PREDICA LA BUNA VESTIRE

”Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei din veac, Fiul lui Dumnezeu fiul
Fecioarei se face.” Începutul troparului arată întregul conținut al sărbătorii de astăzi. Acest cuvânt astăzi, pe
care îl repetăm de fiecare dată, sugerează un prezent continuu, arată că și astăzi și oricând poate fi începutul
mântuirii noastre. În anumite condiții. Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei din veac. Este
vorba despre o taină, este vorba despre un mister evenimentul pe care îl prăznuim astăzi. Care este taina? Fiul
lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face. Asta înseamnă că Fiul lui Dumnezeu cel veșnic intră în fluviul timpului
și devine trecător. Fiul lui Dumnezeu cel neîncăput, iată încape într-un loc strâmt, Fiul lui Dumnezeu cel
nemuritor devine muritor ca noi muritorii să devenim nemuritori.
Această taină este istorisită de Sfântul Evanghelist Luca într-un text foarte scurt care s-a citit astăzi din
Sfânta Evanghelie. El știa cele întâmplate pe care le istorisește chiar de la Maica Domnului. El a cunoscut-o
pe Maica Domnului, a pictat chipul Maicii Domnului și cu siguranță ea i-a relatat aceste lucruri. El le
istorisește în câteva cuvinte: Fecioara Maria trecuse de 15 ani, se afla într-o căsuță modestă în Nazaretul
Galileii, cam la 100 de km de Ierusalim, nu se afla într-o sinagogă, ci într-o casă. Și acolo s-a petrecut
minunea și taina. Iată că putem constata că lucrarea lui Dumnezeu nu se face doar într-un loc consacrat. Nu-l
putem limita pe Dumnezeu. El poate să-și arate puterea lui oriunde, în casele noastre, în camerele noastre,
acolo unde suntem acum fiecare dintre noi. Să avem această încredințare că îngerul s-a arătat Fecioarei Maria
într-o cameră de rugăciune. Și acolo i se închină și-i spune: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este
cu tine. Îngerul i se închină acestei Fecioare. Iată de unde începe cinstirea și închinarea la Maica Domnului.
De la îngerul Gavriil trimis de Tatăl ceresc. Începe închinarea cu ”Bucură-te”. Și nu întâmplător a spus acest
cuvânt. Pentru că toată perioada Noului Testament în care suntem și noi acum este perioada bucuriei. Primul
cuvânt pe care Mântuitorul îl spune după Înviere este ”Bucurați-vă!” Iar noi ne adresăm celor care au
beneficiat de Învierea Mântuitorului, celor care au primit mucenicia ne adresăm tot cu cuvântul ”Bucură-te”,
deși erau în suferință. Sfinților Martiri ne adresăm în acatiste și în imne ”Bucură-te”, deși ei au suferit. De
aceea trebuie să ne bucurăm și în acest context de suferință, nu trebuie să ne întristăm. Și spune mai departe:
”Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei”. Iar fetița de 15
ani se îngrijorează, se tulbură chiar. La care arhanghelul Gavriil continuă și-i spune: ”Nu te teme, Maria. Ai
aflat har”. Era un mesaj ceresc atunci.
Noi de ce ne temem? Noi suntem în perioada harului, unde este har nu este teamă. Dar unde este
teamă, nu este har. Așa că noi care suntem sunt har nu trebuie să ne temem. Și spune mai departe îngerul:
”Vei lua în pântece, vei naște Fiu, vei pune numele lui Iisus și acesta va fi Fiul celui Preaînalt.” Și atunci
Fecioara intră într-o stare de confuzie și mirare pentru că era mai presus de firesc, de logică. Și întreabă: ”Cum
va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Ea era logodită cu un bărbat din neamul ei, un bătrân, pe
nume Iosif, dar logodna nu era căsătorie, iar a avea în pântece un copil în afara căsătoriei era un păcat pedepsit
cu uciderea cu pietre. Probabil că ea care trăise la Templu și cunoștea scripturile vechi își propusese să rămână
în această curăție. Dar îngerul i-a spus: ”Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, puterea celui Preaînalt te va
umbri, pentru aceasta și sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată, Elisabeta,
rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei. Și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la
Dumnezeu nimic nu este cu neputință.” Și a zis Maria: ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.” Și
îngerul a plecat de la ea. Această întâlnire a durat 2-3 minute. În 2-3 minute se împlinește o pregătire de sute
de ani pe care Tatăl Ceresc o avea. Când a zis Fie mie după cuvântul tău a zămislit. A primit-o ca pe o taină,
ea stătuse de la 3 ani până la 15 ani la Templu știa că Dumnezeu are taine și lucrează prin taine. A acceptat nu
ca pe un lucru logic, ci ca pe o taină. Iubiți credincioși, această perioadă grea pe care o trăim poate fi o
taină, o lucrare tainică a lui Dumnezeu, să o primim chiar dacă nu o înțelegem. Cine poate să înțeleagă
aceste evenimente, această luptă cumplită cu un dușman nevăzut? Noi trebuie să o primim ca pe o
Taină și să spunem: ”Doamne, fie mie după cuvântul Tău”.
Astăzi, în această zi de sărbătoare a Maicii Domnului, noi prăznuim întruparea Fiului lui Dumnezeu.
El s-a întrupat în pântecele Fecioarei acum. El crește nouă luni de la nivelul de embrion la nivelul de prunc
care se naște. Cinstim în această zi mamele care au prunci în pântece. Poate ar trebui să ne amintim și de
câți prunci concepuți au fost uciși în ultimii 30 de ani. O Românie întreagă de prunci au fost uciși. Poate
printre ei puteau să fie medici mari, duhovnici mari, sfinți mari sau politicieni de mare valoare. Noi am
hotărât să nu fie. Această zi mai poate fi și ziua în care noi sărbătorim libertatea noastră. Suntem liberi să-l
acceptăm pe Dumnezeu sau nu. Dar în funcție de această libertate vom fi judecați și Dumnezeu nu ne
constrânge, chiar dacă îl contestăm, chiar dacă în batjocorim, ne respectă libertatea.
Să nu vedem în Buna Vestire doar un fapt istoric anume, un eveniment consemnat în analele lumii
greco-romane de acum 2000 de ani, deşi faptul în sine, ca moment istoric, este de cea mai mare importanţă
pentru omenire. Sfântul Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), avea să replice: „Singurul eveniment nou sub soare
este întruparea Fiului lui Dumnezeu!”.La vremea când a avut loc momentul Bunei Vestiri, lumea greco-
romană se găsea în suspinul multor păcate: politeism, întreţinut printr-un cult formal, adesea plin de
imoralităţi, sclavia în formele ei cele mai inumane, crime săvârşite în amiaza mare, în circuri şi hipodromuri,
sub privirile însetate de sânge ale unor spectatori dezumanizaţi etc.
Dar să nu rămânem doar la comemorare istorică. Trebuie să-l raportăm la prezent, să vedem în el un
izvor de bucurie actuală. Căci cuvântul „Bucură-te!”, rostit atunci de Arhanghelul Gavriil străbate veacurile şi
se adresează fiecăruia dintre noi. Să luăm aminte că acum omenirea nu se mai găseşte, desigur, în apele tulburi
ale păcatelor lumii greco-romane din vremea aceea, ci în altele, mult mai rafinate şi mai primejdioase: în apele
falsificării adevărului istoric (politica corectă, drepturile minorității asupra majorității etc. ). Dar, în ciuda
acestora şi al confuziilor fără precedent, al suferinţelor de tot felul şi deci, a unei legitime îngrijorări, suntem
chemaţi să ne bucurăm.
Este chemarea spre o şansă, comună întregii omeniri, dar şi personală. Va întreba cineva: „Cum te poţi
bucura când în jurul tău vezi atâta suferinţă?”. Putem, totuşi, a ne bucura, evident cu măsură, bine ştiind că
suferinţa este temporară, subscrisă lumii imanente, iar bucuria este veşnică, bineînţeles pentru cel care nu se
învoieşte a rămâne subjugat răutăţii. „Cheia” ieşirii din mrejele răutății ne-o arată tot Maica Domnului, prin
cuvântul rostit la Nunta din Cana: „Să faceţi ceea ce vă va spune El!”. Adică să-L ascultaţi pe El, pe Iisus, să-I
ascultaţi poruncile. Iar poruncile Domnului se rezumă, ca un testament, în câteva cuvinte: „Să vă iubiţi unul
pe altul!”. Cine respectă acest testament are dreptul să se bucure. Nu ignorând, desigur, suferinţele din jur, ci,
dimpotrivă, fiind tot mai receptiv la aceste suferinţe. Căci şansa de mântuire aparţine, deopotrivă, omenirii
întregi, dar şi fiecărui suflet în parte.
Aşadar, chiar dacă ni se pare uneori că suferinţa, răutatea, minciuna şi altele asemenea, sunt
copleşitoare, nimeni să nu renunţe la chemarea spre bucurie a Arhanghelului. Căci în acelaşi moment al Bunei
Vestiri, atunci când Fecioara s-a mirat întrebând „Cum va fi aceasta?”, Arhanghelul i-a răspuns, ei, dar prin ea
nouă, tuturor: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu!”.
Aș vrea să vă rog să mergem cu gândul nostru la începutul activității domnului Iisus Hristos, în Cana
Galileii, la o nuntă, a fost chemat Mântuitorul cu Apostolii, când s-a sfârșit vinul la o nuntă. S-a gândit
Fecioara Maria la Fiul ei, îi cunoștea puterea și a zis: ”Nu mai au vin”. Era o constatare, dar era și o
rugăminte. Mântuitorul îi spune: ”Nu a sosit ceasul meu”. Fecioara Maria nu l-a mai rugat nimic, dar s-a uitat
adânc în ochii Fiului său. Și atunci și-a schimbat hotărârea. Rugămintea mamei sale l-a determinat să-și
schimbe hotărârea. Dacă noi o vom ruga fierbinte pe Maica Domnului să-l roage pe Fiul ei să-și schimbe
hotărârea pe care poate nu a luat-o, dar o acceptă pentru noi, va scurta aceste zile de durere și de
întristare. Să încheiam cu rugăciunea cea mai scurtă: ”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-
ne pe noi.