani.

Ce fel de aragaz ai în casă? E încă pe gaz? Dacă da, ai nevoie e o renovare. Felicitări, te costă 5-10% din valoarea asset-
ului tău, în plus. Glumesc. Dar mai pe la toată lumea vezi plite pe bază de inducție electrică. De ce?

Nu îmi place să citez din cărți sau căutat doar pe Google, așa că la fel ca tot ce ai găsit în ebook-ul asta, îți vorbesc din
experiență personală.

În clasa a 6a sau a 7a, proful meu de fizică a pus o întrebare al cărui răspuns mi-a deschis mintea, pentru că nu m-am
gândit niciodată, deși se spune că profesorii predau numai teorie la școală. Mi-a rămas în minte exemplul asta.

Care metodă, din cele două, e mai eficientă pentru a încălzi o oală cu apă:
1. La foc mare
2. La foc mic

În creierul meu de clasa a 6a se dădeau lupte greco-române. Logic că era la foc mare, nu? Se întâmplă mai repede!
“La foc mare, bro”.

Întrebarea era: care e metodă cea mai eficientă. Și deci răspunsul era 2. la foc mic, pentru că pierderile sunt mai mici.
Gândește-te cum gazul pornește flacăra, ia flacăra micuță încălzește concentric oala, versus flacăra mare care
depășește diametrul oalei. O încălzești mai repede, dar pierzi mai multă energie. Este același lucru și cu banii tăi,
atunci când îi riști într-o investiție.

O oarecum ceartă pe care o aveam mereu cu ai mei, pentru că am învățat lecția asta practică de când eram mic (mă
uităm mereu la flacăra aragazului atunci când mama încălzea ceva), era pe partea de aerisit casa, mai ales în timpul
iernii.

Ei lăsau unul sau două geamuri micuțe, întredeschise, pe tot parcursul zilei, “ca să se aerisească”. Asta punea centrala
mereu în funcțiune, pentru că exista o gaură metaforică în “barcă”, care pierdea continuu căldură. Deci consumul de
lemne, gaze, curent, crește, pentru că pierzi căldură toată ziua.

Varianta cea mai optimă era să deschizi toate geamurile timp de 5-10 minute, cât se făcea aerisirea, și apoi să închizi
toate geamurile la loc. O a doua aerisire pentru după amiază era de ajuns. Și atunci eficiența creștea: 20 minute
maxim pe zi, în două reprize, și consumul de energie era eficientizat, versus un slow bleed de energie, pe tot
parcursul zilei.
Deci, plita pe inducție este mai eficientă decât ochiul clasic de aragaz. Așa cum mașina electrică este mai
eficientă din toate punctele de vedere, nu doar din cel al combustibilului folosit, ci și din cel al motorului de 100
de ori mai simplificat, vizitelor mai rare la service, număr de piese de schimb, autopilot etc.

Erau două modalități de a-ți mări cash flow-ul (sau flow-ul de energie), dacă ții minte, în discuția despre P&L și
cash flow, și anume: mărește veniturile sau scade costurile. Și mai există varianta hibridă în care le faci faci pe
amandouă, simultan.

Dar ne interesează aici “scade costurile” care se traduce prin “mărește eficiența”. Deci dacă viitorul trebuie să
producă profituri pentru producătorii și distribuitorii de energie, și ne-am cam lovit de un plafon inflaționar,
trebuie să existe inovație în domeniul energetic.

Marea Piramidă din Giza avea energie gratuită. Orice fel de civilizație evoluată nu are cum să își mărească
costurile, ci trebuie neapărat să le micșoreze, ca să evolueze. Astfel, costul energiei trebuie să tindă spre 0. Și
avem tehnologia necesară să o facem.

Propaganda cu încălzirea globală, deși e un mare bullshit, are la bază eficientizarea costurilor, de fapt.
Probabilitatea să nimerești zăcământul de petrol, după ce ai efectuat studiul geologic, e undeva la jumate.

Platforma semi-
submersibilă pe care eu
am lucrat, consumă
undeva la 500.000$ pe zi
(costuri) pentru a fora
după un zăcământ de
petrol care are 50% șanse
să nu fie acolo, sau dacă
este, să existe pur și
simplu condiții extrem de
dificile să ajungi la el:
furtuni, curenți marini,
defecțiuni la GPS pentru
menținerea poziției în
apă etc. Multe variabile
zilnice, jumătate de
milion de dolari ca
energie consumată.

In viitor se vor alege tehnologiile care sunt cele mai cost-efficient. La fel cum a pornit neînsemnata plita pe
inducție, mașinile electrice (digitale), și văd cum continuă trendul statelor cu lupta împotriva “încălzirii globale”
(ghilimele sunt foarte sarcastice) prin a interzice, din 2035, producția de autovehicule care au motor pe
combustie internă (petrol) pentru că vor să treacă la autovehicule full electrice.

Tesla a schimbat regulile jocului, din 2012, când a livrat prima mașină Tesla Model S pe piață, în timp ce toate
companiile auto imense îl făceau, la propriu, prost și neînsemnat pentru “inovația” lui fără viitor, pe Elon Musk. În
ziua de azi toate companiile auto se chinuie să producă o mașină electrică, care să provoace măcar un element
de competiție împotriva Tesla. La fel, din experiență proprie, nu se compară niciuna cu ce oferă Tesla.

Așa că previziunile viitorului, pentru mine, stau în companiile care vor inova foarte mult eficientizarea energiei
regenerabile, și la capitolul asta, sincer, minerii de Bitcoin sunt cei mai avansați, pentru că au un stimulent
economic aproape instant, micșorând costurile energiei consumate, pentru a produce cash flow mai eficient.

Stai cu ochii pe companiile care dezvoltă în domeniul asta, și nu uita să urmezi legile naturale ale conservării
energiei, inclusiv când vine vorba de investiții.
 Iter VIII: Genomul uman

O să purtăm repede discuția aici, pentru că e domeniul în care am cele mai puține cunoștințe, și cel mai puțin chef să
îl documentez, dar trebuie neapărat să ți-l precizez, pentru că poate ai mai mult interes decât mine, totuși fiind un
domeniu de viitor.

O să îți prezint, pe scurt, studiul de la Național Human Genome Research Institute longest name ever… pentru a
înțelege cum și ce se pregătește, din punct de vedere medical, pentru oameni.

“Cercetătorii de la Weill Cornell Medicine și New York Genome Center, în colaborare cu Oxford Nanopore Technologies,
au dezvoltat o nouă metodă pentru a evalua pe scară largă structura tridimensională a genomului uman sau modul în
care genomul se pliază. Genomul este setul complet de instrucțiuni genetice, ADN sau ARN, care permit unui
organism să funcționeze.

Folosind această metodă, cercetătorii au demonstrat că funcția celulei, inclusiv expresia genelor, poate fi afectată de
grupuri de elemente de reglementare care interacționează simultan în genom, mai degrabă decât de perechile
acestor componente. Descoperirile lor, publicate pe 30 mai în Nature Biotechnology, pot ajuta la luminarea relației
dintre structura genomului și identitatea celulară.

„Cunoașterea structurii tridimensionale a genomului îi va ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine cum funcționează
genomul și, în special, cum codifică diferite identități celulare”, a spus autorul principal dr. Marcin Imieliński, profesor
asociat de patologie și medicină de laborator și genomică computațională în biomedicina computațională la Weill
Cornell Medicine și un membru de bază al New York Genome Center. „Modalitățile prin care am avut de a studia
structura genomului ne-au oferit perspective uimitoare, dar au existat și limitări cheie”, a spus el.

De exemplu, tehnologia anterioară de evaluare a structurii tridimensionale a genomului a permis cercetătorilor să

studieze cât de frecvent interacționează doi loci sau locații fizice de pe genom. În mod tradițional, au fost observate
perechi de loci numite amplificatori și promotori - componente ale genomului care interacționează între ele pentru a
influența expresia genelor.

Informațiile despre aceste perechi oferă o perspectivă incompletă asupra structurii și funcției genomului. De exemplu,
legarea unui model de pliere de modul în care codifică genomul pentru o anumită identitate celulară - cum ar fi o
celulă hepatică, pulmonară sau epitelială - a fost dificilă, a spus dr. Imieliński, care este, de asemenea, membru al
Institutului de Medicină de Precizie Englander și Sandra și Edward Meyer Cancer Center de la Weill Cornell Medicine.
Oamenii de știință au teoretizat că această pliere influențează expresia genelor. „Dar modul în care tipurile de celule
sunt codificate, în special în structura ADN-ului, a fost un mister”, a spus el.

Dr. Imieliński și echipa sa de cercetare, inclusiv primul autoare Aditya Deshpande, proaspăt absolventă a Ph.D. Tri-
Institutional. Programul de biologie computațională și medicină care lucrează în laboratorul Dr. Imieliński a dezvoltat
un nou test și un algoritm la nivelul întregului genom care le permite să studieze grupuri de loci, nu doar perechi.

Ei au adaptat o tehnologie tradițională, Hi-C (captura conformației cromatinei), care evaluează un amestec de ADN și
proteine pentru a analiza structura tridimensională a genomului, la secvențierea nanoporilor sau la secvențierea cu
randament ridicat a catenelor lungi și continue de molecule de ADN. Testul rezultat, pe care cercetătorii l-au numit
Pore-C, le-a permis să observe zeci de milioane de grupări de locusuri tridimensionale.

Ei au dezvoltat, de asemenea, metode statistice pentru a determina care grupări de locus au fost importante, pe baza
faptului că au interacționat cooperant pentru a afecta expresia genelor. „Multe interacțiuni tridimensionale ale
genomului nu sunt importante”, a spus dr. Imieliński. „Metodele noastre analitice ne ajută să stabilim prioritate
interacțiunilor de grup care ar putea conta pentru funcția genomului.” Ca o descoperire cheie a studiului, cercetătorii
au descoperit că cele mai semnificative grupări cooperante de elemente ADN au avut loc în jurul genelor asociate cu
identitatea celulei.

Experimentele viitoare vor explora ce grupări specifice de componente genomice sunt esențiale pentru diferite
aspecte ale identității celulare. Noua tehnologie poate ajuta, de asemenea, cercetătorii să înțeleagă modul în care
celulele stem, celulele imature, principale ale corpului, se diferențiază în diferite tipuri de celule.

În plus, cercetătorii pot înțelege mai bine anomaliile celulelor canceroase. „În viitor, această tehnologie poate fi cu
adevărat utilă pentru înțelegerea modului în care genomul celulelor canceroase sunt rearanjate și cum aceste
rearanjamente conduc la identitățile celulare modificate care permit cancerelor să crească și să se răspândească”, a
spus dr. Imieliński.
Ce a fost proiectul genomului uman?
Proiectul genomului uman a fost un efort internațional mare, bine organizat și foarte colaborativ, care a generat
prima secvență a genomului uman și cea a mai multor organisme suplimentare bine studiate. Realizat în perioada
1990-2003, a fost unul dintre cele mai ambițioase și mai importante eforturi științifice din istoria omenirii.

Foto: Robert Waterston, M.D., Ph.D., la conferința de presă din 2001 care a anunțat publicația care descrie schița
secvenței genomului uman generată de Proiectul Genomului Uman. Dr. Waterston a fost un planificator
instrumental, lider proeminent și participant major la Proiectul Genomului Uman.

Care au fost obiectivele Proiectului Genomul Uman?

Un comitet special al Academiei Naționale de Științe din SUA a subliniat obiectivele inițiale pentru Proiectul
Genomului Uman în 1988, care a inclus secvențierea întregului genom uman, în plus față de genomurile mai multor
organisme non-umane atent selectate.

În cele din urmă, lista de organisme a ajuns să includă bacteria E. coli, drojdia de brutărie, musca fructelor,
nematodul și șoarecele. Arhitecții și participanții la proiect au sperat că informațiile rezultate vor introduce o nouă eră
pentru cercetarea biomedicală, iar obiectivele și planurile strategice aferente au fost actualizate periodic pe parcursul
proiectului.

În parte datorită concentrării deliberate pe dezvoltarea tehnologiei, Proiectul Genomului Uman și-a depășit în cele
din urmă setul inițial de obiective, făcând acest lucru până în 2003, cu doi ani înainte de finalizarea sa prevăzută
inițial în 2005. Multe dintre realizările proiectului au depășit ceea ce oamenii de știință credeau că este posibil în 1988.

Președintele Bill Clinton și Francis Collins, M.D., Ph.D., (Director NHGRI) la un eveniment din iunie 2000 la Casa Albă
care sărbătorește proiectul secvenței genomului uman generat de Proiectul Genomului Uman. Dr. Collins a servit ca
lider de facto al Consorțiului Internațional de Secvențiere a Genomului Uman, grupul care a secvențiat genomul
uman în timpul Proiectului Genomului Uman.

Ce este secvențierea ADN-ului? Cum a fost realizat în timpul Proiectului Genomul Uman?
Secvențierea ADN-ului implică determinarea ordinii exacte a bazelor din ADN - As, Cs, Gs și Ts care alcătuiesc
segmentele de ADN. Deoarece Proiectul Genomul Uman a avut ca scop secvențierea întregului ADN (adică
genomul) unui set de organisme, au fost depuse eforturi semnificative pentru a îmbunătăți metodele de secvențiere
a ADN-ului.

În cele din urmă, proiectul a folosit o metodă specială pentru secvențierea ADN-ului, numită secvențierea ADN-ului
Sanger, dar mai întâi a avansat mult această metodă de bază printr-o serie de inovații tehnice majore.
Ce este secvențierea ADN-ului? Cum a fost realizat în timpul Proiectului Genomul Uman?

Secvențierea ADN-ului implică determinarea ordinii exacte a bazelor din ADN - As, Cs, Gs și Ts care alcătuiesc
segmentele de ADN. Deoarece Proiectul Genomul Uman a avut ca scop secvențierea întregului ADN (adică
genomul) unui set de organisme, au fost depuse eforturi semnificative pentru a îmbunătăți metodele de secvențiere
a ADN-ului.

În cele din urmă, proiectul a folosit o metodă specială pentru secvențierea ADN-ului, numită secvențierea ADN-ului
Sanger, dar mai întâi a avansat mult această metodă de bază printr-o serie de inovații tehnice majore.

Proiectul genomului uman nu ar fi putut fi finalizat la fel de rapid și eficient fără participarea dedicată a unui
consorțiu internațional de mii de cercetători. În Statele Unite, cercetătorii au fost finanțați de Departamentul de
Energie și de National Institutes of Health, care a creat Office for Human Genome Research în 1988 (redenumit
ulterior Centrul Național pentru Cercetarea Genomului Uman în 1990 și apoi National Human Genome Research).
Institut în 1997).

Secvențierea genomului uman a implicat cercetători din 20 de universități și centre de cercetare separate din Statele
Unite, Regatul Unit, Franța, Germania, Japonia și China. Grupurile din aceste țări au devenit cunoscute sub numele
de Consorțiul Internațional de Secvențiere a Genomului Uman.

el a estimat inițial că costul proiectului genomului uman a fost de 3 miliarde de dolari, pe baza duratei sale
preconizate de 15 ani. În timp ce contabilitatea precisă a costurilor a fost dificil de efectuat, în special pentru setul de
finanțatori internaționali, cei mai mulți sunt de acord că această sumă aproximativă este aproape de numărul exact.

Costul Proiectului Genomului Uman, deși este de miliarde de dolari, a fost mult compensat de beneficiile economice
pozitive pe care le-a adus genomica în deceniile următoare. Astfel de câștiguri economice reflectă legăturile directe
dintre produsele rezultate și progresele din industriile farmaceutice și biotehnologice, printre altele.
Nu. Pe parcursul proiectului genomului uman, cercetătorii au îmbunătățit continuu metodele de secvențiere a ADN-
ului. Cu toate acestea, au fost limitate în abilitățile lor de a determina secvența unor porțiuni de ADN uman (de
exemplu, ADN deosebit de complex sau foarte repetitiv).

În iunie 2000, Consorțiul Internațional de Secvențiere a Genomului Uman a anunțat că a produs un proiect de
secvență a genomului uman care a reprezentat 90% din genomul uman. Secvența preliminară conținea mai mult de
150.000 de zone în care secvența ADN era necunoscută, deoarece nu a putut fi determinată cu precizie (cunoscute
sub numele de goluri).

În aprilie 2003, consorțiul a anunțat că a generat o secvență completă a genomului uman, care a fost îmbunătățită
semnificativ față de proiectul de secvență. Mai exact, a reprezentat 92% din genomul uman și mai puțin de 400 de
lacune; era, de asemenea, mai precis.

La 31 martie 2022, consorțiul Telomere-to-Telomere (T2T) a anunțat că a completat golurile rămase și a produs prima
secvență de genom uman cu adevărat completă.

Oamenii de știință din Proiectul genomului uman au făcut ca fiecare parte a proiectului secvenței genomului uman
să fie disponibilă public la scurt timp după producere.

Această rutină a venit de la două întâlniri din Bermuda în care cercetătorii proiectului au fost de acord cu „Principiile
Bermudelor”, care stabileau regulile pentru eliberarea rapidă a datelor secvențe. Acest acord de reper a fost creditat
cu stabilirea unei conștientizări și deschideri mai mari față de schimbul de date în cercetarea biomedicală, făcându-l
una dintre cele mai importante moșteniri ale Proiectului Genomului Uman.

Liderii Proiectului genomului uman au recunoscut necesitatea de a fi proactivi în abordarea unei game largi de
probleme etice și sociale legate de achiziționarea și utilizarea informațiilor genomice. Ei au fost mai ales conștienți de
potențialele riscuri și beneficii ale încorporării noilor cunoștințe genomice în cercetare și medicină. În mod similar, ei
erau conștienți de potențiala utilizare greșită a informațiilor genomice atunci când era vorba, printre altele, de
asigurări și angajare.

Pentru a ajuta la înțelegerea și abordarea acestor probleme, NHGRI a înființat Programul de cercetare Ethical, Legal
and Social Implications (ELSI) în 1990.

Aprecierea timpurie a valorii acestui program a determinat ulterior Congresul Statelor Unite să ordone ca NHGRI să
dedice cel puțin 5% din bugetul său de cercetare studierii implicațiilor etice, legale și sociale ale progreselor
genomice. Programul de cercetare NHGRI ELSI a devenit un model pentru cercetarea bioetică la nivel mondial.

Proiectul genomului uman a demonstrat că ancheta științifică orientată spre producție, bazată pe descoperire – care
nu a implicat investigarea unei ipoteze specifice sau răspunsul direct la întrebări preformate – ar putea fi remarcabil
de valoroasă și benefică pentru comunitatea științifică mai largă.

Proiectul a fost, de asemenea, un exemplu de succes de „știință mare” în cercetarea biomedicală. Amploarea
provocărilor tehnologice a determinat Proiectul genomului uman să adune grupuri interdisciplinare din întreaga
lume, implicând, printre alte domenii, experți în inginerie, biologie și informatică. De asemenea, a necesitat ca munca
să fie concentrată într-un număr modest de centre majore pentru a maximiza economiile de scară.

Înainte de proiectul genomului uman, comunitatea de cercetare biomedicală a privit proiecte de o asemenea
amploare cu scepticism profund. Aceste tipuri de activități științifice masive au devenit mai obișnuite și bine
acceptate, bazate parțial pe succesul Proiectului genomului uman.”

Concluzia mea:

Cei care vor plăti bine în viitor, vor putea să elimine “defecțiunile tehnice” potențiale ale copilului, după sau înainte de
naștere, și să execute un reverse engineering pentru polița de asigurare în caz de boală.

“Nu mai plăti 1000$ anual pentru asigurarea în caz de boală, pentru tot restul vieții, plătește doar 10.000$, o singură
dată, la naștere, și nu mai e nevoie de asigurare.”

Sună fictiv, și nu ar fi singură întrebuințare, dar dacă urmărești și alți cercetători (Neil Degrasse Tyson) o să vezi că se
așteaptă ca în următoarele decenii să scăpăm de cancer, diabet, bolile copilăriei, ulcer, boli venerice etc. Cât de
adevărat este? Doar timpul va clarifica asta.

Deci un ochi trebuie aruncat în direcția asta, către companii care dezvoltă și oferă produse de genul, în viitor.
Temă practică

Îți recomand să citeșți următoarea serie de articole:

“ Gradually, then suddenly” - de Parker Lewis, pentru a înțelege mai bine sistemul financiar clasic versus cel care se
construiește în prezent, și pentru a înțelege diferențele fundamentale între Bitcoin și crypto.

Peste 90% din research-ul meu personal în domeniu, a fost despre Bitcoin și inceptia tehnologiei, ca un virus în
sistemul financiar defect.

Documentație extra:
Articole vechi despre oameni care au cumpărat Bitcoin
Debate-uri online: Bitcoin vs. Gold (Michael Saylor vs Frank Giustra; Peter Schiff vs. Erik Voorhees etc.)
Articole vechi de știri care spuneau că Bitcoin e scam (la bottom) și că Bitcoin poate ajunge la 1 milion de dolari (la
vârfuri) - vei fi uimit cum majoritatea oamenilor își pierd banii din cauza mass media, în principiu
Cum funcționează ChatGPT - fă-ți cont și interacționează cu el, cere-i lucruri diferite, corectează-l dacă greșește
Încearcă să creezi artă digitală pe platformele care funcționează după algoritmul stable diffusion
Scara lui Kardashev (neapărat să o documentezi)
Nexum VII
Obține libertate
 Iter I: Digital persona

În era anterioară erei digitale, hai să luăm un exemplu de persoană care nu are smart phone și trăiește în era în care
putea să investească doar în lucruri fizice: imobile, acțiuni ale companiilor și obligațiuni printate fizic, aur și diamante
fizice, în seif, o afacere fizică, fără un sistem digital de gestiune.

George, are acțiuni fizice la compania Gastrom S.A. (societate pe acțiuni, fictivă), are 200g aur, și o firmă proprie de
distribuție a pieselor auto. George are un portofoliu diversificat prin care produce și bani, dar îi și investește. George
va ține acțiunile și aurul acasă, într-un seif, și își va conduce afacerea fizic, fiind nevoie de el acolo.

Dacă George pleacă în vacanță, sau în scop de afaceri, trebuie să își lase asset-urile să ruleze fără el. Este posibil,
normal, dar este riscant, pentru că: nu are o cameră de luat vederi în casă, ca nu cumva să îi fie spartă, și nici una la
punctul de lucru să își verifice de la distanță angajații și flow-ul de muncă. Nu are nici o aplicație pe telefon ca să
vadă sistemul de gestiune în timp real, pentru a observa încasările (sunt normale? sunt mai mici pentru că nu e el
acolo și angajații își fac de cap?). Afacerea și investițiile lui George sunt foarte riscante din cauza asta, și nu prea îi
permit să fie plecat mult timp.

Următoarea treaptă.

Au apărut camere de luat vederi, începem digitalizarea. Acum George își poate verifica asset-urile, dar doar când
ajunge înapoi acasă. Fast forward, cu internetul și creșterea ratei de digitalizare, George poate verifica în timp real ce
se întâmplă cu asset-urile lui.

Apoi apar și sisteme de gestiune care înregistrează veniturile și cheltuielile, și i le pot organiza lui George într-un
tabel, într-o aplicație. La fel, aurul poate fi ținut de cineva, safe, fără să mai aibă nevoie de seif personal, camere de
luat vederi, uși triplu ranforsate și chiar și sistem de alarmă complex - toate astea sunt costuri uriașe de mentenanță,
și dacă nu ai averi cu adevărat, nu ți le vei permite. Deci clasa de mijloc nu prea are cum să o facă.

La fel și acțiunile, acum s-au transformat în certificate electronice, ținute de un broker pentru tine, iar tu poți verifica,
în timp real valoarea portofoliul tău în piață.

Ești plecat în vacanță sau în scop de business, deschizi telefonul, totul apare în față, ca un seif digitalizat, și nu e
nevoie de tine, fizic, cât mai aproape de asset-urile tale.

Cei din clasa de mijloc își permit din nou să salveze bani și să îi investească, pentru că li s-a redus costul de
mentenanță pentru protecția proprietății lor.

Asta este cuvântul cheie: proprietate. Oamenii liberi (pentru că în state comuniste nu e cazul) au dreptul la
proprietate. Iar proprietatea a fost din ce în ce mai greu de obținut de când cu standardul FIAT. Și a fost din ce în ce
mai devalorizată prin inflație și taxare.

În era digitală în care intrăm (deși suntem deja în ea, de acum mergem mult mai deep), vei putea să îți cari
proprietatea cu tine, fără intermediari (cum era anterior cu brokerii care țineau pentru ține și acțiunile și aurul),
oriunde pleci în lume.

Datorită dorinței de libertate a omului de rând, și libertatea fiind un drept, la fel ca și proprietatea, care este din ce în
ce mai puțin constrâns să se nască și să moară în același loc, piața s-a adaptat în a-i oferi un produs care să îi
satisfacă nevoile actuale de libertate și proprietate, care anterior puteau fi violate foarte ușor prin spargere, inflație,
taxare, confiscare (Gold Reserve Act 1934).

Ba mai mult, pentru că au crescut exponențial, portabilitatea și divizibilitatea au permis acum oricărui om
transportul simplu al proprietății lui, oricând și oriunde în lume, dar în același timp au putut să-i permită să își
schimbe decizia despre ce fel de om va fi în viitor.

În era trecută, te nășteai într-un loc, munceai în același loc, îți întemeiai o familie acolo, îți creșteai copiii, și mureai tot
acolo.
Acum, dacă te-ai născut în România și nu îți mai convine, e din ce în ce mai ușor să pleci aproape oriunde în lume și
să îți schimbi viitorul, care anterior era aproape imposibil de obținut.

Statele lumii își schimbă legislațiile și reglementările, tocmai ca să permită altor oameni să își aducă skill-ul, valorile,
munca, cultura, la ei în țară și să prospere. Nu uită că asta a făcut SUA acum multe decenii. Într-un stat în care
diversitatea e la cote maxime, libertatea de exprimare e și ea, unde poți schimba idei din culturi diferite și
experiențe diferite, dezvoltarea statului respectiv va fi mult mai agresivă în viitor.

State că El Salvador, Republica Centrafricana, Mauritius, Puerto Rico, Insulele X și Y, încep să ofere rezidență online
sau cetățenie, doar ca să muncești, sa dezvolți și să plătești taxe mai mici, la ei.

Era digitală nu face altceva decât să ofere empowerment pentru indivizii care au fost trădați de societățile
“dezvoltate” din zilele noastre, care pentru a rămâne dezvoltate au fost nevoie să taxeze și să impoziteze din ce în ce
mai agresiv, în timp ce au drenat statele mai subdezvoltate de resurse.

Un precedent istoric pe care îl știm încă din clasele gimnaziale, este cel al lui Cristofor Columb. După ce i-a întâlnit
pe nativii din America, și-a notat câteva lucruri despre ei:

“Ne-au adus papagali și bile de bumbac și sulițe și multe alte lucruri,

pe care le-au schimbat cu mărgelele de sticlă și clopotele șoimilor. Au făcut schimb de bunăvoie cu tot ce aveau...
Erau bine clădiți, cu trupuri bune și
trăsături frumoase... Ei nu folosesc arme și nu le cunosc, căci le-am arătat o sabie,
au luat-o de margine și s-au tăiat din ignoranță. Nu au fier. Sulitele lor sunt făcute din trestie... Ar putea să devină
servitori buni. Cu cincizeci de oameni am putea să-i
subjugăm pe toți și să-i obligăm să facă ce vrem noi.”

În ziua de azi se întâmplă același lucru, dar prin calea mai simplă. Nu trebuie să te mai războiești cu ei, și nici măcar
să mergi până acolo, pentru a le fura aurul, fierul, grânele, creveții. Trebuie doar să le dai la schimb ceva mai “bun”,
cum e dolarul, pentru a face trading cu alte țări pentru a obține și ei alte lucruri, și toată productivitatea lor să se
transfere în dolar, pentru că numai așa pot plăti datoriile și creditele. Banii FIAT sunt credit, am stabilit deja asta.

Cu cât va fi mai ușor să ne digitalizăm averea, cu atât persoana noastră nu va mai fi blocată într-un singur loc pe
planetă, fără să putem pleca, sau ne-ar costa enorm să putem pleca oricând, oriunde ne dorim, și să avem parte de
viața pe care ne-o dorim.
 Iter II: Redesenarea granițelor fizice

Un nou ciclu de descentralizare a început de când a început era digitală.

Datorită standardului FIAT, am ajuns în aceeași situație de dinainte de Reforma Protestantă.

Astfel statele “dezvoltate”, așa au ajuns dezvoltate. Oamenii puternici așa au ajuns puternici. Bogații așa au ajuns
bogați.

Lucrurile se schimbă din ce în ce mai mult, pe măsură ce din ceata de oameni săraci, se mai trezesc câte unii și
încep să scoată capul la suprafață. Încep să vadă adevărul, încep să nu mai accepte subjugarea, și încep să arate
adevărul către restul civilizației. Ultimul astfel de shift major s-a întâmplat în Reforma Protestantă (secolul 16), când
informația printre cei mai subjugați oameni din societate, a început să curgă mult mai ușor după invenția presei de
printat a lui Gutenberg. Anterior, totul era ținut la păstrare de către cei care aveau puterea.

Internetul a dezlănțuit, în ziua de azi, circulația informației. Apar din ce în ce mai multe adevăruri horror despre
istorie, minciuni, și cum funcționează de fapt Guvernele și Băncile centrale. Am reușit în secolul 16 să detronăm
puterea Bisericii, separând biserica de stat (ciclu de descentralizare), și dând puterea oamenilor de diferite nații,
pentru a-și crea propriile reguli.

Acum începem un nou ciclu de descentralizare prin a reda puterea individului, care a fost furată de către stat în
ultimii 400 ani. Individul poate decide ce e mai bine pentru el, și nu mai are nevoie de stat. Pentru asta trebuie să
separăm statul de proprietate. Și cea mai bună formă de proprietate, cea mai portabilă, divizibilă, recunoscută peste
tot în lume, și durabilă, o reprezintă banii. Iar prin Bitcoin, am putut să criptăm energia salvată prin muncă, pentru a
reproduce o nouă formă de proprietate, care nu are nevoie de mentenanță, nu este devalorizată constant, nu poate
fi confiscată, spartă, stricată, furată, taxată, pentru că nu are nimeni acces la ea, decât tu.

Celelalte crypto, NFTuri, stablecoins, toate vor trece prin experimentări, ca să vedem ce ne dau, dar cea mai simplă
formă de proprietate, care ne permite în ziua de azi să avem la noi, constant, fără grijă, valoarea muncită prin energia
consumată zilnic, este Bitcoin.

Statele deja au început să acumuleze, să adopte că standard, să permită indivizilor din alte culturi să vină la ei în țară
pentru a lucra la dezvoltare. Și suntem abia la început, dar vom vedea probabil, dacă nu sunt prea optimist, din ce în
ce mai multe state secate de resurse și lăsate doar cu datorii, cum vor permite noilor cetățeni să aibă parte de
tratament mult mai corect decât la ei în țară.

În era digitală, granițele sunt

dematerializate, vei putea locui în Bali și
plăti taxe acolo, sau vei putea trăi în Austria
și plăti taxe în Ghana, astfel din ce în ce mai
multă lume poate prospera. Dar mai există
și un downside, care deja se întâmplă, și e
complet normal. Generațiile anterioare, care
nu se vor obișnui cu tehnologia, nu vor să
schimbe nimic, nu vor să se adapteze, vor
urla din ce în ce mai tare că totul e un scam,
dot com bubble, scheme ponzi gen Caritas,
digitalizarea e diavolul, dar nu privesc pe
termen lung la generațiile care se nasc cu
tableta și telefonul în mână, și înțeleg
digitalizarea mult mai ușor decât părinții lor.

Copiii din ziua de azi vor avea parte de o viață digitală la scară. Nici nu vor mai ști și nici nu îi va mai interesa ce sunt
alea aur, diamante, obligațiuni de stat. Vor avea totul în cloud, criptat. Datele personale, averea și proprietatea
personală, obiectivele, puterea de a se adapta oricând și la orice.

Fă un test, arată-i unui copil de 10 ani un telefon mobil Bosch, cu taste, din anii 2000, și spune-i să-l folosească. O să
te uiți la el ca la un bătrân care încearcă să folosească un iPad. Ca să te adaptezi ar trebui să iei în considerare Cazul
Curios al lui Benjamin Button. Ca să ții pasul cu tehnologia, trebuie să te naști bătrân, când totul e vechi și ușor de
folosit, iar apoi când ai ajuns tânăr, tehnologia nouă e ușor de înțeles, că ești tânăr.

Așa că tinerii vor redesena granițele fizice ale statelor, în era digitală. Momentan ce vezi, este ce avem, dar
pregătește-te pentru ce urmează.
 Iter III: Timp vs. Bani

Ai două opțiuni, alege:

1. Să fii Warren Buffet, la 90 ani, și să ai 100 miliarde de dolari

2. Să fii la vârsta care ești acum, și să nu ai nimic

Nimeni nu vrea să fie bătrân și să aibă mulți bani. Banii ăia nu mai înseamnă nimic, pentru că nu mai ai timp.
Trebuie să nu muncești toată viața pentru bani, ci mai bine să muncești pentru timp.

Un alt Exercițiu de gândire:

1. Să muncești 8 ore pe zi, și să faci 5.000$ pe lună, toată viața
2. Să muncești 14 ore pe zi, timp de 5 ani, și să ai apoi un venit de 5.000$ lunar, toată viața

Ce alegi?

Constant există bătălia asta între timp și bani. Tinerilor li se spune că au toată viața înainte, și între 20 și 30 ani
trebuie mai mult să se distreze, să își trăiască tinerețea, că au destul timp să muncească. Ceea ce duce la o
discrepanță și mai mare, din nou, între bogați și săraci. Pentru că după liceu, ar trebui să construiești. O meserie, un
skill, chiar și o familie. Cunosc oameni care le fac pe toate, și fac și bani în același timp, de la 22 ani.

Faptul că ai 20+ ani, ai și o rezistență fizică mai mare, ai energie, poți să mănânci haotic și nu pățești nimic. Pe
măsură ce ajungi la 30, trebuie să îți schimbi stilul de viață, să mănânci mai regulat, mai sănătos (mai scump), să
devii mai responsabil, să ai grijă de familie - pentru toate astea trebuie să ai deja bani, dar și timp. Cum faci asta dacă
tu abia la 30 ani începi să muncești, pentru că te-ai distrat până acum, fără să construiești nimic.

Asta am făcut eu. Am ascultat ce mi s-a tot spus din bătrâni, fără să gândesc cu capul meu. Tocmai din cauza asta la
35 ani mă chinui să recuperez o grămadă de timp pierdut. De asta în ultimii 7 ani am fost în 2-3 vacanțe, nu am ieșit
mai pe nicăieri, am tot dezvoltat skill-ul, și orice bani am făcut, am reinvestit tot în mine și în afacerile mele. Pentru
că așa se construiește o bază. O bază solidă pe care trebuia să o construiesc de la 20 ani. Și am avut șansa să o fac
singur, am început de la 17 ani chiar, dar am picat pradă celor care îmi hrăneau energia cu lucruri care aveau să mă
țină în loc pentru tot restul vieții.

Pentru că, oricâți bani ai avea la 20 ani, tot nu vei construi cu ei nimic, dacă nu îi folosești tot pe tine și experiența ta.
Oricâți bani ai avea la 80 ani, nu vei mai avea timp să te bucuri de ei. Și orice bătrân și-ar da toți banii ca să se
întoarcă la 20 ani. Sau chiar 30 ani. Nu e niciodată prea târziu să începi (ai un exemplu în mine), dar mereu trebuie să
sacrifici timpul pentru bani, la început, și dacă construiești cum trebuie, vei putea să sacrifici banii pentru timp, până
nu e prea târziu, fără să îți dorești neapărat să faci milioane sau miliarde.

Aș da tot ce am acum să mă întorc înapoi la 17 ani și să reiau parcursul început atunci, în afaceri (flipping de haine,
dar se făceau bani frumoși), și să continui pe drumul ăsta, pentru că îmi aducea satisfacție constant. 17 ani mai
târziu, probabil că ce aș fi construit în jurul meu ar fi fost imens, și timpul meu acum era nelimitat, să îl aloc când
vreau în ce vreau, fără să îmi lipsească ceva.

Nu am de unde să știu, mă descurc cu ce am acum, în prezent, și dezvolt pentru viitor. Însă, la fel ca în exemplul cu
Andrei și psihologia bitcoinerului, în afară de meseria ta, dusă până în pânzele albe, casa și mașina dorite, familie,
faptul că îți poți permite să călătorești unde vrei și când vrei, faptul că poți mânca orice fel de mâncare, ai siguranță,
și asta o poți face cu 10.000$ lunar, de ce ai vrea să faci 50.000$ lunar, dar să îți ia de două ori mai mult timp, pentru
că trebuie să înveți domenii noi, ca să “diversifici”?

Cu cât complici mai mult relația între timp și bani, cu atât vei pierde mai mult timp. Ah, că poți să ajungi la 50.000$
lunar, și totuși să nu îți ia mai mult timp, pentru că ai renunțat la ce făceai ca să poți scala, și totuși poți sta în
continuare cu familia, călători, mânca unde vrei, atunci relația dintre timp-bani nu se distruge, e un vis, și nici nu vei
deveni mai nefericit pentru că vrei mai mulți bani, ca să îți cumperi… ce?

Recomand tuturor să își dorească mai mult, și se știe faptul că oricând ai obținut ce îți doreai, o să îți dorești altceva.
E normal. Dar nu afecta timpul tău pe termen lung.
Toată lumea și-ar dori că graficul lor între timp muncit și bani produși, să meargă ca cel de mai sus. Este un
grafic ideal pentru oricine. Să muncești din ce în ce mai puțin, și să câștigi din ce in ce mai mult.

Timpul depus pentru a obține aceeași suma de bani, pe întreg firul vieții tale, trebuie să scadă. Unii i-ar spune
pensionare, dar nici asta nu recomand. Să te pensionezi ca să faci apoi… ce? Să stai doar la soare, să bei cocktail-
uri, să nu faci nimic productiv? O să te înnebunească. Trebuie mereu să ai ceva de făcut, dar un grafic eficient
pentru relația dintre timp și bani este așa:
Faci trading constant între timp și bani, dar timpul va câștiga întotdeauna, deci nu lupta împotriva lui.

Și e foarte important să reții că nimic nu merge în linie dreaptă, ci mai degrabă volatil (la fel ca prețul Bitcoin, hah),
dar volatilitatea , pe o scară logaritmică, exact așa arată: ca o scară. Vin anumite momente în viața ta când trebuie să
scrifici ceva pentru a câștiga timp și/sau bani. În momentul ăla vei stagna o perioadă, va trebui să pui la punct ce ai
de făcut, și apoi să dai drumul la ce ți-ai propus, iar scara să mai înceapă o treaptă de urcare/coborâre în raportul
timp/bani.
 Iter IV: Suveranitate individuală

Nu exista conceptul asta, în vremurile sclaviei. Și sclavia nu e așa departe precum credem, aproape de Imperiul
Roman și mergând mai adânc în istorie. Sclavia, în America de exemplu, s-a terminat acum abia 150 ani. În 1865 mai
exact. Dar la noi în România a continuat mai mult decât anul ăla.

Când am intrat în era digitală, datele personale au devenit și ele o problemă, pentru că erau folosite în exces de
companiile dezvoltate pe internet (aviz scandalul Facebook care a introdus pe piață reglementările GDPR), dar istoric
vorbind, am trecut la o formă din ce în ce mai avansată de suveranitate a individului.

Uite o definiție mai explicită dată de ChatGPT:

“Suveranitatea de sine este ideea conform căreia indivizii au proprietatea și controlul final asupra propriilor vieți,
inclusiv a datelor lor personale, identității și deciziilor. Este credința că fiecare persoană are dreptul de a lua decizii
despre propria viață fără coerție sau interferențe externe.

În contextul tehnologiei digitale și al confidențialității datelor, suveranitatea de sine se referă adesea la ideea conform
căreia indivizii ar trebui să aibă control asupra propriilor date personale și să poată alege modul în care acestea sunt
utilizate sau partajate. Acest lucru poate implica utilizarea unor instrumente precum sisteme decentralizate sau
tehnologie blockchain pentru a asigura că datele se află sub controlul individului, în loc să fie deținute și controlate de
mari corporații sau instituții centralizate.

Suveranitatea de sine este adesea considerată că fiind un aspect fundamental al libertății și autonomiei individuale,
deoarece îi împuternicește pe indivizi să ia decizii pentru ei înșiși și să-și asume responsabilitatea pentru propriile
vieți. Este, de asemenea, văzută că fiind un element cheie al societăților democratice, deoarece le permite indivizilor
să participe pe deplin la societate și să-și facă auzite vocile fără teamă de represiune sau coerciție.”

Nu ai cum să ai suveranitate, fără să ai dreptul la proprietate. Nu ai cum să ai dreptul la proprietate, câtă vreme banii
noștri își pierd valoarea pentru că un grup de oameni controlează după cum vor protocolul monetar (când și cum se
printează bani noi) care mereu soldează în același mod dreptul la proprietate: diluarea.

Dacă statul tău ar vrea să înceapă un război, e clar pentru ce motive (resurse și putere), și ar face-o la modul
democratic, cu adevărat, ar trebui să procedeze astfel:

1. Să supună la vot, iar lumea să voteze în majoritate Da

2. Să taxeze populația pentru a putea alimenteze mașinăria de război cu fonduri și armament
3. Să îi oblige pe bărbații tineri și de vârsta a două să se îndrepte, de bună voie, spre potențiala moarte

Ce om sănătos la cap ar vota DA la oricare din cele 3 lucruri necesare pentru a putea porni un război?

Dar statele nu trebuie să facă asta. Este pur și simplu de ajuns să propună la masa puterii, fără că populația să aibă
ceva de spus, să se aprobe prin câteva voturi, și apoi să printeze câteva zeci de miliarde de dolari, la fel, fără să supună
la vot publicul, și apoi să îi oblige pe bărbații tineri să meargă spre propria moarte.

Toate astea în timp ce statul:

1. A refuzat să supună la vot decizia de război, care este asemănătoare cu deciziile de a schimba președintele,
guvernul, camera deputaților etc., și care aici se practică
2. A printat miliarde, care nu înseamnă altceva decât faptul că a furat de la oamenii care aveau bani puși deoparte, și
astfel le-a diluat averea
3. A obligat tinerii să își semneze sentința

Asta e ultima treaptă din societatea noastră, dacă vrem că societatea să evolueze în următoarea treaptă. Atâta timp
cât Facebook a fost pus la zid pentru că ne-a violat dreptul la proprietate și libertate (suveranitate), văd un lucru mult
mai grav făcut de state, când ne violează în mod înzecit același dreptul.

Statul trebuie să fie mai productiv, să sporească dorința oamenilor de a dezvolta afaceri, să întărească economia
printr-o monedă de schimb care nu este devalorizată la orice greșeală făcută de conducători, și noi vom putea să
dobândim suveranitatea. Nu știu în cât timp se va întâmpla, dar dacă privim istoric, s-a întâmplat din ce în ce mai
mult în ultimele decenii, deci pot doar să sper că va fi cât mai curând.

Orice ar fi, noi începem să avem șansa să plecăm în alte țări, să muncim remote, să investim remote, să beneficiem de
taxe mai mici, să avem un trai mai bun, să nu ne mai fie violate drepturile de bază ale oamenilor pe planeta asta.

Și nu e de ajuns să ne cerem drepturile, trebuie să muncim pentru ele. Și pentru asta trebuie să începem de acum.
 Varianta ta finală…

Până în momentul asta, deja ar trebui să te gândești la mai multe rabbit holes în care să intri, pentru că eu nu am
putut să dezvolt atât cât trebuie fiecare topic, ci am vrut să te fac să îți pui mai multe întrebări despre ce credeai că
știi, ce ți s-a spus până acum, și cum îți evaluai munca, și cum funcționează mașinăria financiară, ca să o folosești in
avantajul tău.

Eu aș reciti ebook-ul ori de câte ori aș avea o nelămurire, și apoi aș încerca să fac pun în practică ce am aflat, mai
departe.

Dacă intri pe Google, să cauți idei dezbătute în ebook, și te uiți la primul site care îți apare, ca să faci fact checking, o
să vezi că Google nu îți da nimic care să te pună pe gânduri. Studii sau cifre, statistici făcute de nu știu cine, nu știu
când, irelevant pentru procesul de invatare, cu adevarat. Nu mă crezi? Zi-mi câți oameni au ajuns de succes stand
pe Google și căutând chestii!?

Plus, în majoritate studiile și statisticile sunt sponsorizate de corporații, fără măcar să facă un disclosure înainte. Deci
mare atenție după cine te iei. Am văzut multe analize făcute superficial de analiști plătiți să spună lucrurile alea.

Cazurile sunt nenumărate. Vaccinul pentru COVID, încălzirea globală, veganism, Bitcoin dăunează, medicamentele
X, Y, Z. În anii ’60, de exemplu, se promova zahărul pentru copii. Deci mare grijă, ce vezi în mass media nu este
altceva decât menținerea dogmelor vechi.

Dacă ebook-ul te-a pus pe gânduri și te-a făcut să te întrebi dacă totuși e mai mult adevăr de săpat în lumea asta,
decât știam anterior, atunci mi-am făcut treaba.

Nu uita că varianta ta finală nu este niciodată finală, ai nevoie să îmbunătățești tot ce faci, constant, pentru că altfel
paradigma care urmează în era digitală te va lăsa irelevant pentru piața de muncă nou formată. Și sincer și pe mine
mă sperie cât de repede se mișcă lucrurile, dar nu vezi nimic din asta în mass media.
 ai citit

Nexum ebook

temă de gândire:

“Nimic nu arde caloriile mai repede decât frigul”

Cristian Chifoi