Universitatea „ Vasile Alecsandri” din Bacău

Specializare:Pedagogia învățământului primar și preșcolar(PIPP)-conversie profesională

Disciplina: Literatura română și literatura pentru copii

Nume și prenume student: Bologa( Vartolomei) Ecaterina

Tema 1- Genul epic- basmul popular

Prâslea cel cel voinic si merele de aur

Basmul este o specie a genului epic, în proza, de mare întindere în care

se narează întamplări fantastice ale unor personaje imaginare, înzestrate cu
puteri supranaturale reprezentând „Binele”, aflate în lupta cu forțele „Răului”
pe care ajung a le birui în cele din urmă.
„Prâslea cel voinic si merele de aur” este o creație populară și aparține
speciei literare a basmului. Textul a fost cules de Petre Ispirescu și publicat în
volumul „Legendele și basmele române”.
Titlul constituie un mijloc de caracterizare directă a personajului
principal , Prâslea , cel mai mic membru al familiei unui împarat , dar și cel mai
viteaz. Numele personajului este pus în raport de coordonare copulativă cu
obiectele care constituie cauza denclanșarii acțiunii : „și merele de aur”.
Tema este lupta dintre Bine si Rău , personajele simbolizează aceste
două tipuri opuse : Prâslea reprezintă Binele și se confruntă cu forțele Răului ,
care au tulburat liniștea și armonia comunitații sale. Victoria protagonistului
are valoare moralizatoare , forțele malefice (cei trei zmei,frații săi, balaurul)
sunt pedepsite , distruse, în timp ce Binele , care restabilește echilibrul , îsi
primește răsplata.
Fiind o operă epică , întămplăriile sunt relatate de către un narator si pot
fi structurate pe momentele subiectului.
În expozițiune sunt fixate coordonate spațio-temporale și personajele
centrale ale basmului.
 Timpul, vag sugerat este precizat cu ajutorul formulei de început
specifică basmului „A fost odată ca niciodată”, cu rol de a introduce
ascultătorul în spațiul fantastic al narațiunii.
Acțiunea are ritm dinamic, alert, urmând a se desfașura pe două planuri:
unul real reprezentat de împărăția tatălui, iar unul imaginar, al zmeilor. Dacă
împărătia lui Prâslea este organizată și arată ca un spațiu obișnuit, cunoscut,
„tărâmul celălalt” este unul imaginar, fantastic, unde zmeii aruncă buzduganul
cale „de mai multe conace”, un corb vorbitor îl ajută pe eroul central să îl
învingă pe cel mai puternic dintre zmei, iar o zgripțuroaica căreia îi salvează
puii de un balaur îl ajută să revină pe pământ.
Intriga ,anunțată foarte repede, este ilustrată de furtul repetat al
merelor de aur din grădina împăratului și de imposibilitatea de a prinde hoțul
deși își încercaseră puterile toți voinicii împarației.
Desfășurarea acțiunii prezintă hotărârea lui Prâslea de a prinde pe cei
care furau merele și peripețiile prin care trece acesta în atingerea scopului
propus: ajunge pe tărâmul celălalt, biruie pe cei trei zmei, locuitori ai
pământului, salvează trei fete de împarat care fuseseră răpite.
Punctul culminant este reprezentat de momentul critic prin care trece
Prâslea si de încercarea acestuia de a reveni pe pământ. Datorită bunătății de
care dă dovadă reușește să se întoarcă acasă cu ajutorul unei zgripțuroaice
căreia îi salvase puii de răutatea unui balaur.
Deznodământul basmului este unul fericit pentru eroul principal specific
basmului. Prâslea își demască frații , se căsătorește cu fata cea mică de
împărat, moștenind averea tatălui său, și , ca o nouă dovadă de generozitate,
lasă pedepsirea frațiilor pe seama divinitații.
Din punct de vedere structural , textul respectă caracteristicile basmului,
având o formulă inițială specifică „A fost odata ca niciodată”, care ilustrează
intrarea într-o lume imaginară, formule mediene (de mijloc) care anunță
continuarea acțiunii „si se luptă se luptă , zi de vară până seară”și o formulă
finală care are rolul de a-i scoate pe cititor /ascultător din lumea fantastică „si
încălecai pe-o șa si v-o spusei dumneavoastră așa”.
Personajele aparțin lumii fabuloase a basmului: unele sunt imaginare
(zmeii, balaurul, zgripțuroaica), altele sun înzestrate cu puteri supranaturale
(Prâslea , corbul).
 Nivelul morfo-sintactic este reprezentarea ca în orice basm popular de
elemente de oralitate ca folosirea perfectului simplu ca timp al relatării :„îi fu
frică”, „îl văzu”, „întrebă ”, „luară”.
La nivel morfologic întâlnim elemente de oralitate ca interjecții
„ah”,deh”, vocative „corbule,corbule”,„Frumușica mea !” și imperative „ia
seu din unghiile tale și pune peste mine”, poruncește ,rogu-te argintarului”,etc.
La nivel sintactic se observă ordinea neobișnuită a cuvintelor în
enunțuri: „cu mare mirare vazu”, „scoase paloșul Prâslea” ,„rogu-te, o
încercare voi face și eu”, adevăr grăiește gura mea”, „nepovestita fu mirarea
tatălui meu”.
Din punct de vedere al nivelului lexico-semantic, cuvintele și
expresiile utilizate în realizarea textului apartin registrului popular:„merinde”,
„lighioane”, „luându-si-inima-n dinți”, „a o sfecli”.
Nivelul figurilor de stil este reprezentat de procedee artistice specifice
literaturii populare cu rol în atribuirea de însușire supraomenești personajelor
basmului: personificarea „un corb însă,le tot da ocol crocănind. Văzându-l
zmeul îi zise : Corbule, corbule! ia acu în unghiile tale si pune peste mine [….]”
și hiperbola „buzduganul , izbind în ușă și în masa, se puse în cui”.

Epitetul „piroteală , moleșitoare”;„ușor fâsâit”;„preafăcută mâhnire”,„luminată

față” ,„inimă (…)înduioșată”;metafora„ N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi?”;
„cănd fu pe la nămiezi, se făcură amândoi două focuri și așa se băteau”; „Fata,
cu văzu furca, îi trecu un fior ars prin inimă” și inversiuneaa „cei mai aleși
ostași ”; „un ușor fâsâit”, „Niciodată n-a simțit împăratul o mai mare bucurie”;
cu mare mirare văzu: „ Cum ai vrut venit-ai”, „Adevăr grăiește gura mea” , au
rolul de a da expresivitate operei literare , iar enumerația „el dete o săgeată,
dete două și când dete cu o a treia un geamăt ieși de lăngă pom[….]”,
„pământul,florile, copacii, lighioane astfel făptuite erau p-acolo”; și repetiția
„el dete o săgeată, dete șin când dete cu a treia”, au rolul de a dinamiza
actiunea textului.
Toate aceste particularitați ale textului susțin apartenența operei
„Prâslea cel voinic și merele de aur” la specia basm.

În contemporaneitate,valorile culturale, comportamentele, relaţiile dintr 
oameni  se înnoiesc, se modelează, se completează, se şterg ori îmbogățesc
concepte etice tradiţionale. Basmul, prin forma şi tonul lui familiar, lipsit de
emfază, îi captivează pe ascultători, și face să simtă exact ce se potriveşte cu
viaţa lor reală, trag învăţături , creează asocieri care îi ajută să-şi dezlege
nedumeririle.
Am abordat acest subiect foarte puţin dezbătut în literatura de
specialitate, fiind puţin reprezentat prin exemple la toate nivelele: preşcolar,
şcolar, liceal, deşi din cele mai vechi timpuri , basmul a încântat copilăria
atâtor generaţii. Asimilarea unor reguli sau norme morale se poate lesne
realiza prin intermediul basmului, al povestirilor şi poveştilor. Modelele
oferite prin intermediul personajelor îndrăgite de copii vor ghida nu numai
imaginaţia copiilor, ci şi comportamentul lor moral. Educaţia morală prin basm
a copiilor este nu numai posibilă ci şi necesară .
Moravuri şi năravuri, temperamente şi caractere,sentiment
e de iubire şi ură, conflicte sociale, ei le percep din atmosfera basmului.
Copiilor le este oferită o formă accesibil de cunoaştere a oamenilor,care-i
poate ajuta foarte mult să-şi dezvolte sentimentul dreptăţii şi al nedreptăţii.
Este bine cunoscut faptul că îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe
copii şi răspunde visului şi imaginaţiei lor atât de active. Cine priveşte un basm
doar ca pe un produs subiectiv al fanteziei , bun doar pentru adormit copiii sau
să le umple timpul, nu va putea crea niciodată acea atmosferă de care are
nevoie ca să poată respira sufleteşte. Copii iubesc şi ascultă cu plăcere
basmele pentru că ele răspund necesităţii de a şti, de a cunoaşte,de a înţelege
cum se împlinesc năzuinţele spre mai bun, spre frumos. Arhitectura rigidă a
basmului prin împărţirea personajelor în două grupe distincte, totdeauna în
luptă, pune în evidenţă principul său etic: victoria inevitabilă a binelui asupra
răului. Acest principiu moral i-a hărăzit o viaţă eternă.

Literatura poate juca un rol deosebit în procesul educării copiilor în

spiritul binelui, adevărului şi dreptăţii în formarea unor atitudini pozitive cum
sunt cinstea, curajul, spiritul de sacrificiul,demnitatea, atitudinea înaintată  faţă
de muncă,în conturarea şi cultivarea patrimoniului. Literatura Pentru copii nu 
este ceva rupt de literatura generală, nici nu este destinată numai copiilor,din
contră, ea face parte integrantă din aceasta şi,când este literatură bună este
citită cu plăcere la toate vârstele.
 Literatura pentru copii este arta a cuvântului, pentru că ne înfăţişează
viaţa prin imagini artistice. Ea nu copiază viaţa, ci o recrează cu ajutorul
fanteziei. Cine scrie pentru copii, înseamnă a scrie ca pentru oameni mari.

Bibliografie

Raluca Scarlat Iancu„ Literatura română,analiza textelor literare” Editura

Aula ,Colectia „Didactica ”2005.