Femeie esti dezlegata de neputinta ta!

 (Luca XIII, 12)

În Sfânta Evanghelie de astăzi putem vedea cum Mântuitorul Iisus Hristos învăţa
poporul într-o zi de sâmbătă.
Locul în care se petrec evenimentele relatate în textul biblic este sinagoga, spaţiu ales
în mod special pentru că aici se adunau evreii la rugăciune. Veneau locuitorii unui oraş
sau ai unui sat cu bolnavii lor, Mântuitorul întâlnindu-Se cu compatrioţii Săi.
Contextul religios Îi permitea să vorbească mai bine despre unele subiecte sensibile din
societatea iudaică de atunci. Martorii la aceste evenimente petrecute în sinagogă erau
numeroşi şi atenţi, de aceea minunile făcute în zi de sabat au fost consemnate în număr
destul de mare în paginile Scripturii.
Textul Evangheliei ne spune că într-o astfel de zi Mântuitorul Iisus vindecă o femeie
care „avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi era gârbovă, de nu putea să se
ridice în sus nicidecum“ (Luca 13, 11). Şi de această dată vindecarea se face prin cuvinte
simple: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta“, după care Îşi pune mâinile asupra ei,
trupul i se îndreaptă şi a început să-L slăvească pe Dumnezeu (Luca 13, 13).
„Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă“
După vindecare observăm atitudinea mai-marelui sinagogii, care nu îndrăzneau să-L
atace direct pe Iisus, ci o faceau în mod indirect, mustrând mulţimea, care venea să se
vindece sâmbăta (Luca 13,14). Întâmplarea nu este singulară, de mai multe ori
Mântuitorul Iisus a fost atacat de conducătorii spirituali ai iudeilor din acelaşi motiv.
NOI NU suntem certati de ADVENTISTI ca nu cinstim SAMBATA???----noi cinstim
fiecare zi dar mai cu SEAMA cinstim ziua INVIERII care este duminica
„Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei“
Cine Îl are pe Hristos trăieşte experienţa libertăţii
Astăzi, multe cugete sunt strâmbe, pline de compromisuri, mulţi oameni ajung să aibă
reputaţia pătată, se discreditează prin fapte, cuvinte, atitudini. Nu este atât de simplu să
rămânem drepţi, să ne păstrăm demnitatea.
Omul a fost creat liber, adică stăpân pe voinţa proprie, nefiind supus nici unei
necesităţi. Libertatea este una dintre însuşirile firii dumnezeieşti şi, creându-l pe om
după chipul Său, Dumnezeu a pus în el această însuşire.
SI VA DAU un exemplu....orice masina puternica a fost conceputa sa mearga cu o
viteza maxima....si poti atinge viteza respectiva dar nu esti obligat sa ajungi la aceea
viteza vre-odata....IMPORTANT este sa ajungi acolo UNDE ITI doresti...la
destinatie....asa este si omul...Dumnezeu i-a dat omului totul...depinde cum se poate folosi
de toate acestea pentru a dobandi CERUL nu te va intreba nimeni cat de repede ai reusit
ci se va bucura daca vei ajunge acolo!!!
1Noi suntem datori sa traim pe pamant dar sa avem fruntea sus si ochii atintiti spre
cerul == funia de iarba, musuroiul de furnici
Pacatul este pricina tuturor relelor si a suferintelor de pe fata pamantului. De aceea
pana cand nu ne intoarcem la Dumnezeu cu toata inima noastra, cu sinceritate, suntem
cazuti in blestemul dumnezeiesc, caci iata ce zice proorocul Maleahi: "Sunteti blestemati;
intoarceti-va la Mine si Ma voi intoarce si Eu la voi, zice Domnul!
 Sfanta Evanghelie de astazi ne spune ca atunci cand a vindecat Domnul Hristos
aceasta femeie garbova, toata lumea se mira si se bucura de fapta aceasta minunata a
Mantuitorului si de binele facut acestei femei bolnave.
Dar mai marele sinagogii si ceilalti farisei nu s-au bucurat, ci au strigat cu glas mare:
"Sase zile sunt in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati, nu
in ziua sambetei!. 
"Fatarnicilor a raspuns Domnul fiecare dintre voi nu dezleaga oare, sambata, boul
sau sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape?
Vedeti viermele acesta al invidiei rodea sufletul mai marelui sinagogii. Toti se bucurau
doar evreii erau clevetitorii dar Hristos i-a certat zicandu-le, "fatarnicilor.
"Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu
ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă." (părintele Kailistos Ware)
Pacatul acesta al invidiei este grozav de mare, caci din cauza lui s-a facut razvratire si
razboi in cer, s-a tulburat pacea fericita pe care o aveau ingerii intre ei si a cazut Lucifer
in adancimea iadului cu ceata lui.  HRISTOS cauta la sufletul omului care cere si daca
cererea lui este cu staruinta din inima curata plina de dragoste pentru aproapele si
Dumnezeu, indiferent cat de imposibil ni s-ar putea de implinit cererea noastra...LA
DUMNEZEU va fi cu putinta!!!
Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-şi
laude băieţii. Cea de-a treia însă, nu spunea nimic, cu toate că avea şi ea un băiat de care nu s-
ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă şi au plecat împreună înapoi,
spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă. - Ia uite-1 pe-al
meu, a zis prima femeie. E aşa de puternic. - Dar al meu, zise şi a doua, e priceput la toate.
Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei, văzându-şi mama, s-
a grăbit să vină şi să ia el găleata. Ceilalţi doi băieţi au început să râdă şi au rămas să se joace
mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu
feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele...

"Învaţă-te, fiule, să fii totdeauna simplu şi fără răutate! " (Sfântul Efrem Sirul)

Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios îl iubeşte pe
Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul
cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura! "În fapte se
arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există. " (Sfântul Simeon Noul Teolog )

Se povesteşte că un bărbat şi femeia sa au venit la un preot să-i ceară sfat femeia îşi acuza
omul că este prea risipitor, în timp ce bărbatul o mustra pe nevastă că este prea zgârcită.
Uitându-se la ei, preotul le-a arătat deschisă şi i-a întrebat: - Dacă mâna mea ar fi mereu astfel,
mi-ar mai fi ea la fel de bună? - Nu, părinte! Preotul a strâns atunci puternic pumnul şi,
ţinându-1 aşa, i-a întrebat: - Dar dacă mâna mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor? -
Bineînţeles că nu, părinte. - E, atunci mai gândiţi- vă la asta şi o să vedeţi care are dreptate!
"Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător. Nici prea mult, nici prea puţin!" (Avva
Moise )