Harnică!

de Otilia Cazimir

Soarele s-a înălțat

Pe clopotnița din sat…
În ușiță la poiată,
O puicuță cucuiată
Stă c-un cocoșel la sfat:

– Cucurigu, cucurigu!
Uite, vin Floriile
Zmălțuind câmpiile,
Și pământul afânat
Numai bun e de scurmat!

Iese troscot pe răzoare

Ies gângănii mici la soare,
Și-s atâtea grăuncioare
Risipite-n bălării…
Hai cu mine la plimbare, –
Pentru ce nu vrei să vii?

– Cotcodac, cotcodac!
Aș veni, dar ce să fac?
Că stăpâna m-a zorit
Să-i fac ouă de clocit!
Și din ouă străvezii,
O să scot pân’ la Florii
Pui mărunți și aurii:
Grămăgioare moi de puf,
Cu codiță pămătuf,
Cu ochi negri de mărgele,
Cu picioare subțirele
Și la cioc trandafirii…

Și puicuța cea moțată

Dă fuguța pe cerdac
Să vestească-n lumea mare
C-a făcut un ou, – de pare
C-a făcut un cozonac:
Cotcodac!