REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

PROTECȚIA DREPTURILOR PACIENȚILOR PRIN

SECRETUL PROFESIONAL – ASPECTE ETICE ȘI
JURIDICE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Coordonator științific,
prof. univ. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

Doctorand,
Ștefan ROȘCA

2020
Teza cuprinde: 166 de pagini, 14 tabele, 62 de figuri și 354 indici de
bibliografie.

Cuprinsul și lista de abrevieri sunt păstrate sub aceeași formă ca în

teza de doctorat.

Cuvinte cheie: protecția drepturilor pacientului, protecția datelor

pacientului, confidențialitate, relația medic-pacient, drepturile
pacientului.
 CUPRINS
LISTĂ DE ABREVIERI IV
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE 1
1.1.Introducere 1
1.2.România 1
1.2.1.Aspecte economice și demografice 2
1.2.2. Starea de sănătate în România 2
CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII 4
2.1. Introducere 4
2.2. Drepturile pacienților. Aspecte istorice 4
2.2.1. Relația medic – pacient 6
2.2.2. Clasificarea drepturilor pacientului 9
2.3. Drepturile pacientului la nivel internațional 10
2.3.1. Drepturile pacientului în Europa de Vest și SUA 10
2.3.2. Drepturile pacientului în țările în curs de dezvoltare 14
2.3.3. Drepturile pacientului în România 15
CAPITOLUL 3. SECRETUL PROFESIONAL ÎN DOMENIUL
MEDICAL 17
3.1. Introducere 17
3.2. Secretul profesional în practica medicală 19
3.2.1. Consimțământul în domeniul medical 21
3.2.2. Obligația păstrării confidențialității și protecția autonomiei 24
3.2.3. Nerespectarea confidențialității. Aspecte etice 26
3.3. Documentele medicale ale pacientului în România 28
CAPITOLUL 4. CADRUL LEGAL AL PĂSTRĂRII
CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN DOMENIUL MEDICAL 30
4.1. Introducere 30

i
 4.2. Importanța cunoștințelor juridice pentru personalul medical 30
4.2.1. Obligațiile etice și legale ale medicilor 32
4.2.2. Obligațiile publice ale medicului și ale personalului din
domeniul medical 33
4.2.3. Răspunderea profesională și malpraxisul în domeniul medical 35
4.3. Efectele regulamentului pentru protecția datelor cu caracter
personal asupra domeniului medical 37
PARTEA PERSONALĂ 41
CAPITOLUL 5. PROTECȚIA DREPTURILOR PACIENȚILOR ȘI
SECRETUL PROFESIONAL. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE
CERCETĂRII 41
CAPITOLUL 6. PROTECȚIA DREPTURILOR PACIENȚILOR ȘI A
DATELOR CU CARACTER PERSONAL. REZULTATELE
STUDIULUI FOCUS GRUP 42
6.1. INTRODUCERE 42
6.2. OBIECTIVELE STUDIULUI 42
6.3. MATERIAL ȘI METODE 42
6.4. REZULTATE 44
6.4.1. Date cantitative 44
6.4.2. Date calitative 45
6.5. DISCUȚII 51
6.6. CONCLUZII 54
CAPITOLUL 7. EVALUAREA PERCEPȚIEI PACIENȚILOR CU
PRIVIRE LA PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI PROTECȚIA
DATELOR CU CARACTER PERSONAL 55
7.1. INTRODUCERE 55
7.2. OBIECTIVELE STUDIULUI 56
7.3. MATERIAL ȘI METODĂ 56
7.4 REZULTATE 57

ii
 7.4.1. Date demografice 57
7.4.2. Perspectiva pacienților cu privire la drepturile pe care le au 61
7.4.3. Perspectiva pacienților cu privire la protecția drepturilor și a
datelor cu caracter personal 66
7.5 DISCUȚII 76
7.6 CONCLUZII 85
CAPITOLUL 8. EVALUAREA PERCEPȚIEI PERSONALULUI
MEDICAL CU PRIVIRE LA PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI
PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL 86
8.1. INTRODUCERE 86
8.2. OBIECTIVELE STUDIULUI 87
8.3. MATERIAL ȘI METODĂ 87
8.4. REZULTATE 88
8.4.1. Date demografice 88
8.4.2. Perspectiva personalului medical cu privire la protecția
drepturilor pacienților 92
8.4.3. Perspectiva personalului medical cu privire la protecția datelor
cu caracter personal 98
8.5. DISCUȚII 111
8.6. CONCLUZII 120
CAPITOLUL 9. CONCLUZII GENERALE 121
CAPITOLUL 10. PERSPECTIVE. ELEMENTE DE ORIGINALITATE
ALE TEZEI 123
CAPITOLUL 11. DIFICULTĂȚI ȘI LIMITE ALE CERCETĂRII 124
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 125
ANEXA I. LISTA ARTICOLELOR PUBLICATE 143

iii
 LISTĂ DE ABREVIERI

CCPA California Consumer Privacy Act

DSP Direcția Sanitară Publică
GDPR Regulamentul General privind Protecția Datelor Personale
HPV Human Papilloma Virus
MS Ministerul Sănătății
OMS Organizația Mondială a Sănătății
PBOR Patients' Bill of Rights
PPACA Patient Protection and Affordable Care Act
PIB Produs intern brut
U.E. Uniunea Europeană
W.M.A. World Medical Association

iv
 ASPECTE GENERALE

Păstrarea secretului profesional este nu numai o datorie etică, ci

și una legală. La nivel internațional, Declarația Universală a Drepturilor
Omului, din 1948, prevede în Articolul XII ”Nimeni nu va fi supus unei
ingerințe arbitrare în privința vieții private, familiei, locuinței sau
corespondenței sale și nici la atacuri asupra onoarei și reputației sale.
Toată lumea are dreptul la proiecție conform legii împotriva unor astfel
de ingerințe sau atacuri” (1). De asemenea, la nivel internațional, Codul
internațional de etică medicală adoptat de Asociația Medicală Mondială
(WMA), în 1949, prevede că un medic respectă dreptul pacienților la
confidențialitate (2).
Relația medic – pacient se bazează pe confidențialitate. Orice
informație pe care un medic o obține trebuie păstrată confidențială.
Confidențialitatea este printre cele mai vechi și cunoscute reguli ale
Bioeticii și datează încă din vremea lui Pitagora și Hippocrate.
Regulamentele le impun celor care dețin informații privilegiate să nu le
dezvăluie altor părți terțe, chiar dacă au nevoie de acea informație, fără
permisiunea pacientului. Necesitatea confidențialității și a vieții private
este justificată prin respectarea autonomiei și a dreptului la viață privată.
În mod similar, conceptul de autonomie și consimțământ informat
influențează înțelegerea și practica confidențialității, exemplificată de
diferența dintre practica confidențialității în bioetica occidentală, pe de o
parte, și practicarea bioeticii în țările în curs de dezvoltare, pe de altă
parte. Deși obligația de confidențialitate este foarte importantă, nu este
absolută (3).
Deși noțiunile de confidențialitate și secret sunt strâns legate, iar
cei doi termeni sunt deseori folosiți în mod interschimbabil.
Secretul profesional a fost fundamentat riguros atunci când
centrul de greutate a fost mutat pe necesitatea și dreptul cetățenilor la
viață privată, fiind, astfel, înlocuit cu noțiunea de confidențialitate.
Această dublă natură a noțiunii de secret profesional îi conferă un drept
și o datorie, în măsura în care, ca drept al pacientului, creează o
obligație specifică pentru profesioniștii în domeniul sănătății. Păstrarea
confidențialității este atât o datorie morală, cât și o datorie profesională
în cazul medicilor (4).
v
 Orice informație pe care o furnizează pacienții la momentul
asistenței medicale în spitale, clinici de specialitate sau cabinete
medicale private, dar și orice alte rezultate privind investigațiile
efectuate în scopuri diagnostice sau terapeutice, este proprietatea lor
exclusivă. Dar acest lucru nu a fost întotdeauna interpretat astfel. Multă
vreme s-a considerat că astfel de informații aparțineau medicului sau
instituției medicale. De altfel, de aici derivă numele de ”înregistrări
medicale” și ”dosare medicale”, utilizate în mod uzual, astăzi (5). De
fapt, angajații din domeniul sănătății și instituțiile medicale sunt singurii
care au acces și care păstrează aceste informații, reflectându-se astfel
necesitatea actualizării modului de gestionare al informațiilor despre
pacienți (6).
Profesioniștii din domeniul sănătății, în contactul lor zilnic cu
pacienții, familiile și personalul auxiliar, se confruntă cu informații pe
care nu le pot dezvălui, dar și cu altele care pot sau chiar vor fi
dezvăluite. Secretul se bazeză pe încredere, siguranță și echitate. Iar
când un furnizor de servicii medicale păstrează sau dezvăluie în mod
necorespunzător o informație secretă, el respectă sau nu echitatea, având
în vedere că informația aparține utilizatorului serviciilor de sănătate
(pacientului). Prin urmare, indiferent de specialitatea medicală este
important să se reflecteze asupra implicațiilor etice ale relației, având în
vedere că pacienților trebuie să li se respecte confidențialitatea
informațiilor obținute în timpul acordării serviciilor de îngrijire
medicală (3).
Datoria etică și legală a profesioniștilor din domeniul sănătății
provine din asigurarea confidențialității informațiilor și dreptulului la o
viață privată, păstrând astfel secretul informațiilor.

vi
 CAPITOLUL 6. PROTECȚIA DREPTURILOR PACIENȚILOR ȘI A
DATELOR CU CARACTER PERSONAL. REZULTATELE STUDIULUI
FOCUS GRUP

6.1. INTRODUCERE
Autonomia pacientului este foarte valoroasă, iar dreptul
pacientului la autodeterminare este asigurat de o obligație
corespunzătoare a medicului de a informa. În ultimii ani, această
obligație, în toate aspectele sale (adică informarea pacientului cu privire
la riscuri și beneficii, despre diagnosticul, despre cursul tratamentului,
despre conformitatea necesară a pacientului și despre costurile de
tratament potențiale) a câștigat o atenție enormă atât juridic, cât și
științific, dar și importanță medico-legală. Astăzi, codurile care
reglementează protecția drepturilor pacienților vizează stabilirea
cerințelor specifice pentru acordul informat al pacienților, inclusiv care
sunt informațiile care trebuie comunicate și cum trebuie comunicate.
Este important de menționat că supra-reglementarea poate afecta relația
dintre pacienți și medici (7).
Nicio activitate desfășurată de furnizorii de servicii medicale nu
se poate desfășura fără prelucrare de date cu caracter personal.
Confidențialitatea datelor este o problemă mare, mai ales că în ultimii
ani, activitatea se bazează tot mai mult pe dispozitive mobile, canale de
social media și ”big data” pentru orice tip de serviciu, inclusiv în
îngrijirea sănătății.
Accesul la informații detaliate privind sănătatea personală este
vital pentru asigurarea diagnosticului adecvat și a tratamentului. De
asemenea, datele personale medicale contribuie la prezicerea
rezultatelor relevante și furnizează informații esențiale pentru prezicerea
probabilității ca un individ să dezvolte o afecțiune gravă. Este important
de precizat că, în ceea ce privește cercetarea, sunt utilizate doar datele
relevante și sunt sau ar trebui să fie utilizate măsuri de securitate
adecvate. Noul regulament de protecție a datelor nu face decât să
sporească gradul de conștientizare al problemei și oferă un standard la
care se aliniază marea majoritate a furnizorilor de servicii medicale (8).

1
 În fața unei evoluții tehnologice tot mai rapide, a accesului
pacientului la informații, furnizorii de servicii medicale trebuie să fie
pregătiți în ceea ce privește drepturile pacienților, dar și a importanței
respectării confidențialității și a protecției datelor cu caracter personal.
6.2. MATERIAL ȘI METODE
În cadrul acestei etape, am utilizat metoda de cercetare ”focus
grup”. Participanții au fost contactați prin e-mail. Persoanele interesate
au putut accesa un link trimis pe e-mail către o pagină de înscriere
anonimă. Optsprezece medici s-au înscris inițial online; totuși, patru nu
au participat la focus grup.
Întâlnirea grupului a avut loc pe 3 octombrie 2018 și a durat
aproximativ 50 de minute.
Caracteristicile demografice, inclusiv pregătirea, sexul și
experiența, au fost colectate la începutul întâlnirii, iar participanților li s-
au adresat nouă întrebări pentru a genera discuții. Grupul de studiu a
fost constituit din 14 medici (rezidenți, specialiști, primari). Întâlnirea s-
a desfășurat la sediul Galmedmun, Galați.
Prin această analiză, încearcăm să stabilim importanța
cunoașterii drepturilor pacienților și a codurilor de deontologie și
profesionale necesare unei bune desfășurări a activității, precum și a
gradului de informare în ceea ce privește schimbările legislative din
domeniu.
Datele colectate pentru acest studiu, au fost ținute confidențiale
și s-au prelucrat cu acordul participanților.
6.3. REZULTATE
Datele calitative au relevat aspecte importante din practica
clinică în ceea ce privește protecția drepturilor pacienților și protecția
datelor cu caracter personal. Acestea variază de la platformele de
comunicare și conținut la frecvență, formatul și tonul de comunicare.
6.3.1. Date cantitative
Numărul de medici, care au fost incluși pentru focus grup este de
14. În funcție de criteriile vârstă, sex, grad specializare, experiență
distribuția participanților la studiu este sintetizată în TABEL 6. I.
2
TABEL 6. I Caracteristicile grupului inclus în studiu
Între 30 și 39 Între 40 și Peste 49
Sub 29 ani TOTAL
ani 49 ani ani
Vârsta 4 3 2 5 14
(28.57%) (21.43%) (14.29%) (35.71%) (100.00%)
Mai puțin de 5 ani Între 5 și 10 ani Mai mult de 10 TOTAL
ani
Vechime 4 4 10 14
(28.57%) (28.57%) (71.43%) (100.00%)
Ultimul Universitar Postuniversitar Doctorand Doctorat TOTAL
ciclu de
2 5 4 3 14
studii (14.29%) (35.71%) (28.57%) (21,43%) (100.00%)
absolvite

6.3.2. Date calitative

Interviul, care a stat la baza realizării focus grupului, a conținut
12 întrebări.
ASPECTE GENERALE PRIVIND SECRETUL PROFESIONAL
ȘI DREPTURILE PACIENȚILOR
În general, participanții consideră că, în România, se păstrează
secretul profesional, dar pacienții nu își cunosc întotdeauna drepturile.
Aspect explicat prin lipsa de educație, lipsa programelor de informare a
pacienților, menționate de majoritatea medicilor intervievați. De la
începutul discuției cu privire la secretul profesional și confidențialitate,
am constat că majoritatea participanților diferențiază greu nuanțele
dintre acești doi termeni, deși menționează că le sunt extrem de
familiari. În opinia unora dintre participanți, ar trebui să existe informări
periodice ale medicilor cu privire la secretul profesional și
confidențialitate. Un alt factor, care influențează activitatea clinică, este
faptul că mediatizarea excesivă a unor cazuri au impact social
semnificativ și duce la slăbirea încrederii pacienților în serviciile
medicale, mai ales că de puține ori, faptele sunt prezentate și din
perspectiva furnizorilor de servicii medicale. Marea majoritate a
participanților la focus grup au informații generale despre secretul
profesional de la cursurile de Etică și Deontologie din facultate, dar
niciunul nu a mai participat la vreun fel de informare pe acest subiect,

3
ulterior. În cadrul sistemului medical, există aceleași probleme pe care
le întâlnim în marea majoritate a instituțiilor publice: nu au resurse
financiare pentru a instrui angajații sau pentru a beneficia de sfaturile și
experiența unui consultant pentru a ușura activitatea medicilor.
ASPECTE ETICE ALE CONFIDENȚIALITĂȚII
INFORMAȚIILOR PACIENȚILOR
În general, cei mai mulți dintre medici tind să considere că
prevederile legale asigura baza necesară păstrării confidențialității
informațiilor pacienților. Știu că medicii au datoria etică și legală pentru
a păstra și proteja informațiile personale ale pacienților, iar schimbul
adecvat de informații este o parte esențială pentru furnizarea unei
îngrijiri sigure și eficiente. Aceștia mai menționează că pacienții se pun
în pericol atunci când nu asigură toate informațiile medicului. Unii
medici consideră că unele informații, cu privire la confidențialitate și
care cu siguranță sunt importante, mai ales, din punct de vedere etic,
sunt greu accesibile și limbajul utilizat nu este accesibil publicului larg.
De asemenea, aceștia consideră că informațiile în mediul online despre
acest subiect nu sunt foarte diverse, motiv pentru care nici pacienții, dar
nici medicii nu se pot informa cu ușurință. Majoritatea participanților
consideră că, în măsura în care au nevoie de informații pe aceste teme,
ar reuși să le găsească, dar, ce cele mai multe ori, din cauza lipsei
timpului, nu o fac. Alți medici susțin că nu sunt suficient de informați
pentru că specificul activității lor nu le permite să se documenteze
frecvent cu privire la asemenea subiecte, prin urmare, se informează
doar atunci când întâmpină o problemă. Concluzionând, cel mai
frecvent, gradul de informare al medicilor este dependent de
comunicarea autorităților responsabile, dar și de interesul acestora.
UTILIZAREA TEHNOLOGIEI PENTRU PĂSTRAREA
CONFIDENȚIALITĂȚII ȘI PROTECȚIEI DATELOR
PACIENȚILOR
Toți medicii folosesc în comunicarea cu pacienții adresele de
email și telefoanele persoanele. Niciunul nu s-a gândit până acum la ce
riscuri expune pacientul în ceea ce privește confidențialitatea datelor
transmise. Niciunul dintre medici nu s-a gândit că, atunci când poartă o

4
conversație cu un pacient, ar trebui să plece din salon pentru a evita
riscul ca informațiile transmise să fie auzite de persoane neautorizate.
Unii dintre medici consideră că ar fi necesar să se organizeze cursuri
care să le asigure pregătirea necesară pentru utilizarea optimă și sigură a
tehnologiei. Participanții utilizează frecvent în activitatea pe care o
desfășoară conturile de social media. Mare majoritate dețin cont pe
platforma Facebook. Tehnologia actuală le-a ușurat mult munca, dar,
totuși, aceeași tehnologie creează multe vulnerabilități și poate duce la
încălcarea confidențialității datelor pacienților. Comunicarea electronică
este preferată pentru că salvează timpul. Dar când vine vorba despre
informațiile clinice despre starea unui pacient, mai ales cele transmise
de un pacient, medicii preferă să îi vadă în consultație.
6.4. DISCUȚII
Departe de a fi un privilegiu al medicilor, secretul profesional
este o obligație adoptată de comunitatea medicală pentru a respecta
dreptul la viața privată al pacienților. Constatările din aceste focus grup
au implicații legate de comunicare, de felul în care medicii
interacționează cu specialiștii în domeniul sănătății și managementul
spitalului, începând de la modul în care medicii se informează despre
subiectele aduse în discuție.
Unul dintre principiile tradiționale ale eticii medicale este
confidențialitatea medicală. Preocuparea sa majoră este protejarea
interesului pacientului în cadrul relației medic – pacient. Conform
acestui principiu, informațiile pe care medicii le află despre pacienții
lor, în cursul practicii lor profesionale, nu ar trebui să fie dezvăluite
terților (9). Evoluția tehnologică are implicații majore asupra activității
clinice de astăzi. Înțelegerea utilizării tehnologiei în mod optim, dar
ținând cont de măsurile de securitate necesare specificului activității,
precum și punctele forte și limitările acestor platforme, poate ușura
muncă de zi cu zi a medicilor și poate îmbunătăți și eficientiza
comunicarea cu pacienții.
Gestionarea informațiilor electronice privind sănătatea prezintă
provocări unice pentru respectarea reglementărilor, din considerente
etice și, în cele din urmă, pentru calitatea îngrijirii. Pe măsură ce
sistemul electronic de înregistrări a datelor medicale se extinde și se
5
colectează tot mai multe date, provocarea pentru organizațiile care oferă
asistență medicală se extinde.
6.5. CONCLUZII
1. Regulamentele de protecție a datelor și orice activitate
suplimentară sunt văzute drept birocratice și nu constituie o prioritate
pentru medici.
2. Medicii au tendința de a se informa punctual, atunci când
întâmpină anumite situații în activitatea curentă, și adesea tratează
subiecte sau situații specifice.
3. Majoritatea celor implicați în acest focus grup consideră că
nivelul de informare privind legislația în domeniu este scăzută.
4. Interesul medicilor față de GDPR și protecția drepturilor
pacientului este, teoretic, ridicat.

CAPITOLUL 7. EVALUAREA PERCEPȚIEI PACIENȚILOR CU

PRIVIRE LA PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI PROTECȚIA DATELOR
CU CARACTER PERSONAL

7.1. INTRODUCERE
Drepturile pacientului sunt acele reguli de bază de conduită între
pacienți și cei care asigură serviciile de îngrijire medicală. Un pacient
este orice persoană care a solicitat evaluarea de către un profesionist din
domeniul sănătății. Furnizorii de servicii medicale includ spitale,
personal medical, precum și farmaciști, medici stomatologi sau orice alt
furnizor de dispozitive medicale. Aceasta este o definiție largă, dar
există și alte definiții puțin mai specifice. De exemplu, o altă definiție
este următoarea: drepturile pacienților sunt declarații generale adoptate
de majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății, care privesc
aspecte precum accesul la îngrijire, demnitatea pacientului,
confidențialitatea și consimțământul la tratament (10).
În secolul XXI, conceptele de confidențialitate și secret sunt
adesea considerate interschimbabile. Cu toate acestea, confidențialitatea
este în primul rând o datorie etică și profesională (uneori impusă de
legislație), în timp ce dreptul la viață privată este un concept al

6
legislației moderne. În cadrul medical, confidențialitatea este impusă
medicului într-o relație terapeutică medic – pacient. Datoria de
confidențialitate precede cu aproximativ 2.200 de ani noțiunea de
intimitate (11).
Trebuie menționat că este de datoria Ministerului Sănătății și a
Direcțiilor de Sănătate Publice să informeaze pacienții cu privire la
drepturile lor la confidențialitate și protecția drepturilor și datelor cu
caracter personal.
7.2. MATERIAL ȘI METODĂ
Am realizat un studiu cross-secțional descriptiv pentru a cerceta
percepția pacienților în ceea ce privește protecția și respectarea
drepturilor pacienților, dar și importanța protecției datelor cu caracter
personal ale acestora.
Grupul de studiu a fost constituit din 831 pacienți proveniți din
toate jutețele Moldovei. Respondenții care nu au răspuns integral la
chestionar au fost excluși din studiu.
Toți cei incluși în studiu au fost internați sau au beneficiat de
servicii medicale în ultimele 12 luni.
Datele respondenților, colectate pentru acest studiu, au fost
ținute confidențiale. Acest studiu de cercetare a fost supus analizei și
apoi aprobării de către Comisia de Etică a Universității de Medicină și
Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași.
Datele au fost încărcate şi prelucrate cu ajutorul funcțiilor
statistice din SPSS 20.
Criterii generale de excludere: respondenții care nu au răspuns
integral la chestionar sau cei care au fost internați cu mai mult de 12
luni în urmă relativ la momentul completării chestionarului.
7.3 REZULTATE
Cele 831 de chestionare completate integral au fost trimise de
17,21% pacienți cu o singură problemă medicală cronică sau patologie
care a necesitat perioade lungi de internare, 45,97% pacienți cu mai
mult de două patologii cronice; 30,08% de către pacienți care au avut
probleme minore și 6,74%, respondenți care au în îngrijire membri de
familie care necesită însoțitori. În ceea ce privește grupele de vârstă ale
7
respondenților, acestea au variat foarte mult în rândul acestora, de la
vârsta minimă de 19 ani până la vârsta de 78 de ani.
În urma analizei, am constatat că marea majoritate a
respondenților au beneficiat de servicii medicale în cadrul unui spital
public, și anume: 46.09% (383); 32,37% (269) de servicii medicale în
cadrul unui spital universitar; și, respectiv, 21,54% (179) de servicii
medicale în cadrul unui spital privat.
În continuare, rezultatele obținute vor fi prezentate în funcție de
tipul spitalului în care respondenții au beneficiat de servicii medicale.
Conform rezultatelor, cei mai mulți dintre respondenți (29,85%)
consideră că dreptul la sănătate este garantat prin Legea sănătății, iar cei
mai puțini știu că acest drept este garantat și prin Constituție (9,56%);
iar 23,10% dintre respondenți nu cunosc legislația cu privire la dreptul
de ocrotire a sănătății. 71,24% dintre respondenți au declarat că nu
cunosc/ nu au fost informați cu privire la drepturile pe care le au. De
asemenea, nivelul de educație se corelează semnificativ cu gradul de
informare al pacienților în ceea ce privește drepturile pe care le au.
Dreptul la confidențialitate este recunoscut și garantat de multe
constituții, legi și convenții internaționale. Serviciile medicale oferite
trebuie să respecte secretul profesional și secretul profesional trebuie
respectat în practică prezintă o diferență semnificativă între grupul
pacienților care au beneficiat de servici medicale în spital privat și
grupul pacienților care au beneficiat de servicii medicale în spitalele
publice și universitare în ceea ce privește respectul secretului
profesional în România și nivelul de cunoaștere a drepturilor pacientului
de către personalul medical. Diferența este în favoarea pacienților care
au beneficiat de servicii medicale în spitale private. În ceea ce privește
nivelul informării, respondenții au declarat că au aflat despre
reglementările juridice cu privire la protecția drepturilor pacientului și a
datelor cu caracter personal de la medic și din presă. Dar, unii dintre
pacienți au declarat că nu îi interesează aceste aspecte. După cum am
putut observa, cei mai mulți dintre pacienții informați de medic fac parte
dintre cei care au beneficiat de servicii medicale la un spital privat.
În ceea ce privește nivelul de educație acesta se corelează
semnificativ cu variabila gradul de informare: cu cât pacientul este mai
educat, cu atât crește gradul de informare și acordă o mai multă
8
importanță informațiilor cu privire la protecția drepturilor și a datelor cu
caracter personal.
TABEL 7. I Centralizator cumulativ al opiniei respondenților cu privire
la protecția drepturilor prin secretul profesional și protecția datelor cu
caracter personal
s-au informat din presă despre prevederile legislative cu
29,60% privire la protecția drepturilor pacienților și protecția datelor
cu caracter personal
nu primesc, la internare, informații despre drepturile pe care
le au și despre politica spitalului în ceea ce privește
46,09%
confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal
indiferent de nivelul lor de pregătire
nu știu sau nu au dat importanță felului în care personalul
41,28% medical tratează drepturile, confidențialitatea și protecția
datelor cu caracter personal
consideră că secretul profesional/ confidențialitatea și
securitatea datelor pacienților, dar și protecția drepturilor
24,91%
pacienților sunt mai puțin importante decât tratamentul de
care au nevoie
consideră că în spitalele publice acestea sunt expuse
17,45% riscurilor din cauza resurselor inadecvate de care dispune
spitalul
personalul medical din spitalele publice nu a fost suficient
67,89% informat cu privire la noua lege de protecție a datelor cu
caracter personal
consideră că Ministerul Sănătății nu a făcut eforturi suficiente
70,52% pentru a informa populația în legătură cu legislația referitoare
la protecția datelor cu caracter personal
consideră că au doar parțial control asupra datelor cu caracter
41,28%
personal
sunt îngrijorați în privința utilizării datelor pe care le
70,76%
furnizează furnizorilor de servicii medicale
7.4 DISCUȚII
În ultimii ani, se pune tot mai des problema redefinirii noțiunii
de confidențialitate și secret profesional. Boala, dar și tratamentul sunt
9
profund personale. Cu toate acestea, complexitatea serviciilor medicale
fac din ce în ce mai dificilă asigurarea protecției informațiilor. Din ce în
ce mai mulți profesioniști – medici specialiști, farmaciști, asistenți
medicali, kinetoterapeuți – au acces la informațiile unui pacient. Prin
urmare, menținerea și protecția drepturilor pacienților devine tot mai
dificilă. Protecția drepturilor și datelor pacienților este ocupă un loc
important în definirea relației dintre pacienți și furnizorii de servicii
medicale fie ei medici, farmaciști sau rezidenți, dar și în cercetarea
medicală (12).
O relație confidențială între medic și pacient este esențială
pentru dezvoltarea unui cadru în care schimbul de informații necesare
pentru o îngrijire medicală sănătoasă să se poată desfășura fără niciun
fel de impediment. Numai într-un cadru de încredere un pacient poate să
împărtășească trăirile private și istoria personală, care îi permit
medicului să înțeleagă pe deplin, să diagnosticheze logic și să trateze în
mod corespunzător.
Confidențialitatea pacienților trebuie protejată. Din punct de
vedere istoric, natura privilegiată a comunicărilor dintre medic și
pacient a fost o garanție a vieții private și a drepturilor constituționale
ale pacientului. Deși nu este absolut, privilegiul este protejat de acțiuni
legislative și jurisprudență.
7.5 CONCLUZII
1. Chiar dacă suntem în secolul informației, pacienții nu sunt
suficient de bine informați în ceea ce privește prerogativele legislative
care le protejează drepturile.
2. Pacienții pot fi implicați în procesul de luare a deciziilor
privind confidențialitatea datelor și viața privată, dar nu sunt
responsabili de realizarea acestui deziderat.
3. Furnizorii de servicii medicale trebuie să se asigure că
pacienții sunt corect informați în ceea ce privește drepturile pe care la au
și să găsească căi de comunicare și informare mai bune. Astfel, vor
crește calitatea serviciilor furnizate.
4. Nivelul de educație al pacienților se corelează pozitiv cu
gradul de informare în ceea ce privește protecția drepturilor prin secretul
profesional și a datelor cu caracter personal.
10
 CAPITOLUL 8. EVALUAREA PERCEPȚIEI PERSONALULUI
MEDICAL CU PRIVIRE LA PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI
PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

8.1. INTRODUCERE
Printre drepturile de bază ale omului se găsește, fără îndoială,
dreptul la sănătate. În România, dreptul la sănătate este prevăzut în
Constituție în Articolul 34 (13). Cetățenii trebuie să beneficieze de un
sistem de asistență medicală adecvat și accesibil în mod egal.
Activitatea spitalicească/medicală presupune un set de măsuri sau
activități și proceduri întreprinse în scopul diagnosticului, tratamentului
și reabilitării stării de sănătate a pacienților.
Industria medicală trece prin schimbări majore în ceea ce
privește practica medicală, fiind influențată major de dezvoltarea
tehnologică.
În ultima vreme, s-a pus tot mai mult în discuție controlul redus
pe care-l au pacienții asupra datelor lor medicale. Această pierdere a
controlului influențează autonomia și are impact asupra deciziilor
pacientului cu privire la datele medicale. Pacienții trebuie informați cu
privire la accesibilitatea istoricului lor medical.
Un rol extrem de important în protecția drepturilor pacientului îl
joacă conceptul de autonomie.
Personalul medical (medici și asistente medicale) trebuie să
cunoască procedurile din instituțiile în care își practică meseria, dar nu
doar procedurile medicale și procedurile administrative cu privire la
documentele medicale, ci și pe cele cu privire la consimțământ și
protecția datelor medicale ale pacientului (14).
Personalul medical joacă un rol important și activ în promovarea
drepturilor pacienților și a principiilor protecției datelor acestora și pot
ghida pacientul prin procedurile de consimțământ, dar și în ceea ce
privește furnizarea datelor medicale și respectarea politicii
instituționale.
Personalul medical are o obligație etică, legală și o datorie
contractuală să păstreze confidențialitatea informațiilor pe care le
furnizează un pacient.

11
 8.2. MATERIAL ȘI METODĂ
Grupul de studiu a fost constituit din 1238 de medici și asistene,
care își desfășoară activitatea în spitale și clinici (cabinete medicale
individuale, spitale publice, spitale universitare, spitale private) din
Moldova.
Datele respondenților, colectate pentru acest studiu, au fost
ținute confidențiale. Răspunsurile respondenților au fost colectate
online, utilizând un chestionar de tip SurveyMonkey. Datele au fost
centralizate într-o bază de date SPSS 20.0 și prelucrate cu funcțiile
statistice la care acestea se pretează, la pragul de semnificație de 95%.
8.3. REZULTATE
1238 de respondenți au răspuns integral la chestionarul aplicat
online. Am fost preocupați să aflăm care este distribuția respondenților
în funcție de sex, grupa de vârstă, nivelul de școlarizare. În ceea ce
privește distribuția pe grupe de vârstă a respondenților, aceștia prezintă
o distribuție variată.
Pentru a putea discuta despre protecția drepturilor pacientului
trebuie ca personalul medical să cunoască aceste drepturi și prevederile
legale cu privire la aceastea. Prin urmare, în urma analizei statistice,
37,16% dintre asistentele medicale declară că știu de existența legislației
cu privire la secretul profesional, iar dintre medici, 60,97% declară că
știu de existența legislației cu privire la secretul profesional.
Consimțământul este expresia etică și legală a dreptului la
autonomie al unui pacient. Este ilegal ca personalul medical să asigure
servicii de îngrijire fără a avea consimțământul pacienților, iar în
absența acestuia personalul medical poate fi acuzat de încălcarea
prevederilor legale și a drepturilor pacienților. Un medic poate acorda
servicii medicale fără acordul pacientului numai în caz de urgență
medicală sau în cazul în care pacientul nu are capacitatea de a-și
exprima acordul. Cu toate acestea, dacă pacientul are capacitatea de a-și
exprima acordul, niciun medic nu poate argumenta că tratamentul fără
consimțământ a fost în beneficiul pacientului. Marea majoritate a
medicilor consideră că pacienții trebuie să semneze consimțămânul
pentru orice tratament sau procedură. De asemenea, marea majoritate a

12
respondenților consideră că pacienților le sunt oferite informații corecte
despre starea lor medicală.
Serviciile medicale oferite trebuie să respecte secretul
profesional și secretul profesional trebuie respectat în practică nu
prezintă nicio diferență semnificativă între grupul medicilor care își
desfășoară activitatea într-un spital privat și grupul medicilor care își
desfășoară activitatea în spitalele publice și universitare, de asemenea și
în ceea ce privește respectul secretului profesional în România și nivelul
de cunoaștere a drepturilor pacientului de către personalul medical.
În ultimul an, s-a discutat tot mai mult despre protecția datelor
cu caracter personal și impactul noului regulament de protecție a datelor
cu caracter personal asupra sistemului medical și a activității clinice și
de cercetare din România. Încălcarea confidențialității informațiilor
privind sănătatea poate avea consecințe grave atât pentru furnizorii de
servicii medicale, cât și pentru pacienți. Nu doar pentru că informațiile
despre pacienți includ diverse informații personale, care pot fi utilizate
pentru furtul de identitate, cum ar fi numele, adresa, data nașterii, codul
numeric personal, ci și informații private și personale legate de starea de
sănătate, afecțiuni medicale, consum de alcool sau tutun, comportament
sexual, probleme de sănătate mintală și altele. Pe lângă implicațiile
financiare ale divulgării datelor cu caracter personal, există și alte
implicații care nu sunt puse în discuție frecvent cum ar fi distrugerea
reptuației atât a furnizorului de servicii medicale, cât și a pacienților.
Regulamentul GDPR este conceput pentru a proteja drepturile și
libertățile fundamentale ale persoanelor viziate și abordează prelucrarea
datelor prin prisma evoluției tehnologice și digitale și uniformizează
legile privind protecția datelor la nivelul Uniunii Europene.
În ultimii ani, pentru a crește calitatea serviciilor furnizate, dar și
a managementului instituțiilor s-a pus tot mai mult accent pe crearea de
proceduri. Aceste proceduri sunt inima și sufletul oricărui sistem de
managament al calității al unei instituții. Nerespectarea procedurilor
poate avea impact asupra profitului unei instituții. De altfel, sistemul de
management al calității și al proceselor necesită stabilirea și menținerea
unor metode de planificare, definire și documentare a proceselor din
cadrul unei organizații. În ceea ce privește protecția datelor cu caracter
personal, orice furnizor de servicii medicale este nevoit să întocmească
13
proceduri adecvate pentru protejarea informațiilor. În spitalele publice,
41,34% dintre respondenți declară că există proceduri cu privire la
retragerea consimțământului prelucrării datelor cu caracter personal;
33,04% declară că nu există astfel de proceduri, iar 23,85% că nu știu
dacă există proceduri; în spitalele private, 24,68% dintre respondenți
declară că există proceduri, 49,37% că nu există proceduri, iar 25,95%
că nu știu dacă există proceduri; în spitalele universitare, 5,90% dintre
respondenți declară că au proceduri cu privire la retragerea
consimțământului prelucrării datelor cu caracter personal, 40,17% dintre
respondenți declară că nu au proceduri, respectiv 53,95% dintre
respondenți că nu știu dacă există astfel de procedure. Un aspect extrem
de important pe care îl pune în discuție regulamentul pentru protecția
datelor cu caracter personal este soluționarea solicitărilor de acces.
Furnizorii de servicii medicale au obligația să verifice identitatea
persoanei care face solicitarea de acces. Orice dezvăluire a informațiilor
medicale unor terțe persoane constituie o încălcare a protecției datelor
cu caracter personal. În studiul nostru, 19,47% dintre respondenți
declară că există o astfel de procedură la nivelul instituției în care-și
desfășoară activitatea, 52,67% că nu există o astfel de procedură,
respetiv 27,87% că nu știu dacă există o astfel de procedură. De
asemenea, 10,20% dintre respondenți declară că la nivelul instituției
unde-și desfășoară activitatea există o procedură care să furnizeze
persoanelor fizice datele lor personale într-un format structurat; 70,11%
că nu există, respectiv 19,87% că nu știu de existența unei astfel de
proceduri.
Prin încălcarea securității datelor cu caracter personal înțelegem
orice prelucrare care duce la distrugerea, pierderea, modificarea,
dezvăluirea sau accesul neautorizat la datele cu caracter personal
transmise, stocate sau prelucrate. Cel mai frecvent, în domeniul
medical, astfel de incidente apar în urma unor atacuri cibernetice.
15,11% dintre respondenții din studiul nostru declară că la nivelul
instituției în care își desfășoară activitatea există proceduri cu privire la
notificarea pacienților în cazul unor incidente cu privire la datele cu
caracter personal, 35,22% declară că nu există astfel de proceduri,
respectiv, 49,68% dintre respondenți declară că nu știu dacă există o
astfel de procedură.
14
 Una dintre cele mai sensibile probleme ale sistemului medical
este transferul de date. În studiul nostru, în urma analizei răspunsurilor,
constatăm că în majoritatea spitalelor nu se utilizează niciun fel de
tehnologie pentru efectuarea unui transfer al datelor sensibile în condiții
de siguranță (criptare, pseudonimizare) 32,91% dintre respondenții care
își desfășoară activitatea în spitale private declară că nu utilizează niciun
fel de tehnologie, 29,51% dintre respondenții care își desfășoară
activitatea în spitale publice, respectiv 28,93% dintre cei care își
desfășoară activitatea în spitale universitare; cei mai mulți declară că
”nu știu” dacă la nivel instituțional se utilizează astfel de tehnologii
(60,40% - spital privat; 68,90% - spital public; 67,98% spital
universitar); iar cei mai puțini dintre respondenți declară că știu sau
utilizează tehnologii de criptare/ pseudonimizare a informațiilor atunci
când sunt nevoiți să asigure tranferul datelor unor pacienți, și anume:
6,65% dintre cei care-și desfășoară activitatea în sistemul privat; 1,59%
dintre cei care-și desfășoară activitatea în spitale publice, respectiv
3,09% dintre cei care-și desfășoară activitatea în spitale universitare.
8.5. DISCUȚII
Personalul medical este pe deplin conștient de problemele
sistemului medical și de nevoia de schimbare. Iar, de altfel, noile
tehnologii medicale au schimbat profund toate aspectele acordării de
îngrijiri medicale. Cu alte cuvinte, noile tehnologii includ dezvoltarea
unor echipamente medicale sofisticate, introducerea de noi
medicamente, utilizarea unor proceduri chirurgicale noi și, mai recent,
utilizarea unor sisteme informatice performante. Conform lui Cutler și
Huckman (2003), evoluția tehnologiei pot influența extinderea
tratamentului, substituția tratamentului sau în anumite situații ale
ambelor (15). La nivel global, schimbarea este noua normă pentru
sistemul medical. De fapt, digitalizarea datelor privind sănătatea și a
informațiilor cu privire la pacienți se află într-o schimbare majoră și
fundamentală indiferent de tipul furnizorului de servicii medicale (spital
public sau privat). (16) (17). Medicii și asistentele colaborează
îndeaproape pentru îngrijirea pacienților, dar relațiile profesionale dintre
cele două categorii pot fi diferite în ceea ce privește atitudinea lor față
de îngrijirea pacientului.
15
 În studiu, au fost incluși medici rezidenți, medici specialiști,
asistenți medicali, iar răspunsurile au reflectat gradul de cunoaștere al
fiecărei categorii.
Drepturile legale ale pacienților includ drepturile civile pentru
pacienți și îndatoririle profesioniștilor din domeniul medical. Un bun
profesionist (fie medic, fie asistent medical) are cunoștințe legislative,
dar și capacitatea de a pune în practică normele juridice. Bazele
profesiei medicale sunt valorile, umanitatea și sănătatea, normele
juridice și etica profesională (18).
Iltanen și alții arată că profesioniștii din domeniul sănătății sunt
parțial familiarizați cu drepturile legale ale pacienților. În acest studiu,
cele mai cunoscute drepturi au fost: dreptul la o bună îngrijire, dreptul la
tratament și dreptul la accesul serviciilor medicale și dreptul la
autonomie. Respondenții nu aveau cunoștințe cu privire la dreptul la
informație al pacienților sau confidențialitate (19). Rezultatele studiului
nostru confirmă aceste aspecte: 37,16% dintre asistente vs 60,97%
dintre medici având informații despre existența legislației cu privire la
secretul profesional.
8.6. CONCLUZII
1. Aceste rezultate arată necesitatea educației continue, destinată
profesioniștilor din domeniul medical și pregătirea acestora în ceea ce
privește drepturile legale ale pacienților.
2. Atât Colegiul Medicilor, cât și conducerea spitalelor, ar trebui
să se implice și să ia măsuri să crească gradul de cunoaștere al
personalului medical cu privire la schimbările legislative, care au în
vedere protecția drepturilor și a datelor pacientului.
3. Potrivit rezultatelor, personalul medical reclamă necesitatea
dotărilor cu echipamente tehnice care să le eficientizeze munca.
4. Pentru a asigura un cadru legal și sigur de utilizare a datelor
medicale este esențială identificarea limitărilor soluțiilor actuale și
prevederea unor soluții pentru viitoarele direcții de cercetare.
5. Regulamentul de protecție a datelor asigura protejarea datelor
pacientului într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, permițând în
același timp, utilizarea acestor date atât pentru utilizarea primară, cât și
pentru utilizarea secundară.
16
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. UNESCO, Universal Declaration of Human Rights. Disponibil la:
www.unesdoc. unesco.org. Accesat 23 Ianuarie 2019
2. WMA, WMA International Code of Medical Ethics. Disponibil la:
www.wma.net/policies-post/wma-international-code-of-medical-ethics/.
Accesat 24 Ianuarie 2019.
3. Murat Civaner M. Safety Data, în Encyclopedia of Global Bioethics,
Springer Reference, 2016, pp. 2695 – 2606
4. Rieder P, Louis-Courvoisier M, Huber P. The end of medical
confidentiality? Patients, physicians and the state in history. Med
Humanit. 2016;42(3):149‐154. doi:10.1136/medhum-2015-010773
5. Evans RS. Electronic Health Records: Then, Now, and in the Future.
Yearb Med Inform. 2016; Suppl 1(Suppl 1):S48‐S61. doi:10.15265/IYS-
2016-s006
6. Kim Y, Park H, Kim HG, Kim YO. The Development of Medical Record
Items: a User-centered, Bottom-up Approach. Healthc Inform Res.
2012;18(1):10‐17. doi:10.4258/hir.2012.18.1.10
7. Katzenmeier C. Patients' autonomy and patients' rights.
Bundesgesundheitsbl 2012. 55(9): 1093 – 1099
8. Auffray C, Balling R, Barroso I, et al. Making sense of big data in health
research: Towards an EU action plan [published correction appears in
Genome Med. 2016 Nov 7;8(1):118]. Genome Med. 2016;8(1):71.
doi:10.1186/s13073-016-0323-y
9. Cipi B. Ethical, juridical and historical aspects of medical confidentiality.
JAHR 2012. 3(5): 139 – 147
10. Davis CP, Shiel Jr WC. Patient Rights, 2017 Disponibil
www.emedicinehealth.com/ patient_rights/article_em.htm Accesat 12
Mai 2018
11. Ortiz DR. Privacy, Autonomy and Consent. Harvard Journal of Law &
Public Policy, 1989. 12: 91 – 97
12. Burns ME. Defining the Limits of Confidentiality in the Patient-Physician
Relationship. Virtual Mentor 2012. 14(9): 685 – 687; doi:
10.1001/virtualmentor.2012.14.9.fred1-1209
13. Muraru I, Tănăsescu ES. Constituția României. Comentariu pe articole,
București: C. H. Beck, 2008.
14. Goedert J. HHS privacy guidance just first step down long road. Health
Data Management 2001. 8(8): 6 – 8

17
15. Cutler DM, Huckman RS. Technological development and medical
productivity: the diffusion of angioplasty in New York state. J Health
Econ. 2003; 22(2):187‐217. doi:10.1016/S0167-6296(02) 00125-X
16. Burghard C. Big data and analytics key to accountable care succes,
Framingham: IDC Health Insights, 2012.
17. Fernandes L, O'Connor M, Weaver V. Big data, bigger outcomes:
Healthcare is embracing the big data movement, hoping to revolutionize
HIM by distilling vast collection of data for specific analysis. J AHIMA.
2012;83(10):38‐44
18. ICN, The ICN Code of Ethics for Nurses. International Council of
Nurses, 2006.
19. Iltanen S, Leino-Kilpi H, Puukka P, Suhonen R. Knowledge about
patients' rights among professionals in public health care in Finland.
Scand J Caring Sci. 2012;26(3):436‐448. doi:10.1111/j.1471-
6712.2011.00945.x
20. Esch T, Mejilla R, Anselmo M, Podtschaske B, Delbanco T, Walker J.
Engaging patients through open notes: an evaluation using mixed
methods. BMJ Open. 2016;6(1):e010034. doi:10.1136/bmjopen-2015-
010034
21. Nys H, Goffin T. Mapping national practices and strategies relating to
patients rights, în Cross-border Health Care in the European Union,
WHO, 2011.
22. Druguș D, Oprean C, Azoicăi D. Study on health professionals'
perception of quality of healthcare provided to patients. Rev Med Chir
Soc Med Nat Iasi 2015. 119(2): 517 - 521
23. Popa D, Druguș D, Leașu F, Azoicăi D, Repanovici A, Rogozea LM.
Patients' perceptions of healthcare professionalism-a Romanian
experience. BMC Health Serv Res 2017. 17(1): 463
24. Vlădescu C, Astărăstoae V, Scîntee G. A health system focused on
citizen’s needs. romania situation analysis (I). Romanian Journal of
Bioethics 2015. 8(2): 87 - 97
25. Druguș D, Azoicăi D. Degree of patient satisfaction with health care
performance assesed by marketing surveys. Rev Med Chir Soc Med Nat
Iași 2015. 119(1): 221 – 225
26. Rieder P, Louis-Courvoisier M, Huber P. The end of medical
confidentiality? Patients, physicians and the state in history. Med
Humanit. 2016;42(3):149‐154. doi:10.1136/medhum-2015-010773
27. Woolley JP. How Data Are Transforming the Landscape of Biomedical
Ethics: The Need for ELSI Metadata on Consent, în The Ethics of

18
 Biomedical Big Data, Springer International Publishing Switzerland,
2016, pp. 171 - 221.
28. Kadam RA. Informed consent process: A step further towards making it
meaningful!. Perspect Clin Res. 2017;8(3):107‐112.
doi:10.4103/picr.PICR_147_16
29. Soni H, Grando A, Murcko A, et al. Current State of Electronic Consent
Processes in Behavioral Health: Outcomes from an Observational Study.
AMIA Annu Symp Proc. 2018;2017:1607‐1616.
30. Papoutsi C, Reed JE, Marston C, Lewis R, Majeed A, Bell D. Patient and
public views about the security and privacy of Electronic Health Records
(EHRs) in the UK: results from a mixed methods study. BMC Med Inform
Decis Mak. 2015;15:86. Published 2015 Oct 14. doi:10.1186/s12911-015-
0202-2
31. Saad TC. The history of autonomy in medicine from antiquity to
principlism. Med Health Care Philos. 2018;21(1):125‐137.
doi:10.1007/s11019-017-9781-2
32. Astărăstoae V, Scripcaru G. Bioetica, științele vieții și drepturile omului,
Iași: Polirom, 1999.
33. Peterson JLH. Confidentiality in medicine: how far should doctors
prioritise the confidentiality of the individual they are treating?. Postgrad
Med J. 2018;94(1116):596‐600. doi:10.1136/postgradmedj-2018-136038
34. Ruhl DS, Siegal G. Medical Malpractice Implications of Clinical Practice
Guidelines. Otolaryngol Head Neck Surg. 2017;157(2):175‐177.
doi:10.1177/0194599817707943
35. Ustaran E, Lovells H. European Data Protection Law and Practice,
Portsmouth: IAPP, 2018.
36. Gonçalves-Ferreira D, Sousa M, Bacelar-Silva GM, et al. OpenEHR and
General Data Protection Regulation: Evaluation of Principles and
Requirements. JMIR Med Inform. 2019;7(1):e9845.
doi:10.2196/medinform.9845
37. Wierda E, Eindhoven DC, Schalij MJ, et al. Privacy of patient data in
quality-of-care registries in cardiology and cardiothoracic surgery: the
impact of the new general data protection regulation EU-law. Eur Heart J
Qual Care Clin Outcomes. 2018;4(4):239‐245.
doi:10.1093/ehjqcco/qcy034
38. Chauhan B, George R, Coffin J. Social media and you: what every
physician needs to know. J Med Pract Manage. 2012;28(3):206‐209.
39. Arora S, Yttri J, Nilse W. Privacy and Security in Mobile Health
(mHealth) Research. Alcohol Res. 2014;36(1):143‐151.
19