Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi
Din curtea Manastirii Trei Ierarhi s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea
lui Alexandru Ipsilanti care a prezentat o Proclamatie (28 februarie 1821) in care
afirma obiectivele Eteriei, in lupta de eliberare a popoarelor din Balcani. Din luna iulie
1994, biserica s-a redeschis ca manastire avand viata de obste si slujbe zilnice.
Deasupra usii la intrarea din partea sudica a bisercii se afla pisania ctitorului Vasile
Lupu: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Suh, iata
eu, robul stapanului Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si
inchinator al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Tarii
Moldovei, si cu Doamna noastra Tudosca si cu daruitii de Dumnezeu copii Ioan
Voievod si Maria si Rucsandra, am zididt aceasta sfanta ruga in numele Sfintilor
Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur. Si s-a sfintit
cu mana Arhiepiscopului Varlaam la 7147, mai 6."
Astfel, Vasile Lupu va lua moaştele Sfinte Parascheva din biserica „Sfântul Gheorghe”
din Fanar pentru a le duce în ultima călătorie, pe pământ românesc, la 13 iunie 1941.
De atunci, moaştele au mai fost mutate doar o singură dată, pe 27 decembrie 1888, în
nou zidita Catedrală Mitropolitană din Iaşi.
ȘCOALA ȘI TIPOGRAFIA SFINȚOII TREI IERARHI
În 1640, când ieromonahul Sofronie Poceaţki vine de la Kiev la Iaşi, aduce cu sine şi o
tiparniţă şi meşteri tipografi care să poată lucra la ea, cu toţii instalându-se la „Trei
Ierarhi”. Opera cea mai importantă a tiparniţei de la „Trei Ierarhi” va rămâne, fără
îndoială, Cazania lui Varlaam din 1643, prima carte românească tipărită în Moldova.
În vremea lui Vasile Lupu la Mănăstirea „Trei Ierarhi” s-au mai tipărit încă patru
cărţi (Şapte Taine, Răspunsul la Catehismul calvinesc, Paraclisul Născătoarei de
Dumnezeu şi Pravila lui Vasile Lupu). După domnia lui Vasile Lupu tipăriturile din
Moldova încetează pentru un sfert de veac, fiind reluate abia în anul 1679, cu o
tiparniţă dăruită de Ioachim, Patriarhul Moscovei.