Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice

• Centralele nuclearo-electrice asigură cu puțin peste 10% din electricitatea mondială şi se bazează
pe reacţia de fisiune nucleară în care combustibilul principal este uraniul.
• Uraniul se găsește sub forma a trei izotopi: U234 (este nerecuperabil), U238 şi U235 care
interesează din punct de vedere energetic. Acest izotop se găsește în cantitate redusă, având o
concentraţie naturală de 0,7%. De aceea, este necesară o mărire a concentraţiei, în uzine de
îmbogăţire, până la 3%. Asemenea tehnologii sunt foarte costisitoare şi se găsesc doar în câteva
ţări (SUA, Franţa, Marea Britanie, Federaţia Rusă etc.) care sunt şi puteri nucleare militare.
• Un zăcământ de uraniu este considerat rentabil dacă are o concentraţie de 0,1% dioxid de uraniu.
La această concentraţie, dintr-o tonă de minereu se pot recupera circa 7 g de U235. Puterea
energetică este foarte mare: un gram de uraniu eliberează o cantitate de energie de trei ori mai
mare faţă de un gram de carbon, ceea ce oferă avantajul amplasării centralelor la distanţe foarte
mari de sursa de combustibil. Alte avantaje sunt date de randamentul ridicat, ritmicitate în
funcţionare și posibilitatea de a folosi apa încălzită în circuitul de răcire pentru necesităţile
industriale sau casnice.
• Rezerve:
• Australia este cea mai mare deţinătore de rezerve sigure. Prima mină de uraniu a fost Radium
Hill, din sudul Australiei care a funcţionat între anii 1954-1962. Au urmat, apoi, noi deschideri de
exploatări; de remarcat că toată producţia este destinată exportului, Australia neavând centrale
nucleare.
• Kazahstan - dispune de patru câmpuri uranifere: la vest de Almaty, altul aproape de Marea
Caspică, iar celelalte două în nordul şi estul ţării.
• Canada - celebrele exploatări de la Port Radium şi Blind River au fost închise, astfel că principalele
exploatări se găsesc în nordul provinciei Saskatchewan.
• Africa de Sud - exploatările sunt destul de vechi datorită asocierii cu minereuri de aur şi cu
diamante. Cea mai importantă zonă de extracţie este Vaal River.
• Namibia - exploatările în carieră din Munţii Rössing.
• Brazilia - are o producţie modestă generată de exploatările din statele Bahia, Ceara, Minas
Gerais.
• Federaţia Rusă - exploatează uraniul din 1944 şi dispune de perimetre uranifere atât în partea
europeană, cât şi în cea asiatică, cele mai importante fiind Trans-Ural şi Siberia de Vest.
• S.U.A. - zăcăminte in statele Wyoming, Utah, Nebraska, Colorado.
• Niger - principale zone de extracţie în partea central-nordică a ţării.
• Alte ţări deţinătoare şi producătoare de uraniu sunt: Ucraina, Cehia, Germania, Spania, Franţa,
Portugalia, India, România.
• Reactoare:
• În 2022: 439 de reactoare în funcțiune la nivel mondial.
• în Asia sunt cele mai multe reactoare în curs de construire.
• În ultimii ani se înregistrează o creştere accentuată a numărului de reactoare în China.
• Cele mai multe reactoare funcționale sunt în: SUA (92 reactoare), Franţa (56 reactoare), China (54
reactoare), Rusia (37 reactoare) și Japonia (33 reactoare).
• S-a trecut la prelungirea duratei de funcţionare a centralelor nucleare, care în mod obişnuit este
de 40 ani, la 60 ani (S.U.A.) şi chiar la 70 ani (Japonia).
• Accidentele petrecute de-a lungul timpului și opoziţia populaţiei au determinat unele state să
renunţe la construirea de noi reactoare.